Joc secund de Ion Barbu
Poezia „Joc secund” de Ion Barbu face parte din volumul cu acelaşi nume, apărut în anul
1930, are caracter de arta poetică şi aparţine modernismului.
Titlul poeziei este „Din ceas, dedus”, dar va fi schimbat din motive editoriale în anul 1964 cu
titlul volumului. Cuvântul joc sugerează faptul ca poezia, în cuda muncii dificile a artistului, nu este
altceva decât o combinaţie de cuvinte, liberă de orice constrângeri, un joc plin de fantezie. În acest
context, jocul secund devine o expresie a poeziei ermetice, în care cuvintele capătă sensuri fgurate,
ascunzând în forma unor idei pure aspecte esenţiale ale realităţii.
Tema poeziei este un specifică modernismului, aceasta fiind reprezentată de ideea
autocunoaşterii şi cea a lumii purificate prin reflectarea în oglindă, exprimându-se concepţia
autorului despre artă şi rolul artistului în lume. Prin intermediul poemului „Joc secund”, autorul
eplorează lumea poetică, dar şi cea înconjurătoare, prin introspecţie şi autoreflecţie. Motivele
literare care ilustrează tema sunt: oglinda, care oferă o imagine ideală asupra lumii înconjurătare,
motivul orfic (întreaga natură se reorganizează după cântecul lui Orfeu), zborul (aspiraţia spre înalt a
omului superior), marea (matrice a vieţii).
Compoziţional
În concluzie, poezia „Joc secund” de Ion Barbu este un experiment de limbaj, o artă poetică
aparţinând modernismului şi ermetismului românesc, fiind greu accesibilă publicului larg.