BIOCHIMIA ESTE

ŞTIINŢA CARE
STUDIAZĂ BAZELE
MOLECULARE ALE
VIEŢII
CURS 1-BIOCHIMIE
S.L. DUMITRU CATERINA

 Caracteristicile
biochimice ale materiei vii.
 Compoziția chimică generală a organismului
uman.
 Relaţia biomolecule – organizare celulară.
 CARACTERISTICILE BIOCHIMICE ALE
MATERIEI VII. ELEMENTELE CHIMICE
 Materia vie este alcătuită din elemente fundamentale, care vor fi numite
elemente chimice.

 In natura exista :
 118 elemente chimice: 90 naturale, 28 artificiale
 Un element chimic nu poate fi dezintegrat in alte substante mai
simple prin mijloace chimice
 Exemple: oxigenul, fierul, calciul, carbonul, etc

 Ele sunt desemnate prin simboluri ce deriva deseori din limba Latina:
Na=natrium, K=kalium, Fe=ferrum, C=carbo

 C+ O+ H+N formeaza peste 90% din greutatea corpului uman

 COMPOZIȚIA CHIMICĂ A
ORGANISMULUI UMAN (C , R HANG AYMOND
(2007). CHEMISTRY, NINTH EDITION. MCGRAW-HILL. PP. 52)

Element chimic % din masa

corporală
Oxigen 65
Carbon 18
Hidrogen 10
Azot 3
Calciu 1.5
Fosfor 1.2
Potassium 0.2
Sulf 0.2
Clor 0.2
Sodiu 0.1
Magnesiu 0.05
Fier, Cobalt, Cupru, Zinc, Iod urme
Seleniu, Fluor urme
CARACTERISTICILE BIOCHIMICE ALE MATERIEI
VII. ELEMENTELE CHIMICE

o Elementele chimice sunt compuse din atomi

o Un atom nu poate fi degradat in subunitati mai mici fara a-si

pierde proprietatile elementare

o ATOMUL:
o Nucleu : protoni (+) + neutroni (0)
o Z (nr atomic) =nr de protoni
o A ( nr de masa) = p+n
o Invelisul de electroni e (-)
o p(+) = e(-) = Z
CLASIFICAREA ELEMENTELOR CHIMICE

ÎN FUNCȚIE DE PONDEREA PE CARE O AU ÎN

ORGANISMELE VII, ELEMENTELE SE
CLASIFICĂ ÎN:

- MACROELEMENTE
- OLIGOELEMENTE
- MICROELEMENTE
 MACROELEMENTE (pana la 99% din structura
organismelor vii):
- sunt numite și elemente plastice
O, C, H, N, P, Ca

 OLIGOELEMENTE (0,05-1% din structura

organismelor vii):

- Na, K, Cl, Mg, Fe, S

 MICROELEMENTE (< 0,05 % din masa
organismului):
Zn, Mn, Cu, Co, F, I, Mo
- multe dintre ele intră în structura unor
hormoni si enzime, participând astfel la cataliza
unor importante procese metabolice din organism
 MOLECULELE
o Molecule- combinatii chimice de doi sau mai multi atomi

o Moleculele unui element sunt compuse dintr-un singur tip

de atomi: molecula gazului de hidrogen H2 , sau de oxigen O2

o Moleculele alcatuite din 2 sau mai multe tipuri de atomi se

numesc compusi
o Ex: apa este un compus alcatuit din 2 atomi de hidrogen
si un atom de oxigen, H2O
o Glucoza este alcatuita din cabon, oxigen si hidrogen:
C6H12O6
 MOLECULE - BIOMOLECULE

o Moleculele se formeaza din combinarea elementelor intre

ele si sunt de 2 categorii:
• anorganice – reprezentate de apă și săruri minerale;
• organice – reprezentate de glucide, lipide, proteine,
vitamine, enzime, hormoni s.a.

Biomoleculele sunt molecule produse în mod natural în

organismele vii, cum ar fi proteinele, carbohidrații, ADN-ul
 ELEMENTELE CHIMICE

1. Oxigenul

 este cel mai abundent element al organismului

uman, reprezentând aproximativ 65% din masa
omului.
 fiecare moleculă de apă constă din doi atomi de
hidrogen legați la un atom de oxigen. Pe lângă
faptul că intră în compoziția apei, oxigenul este
esențial pentru respirația celulară.
 ELEMENTELE CHIMICE
2. Carbonul

 toți compușii organici conțin carbon, motiv pentru

care carbonul este al doilea element cel mai
abundent din organism, reprezentând aproximativ
18% din masa corporală.

 se găsește în proteine, carbohidrați, lipide și acizi

nucleici si în dioxid de carbon.
 ELEMENTELE CHIMICE
3. Hidrogenul
 atomul de hidrogen este cel mai răspândit tip de
atom la un om, dar pentru că este atât de ușor, el
reprezintă doar aproximativ 10% din masă.
 este prezent în apă, participă la reacțiile acido-
bazice și este un transportor important de
electroni.
 ELEMENTELE CHIMICE

4. Azotul
 reprezintă aproximativ 3,3% din masa corporală. Se
găsește în proteine ​și acizi nucleici.

5. Calciul
 cationul cel mai bine reprezentat din organism
(1250g), din care ~1000 g se regaseste in schelet;
~10g intracelular si ~1 g extracelular.
 ELEMENTELE CHIMICE
6. Fosforul
 reprezintă aproximativ 1% din masa corporală.
 ~80% din aceasta cantitate se gaseste in oase sub forma de
hidroxiapatita; restul fosfatilor exista in tesuturile moi si in
lichidul extracelular.
 Participa la formarea fosfolipidelor, nucleotidelor, acizilor
nucleici, compusilor macroergici.
 Constituie unul din sistemele tampon ale organismului.

7. Potasiul
 este în jur de 0,2-0,4% din masa unei persoane
 Este repartizat predominent intracelular, ~98%
 Este implicat in reglarea activitatii neuromusculare,
mentinerea echilibrului acido-bazic, este necesar pentru buna
desfasurare a tuturor metabolismelor, intervenind ca
activator enzimatic
 ELEMENTELE CHIMICE
8. Sulful se găsește în unii aminoacizi și proteine.
Reprezintă aproximativ 0,16% din masa corporala.

9. Sodiul, ca și potasiul, este un ion încărcat pozitiv.

Reprezintă aproximativ 0.1-0% din masa corporală. Sodiul
ajută la reglarea echilibrului electrolitic în organism și la
menținerea homeostaziei în ceea ce privește volumul de
apă din sânge și celule.

10. Clorul participa la pastrarea echilibrului osmotic

extracelular, acido-bazic.
 ELEMENTE CHIMICE

Plastice (99,95%) Catalitice (<0,05%) –

Macro, Oligoelemente Microelemente
C, H, O, N, P, S, Cu, Co, Mn, Mo, Cd, I,
Ca, Mg, Na, K, Cl B, F, Br, Zn, Ni, Se etc.
MOLECULE

Organice
Anorganice BIOMOLECULE

H2O (60%) Saruri Rol plastic si Rol catalitic si Rol

min (5%) energetic reglator information
• enzime al
proteine
 vitamine
glucide  ARN
 hormoni  ADN
lipide
 La baza formării biomoleculelor din elementele

chimice stau urmatoarele tipuri de legături:

• legătura covalentă

• Nepolara

• Polara

• legătura ionică
 Legatura covalenta este o caracteristica a compusilor
organici si se realizeaza prin punerea in comun a electronilor
intre 2 atomi:
2e–  legatura simpla
4e–  legatura dubla
6e–  legatura tripla

Legaturile covalente sunt legaturile chimice in care atomii sunt

legati intre ei prin perechi de electroni puse in comun, atomii
avand pozitii fixe unii fata de altii. Aceasta apare doar intre atomii
nemetalelor.
-se realizeaza intre:
 atomul de C si atomii de H, N, C (legatura simpla –C–C– sau
dubla –C=C–),
 intre atomul de C si atomul de O (legatura dubla (–C=O–),
 intre 2 atomi de S (–S–S– legatura disulfidica).

Legaturile covalente sunt legaturi puternice si

distrugerea lor necesita o mare cantitate de energie.
Legătura covalentă poate fi:

Nepolară=atomii participanţi sunt de acelaşi tip; perechea de electroni de

legătură aparţine în egală măsură ambilor atomi; norul electronic este distribuit
simetric între cele două nuclee; se formează molecule nepolare diatomice (H2 ,
Cl2, etc.) sau cu simetrie geometrică (CH4 , CCl4 , CO2 , etc.)

Polară= atomii participanţi sunt diferiţi; perechea de electroni de legătură este

atrasă puternic de atomul mai electronegativ; densitatea norului electronic este
mai mare în jurul atomului mai electronegativ, molecula rezultată este alungită
şi prezintă 2 poli (dipol); apar sarcini electrice parţiale (cu valoare fracţionară,
notate cu δ+ sau δ-)

Coordinativă = se realizeaza tot prin punere in comun de electroni, dar

dubletul de legatura provine de la un singur atom numit donor. Legatura
coordinativa se formeaza cand donorul are o pereche de electroni neparticipanti
iar acceptorului ii lipsesc doi electroni.
 LEGATURA IONICA

Se formeaza atunci cand electronii unui atom sunt cedati unui alt atom.
Din acest transfer rezulta atomi incarcati electric, ioni.
 GRUPARI FUNCTIONALE

Grupa hidroxil –OH

- grupare functionala polara

- confera biomoleculelor un caracter polar, hidrofil
- Este prezenta in unii aminoacizi, proteine, glucide, lipide
 GRUPARI FUNCTIONALE

colesterol glucoza fructoza

 GRUPARI FUNCTIONALE

Grupa functionala carbonil (=C=O)

-Este gruparea specifica cetonelor si aldehidelor

-Se intalneste in cetoacizi (piruvic, oxalacetic) sau in monozaharide

Acid piruvic Acid oxalacetic

 GRUPARI FUNCTIONALE
Grupa functionala carboxil (-COOH)
-este prezenta in biomolecule : proteine, lipide, unele glucide
-imprima caracter acid
-in organism exista sub forma ionizata, carboxilat,
-in lipide participa la formarea legaturii esterice
-in proteine participa la formarea legaturii peptidice
 GRUPARI FUNCTIONALE
Grupa functionala sulfhidril –SH

-este gruparea de baza a tiolilor;

Participa la formarea legaturii disulfidice
Este prezenta in cisteina, homocisteina, glutation, coenzima A
(CoA)

cistina
 GRUPARI FUNCTIONALE
Grupa functionala amidica -CONH2
-grupafunctionala a amidelor, din constitutia unor aminoacizi,
precum asparagina, glutamina

asparagina glutamina
 INTERACTIUNI INTERMOLECULARE

1. LEGATURA DE HYDROGEN
2. LEGATURA HIDROFOBA
3. LEGATURA VAN DER WAALS
ACESTE INTERACTIUNI INTERMOLECULARE SLABE
STAU LA BAZA REVERSIBILITATII UNOR PROCESE
BIOCHIMICE, DE EXEMPLU:

• fixare moleculara (fixarea enzimei la substrat,

fixarea ligandului la receptor, s.a.)
• mentinerea conformatiei tridimensionale a
proteinelor (prin structurile secundara, tertiara,
cuaternara)
• asigurarea structurii spatiale a acizilor nucleici

• expresia genica si replicarea ADN

• transmiterea semnalelor biologice

 1. LEGATURA DE H SE REALIZEAZA INTRA SI
INTERMOLECULAR (INTRE 2 MOLECULE DIPOLARE).

Se stabileste atunci
cand atomul de hidrogen
legat covalent de un atom
puternic electronegativ cu
volum atomic mic se afla in
vecinatatea altui atom
puternic electronegativ cu o
pereche de electroni
neparticipanti (O, N, F)
Legatura de H este mai
puternica decat
interactiunea van der Waals,
dar mai slaba decat
legaturile covalente sau
ionice.
 Legatura de H exercita o influenta importanta
asupra proprietatilor fizice ale multor substante (in
primul rand ale apei) si stabilizeaza conformatia
moleculara (structura secundara a proteinelor;
structura ADN).

Distrugerea legaturii de hidrogen antreneaza

alterari profunde in structura moleculei, uneori
ireversibile (cazul denaturarii proteinelor).
 2. LEGATURA HIDROFOBA (PROPRIETATEA FIZICA A
MOLECULELOR DE A RESPINGE REALIZAREA UNEI LEGATURI CU
APA) IA NASTERE INTRE PARTILE HIDROFOBE (NEPOLARE)
- ALE ACELEIASI MOLECULE,
- ALE UNOR MOLECULE DIFERITE AFLATE IN SOLUTII
APOASE.

Este cunoscut ca majoritatea celulelor contin apa in proportie

de 75-80%, fapt pentru care celula cu componentele ei poate fi
considerate un mediu apos.
Gruparile nepolare au tendinta sa se dispuna in asa fel incat sa
nu vina in contact cu moleculele de apa. Acest mod de legaturi prin
asa numite legaturi hidrofobe ii permit membranei sa realizeze
functii importante pentru celula, indeplinirea unor functii specifice
numai ei: transport pasiv sau activ, selectivitate, excitabilitate.
 Legatura macroergica este un tip de legatura covalenta prin a
carei hidroliza se elibereaza o mare cantitate de energie care este
utilizata in procesele metabolice. Nucleozid trifosfati si nucleozid
difosfati (ATP, ADP)
De retinut ca doar legaturile prin a caror hidroliza se
elibereaza energie pentru metabolism sunt denumite legaturi
macroergice

Legatura Van der Waals rezulta din atractia nespecifica dintre

2 atomi situati la o distanta de 3-4 Ǻ.
Interactiunea apare ca urmare a distributiei asimetrice a
electronilor intre cei doi atomi, ceea ce determina aparitia unor
sarcini electrice partiale.
 ORGANIZAREA MOLECULARA A
MATERIEI VII

Cele mai simple molecule ale materiei vii sunt cele cu masa
moleculara mica – CO2, H2, O2, N2 atmosferic; provin din mediul
exterior si se numesc biomolecule primordiale.

Aceste biomolecule sunt supuse unor transformări metabolice, cu

ajutorul unor sisteme enzimatice, in urma cărora are loc creșterea
masei lor moleculare și trecând printr-o serie de produși
intermediari se transformă in biomolecule de bază.

Biomoleculele de bază au masa moleculară medie si reprezinta

elemente de reconstructie, prin asamblarea lor prin legaturi
covalente (peptidice, disulfidice, fosfodiesterice) pentru molecule cu
masa moleculara mare numite macromolecule.
 La randul lor, macromoleculele se unesc in cadrul unor
procese metabolice, prin legaturi necovalente (ionice, de
hidrogen, hidrofobe, Van der Waals), in complexe
supramoleculare (nucleoproteine, lipoproteine, s.a.). Aceste
complexe se asociaza ulterior prin legaturi necovalente, formand
organitele celulare (nucleu, mitocondrii etc.)

La nivelul celulei, macromoleculele sunt specific

specializate din punct de vedere functional:

• proteinele au rol plastic sau catalitic (enzimatic);

• glucidele reprezinta sursa de energie
• lipidele sunt componente de baza ale membranelor si
depozite energetice;
• acizii nucleici detin si transmit informatia genetica,
asigurand reproducerea organismelor; se numesc si
macromolecule informationale.
Relația dintre biomolecule și materia vie poate
fi rezumată astfel:

 Elemente chimice (C, H, O, N)

 Compuși chimici simpli / biomolecule primordiale
(CO2, H2O, N2, O2, etc.)
 Compuși organici simpli / biomolecule de bază
(monozaharide, aminoacizi, acizi grași, glicerol,
mononucleotide, etc.)
 Macromolecule (polizaharide, proteine, lipide, acizi
nucleici, etc.)
 Structuri supramoleculare (complexe enzimatice,
ribozomi, etc.)
 Organite
 Celule
 Țesuturi
 Organe
 Organism
METABOLISM
-totalitatea transformarilor de substanta, energie, informatie
dintr-un organism viu

-asigura homeostazia organismului respectiv (starea de echilibru

structural si functional)prin echilibrul intre intrari si iesiri

-are 2 componente:
-ANABOLISM
-CATABOLISM

ANABOLISMUL (biosinteza) porneste de la un nr restrans

de precursori din care rezulta un nr foarte mare de produsi
finali, cu un insemnat aport energetic

CATABOLISMUL pleaca de la produsi variati spre o cale

comuna simpla pentru producere de energie
• Element inert= un atom ai carui straturi externe sunt
complete
• Reactie chimica=procesul prin care substantele chimice
interactioneaza pt a forma noi legaturi
• Oxidare= cand o reactie chimica se soldeaza cu pierderea
de electroni
• Reducere= cand o reactie chimica are ca rezultat primirea
de electroni
• Aceste 2 reactii apar deseori impreuna=Reactii de oxido-
reducere
• Atomii contin acelasi nr de protoni si electroni si in aceasta
stare sunt considerati neincarcati (neutri).
• Cand pierd sau primesc electroni, se incarca si devin ioni
Ion pozitiv=?
Ion negativ=?
 BIOCHIMIE
CURS 2 S.L. DUMITRU Caterina

Echilibrul acido-bazic
si hidroelectrolitic
 Rolul apei in organism

Rolul functional al apei este indeplinit deoarece:

 este principalul solvent din organism;
 este principalul transportor al substantelor nutritive la tesuturi si celule si al
produsilor finali de metabolism;
 participa activ la diferite procese metabolice (hidratare, hidroliza, oxidare);
 participa activ la procesele metabolice de detoxifiere a organismului;
 regleaza echilibrul termic al organismului.
 Distributia apei

Exista mai multe criterii de clasificare:

I. Din punct de vedere chimic
• apa liberă
• apa legată
II. Din punct de vedere al originii
• apa endogenă ← din oxidare aeroba
• apa exogenă ← din exteriorul organismului
 Distributia apei

III. Din punct de vedere al raportului cu tesuturile si celulele

• apa intracelulara (50% din G corp) PLASMA
• apa extracelulara interstitiala
(20% din G) circulanta LIMFA
transcelular (LCR, tub digestiv, tract
urinar, spatii articulare)

Aceste clasificari sunt facute in scop didactic, in realitate

grupele se intrepatrund.
De exemplu, apa legata poate fi intra si extracelulara, endo sau
exogena.
 Structura chimica a apei

Apa este o substanta chimica

compusă din:
 H(Z=1) situat in prima
perioada si in prima grupa de
tip A
 are un strat energetic cu un
electron/ 1s1;

 O (Z=8) situat in perioada a

doua si in grupa a VI-a de tip
A  are 2 straturi energetice,
ultimul strat fiind ocupat de 6
electroni/ 1S2 2S2 2P4.
 Structura spatiala a moleculei de apa

Molecula de apa este un dipol şi prezinta un moment de dipol.

Momentul de dipol este o măsură a gradului de polarizare şi
creşte cu diferenţa de electronegativitate.
Structura spatiala a apei in functie de
temperatura
 REPARTIZAREA APEI

Se constata, la toate organismele vii ca nivelul apei este in

functie de:
- intensitatea proceselor metabolice de la nivelul
ţesuturilor şi organelor, variind direct proporţional cu
aceasta;
- vârsta organismelor, scăzând pe măsura înaintării in
vârstă;
- sexul organismelor – bărbaţii deţin mai multă apă;
- adipozitate, variind invers proporţional cu aceasta.
Repartizarea apei in organism in raport
cu intensitatea proceselor vitale
1. Varsta/sex:
• Embrion ……………. 90-97%
• Copil 0-1 an ………. 75%
• Copil 1-12 ani ……. 65%
• Adolescent ………... 50-58%
• Adult 30-59 ani ….. 60-70%
• Barbat ……………… 55-63%
• Femei ………………. 47-52%
• Varstnic > 60ani …. <50%
Variaţiile conținutului de apă la om se datoresc repartiției
inegale a țesutului adipos.
 Repartizarea apei in ţesuturi

• Smalţ …………………… 0,2%

• Dentina ………………… 10%
• Țesut osos …………….. 25%
• Țesut adipos ……......... 20 - 30%
• Țesut cartilaginos ……. 55%
• Țesut conjunctiv ……… 60%
• Țesut muscular ……….. 75%
• Țesut nervos …………… 80%
 REPARTIȚIA APEI IN ORGANE

• Oase ……………………… 22-25%

• Tiroidă ……………….…… 70-75%
• Rinichi……………….…… 80-85%
• Creier:
• Substanța cenușie ……..….. 85%
• Substanța albă ……………... 70%
• Inima, plămâni …………. 80%
• Ficat, piele ……………….. 70%
 Proprietatile fizico-chimice ale apei
Unele din proprietatile fizico-chimice ale apei o diferentiaza net de orice
alt fluid, determinandu-i si importanţa sa vitală pentru organismele vii.

1. Punctul de topire (00C) si punctul de fierbere (1000C) - determina

ca la temperatura obisnuita, apa sa se gaseasca in stare lichida si nu in stare de
vapori (ca analogii sai: dihidratii elementelor ce urmeaza oxigenului in grupa
VI principala din tabelul periodic – H2S, H2Se).

2. Caldura specifica
- reprezinta cantitatea de caldura necesara unitatii de masa pentru a-si
ridica temperatura cu un grad.
- a apei (4180 J/kg·K) este mare, la incalzire apa absoarbe lent cantittati
mari de caldura si le elibereaza la fel de lent in cursul racirii-aspect important
in mentinerea homeotermiei organismelor superioare.
 Proprietatile fizico-chimice ale apei

3. Caldura de vaporizare
-reprezinta cantitatea de caldura necesara unitatii de masa ca sa treaca
din stare lichida in stare de vapori.
-este de asemenea ridicata, ceea ce impiedica supraincalzirea corpului
in cursul proceselor metabolice: de exemplu, evaporarea transpiratiei la suprafata
corpului produce o racire importanta a pielii.

4. Caracterul de dipol al moleculei de apa determina usurinta de a realiza

legaturi de hidrogen, prin intermediul carora are rol de:
 principal solvent in organism; participa la hidratare;
 principal transportor al substantelor hidrosolubile, favorizandu-le si
absorbtia;
 stabilizator al conformatiei spatiale a unor macromolecule (proteine, acizi
nucleici).
Clasificarea substantelor in functie de
solubilitatea in apa

• Hidrofile (iubitoare de apa) - ioni si molecule polare: ioni pozitivi

si negativi, grupari ionizate de tipul carboxilat, fosfat, amoniu dar si unele
molecule neutre tip glicerol, zaharide
• Hidrofobe (greu solubile in apa) – hidrocarburi, molecule nepolare
complexe de tipul proteine, polizaharide, acizi nucleici. In solutii apoase
diluate, aceste macromolecule complexe retin o parte din apa, numita apa
legată.
• Amfipatice sau amfifile - molecule care detin in structura lor atat
grupari polare cat si nepolare; acestea sunt sapunuri, fosfolipide, acizi
biliari si au un comportament particular fata de apa.
 FORTELE CARE COORDONEAZA MISCAREA
APEI SI ELECTROLITILOR INTRE
COMPARTIMENTE
PRESIUNE OSMOTICA
Osmolaritatea –expresia continutului de substante dizolvate intr-un volum de
solvent dat
Presiune osmotica este presiunea care trebuie aplicata unei solutii pt a impiedica
trecerea solventului in sensul natural de difuzie printr-o membrana
semipermeabila care separa solventul de solutie
a plasmei este data in mare masura de Na+, K+ , glucoza, uree
Osmolalitatea reprezinta nr de osmoli/kg de solvent
Osmolaritatea reprezinta nr de osmoli/L de solutie
Osmolalitatea plasmei este 285-310mmol/kg, realizand o presiune osmotica de
285-310 mOsm/kg
 FORTELE CARE COORDONEAZA MISCAREA APEI
SI ELECTROLITILOR INTRE COMPARTIMENTE

PRESIUNEA COLOID-OSMOTICA (ONCOTICA)

este datorata substantelor macromoleculare (proteine)care nu traverseaza in mod
normal membranele celulare, intervenind in mentinerea fluidelor in interiorul sistemului
vascular
Presiunea oncotica a plasmei este 22-27 mmHg

PRESIUNEA HIDROSTATICA
este presiunea din vasele de sange, determinata de presiunea mecanica generata de cord.
FORTELE CARE COORDONEAZA MISCAREA APEI
SI ELECTROLITILOR INTRE COMPARTIMENTE

•apa circula prin difuzie pasiva din compartimentele cu

presiune osmotică ↓ in compartimentele cu presiune
osmotică ↑

•hipertonia extracelulara (Posm mare) determina iesirea

apei din celule  deshidratare celulara

•hipotonia extracelulara (Posm mica) determina intrarea apei

in celule  hiperhidratare celulara.
FORTELE CARE COORDONEAZA MISCAREA APEI
SI ELECTROLITILOR INTRE COMPARTIMENTE
 Schimburile dintre organism şi mediul
înconjurător
Apa este pierdută în mod normal din organism în mediul înconjurător pe 4 căi:
 renală (urină)
 digestivă (materii fecale)
 respiratorie (vapori de apă în aerul expirat)
 tegumentară (prin evaporare şi transpiraţie)

Pierderea de apă prin plămâni şi piele este cunoscută sub numele de pierdere
insensibilă de apă, care reglează temperatura corpului.

Aportul minim de apă este reprezentat de apa necesară pentru a înlocui pierderile
pe toate căile (2500 ml/zi pentru un adult), iar aportul maxim este cel care poate
fi excretat de rinichi.

Pierderile obligatorii sunt acele pierderi de lichide care sunt esenţiale pentru
excreţia deşeurilor organismului
 ECHILIBRUL SODIULUI

 Na este cel mai important cation al organismului, predomină la nivel extracelular

(concentraţia plasmatică de 135-146 mEq/L, iar concentraţia intracelulară este de
10-14 mEq/L)
Are un rol important în reglarea:
 activităţii osmotice a lichidului extracelular, (ex: dacă sodiul își modifică
concentrația într-un anumit sector hidroosmolar al organismului, atunci atrage după
sine o deplasare corespunzătoare de apă către acel sector)
echilibrului acido-bazic (sub formă de bicarbonat de sodiu)
Conținutul în sodiu al organismului depinde de balanța dintre aportul dietar și
excreția renală.
Eliminarea Na se face pe următoarele căi:
 Renală,
 Gastrointestinală, - pierderile cresc în caz de vărsături, diaree, fistule
 Transpiraţie, – de obicei pierderi neglijabile; cresc în caz de exerciţii fizice
intense sau expunere la căldură
 Cutanată, - pierderi crescute în caz de arsuri întinse.
 ECHILIBRUL POTASIULUI

 Potasiul este cationul predominant la nivel intracelular (concentraţia

plasmatică de 3,5- 5.0 mEq/L, iar concentraţia intracelulară de 140-150
mEq/L).
 Cea mai mare parte a potasiului se află la nivelul muşchilor scheletici.
 K+ are funcţii importante în organism:
 reglarea echilibrului acido-bazic
 cofactor în multe procese biologice (transformarea carbohidraţilor
în energie, transformarea glucozei în glicogen, convertirea
aminoacizilor în proteine)
 rol în conducerea nervoasă
 rol în excitabilitatea muşchilor scheletici, netezi şi a muşchiului
cardiac.

Eliminarea potasiului se face mai ales pe cale renală (90%), dar şi pe calea
materiilor fecale sau prin transpiraţie.
 REGLAREA ECHILIBRULUI HIDRIC

• Se face prin:
- reglarea ingestiei de lichide
-reabsorbtia/eliminarea apei la nivel renal

Ingestia de apa –controlata de centrul hipotalamic al setei,

care este stimulat de: - osmolaritatii lq extracelular
- volumului extravascular (impulsuri provenite de la
receptorii de distensie din atrii)
Acesti stimuli declanseaza eliberarea de ADH (hormon
antidiuretic) reabsorbtiei de apa la nivelul tubilor
contorti distali si colectori.
 REGLAREA ECHILIBRULUI HIDRIC

Deshidratarea
• Apare cand aportul de apa este insuficient, pierderile de apa
obligatorii continua (transpiratie, respiratie), apa endogena nu
compenseaza deficitul.
• Pierderea de apa afecteaza sectorul extracelular rezultand cresterea
osmolaritatii, deci creste cantitatea de sodiu in ser.

• Poate fi:
• uşoară se pierde 2% din greutate , clinic se manifestă prin sete
• medie deficitul de apă este de 5% pe lângă sete apare oprirea
secreţiilor salivare, lacrimare, oligurie ,adinamie
• severă când există un deficit de 6-10%, apar halucinaţii şi delir.
 ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC (EAB)

Teoria protonica a lui Bronsted si Lowry:

• Un acid este o substanta care cedeaza H+
• O baza este o substanta sau un ion care accepta H+

• HCl + H2O Cl- + H3O+

Acid baza baza acid

NH3 + H2O NH4+ + HO-

Baza acid acid baza

• CO2= ?
• Un acid puternic disociaza puternic in solutie apoasa

• Procesul de tamponare consta in inlocuirea unui acid puternic de catre unul slab,
avand drept consecinta mentinerea relativ constanta a concentratiei H+
HCl + NaHCO3 H2CO3 + NaCl
 ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC (EAB)
• pH-ul reprezinta logaritmul cu semn schimbat al concentratiei H+ .

• Intre pH si ionii de H+ exista o relatie invers proportionala, asa ca o

crestere a pH-ului inseamna de fapt o scadere a concentratiei ionilor de
H+

• pH-ul compatibil cu viata este cuprins intre 7-7,7 .

• pH-ul lichidelor extracelulare este usor alcalin, 7,38-7,42
 ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC (EAB)

• EAB este mentinut prin echilibrul proceselor care genereaza H+ cu cele prin
care se indeparteaza ioni de H+

• Procesele care genereaza H+

 Catabolismul incomplet al substantelor continand C, O, H care genereaza
acid lactic (glicoliza anaeroba) sau corpi cetonici (oxidarea AGL)

 Catabolismul complet al al altor compusi organici (H2SO4 din aminoacizi

sulfurati, H3PO4 din fosfolipide)

 Prin catabolizarea completa in conditii aerobe a substantelor continand C,

O, H se produce apa si CO2 (aciditate volatila)
 ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC (EAB)

Mecanisme care mentin constanta concentratia H+

Mecanisme fizico-chimice reprezentate de sistemele tampon

Mecanisme biologice reprezentate de
-aparatul respirator , prin plamani
-aparatul excretor

Sistemul tampon este format dintr-un acid slab si sarea sa cu o baza

puternica sau dintr-o baza slaba si sarea sa cu un acid tare.
Cele mai frecvente saruri sunt cele de Na in LEC si cele de K in LIC
 ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC (EAB)

Mecanisme care mentin constanta concentratia H+

Mecanisme fizico-chimice
-sunt reprezentate de sistemele tampon, acestea fiind formate dintr-un acid
slab (putin disociat) si sarea lui cu o baza tare
-procesul de tamponare consta din inlocuirea unui acid puternic cu un acid
slab, avand drept rezultat mentinerea constanta a concentratiei H+ .
Principalele sisteme tampon din sange:
-ST BICARBONAT/ACID CARBONIC (NaHCO3/H2CO3)
-ST AL FOSFATILOR (NaH2PO4/ Na2HPO4)
-ST AL HEMOGLOBINEI ACIDE/ OXIHEMOGLOBINAT DE
POTASIU
-ST AL PROTEINEI ACIDE/ PROTEINAT DE Na
 SISTEME TAMPON

1. ST BICARBONAT/ACID CARBONIC (NaHCO3/H2CO3)

• Principalul ST extracellular al organismului
• Majoritatea acizilor sunt neutralizati de componenta bazica a sistemului
HCl  NaHCO3 → NaCl  H2CO3
• La formarea unei baze tari ea va fi neutralizata de componenta acida a
acestui system
NaOH  H2CO3 → NaH CO3  H2O

• Cand in sange creste mult concentratia bicarbonatului sau scade concentratia

acidului carbonic, pH-ul>7,42= alcaloza
• Cand in sange scade mult concentratia bicarbonatului sau creste concentratia
acidului carbonic, pH-ul<7,38= acidoza

• CO2 este produs continuu de către metabolismul celular şi formează cu apa,

în prezenţa anhidrazei carbonice, acidul carbonic (H2CO3 ) care disociază
uşor în HCO3 - şi H+ .
 SISTEME TAMPON

2. ST AL FOSFATILOR (NaH2PO4/ Na2HPO4)

• Sistemul tampon al fosfaţilor are o componenetă bazică – Na2HPO4 şi

una acidă – NaH2PO4 ce se află în spaţiul extracelular şi respectiv
KH2PO4 şi K2HPO4 ce se află în spaţiul intracelular. Reacţiile de
neutralizare a substanţelor acide şi alcaline sunt următoarele:

• HCl  Na2HPO4 → NaCl  NaH2PO4

• NaOH  NaH2PO4 → Na2HPO4  H2O
 TERMINOLOGIA ACIDO-BAZICA

• Acidemie – diminuarea pH sanguine sub valoarile normale de 7,38

• Alcalemie – cresterea pH sanguin peste valorile normale de 7,42.

• Acidoza – proces fiziologic care contribuie la cresterea [H+] prin

cresterea pCO2 sau scaderea [HCO3-].

• Alcaloza – proces fiziologic care contribuie la diminuarea [H+] prin

scaderea pCO2 sau cresterea [HCO3-].
 BIOCHIMIE
Curs 3 S.L. DUMITRU CATERINA

PROTEINELE
 Biochimia enzimelor. Consideraţii generale, biosinteza,
structura, conformaţie. Specificitate catalitică.

 Mecanism de acţiune. Cinetica enzimatică, factorii care

influenţează viteza de reacţie (concentraţia în substrat,
concentraţia în enzimă, temperatura, pH-ul, efectorii
enzimatici - activatori, inhibitori, allosterici).

 Clasificarea şi nomenclatura enzimelor. Enzime cu

semnificație clinică
 PROTEINELE
• PROTEINE: lb. greaca „PROTEIOS” = „cel dintai”

• Sunt compuşi macromoleculari naturali, neramificaţi, de natura

polipeptidica, cu o mare complexitate structurala şi funcţionala

• Numărul lor în lumea vie se estimează a fi de 1010-1012

• Reprezinta cea mai complexa clasa de macromolecule după acizii

nucleici

• Se gasesc în absolut orice celula şi ţesut din organismul viu -

raspandire ubicuitara

• Sunt esenţiale pentru toate aspectele structurale şi funcţionale ale

celulei
 DIVERSITATEA PROTEINELOR
• Proteinele sunt instrumentele moleculare prin care se exprimă
informațiile genetice.

• Subunitățile monomere relativ simple – aminoacizii - oferă cheia

structurii a mii de proteine ​diferite.

• Toate proteinele, fie din cele mai vechi linii de bacterii, fie din cele
mai complexe forme ale vieții, sunt construite din același set
omniprezent de 20 de aminoacizi, legați covalent în secvențe
liniare caracteristice.

• Celulele pot produce proteine ​cu proprietăți și activități extrem de

diferite, prin îmbinarea acelorași 20 de aminoacizi în multe
combinații și secvențe diferite.
 COMPOZIȚIA CHIMICĂ ȘI
ROLUL PROTEINELOR
• Sunt substanțe cuaternare – C, H, O, N
• Mai conțin – S, P, Cu, Fe, Zn
• Unitatea de măsură - 1 Da (dalton)= 1,660 538 86 (28)×10-27 kg

Rolul proteinelor
• Plastic – intră in structura tuturor celulelor
• Funcțional – realizeaza presiunea coloid-osmotica plasmatica; constituie
receptorii membranari, intra in constitutia altor substante active
• Catalitic, deoarece intră în structura enzimelor;
• De reglare, deoarece intră în structura unor hormoni;
• Imunostimulator, deoarece intervin în procesul de apărare al organismului,
participând la formarea anticorpilor;
• Energetic - furnizează organismului energie (1 g P = 4,1 kcal).
 CLASIFICAREA PROTEINELOR

In functie de structura lor chimica, proteinele se impart in doua mari grupe:

- proteine simple
- proteine complexe.

 Proteine simple (homoproteine). Acestea sunt proteine ale caror molecule

sunt formate numai din catene polipeptidice.
- prin hidroliza completa, homoproteinele pun în libertate NUMAI
AMINOACIZI.
Ex: albumina, fibrinogenul, proteina C reactiva, etc.

 Proteinele complexe (numite si conjugate, sau heteroproteine)

- componenta proteica (apoproteina) + componenta de alta natura numita
grupare prostetica.
 CLASIFICAREA PROTEINELOR

• La rândul lor, heteroproteinele se împart în mai multe grupe în

funcție de natura chimică a grupărilor prostetice.

HETEROPROTEINE

• Metaloproteine – metal
• Fosfoproteine – fosfor
• Lipoproteine – lipide
• Glicoproteine – glucide
• Nucleoproteine – AN
• Cromoproteine – compus colorat
 Metaloproteine

• Fe – siderofilina, feritina, hemoglobina, citocromul

• Cu – ceruloplasmina
• Zn –anhidraza carbonica

transferina (siderofilina) ceruloplasmina

 Fosfoproteine
• Sunt proteine care contin fosfor atasat la gruparea –OH a serinei sau
treoninei
• Exemple: cazeina
 Lipoproteine

• In funcție de densitatea la ultracentrifugare si migrarea electroforetică, se

impart in:
• chilomicroni, nu migrează
• VLDL, preβ
• IDL, β larga
• LDL, β
• HDL, α
Compozitia lipoproteinelor

ApoE
Lipoproteine
 Cromoproteinele

conțin în molecula lor o grupare prostetică de natura protoporfirinica. Ex.:

hemoglobina, mioglobina, citocromii, etc.
 Glicoproteine
Sunt substanțe care conțin lanțuri de oligozaharide legate covalent de lanțuri de
proteine

Exemple:
Colagenul (structural)
Ceruloplasmina, transferina (molecule de transport)
Imunoglobulinele (rol imunologic)

La un continut mai mare de 10% de carbohidrati se numesc mucoproteine

sau proteoglicani.
 Clasificare dupa morfologia moleculei

• Fibrilare
– fibra de colagen cu rol de sustinere si rezistenta mecanica,
-elastina, in vasele de sange, piele

• Globulare
- de forma ovala sau sferica;
- ex: proteine plasmatice, hormoni proteici, enzime
AMINOACIZII
Clasificare
Compozitie chimica
Proprietati
 INTRODUCERE

Aminoacizii sunt unitatile constituente ale proteinelor

• Aminoacizii reprezinta sursa primara de azot pentru tesuturi si

servesc ca precursori pentru alti compusi cu azot precum:
• Produsii cu importanta fiziologica derivati din AA includ
hemul, purinele, pirimidinele, hormonii, neurotransmitatorii
 STRUCTURA AMINOACIZILOR

• Proprietatile aminoacizilor sunt dictate de gruparile care sunt

grefate pe atomul de carbon din pozitia α (alfa).

• La acest atom de carbon se disting urmatoarele grupari:

• gruparea amino - grupare protonata (-NH3+) in conditii
fiziologice de pH;
• gruparea carboxil - grupare deprotonată (-COO-) in conditii
fiziologice de pH;
• catena laterala - confera proprietati specifice aminoacizilor,
fiind responsabila si de asimetria atomului de carbon din
pozitia α.
FORMULA GENERALA A UNUI AMINOACID
 Clasificarea aminoacizilor

• Aminoacizii pot fi clasificati dupa urmatoarele

criterii:
- proprietati chimice;
- utilitatea lor in biosinteza proteinelor;
- necesitatile nutritionale;
- implicarea lor ca substrat al gluconeogenezei.
 CLASIFICAREA AMINOACIZILOR IN
FUNCTIE DE NECESITATILE
NUTRITIONALE
• Aminoacizi esentiali: leucina, izoleucina, treonina, lizina,
metionina, fenilalanina, triptofanul si valina. Nu pot fi
sintetizati de organism si sunt adusi prin aport alimentar

• Aminoacizi semiesentiali: histidina si arginina. Sunt esentiali

pentru crestere la copii, dar nu si pentru adult.

• Aminoacizi neesentiali: ceilalti 10 aminoacizi sunt necesari

pentru sinteza proteinelor, scheletul de atomi de carbon poate fi
sintetizat prin diferite cai metabolice, iar absenta lor din
alimentatie nu afecteaza cresterea si dezvoltarea
 SURSE DE AMINOACIZI IN CELULA
ANIMALA
• Sursa exogena (alimentara) este cea mai importantă
• Sursa endogena – din degradarea proteinelor tisulare (proteine structurale,
enzimatice, oligo- si polipeptide) sub actiunea enzimelor proteolitice
intracelulare denumite catepsine (catepsine A, B, C, D, E) cu pH optim = 6

• Aminoacizii rezultati din aceste hidrolize impreuna cu cei obținuti din

alimentatie alcatuiesc FONDUL COMUN DE AMINOACIZI, prezenti
in lichidele extracelulare, de unde celulele isi extrag cantitatile necesare.

• O parte din aminoacizi sunt utilizati pentru biosinteza proteinelor specific

• Bilantul azotat al organismului = un raport constant intre aport si
degradarea aminoacizilor
• In perioada de crestere bilantul azotat este pozitiv.
 Aminoacizi care nu se gasesc in structura
proteinelor, dar au roluri importante in metabolism

• β-alanina-=in structura acidului pantotenic si a coenzimei-A

• Acidul γ-aminobutiric= este neurotransmitator
• Ornitina= este intermediar al ureogenezei
• Citrulina= este intermediar al ureogenezei
• Homocisteina=intermediar in metabolismul metioninei
• Triiodotironina si tiroxina=hormoni tiroidieni obtinuti din
tirozina
• Taurina = in componenta acizilor biliari;
 PROPRIETATILE FIZICE ALE
AMINOACIZILOR

• Substante solide, incolore, se descompun la temperaturi peste

200 °C

• In general sunt solubili in apa, solubilitatea fiind determinata de

caracterul mai mult sau mai putin polar al catenei si de pH, fiind
minima la punctul izoelectric. Sunt insolubili in solventi
organici (prolina-in etanol)

• Termenii inferiori din seria aminoacizilor alifatici au gust dulce;

cei cu masa moleculara mare au gust amar
 PROPRIETATILE ACIDO-BAZICE ALE
AMINOACIZILOR
• Aminoacizii sunt amfoliti
Aminoacizii pot ceda sau accepta protoni si ca atare pot sa se
comporte asemenea acizilor si bazelor (caracter amfoter).
• Gruparea amino poate fi protonata:

• Gruparea carboxil din aminoacizi poate fi deprotonata:

 PROPRIETATILE ACIDO-BAZICE ALE
AMINOACIZILOR

pH-ul izoelectric este pH-ul la care sarcina (+) a aminoacidului

este egală cu sarcina (-), incărcarea electrică a aminoacizilor este
zero si acestia nu migrează in camp electric.

 La pH izoelectric solubilitatea aminoacizilor este minima.

 Glicocol

Gly

-precursor in sinteza purinelor (adenina si guanina) si porfirinelor

-participica la detoxifierea hepatica prin conjugarea acizilor primari
 Alanina

-substrat pentru ALT

 Leucina

-este un aminoacid esential

-este aditivul alimentar codificat E641, potentiator de aroma
 Valina

-este un amnoacid esential

-deficienta genetica de metabolizare determina afectiunea“ boala urinii cu
miros de artar”
 Izoleucina

-este un aminoacid esential

-participa la formarea hemoglobinei
-deficienta genetica de metabolizare determina afectiunea“ boala urinii cu
miros de artar”
 Fenilalanina

Phe

- este un aminoacid esential

-este precursorul tirozinei, aceasta putand fi convertita in dopamina,
noradrenalina si adrenalina.
-Deficitul de metabolizare al fenlalaninei determina fenilcetonuria
 Triptofan

Trp

- este un aminoacid esential

-este raspandit in aproape toate proteinele
 Prolina

-sub forma hidroxilata se gaseste in structurile multor proteine ale tesutului conjunctiv
 Metionina

- este un aminoacid esential

-donator de grupari metil in diferite reactii ale organismului
-donator de sulf altor compusi
 Serina

-se gaseste in centrul activ al multor enzime (proteazele digestive, tripsina,

chimotripsina, elastaza)
-gruparea hidroxi poate suferi procese de fosforilare
 Treonina

Thr

- este un aminoacid esential

- se gaseste in centrul activ al multor enzime (treonin-enzime)
 Lizina

Lys

-este un aminoacid esential

-influenteaza procesele de crestere
 Cisteina

Cys

- Se gaseste in centrul activ al unor enzime(tiol-enzime)

 Tirozina

Tyr

-Se gaseste in centrul activ al unor enzime (tirozin enzime)

-se gaseste in structura colagenului
 Glutamina

-colector de amoniac din tesuturi pe care-l transporta la ficat

-donator de grupari amino in sinteza purinelor
 Acid aspartic

-substrat al TGO
 Acid glutamic

-cosubstrat al transaminazelor
 Arginina

Arg
-implicata in sinteza ureei
 Histidina

-este un aminoacid semiesential

-se gaseste in cantitate mare in globina din Hb.
 LEGATURA PEPTIDICA

• In proteine aminoacizii sunt legati covalent prin legaturi de tip amidic

intre gruparea carboxil (-COOH) si gruparea amino ( -NH2) formand
lanturi polipeptidice neramificate.

• Aceasta legatura se numeste legatura peptidica si are urmatoarele

proprietati:
- e scindata doar de acizi si baze tari si de temperatura inalta
- are caracter partial de dubla legatura, rigida – nu permite rotatia
libera în jurul ei
-este coplanara, toti atomii gruparii peptidice se afla in acelasi
plan
LEGATURA PEPTIDICA
 PEPTIDE

• Sunt biomolecule alcatuite din 2 pana la 100 de resturi de

aminoacizi legati intre ei prin legaturi peptidice

• Glutationul-tripeptid (Glu-Cys-Gly) prezent in toate celulele -are rol

in procesele de oxido-reducere
• Oxitocina- nonapeptid, hormon hipofizar, actionezaza asupra
musculaturii netede, in special a uterului, provocand contractii
• Vasopresina –nonapeptid, hormon hipofizar, ajuta la reglarea apei in
organism, prin controlul cantitatii de apa resorbita de rinichi in timpul
filtrarii deseurilor din sange.
• Insulina –regleaza metabolismul glucidic, actiune hipoglicemianta
• Glucagonul - actiune hiperglicemianta
 PROPRIETATILE FIZICE ALE
PROTEINELOR
• Proteinele izolate din diferite surse sunt substante solide, in general
amorfe, care prin purificare avansata pot fi obtinute in stare cristalina.

• Solubilitatea proteinelor în apă este foarte diferită: proteinele globulare

sunt mai mult sau mai puţin solubile, pe când cele fibrilare sunt
insolubile.
• Solubilitatea în apă depinde de mai multi factori:
- natura, numarul si asezarea in catena a aminoacizilor care compun
macromolecula,
- de existenta grupelor functionale hidrofile (-OH, -NH2, -COOH,-
SH),
- de pH
- de concentratia in saruri a solutiei.
 PROPRIETATI CHIMICE
• Proprietatile fizice şi chimice generale ale proteinelor sunt
determinate de:
- structura moleculara,
- natura legaturilor intra- si intermoleculare,
- natura grupelor functionale.

• Proteinele prezinta (asemanator aminoacizilor) reactii chimice

corespunzatoare grupelor functionale: -NH2 si -COOH libere,
precum si reactii ale radicalilor -R pe care ii contin.

• Sunt caracteristice de asemenea o serie de reactii de culoare, care

servesc la identificarea lor (reacţia biuretului, reactia
xantoproteica, reactiile: Millon, Liebermann, Sakaguchi etc.).
 PROPRIETATI CHIMICE
• Hidroliza. Sub influenţa acizilor, bazelor sau a enzimelor proteolitice
catena polipeptidica se scindeaza cu formarea unor fragmente
polipeptidice, care în final hidrolizeaza, punand în libertate toţi
aminoacizii constituenti.
• Denaturarea – perturbarea interactiunilor necovalente din moleculele
proteice (dezagregarea structurii secundare, tertiare si cuaternare), care
este însoţita de pierderea activităţii fiziologice a proteinelor.
• Agenţii denaturanţi pot fi clasificaţi astfel:
• agenţi fizici: temperaturile ridicate, radiaţii UV, razele X, ultrasunetele
etc.;
• agenţi chimici: soluţii concentrate de acizi şi baze tari, sărurile unor
metale grele (Hg, Pb, Cd etc.), compuşi ai arsenului, solvenţi organici etc.
Denaturarea poate fi: reversibila (ureea sau guanidina) sau ireversibila
 STRUCTURA PROTEINELOR

Lindenstrom şi Lang au stabilit urmatoarele nivele de

organizare a structurii complexe a proteinelor:

• structura primara,
• structura secundara,
• structura tertiara
• structura cuaternara.
 STRUCTURA PRIMARA
Structura primara a proteinelor reprezinta organizarea catenei
macromoleculare, respectiv numarul, felul si secventa aminoacizilor
legati prin legaturi peptidice.

 Lantul peptidic insusi nu se poate ramifica

 Secvenţa aminoacizilor in lantul polipeptidic se stabileste pe cale

genetica şi are caracter ereditar. Modificarea unei singure secvente
(inlocuirea unui singur aminoacid, de exemplu in globina
hemoglobinei) poate altera sau modifica complet functia biologica a
macromoleculei proteice.

 Cunoasterea doar a structurii primare nu permite aprecierea modului

in care structura proteinei determina activitatea biologica
STRUCTURA PRIMARA A INSULINEI

A fost prima proteina a carei structura

primara a fost determinata, în 1953 F.
Sanger.
Structura este formată din două lanturi
polipeptidice unite prin 3 punti
disulfidice.
Are un lant A cu 21 de aminoacizi si un
lant B cu 30 aminoacizi.
 STRUCTURA SECUNDARA

-este determinata de aranjarea in spatiu a catenei polipeptidice

si de legaturile care se stabilesc intre aminoacizii aflati in
vecinatatea lantului polipeptidic.

Deoarece catena macromoleculara are grupe functionale polare,

capabile sa formeze legaturi de hidrogen (intre grupele –CO– si –
NH–) cercetarile lui Pauling si Corey au condus la propunerea a
doua modele structurale:
- modelul helicolidal (α-helix)
- modelul structurilor pliate.
 STRUCTURA SECUNDARA

Modelul spiralat, helicoidal sau

α-helix, presupune rasucirea in
spirala a lantului polipeptidic,
pentru ca gruparile C=O si NH sa
devina adiacente stereochimic si
sa formeze legaturi de hidrogen

Există aminoacizi incompatibili

cu structura de α-helix : Val, Trp,
Glu, His, Lys, Arg;
 Caracteristicile α-helixului
 Legaturile de hidrogen se formeaza
intre gruparea –NH2 a unui rest de
aminoacid si gruparea –CO a celui de-
al patrulea rest de aminoacid din
secventa liniara si sunt paralele cu
axul helixului;
 Toate legaturile peptidice sunt
implicate in legaturi de hydrogen, cu
exceptia primei si ultimei legaturi;

-
 Radicalii R sunt orientati spre exteriorul elicei;
 Numarul de aminoacizi pe spira=3,6 resturi;
 Lantul poate fi rasucit spre dreapta sau spre stanga;
 Aminoacizi care destabilizeaza structura de α-helix: prezenta
aminoacizilor cu radical mic(Gly), a prolinei, a aminoacizilor cu
radical mare(Trp)
 STRUCTURA SECUNDARA

 Toate legăturile peptidice componente sunt implicate în legături de

hidrogen care sunt perpendiculare pe axul catenei.

 Structura α, se referă la legăturile de hydrogen dintre punţile

peptidice din cadrul aceluiaşi lanţ polipeptidic

 Structura β se referă la legăturile de hydrogen dintre punţile

peptidice, între fragmente invecinate ale unui lanţ sau chiar
între lanţuri polipeptidice vecine.
STRUCTURA SECUNDARA
in modelul paralel, lanturile peptidice sunt situate
paralel, cu resturile -R orientate in acelasi sens, iar
In modelul antiparalel, lanturile peptidice sunt
fata în fata (antiparalele), cu resturile -R orientate
in directii opuse.
 STRUCTURA TERTIARA
Descrie impachetarea lanţului polipeptidic ca urmare a
interactiunilor necovalente dintre radicalii R de la Cα, fie ca
acestia se afla in regiuni cu structura secundara α sau β, fie ca
sunt cuprinsi in segmente neorganizate

• Tipuri de interacţiuni necovalente

dintre radicalii R ai aminoacizilor:
– Legături ionice
– Legături de hidrogen
– Intercaţiuni hidrofobe

• Legaturi covalente – punţi disulfurice

 STRUCTURA TERTIARA

Reprezinta structura
funcţionala ce imprima
proteinei proprietati
biologice
Ea este stabilizata prin:
1. Legaturi necovalente
slabe
• interactii electrostatice
• legaturi de hidrogen
• interactii de tip hidrofob
2. Legaturi covalente
trainice:
• punti disulfurice
• Legaturi esterice
STRUCTURA TERTIARA
 STRUCTURA TERTIARA
Exista sub forma a doua tipuri:
- structura globulara (ghem), cum este cazul albuminei, globulinei, etc
- structura fibrilara, cand lanturile polipeptidice se rasucesc in superhelix formand
fibre, cum este cazul colagenului și a keratinei;

Proteina cu structura
globulara (hemoglobina
HbA umana)
Proteina cu structura fibrilara
(keratina din firul de par)
 STRUCTURA CUATERNARA

• Este specifica numai anumitor proteine denumite oligomere;

• Defineste numarul, felul si modul de asociere a protomerilor

(lanturi individuale).

• Pot lua nastere asocieri sub forma de: dimeri, trimeri, tetrameri
• Asocierea protomerilor se realizeaza prin legături necovalente,
reversibile: legături de hidrogen și legături hidrofobe.
• Caracteristic:
• Functia specifica a unei proteine oligomere se manifesta numai
la nivelul structurii cuaternare, protomerii separati fiind inactivi
 STRUCTURA CUATERNARA

Exemple
Lactat dehidrogenaza este formată din 4 lanțuri polipeptidice,
asamblate întro proteină tetramerică
Hemoglobina conține 4 lanțuri polipeptidice, două câte două
asemănătoare (două lanțuri α și două lanțuri β)
Colagenul este cea mai abundenta proteina din organism, contine
3 lanturi polipeptidice
Keratina este o proteina prezenta in firele de par si unghii avand
rol structural datorita faptului ca este bogata in cisteina, ceea ce
permite formarea legaturilor disulfidice
Structura cuaternara a LDH și Hb

LDH Hb
 COLAGENUL

• Colagenul (glicoproteina)este cea mai abundenta proteină din lumea animala

(25-35% din masa proteinele mamiferelor) si reprezinta componenta principala a
tesutului conjunctiv
• Subunitatea structurala a colagenului este tropocolagenul.
• Structura tropocolagenului este formată din:
• Trei lanturi polipeptidice
• Fiecare lant polipeptidic are o structura α-helix la stanga, si toate sunt infasurate
la dreapta
• Gly este tot al 3-lea aminoacid din lant, alaturi de ea sunt prezente
hidroxiprolina (13% din totalul de resturi de aminoacid) si hidroxilizina
• In tendoane, fibrele de colagen sunt aranjate in manunchiuri paralele(elasticitate
monodimensionala);
• In piele, fibrele de colagen formeaza o retea incrucusata dispusa in foi
paralele(elasticitate bidimensionala)
COLAGENUL

-insolubil in apa;
-se imbiba in apa;
-la cald se transforma in gelatina;
-poate fi hidrolizat de pepsina;
-structura fibrilara ordonata;
-locul de sinteza – fibroblaste;
ELASTINA
• Proteina principala a fibrelor
elastice
• Proteina este prezenta in
peretii vaselor de sange,
piele, ligamente, tendoane
• Insolubila în apa;
• -NU se imbiba cu apa;
• -NU se transforma în
gelatina;
• -NU poate fi digerata de
pepsina;
• -structura fibrilara haotica,
cu legaturi incrucisate de
tip special;
• -contine 30% glicocol; 10%
prolina.
 HEMOGLOBINA
• Proteina conjugata care contine ca grupare prostetica hemul legat de
partea proteica numita globina
• Rol: transportul oxigenului de la plamani la tesuturile periferice si a
dioxidului de carbon de la tesuturi la plamani
• Este un tetramer, format din 4 lanturi polipeptidice, care fiecare leaga
necovalent o grupare hem. Cele 4 lanturi sunt identice 2 cate 2, lanturile
α=141 aa, iar lanturile β=146 aa
• Hemul=derivat protoporfirinic, care are in centru atomul de fier, in stare
de oxidare +2. Se leaga de componenta proteica prin intermediul unui rest
de histidina
• Este o proteina globulara datorita prezentei numeroaselor bucle si coturi
• Aa nepolari sunt distribuiti in interiorul moleculei proteice, in timp ce aa
polari sunt asezati la suprafata moleculei formand legaturi de hidrogen
intre ei si cu moleculele de apa, ceea ce explica solubilitatea
hemoglobinei in apa.
HEMOGLOBINA
 DERIVATII HEMOGLOBINEI

Derivati fiziologici
• 1. Oxihemoglobina- forma oxigenata a Hb si poate fi: monoxi, dioxi, trioxi,
tetraoxihemoglobina
• 2. Carbaminohemoglobina – ~15% din cantitatea de CO2 din sange se combina
cu Hb
Derivati patologici:
• 3. Carboxihemoglobina. Afinitatea Hb pentru CO este de 200 de ori mai mare
decat pentru O2
• 4. Methemoglobina. Oxidarea Fe+2 la Fe+3 transforma Hb in methemoglobina,
pierzand capacitatea de a transporta oxigenul. Cei mai frecventi agenti de
oxidare: benzocaina, chinone, sulfamide, paracetamol, peroxizi, nitriti
• 5. Glicohemoglobina. Grupele –NH2 ale capetelor terminale ale protomerilor
reactioneaza neenzimatic cu glucoza libera din sange formand baza Schiff.
Nivelul HbA1c depinde de nivelul glucozei si durata mentinerii la valori ridicate
a acesteia.
 IMUNOGLOBULINELE (Ig)

• Sunt proteine oligomere care se sintetizeaza ca raspuns la actiunea

diferitilor antigeni.

• Antigenele sunt virusuri, bacterii, ciuperci. Ele contin pe suprafata lor

grupari chimice denumite determinanti antigenici capabili sa produca
sinteza anticorpilor si de care se leaga prin complementaritate chimica.

• Fiecare Ig se leaga specific de un determinant specific si formeaza

complexul antigen-anticorp

• Se cunosc 5 clase de Ig: IgG, IgA, IgD, IgE, IgM.

 IMUNOGLOBULINELE (Ig)

IgG - este Ig majora din spatiul extravascular (800-1600mg/dL)

- travesrseaza placenta
- se sintetizeaza la al 2-lea contact cu antigenul
- rolul sau este de a activa complementul , de a se lega de macrofage,
monocite si PMN si de a initia fagocitoza

Ig A –este distribuita intravascular si in secretii (lacrimi, saliva, plamani)

- 100-400 mg/dL
-rolul sau este de a impiedica patrunderea substantelor straine in sistemul
circulator

Ig M – este distribuita in special in sistemul intravascular (50-200 mg/dL)

-se sintetizeaza la primul contact cu antigenul
-rolul sau este de a activa sistemul complement si celulele fagocitare,
fiind eficienta in aglutinarea bacteriilor
 BIOCHIMIE
CURS 4 S.L. DUMITRU CATERINA

BIOCHIMIA ENZIMELOR
 BIOCHIMIA ENZIMELOR

 Consideratii generale
Clasificarea si nomenclatura enzimelor
Structura, conformatie
Specificitate catalitica
Mecanism de actiune
Cinetica enzimatica, factorii care influenteaza viteza de reactie
Enzime cu semnificatie clinica
 CONSIDERATII GENERALE
• Definitie
Enzimele sunt biocatalizatori de
natura proteica ai reacțiilor
chimice care au loc în
organismele vii
• Proprietati catalizatori =
proprietati enzime
1. Actioneaza în concentratii
foarte mici
2. Nu se consuma în cursul
reactiilor
3. Nu modifica constanta de
echilibru
4. Accelereaza atingerea starii
de echilibru
 DENUMIREA ENZIMELOR
• Primele denumiri:
– Pepsina, tripsina, chimotripsina

• Dupa stratul pe care-l transforma:

– lactaza transforma lactoza,
– proteaza actioneaza asupra proteinelor

• Dupa stratul pe care-l transforma, avand in vedere si tipul de

reactie pe care-l catalizeaza:
– Lactat dehidrogenaza catalizeaza dehidrogenarea acidului lactic
CLASIFICAREA SI NOMENCLATURA
ENZIMELOR

• Conform recomandarilor Comisiei pentru enzime a Uniunii Internationale de

biochimie, denumirea enzimelor se bazeaza pe urmatoarele criterii:
a) Enzimele se impart in 6 clase principale, in functie de tipul reactiei
catalizate : [Link], [Link], [Link], [Link],
[Link], [Link].
b) Numele fiecarei enzime are 2 parti: 1. indica substratul asupra careia
actioneaza enzima; a 2-a parte a denumirii indica tipul de reactie
catalizata, iar la sfarsit se adauga sufixul aza
c) Fiecare enzima se noteaza cu un cod format din 4 cifre, prima cifra indica
clasa (1,2,3,4,5,6), a 2-a cifra indica subclasa (gruparea chimica interesata),
a 3-a cifra natura acceptorului si a 4-a pozitia enzimei in subclasa; nr de cod
este precedat de initialele EC (Enzyme Commission)
 CLASIFICAREA SI
NOMENCLATURA ENZIMELOR

• Exemplu:

ATP + creatina CK (CPK) ADP + creatinfosfat

CK ar avea ca denumire stiintifica ATP- creatinfosfotransferaza iar nr de cod ar

fi EC 2.7.3. 2.
2-clasa transferazelor
7- subclasa fosfotransferazelor
3- pt grupul de fosfotransferaze avand ca acceptor un radical nitrogen
2-pt locul enzimei in cadrul subgrupei
 STRUCTURA ENZIMELOR

• Se impart in 2 clase:
• Enzime simple –cu structura exclusiv proteica:
proteazele, lipazele
• Enzime conjugate –contin si o componenta
neproteica
• Partea proteica- apoenzima
• Partea neproteica- cofactor: -coenzima,
-grupare prostetica,
-ion metalic
 STRUCTURA ENZIMELOR

• Coenzimele sunt molecule organice care se leaga tranzitoriu

de enzime si sunt in general derivati vitaminici
(NAD(nicotinamide adenin dinucleotid), NADP)

• Gruparile prostetice sunt molecule organice care se leaga

ferm de enzime (FAD, FMN)

• Metaloenzimele sunt enzime care necesita prezenta ionilor

metalici pentru activitatea lor biologica:
• Anhidraza carbonica sau fosfataza alcalina contin zinc
• Superoxiddismutaza contine cupru
• Hexokinaza, enolaza contin magneziu
 STRUCTURA ENZIMELOR

• Centrul activ al enzimelor

– Este acea parte a enzimei unde se fixeaza si are loc
transformarea substratului
 STRUCTURA ENZIMELOR

• Caracteristicile centrului activ:

1. Ocupa un loc mic in arhitectura enzimei
2. Are structura tridimensionala
3. Exista 2 modele de fixare a substratului la nivelul
centrului activ:
• Modelul descris de Fischer, Cheia in broasca: structura
tridimensionala a centrului activ este complementara cu a
substratului
• Modelul Koshland, Potrivire indusa: in timpul combinarii enzimei
cu substratul au loc modificari conformationale la nivelul centrului
activ, astfel incat substratul sa se potriveasca cu acesta
STRUCTURA ENZIMELOR
 STRUCTURA ENZIMELOR

C.A.
4. legarea substratului la centrul activ se realizeaza prin
legaturi slabe, astfel incat complexul enzima-
substrat care se formeaza initial sa poata elibera
produsii de reactie si enzima
5. in centrul activ sunt aminoacizi nepolari, hidrofobi
6. in centrul activ, exista si resturi de aminoacizi cu rol
in fixarea substratului
7. aminoacizii prezenti in centrul activ, de obicei sunt:
Ser, Cys, His, Lys
 SPECIFICITATEA ENZIMELOR

• Specificitate de substrat
– Absoluta: enzimele actioneaza asupra unui singur substrat.
Ex: ureaza
» Uree amoniac + CO2
» Arginina arginaza uree + ornitina

– Relativa: enzimele actioneaza asupra unui grup de substrate:

» Proteazele actioneaza asupra proteinelor (plasmina scindeaza
proteolitic nu numai fibrina ci si alte proteine: cazeina,
hemoglobina, factorii V si VIII ai coagularii)
» Lipazele actioneaza asupra lipidelor
 SPECIFICITATEA ENZIMELOR
• Specificitatea de reactie : capacitatea enzimelor de a
cataliza doar un anumit tip de reactie
• Aminoacid aminoacid-oxidaza cetoacid + NH3

• Aminoacid aminoacid-decarboxilaza amina + CO2

• Aminoacid transaminaza cetoacid

 MECANISMUL REACȚIILOR
ENZIMATICE
• Reacțiile enzimatice se pot reprezenta astfel:

E + S ↔ ES ↔ EP → E + P

– E: enzima – centrul activ

– S: substrat
– ES: complexul enzimă-substrat
– EP: complexul enzimă-produși de reacție
– P: produși de reacție
zaharaza zaharoza
 ACTIVITATEA ENZIMATICA
( Uniunea Internationala de Biochimie)

• Viteza reactiei catalizate reprezinta cantitatea de substrat

modificat in unitatea de timp

• O unitate enzimatica va cataliza transformarea unui

micromol de substrat in decurs de un minut in conditiile
standard recomandate (pH, temperatura, cofactori)

• Katalul – activitatea enzimei care asigura transformarea

unui mol de S / secunda
 FACTORII CARE INFLUENTEAZA
VITEZA REACTIEI
CATALIZATE DE ENZIMA

• Temperatura
• pH-ul
• Concentrația de enzima
• Concentratia de substrat
• Efectorii enzimatici
Influenta temperaturii asupra reactiei
enzimatice
Influenta pH asupra reactiei
enzimatice
pH optim
pH optim
 Influenta ph asupra reactiei enzimatice

• pH-urile extreme determinate de prezenta acizilor si bazelor mai

concentrate denatureaza proteinele si le anuleaza activitatea
catalitica;
• Variatii mici de pH, in intervalul in care enzima este stabila modifica
considerabil vitezele de reactie, curba de variatie avand aspect de
clopot;
• Viteza de reactie cea mai mare se obtine intr-o zona f ingusta – pH
optim de actiune;
• Determinarile in vitro ale activitatii enzimatice se fac la pH optim,
mentinut cu solutii tampon
 Influenta concentratiei enzimei asupra reactiei
enzimatice
In conditii optime de temperatura, pH si concentratie a substratului,
cresterea concentratiei in mediu are ca rezultat cresterea corespunzatoare
a vitezei initiale, V0
• V0 = K[E]
• V0 = viteza initiala a reactiei
V
• K = constanta caracteristica
pentru ES

(daca S este in exces)

Influența concentrației enzimei asupra reacției enzimatice

 Influenta concentratiei substratului
asupra reactiei enzimatice
Curba de saturare cu substrat
• In reactiile cu un singur
substrat, mentinand a enzimelor
constanta concentratia
enzimei, cresterea
concentratiei de substrat
determina marirea vitezei
de reactie pana cand se
atinge o valoare maxima Saturatie
peste care oricat ar creste
concentratia substratului
viteza reactiei enzimatice
ramane nemodificata .
 ECUATIA MICHAELIS - MENTEN
• Acest aspect al cineticii reactiilor enzimatice a fost studiat de catre
[Link], [Link] si [Link]

• Autorii au plecat de la premiza existentei complexului intermediar enzima-

substrat (ES) si au studiat acest aspect cinetic pentru reactiile enzimatice cu
un singur substrat:

k1 k3
E + S  ES  E+ P
k2

• Ecuatia descrie dependenta vitezei de reactie de concentratia substratului

 ECUATIA MICHAELIS - MENTEN

• La concentratii mici de substrat, viteza de reacție este

proportionala cu concentratia substratului.

• La concentratii mari de substrat, viteza de reactie devine

independenta de concentratia substratului, enzima saturandu-se
cu substrat.

• L. Michaelis și M. Menten au propus o teorie generala de

acțiune a enzimelor bazata pe ideea ca enzima si substratul se
asociaza reversibil pentru a forma complexul enzima-
substrat.
 ECUATIA MICHAELIS - MENTEN

• Ecuatia vitezei reactiei enzimatice este:

ecuatia Michaelis-Menten.

• Ecuatia exprima faptul ca viteza unei reactii enzimatice este

dependenta de concentratia de substrat la acel moment.
 CONSTANTA MICHAELIS

Constanta Michaelis, Km, este un indice al afinitatii enzimei pentru

substrat, variind invers proportional cu aceasta:

 cu cat Km este mai mica, cu atat afinitatea enzimei pentru

substrat este mai mare, deoarece in aceasta situatie este nevoie
de cantitati mici de substrat pentru ca enzima sa fie saturata;

 cu cat Km este mai mare, cu atat afinitatea enzimei pentru

substrat este mai mica, fiind nevoie de cantittati mai mari de
substrat pentru a satura enzima
 EFECTORI ENZIMATICI

• Compuși chimici care influenteaza activitatea

enzimatica in sens pozitiv sau negativ

• Tipuri de efectori
– Activatori - compusi care stimuleaza activitatea
enzimelor
– Inhibitori – compusi care inhiba activitatea
enzimelor
 ACTIVATORI ENZIMATICI

• Activatori ai unor proenzime.

– Forma inactiva a enzimei se numeste proenzima sau
zimogen, in care centrul activ al enzimei este mascat. Prin
eliminarea unei parti din molecula, centrul activ este
demascat, enzima devenind activa

Ex: Pepsinogen → pepsina (HCl)

Tripsinogen → tripsina (enterokinaza)
Chimotripsinogen chimotripsina(enterokinaza+ tripsina)
Proelastaza elastaza (tripsina)
 ACTIVATORI ENZIMATICI

• Activatori propriu-zisi. Acestia actioneaza stimuland

activitatea catalitica a enzimelor sau legarea substratului de
enzima.
Exemplu:
- Mg2+ pentru fosfataze,
- Mn2+ pentru peptidaze,
- Zn2+ activeaza alcool dehidrogenaza,
- Cl- pentru amilaza, etc.
 INHIBITIA ENZIMATICA

• Scaderea activitatii catalitice în prezenta unui compus

chimic – inhibitor

• Inhibitorii pot fi
– Endogeni (metaboliti)
– Exogeni (substante toxice, medicamente, etc.)
Inhibitia poate fi
ireversibila
reversibila
 INHIBITIA IREVERSIBILA
• Caracteristici:
• Intre inhibitor si enzima se formeaza un complex enzima-
inhibitor ireversibil
• Legarea inhibitorului de enzima se face prin legaturi
covalente puternice
• Nu poate fi anulata prin indepartarea inhibitorului

• Exemple:
• Ionii metalelor grele Hg2+, Pb2+ I irev pt E ce contin
sulf in centrul activ
 INHIBITIA REVERSIBILA

Caracteristici:
 intre enzima si inhibitor se formeaza un complex
reversibil

 Poate fi de 2 feluri:
 Competitiva
 Necompetitiva
INHIBITIA REVERSIBILA COMPETITIVA
• Inhibitorul se leaga in centrul activ, acolo unde se fixeaza si substratul
• Caracteristici:
– Intre inhibitor si substrat se creeaza o competitie pentru centrul activ al
enzimei
– Inhibitorul prezinta analogie structurala cu substratul
– Au loc simultan 2 reactii: enzima –substrat, enzima-inhibitor
Km =inhibitorii competitivi cresc valoarea Km, astfel incat afinitatea
enzimei pentru substrat scade; pentru atingerea vitezei maxime de reactie
este nevoie de o cantitate mare de substrat
vmax: inhibitorii competitivi scad viteza de reactie; daca se mareste
suficient de mult concentratia substratului, poate fi atinsa viteza maxima
de reactie
Viteza maxima de reactie nu se modifica comparativ cu a reactiei
neinhibate, dar creste Km , deoarece scade afinitatea enzimei pentru
substrat. Ex: statinele, metotrexatul
Legatura prin care se leaga
inhibitorul de enzima este de
aceeasi natura cu cea care se
leaga substratul.
 INHIBITIA REVERSIBILA
NECOMPETITIVA
• Inhibitorul se leaga de enzima in alt loc decat centrul activ al
enzimei
• Inhibitorul se leaga atat de enzima libera cat si de complexul
enzima-substrat impiedicand formarea produsilor de reactie
• Km inhibitorii necompetitivi nu modifca valoarea Km, astfel incat
nu este influentata afinitatea enzimei pentru substrat
• Vmax inhibitorii necompetitivi scad viteza de reactie
• Se modifica viteza maxima a reactiei inhibate comparativ cu a
reactiei neinhibate, dar Km ramane nemodificat, nefiind
influentata afinitatea enzimei pentru substrat
• Ex: antibioticele sunt inhibitori necompetitivi care inhiba enzimele
implicate in sinteza peretelui celular bacterian
Inhibitorul determina o
modificare a conformatiei
situsului active al enzimei,
impiedicand transformarea
substratului in produsi de
reactie
 IZOENZIME
• Sunt forme ale aceleiasi enzime care se deosebesc prin structura
chimica si proprietatile cinetice, dar catalizeaza aceeasi reactie
chimica
• Sunt proteine oligomere formate din cel putin 2 protomeri diferiti
• Ex: LDH=tetramer. Fiecare subunitate poate fi H sau M, existand 5
combinatii ale lanturilor:
• LDH1-H4 (inima);
• LDH2-H3 M (sistem reticuloendotelial)
• LDH3-H2 M2 (plamani)
• LDH4-H M3 (rinichi)
• LDH5-M4 (ficat si muschiul striat)
In mod normal, concentratia formei LDH2 este mai mare decat
formei LDH1, dar in infarctul de miocard, situatia se inverseaza
 IZOENZIME

• CPK (creatinfosfokinaza)
– Este un dimer, subunitatile B (brain) si M (muscle)
– In circulatie exista 3 izoenzime:
• CK3(MM): in muschii scheletici
• CK2(MB) : in miocard
• CK1 (BB): in creier
 PROVENIENTA ENZIMELOR
PLASMATICE
• Enzime secretate activ in plasma:
– Sintetizate de catre ficat
– Actioneaza in plasma
– Factori ai coagularii: protrombina, LCAT, colinesteraza, factorii
coagularii:VII, IX, X,XIII

• Enzime ale secretiilor exocrine

– Amilaza pancreatica si salivara; lipaza pancreatica; pepsinogenul gastric

• Enzime celulare:
– Actioneaza exclusiv intracellular
– LDH, ALAT, ASAT, CK, GLDH
– Cresterea lor in ser se datoreaza alterarii membrane celulare sau distrugerii
celulare
 PRINCIPALELE ENZIME CU
SEMNIFICATIE CLINICA
• ENZIMELE IN INFARCTUL DE MIOCARD (IMA)
1. CK: VN= 24-170U/L (F); 24-195 U/L (B)
Nivelul plasmatic creste in 4-6 ore de la debutul unui IMA si atinge
un maxim la 30 de ore; revine la normal dupa 2-3 zile
CPK (MB) apare crescuta la 6-12 ore de la debutul unui IMA

2. LDH: VN 240-480 U/L. activitatea creste de 2-10 ori in 12-24 de

ore de la debutul unui IMA, maxim dupa 5 zile, revine la ormal in 6-
10 zile
 PRINCIPALELE ENZIME CU
SEMNIFICATIE CLINICA
• ENZIMELE IN INFARCTUL DE MIOCARD (IMA)
3. ASAT (aspartataminotransferaza)
VN = 0-35 U/L
In IMA creste de 10-20 de ori, atinge un maxim in 24 de ore

4. TROPONINA T si I
Troponina T apare in plasma la 4-6 ore de la debutul unui
IMA
Determinarea troponinei T este utila in urmarirea
prognosticului IM
 PRINCIPALELE ENZIME CU
SEMNIFICATIE CLINICA
• ENZIMELE IN BOLILE HEPATICE
1. ALAT (alaninaminotransferaza, ALT, TGP)
– VN=0-45 U/L
– Valorile crescute de 100- de ori in HVA
– Cresteri moderate in bolile hepatice cronice, impreuna cu
ASAT

2. GGT ( gama glutamil transferaza)

VN=0-55 U/L
-este crescuta in bolile hepatobiliare
Sinteza enzimei poate fi indusa de alcool si unele
medicamente(fenobarbital, fenitoina)
 PRINCIPALELE ENZIME CU
SEMNIFICATIE CLINICA
• ENZIMELE IN BOLILE HEPATICE
3. FOSFATAZA ALCALINA: VN=50-130 U/L la adulti; la
copii VN=50-400 U/L, datorita intensificarii activitatii osteoblastelor
– Cresteri marcate in colestaza intra, si extrahepatica
– Cresteri moderate in hepatita virala, ciroza hepatica

4. COLINESTERAZA (CHE):
• marker al functiei proteosintetice a ficatului.
• Scaderea acesteia se intalneste in ciroza hepatica, hepatitele
cronice
• In HVA fara complicatii, CHE este initial normala
 PRINCIPALELE ENZIME CU
SEMNIFICATIE CLINICA
• ENZIMELE IN BOLILE PANCREASULUI
1. AMILAZA PANCREATICA
– In pancreatita acuta, valorile cresc in primele 12 ore de la
instalarea procesului si revin la normal dupa 48-72 de ore.
– Amilaza totala VN=0-100 U/L
– Amilaza urinara VN =0-490 U/L

2. LIPAZA SERICA
-crescute in pancreatita acuta
- normale in pancreatita cronica
 BIOCHIMIE
CURS 5 S.L. DUMITRU CATERINA

VITAMINE
 VITAMINE
 Consideratii generale
 Clasificarea si nomenclatura
 Vitamine hidrosolubile
 Vitamine liposolubile
 Rol biochimic si fiziologic
 Surse de vitamine si provitamine, carente vitaminice,
 Antivitamine
 Coenzime cu rol vitaminic
 GENERALITATI
• Definitie
Vitaminele sau vitamerele reprezinta o categorie de nutrienti care nu poate fi
sintetizata de organism, dar care este esentiala pentru cresterea si dezvoltarea
organismului, sunt non-calorici, fara rol energetic.

• Rolul vitaminelor
Vitaminele hidrosolubile actioneaza ca grupari prostetice sau coenzime, cu rol in
metabolismul intermediar.
Vitaminele liposolubile pot avea rol de antioxidanti (A,E), rol in ciclul vizual (A),
sau in coagulare (K).
• Carenta vitaminica apare din cauza
• Malabsorbtiei
• Malnutritiei
• Alcoolismului cronic
 VITAMINE CU ROL DE COENZIME
vitamine coenzime
Tiamina (vitamina B1) TPP
Riboflavina (vitamina B2) FMN, FAD
Niacina, acid nicotinic, nicotinamida NAD, NADP
(vitamina B3)
Piridoxina, piridoxal, piridoxamina Piridoxalfosfat
(vitamina B6)
Sarea acidului pantotenic (vit. B5) Coenzima A
Biotina (vit. B7, H) Coenzimă pentru carboxilaze
Sarea acidului folic (vit. B9, M) Tetrafolatul
Cobalamina (vitamina B12) coenzimă pentru transferaze, izomeraze,
mutaze
Acid ascorbic (vitamin C) Coenzima in hidroxilarea Pro și Lys in
sinteza colagenului
Vitamina K Coenzima în formarea gama-
carboxiglutamat implicat in coagularea
sangelui si in matrixul osos
 NOMENCLATURA
• Denumirea vitaminelor se poate stabili dupa trei criterii
– Nomenclatura veche:
Vitaminele se denumesc cu literele mari : A, B, C, D, E, etc. In
cadrul aceluiasi grup, vitaminele se denumesc cu indici: B1, B6,
B12 D3, etc.

– Dupa rolul fiziologic pe care-l indeplinesc in organism:

Vitamina antiscorbutica (vitamina C), vitamina antirahitica
(vitamina D), etc.

– Dupa structura chimica

Tiamina (vitamina B1), riboflavina (vitamina B2), acid ascorbic
(vitamina C), piridoxina (vitamina B6), etc.
 CLASIFICARE
• Dupa solubilitatea lor vitaminele pot fi:

HIDROSOLUBILE - solubile in apa, insolubile in solventi organici

- vitaminele B
- acidul folic
- niacina
- acidul pantotenic
- biotina
- vitamina C

LIPOSOLUBILE - insolubile in apa, solubile in solventi organici si grasimi

- vitaminele A, D, E si K
 VITAMINE HIDROSOLUBILE
Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite structural
Proprietati
- au molecule polare
- solubile in apa si insolubile in solventi organici
- termolabile
- stabile in mediu acid, instabile in mediu bazic
-nu necesita transportori specifici
-circula libere in sange
-nu se depoziteaza
-excesul se elimina din organism
-se distrug prin expunere la lumina, caldura, oxigen
-Formele active ale vitaminelor hidrosolubile au rol de coenzime sau
grupari prostetice
 VITAMINA B1
(Tiamina, vitamina antiberiberica)

Tiamin pirofosfokinaza
Mg2 +
Tiamina + ATP TPP + AMP
 VITAMINA B1
(Tiamina, vitamina antiberiberica)
Vit B1 este numita si tiamina sau aneurina datorita actiunii sale
antinevritica

Rol biochimic: TPP este cofactor pentru enzimele care catalizeaza

reactiile de decarboxilare oxidativa si transcetolare.

Metabolism:
Absorbtia se realizeaza la nivelul intestinului subtire, prezenta alcoolului
diminua absorbtia.
Dozele mari satureaza depozitele, excesul se elimina pe cale urinara, sub forma
neschimbata.
 VITAMINA B1
Surse de vitamina B1
• Drojdie de bere, coaja si germenii boabelor de cereale(grau, secara,
orez), legume (mazare, fasole), fructe(nuci, struguri), carne

DZR (doza zilnica recomandata)

– 1-1,5 mg
- depinde de dieta

Carenta de vitamina B1
Avitaminoza determina deficiente în metabolismul glucidic cand se
acumuleaza ceto-acetati în organism. Se produc manifestari
patologice resimtite la nivelul sistemului nervos.
Deficienta severa de vitamina B1 produce boala beri-beri
 BOALA BERI BERI
• Consum excesiv de orez decorticat
• Simptome:
– Psihoneurologice – astenie, insomnie, nervozitate,
pierderi de memorie, pareze, atrofii musculare
– Cardio-vasculare – tahicardie, dispnee de efort,
palpitatii, insuficiență cardiacă
– Digestive – anorexie, constipatie
 SINDROMUL WERNICKE-KORSAKOFF

• Este denumit beri-beri cerebral si apare cel mai

frecvent la alcoolici, deoarece alcoolul impiedica
absorbtia intestinala a vitaminei
• Clinic: apatie, pierderi de memorie, encefalopatie,
psihoza
• Simptomele dispar dupa administrarea de vitamina
B1
 VITAMINA B2
(Riboflavina sau Ribitol)

• Riboflavina + ATP Flavokinaza FMN + ADP

• FMN + ATP FAD-Pirofosforilaza, Mg2+ FAD + acid pirofosforic

 VITAMINA B2
(Riboflavina sau Ribitol)

• Este precursorul coenzimelor FMN si FAD

• Rol biochimic FMN si FAD

-in procesele de oxido-reducere celulara
-in producerea de energie si in respiratia celulara
-in procesele de dezaminare oxidativa a aminoacizilor
• Surse
Ficat, albusul de ou, carne, legume cu frunze verzi, migdale,
ciuperci, alune

• DZR
-necesarul este corelat cu consumul caloric
-1,5 mg
- Se adauga 0,2-0,4 mg in timpul sarcinii, lactatiei, la persoanele
in varsta
• Deficitul de riboflavina
• Hipovitaminoza se intalneste la alcoolicii cronici sau cand
alimentatia este foarte saraca in proteine.
• Nu exista o boala datorata carenţei in vitamina B2 .
• Hipovitaminoza riboflavinica se intalneşte de obicei asociata
cu alte hipovitaminoze şi avitaminoze B, cum este cazul
pelagrei, cand survin concomitent hipovitaminoza niacinica şi
piridoxinica.
• Simptomele caracteristice ale deficientelor în vitamina B2 sunt
dermatitele si tulburarile oculare.
 VITAMINA B3
(Vitamina PP, niacina)
 VITAMINA B3
(Vitamina PP, acidul nicotinic, niacina)
Rol biochimic
Formele active ale vitaminei PP sunt:
• Nicotinamid Adenin Dinucleotid NAD+ -in procesele catabolice
• Nicotinamid Adenin Dinucleotid Fosfatul NADP+ -in procesele
anabolice

• Reactiile metabolice in care intervine NAD+ ca coenzima sunt

reactii de dehidrogenare in prezenta dehidrogenazelor-LDH

NAD+ + 2H (2e- + 2H+) NADH + H+

NADP+ + 2H (2e- + 2H+) NADPH + H+
• Surse de vitamina B3
Drojdie de bere, orez, ficat, cereale integrale, carne slaba,
peste.
Aproximativ jumatate din necesarul zilnic se obtine prin
conversia triptofanului in niacina

• DZR
15 mg

• Carenta de vitamina B3
Avitaminoza produce boala numita pelagra sau boala celor 3 D
(dermatita, diaree, dementa)
Pelagra exista în stare endemica in regiunile in care
alimentatia este bogata in porumb si saraca in proteine animale
(in triptofan - precursor al vitaminei PP).

Deficitul în vitamina B3 este insotit in dese cazuri cu un deficit

in vitaminele grupului B si duce la:

- leziuni cutanate (roseata, mancarimi, ingrosare a pielii)

- afectiuni digestive (afte, diaree, varsaturi), insomnie, dureri
de cap, confuzie fi depresie
- tulburari de memorie
- afectarea nervilor membrelor inferioare.

Tratamentul consta in administrarea de vitamina B3 şi intr-un

regim suficient de bogat in proteine animale.
 VITAMINA B6
(Piridoxina)

Piridoxal + ATP piridoxal kinaza Piridoxal-5-fosfat + ADP

Piridoxamina + ATP piridoxaminkinaza Piridoxamin-5-fosfat + ADP

Rol biochimic
Piridoxal fosfatul si piridoxamin fosfatul au rol de coenzime.
Piridoxal fosfatul este cofactor pentru enzime care metabolizeaza
aminoacizii prin reactii de transaminare si decarboxilare.

Surse de vitamina B6
Drojdie de bere, orez, germenii si semintele cerealelor, oua, lapte,
carne, ficat, peste, legume cu frunze verzi
Sinteza bacteriana intestinala.

DZR
1.3 mg
Carenta de vitamina B6
Avitaminoza pusa in evidenta prin nivelul scazut al piridoxal
fosfatului din sange, afecteaza activitatea transaminazelor,
ducand la simptome clinice constand in:
Leziuni ale pielii și mucoasei
Afectiuni nervoase
Tulburari cardiace

La copii
•Convulsii
•Anemii
•Intarzierea cresterii
•Poate sa apara la nou nascutii hraniti cu lapte sarac in vitamina
B6, in asociere cu utilizarea contraceptivelor orale si la
consumul crescut de alcool
 VITAMINA B12
(Ciancobalamina, vit. antipernicioasa)
Rol
-este esentiala pentru
replicarea ADN
- la sinteza aminoacizilor si
acizilor grasi
- transferul gruparii metil
- coenzima
- indispensabila pentru viata
organismelor vegetale si
animale fiind implicata in
procesul de crestere,
hematopoieza, buna
functionare a celulei nervoase
Rolul biochimic al Vitaminei B12este legat de conversia
Homocisteina Metionina

Surse de vitamină B12

Alimente de origine vegetala: nu contin vitamina B12
Alimente de origine animala: ficat, rinichi, peste, carne, lapte
Este sintetizata de catre flora intestinala si absorbtia ei intestinala se
face numai daca cobalamina este asociata cu o glicoproteina numita
factor intrinsec.

DZR
2,4 μg
 VITAMINA B12
(Ciancobalamina, vit. antipernicioasa)
Carenta de vitamina B12
-anemia pernicioasa – anemie megaloblastica
- leziuni neurologice
-afectiuni ale tractului gastrointestinal

Tratamentul consta in administrarea de vitamina B12 in asociere cu

factor intrinsec
 ACIDUL PANTOTENIC

Rol biochimic
- Dupa absorbtie, este
fosforilat si transformat in
coenzima A
- CoenzimaA prin gruparea –SH
intervine in:
-activarea acizilor grasi
-sinteza colesterolului
-ciclul Krebs
-reactia de transacilare
• Surse de acid pantotenic
Drojdia de bere, oua, ficat
Se afla sub forma de urme in aproape toate alimentele
Este sintetizat de microflora intestinala

• DZR= 5 mg

• Carenta de acid pantotenic

In alcoolismul cronic si la unii pacienti dializati: greata, varsturi,
crampe, oboseala, hipoglicmie, iritabilitate
 BIOTINA- vitamina H, vitamina B7

Rol biochimic
-participa alaturi de carboxilaze in metabolismul glucidic,
lipidic
Surse de biotina
- Galbenus de oua, carne, ficat,alune, ciocolata, muguri de plante,
drojdie de bere, nuci migdale
Este sintetizata de microflora intestinala

DZR=30 μg

Carenta de biotina
La om poate aparea atunci cand se consuma albus crud. Acesta
contine avidina, o proteina care se combina cu biotina si ii impiedica
absorbția, sau in cazul alimentarii parenterale indelungate.
Avitaminoza se manifesta prin:
- tulburari digestive
- instalarea unei acido-cetoze metabolice
- acumularea de acizi organici in urina
 ACIDUL FOLIC
Vitamina M

Rol biochimic
-impreuna cu vit B12 , participa la sinteza ADN
-sub forma THF (tetra-hidro-folic) este implicat in mai multe
transformari: sinteza homocisteinei, degradarea histidinei, metabolismul
acizilor nucleici
• Surse de acid folic
Frunzele plantelor verzi (spanac, salata), fructe verzi,
drojdie de bere, mai putin in carne, lapte, oua
Este sintetizat de microorganismele florei intestinale

• DZR
200μg

• Carenta
– Poate aparea in ciroza hepatica de cauza alcoolica, la
alcoolici, la hipertitroidieni, in sindroame de malabsorbtie
– Manifestari gastrointestinale, hematologice
 VITAMINA C
(Acid ascorbic)
 Mecanismul de actiune biochimica
• Vitamina C functionează ca un cofactor in procesele metabolice
• Acidul ascorbic si acidul dehydroascorbic formeaza un system
redox, intervenind in reactii de oxidare si in alte procese metabolice
• Este necesara pentru
- hidroxilarea Pro și Lys pentru biosinteza colagenului,
- in sinteza unor hormoni (adrenalina și noradrenalina)
-protectia celulelor impotriva radicalilor liberi (antioxidant)
-metabolismul acizilor grasi (sinteza carnitinei)
-reconversia methemoglobinei la hemoglobina

Surse de vitamina C
Este sintetizata de toate organismele cu exceptia omului, maimutei,
cobaiului
- fructe de catina, maceș, coarne, coacaze, mere, citrice
Carența de vitamina C

Avitaminoza conduce la scorbut (anemie pronuntata,

hemoragii, osteoporoza), afectarea procesului de vindecare a
ranilor, de sinteza a tesutului osos si integritatii vaselor
sanguine

DZR=75 mg

- Aport continuu de vitamina C deoarece organismul uman

nu sintetizeaza si nu acumuleaza această vitamina care
este sensibila la lumina, temperatura, oxigenul din aer,
contactul cu metalele – Fe, Cu
 VITAMINE LIPOSOLUBILE

• Sunt substante termostabile, rezistente fata de actiunea acizilor

si bazelor si care pot fi depozitate in organism si utilizate
ulterior

• Vitaminele liposolubile sunt vitaminele A, D, E, K

• Proprietati
– Solubile in solventi organici
– Insolubile in apa
– Sunt absorbite si transportate sub forma chilomicronilor
– Se depoziteaza in cantitati mari in ficat si tesutul adipos
determinand aparitia efectelor toxice
 VITAMINA A
(retinolul)
• Retinolul este derivatul care intra in structura celulelor cu
bastonase din retina, cu rol in vederea crepusculara
• Provitamine A: β-carotenul
Absorbtie
Vitamina A este adusa in organism prin aport alimentar
este sintetizata din caroten vegetal

Surse de vitamina A

Vitamine, din:
- ficat, peste gras
- lapte si semipreparate
- oua, unt
Provitamine, din:
- morcov, tomate, salata, caise, piersici, banane, visine

DZR

Adult 700-800 μg
Copii 400-600 μg
Gravide 1000 μg
 Rolul biochimic al vitaminei A
• La intuneric, cis-retinalul, impreuna cu o lipoproteina specifica,
opsina, formeaza rodopsina, pigmentul fotosensibil din celulele cu
bastonase.
• Are rol in cresterea si diferentierea tesuturilor epiteliale
• Are proprietati anticanceroase
• Are rol in dezvoltarea embrionara, in procesele immune si de
aparare antiinfectioasa

• β-carotenul
- antioxidant, protejeaza celulele de radicalii liberi peroxidici
 Avitaminoza și hipervitaminoza A

• Deficitul de vitamina A
– Apare ca urmare a deficitului nutritional, absorbtiei deficitare (icterul
mecanic), in steatoree, imposibilitatea de transformare a carotenilor in
vitamina (diabet) sau eliminare accentuate (pneumonie)

• Carenta de vitamina A
- dereglari oculare, in procesul vizual – hemeralopie (orbul gainilor) si
procese degenerative – xeroftalmie si keratomalacie
- afectiuni ale tegumentelor si mucoaselor – aspre, ingrosate, fisuri, cruste
- infectii
- malformatii fetale la gravide

• Hipervitaminoza
- toxica pentru SNC, ficat, epitelii, dezvoltarea embrionului
- acuta: cefalee, somnolenta, ameteli
- cronica: tegument galben, uscat, leziuni osoase
 VITAMINA D
(calciferol, vitamine antirahitice)

• Se cunosc 6 vitamine (notate de la D2 la D7)

• In natura se gasesc libere si sub forma de provitamine (steroli)
• Toate vitaminele D sunt inrudite prin structura chimica de
sterol pe care sunt grefati diferiti radicali
• Din punct de vedere al actiunii, cele mai importante vitamere:
– Vitamina D2(ergocalciferolul),
– Vitamina D3 (colecalciferolul)
Vitaminele D2 şi D3 sunt inactive ca atare în organismul uman; Vitaminele
D suferă reacţii de hidroxilare, cu obţinerea formelor active:
• 25-hidroxicolecalciferolul (calcifediolul) (FICAT)
• 1,25 dihidroxicolecalciferolul (calcitriolul) (RINICHI)

Parathormonul (PTH) intervine ca agent modulator în procesul de activare a

vitaminei D3 . Astfel PTH stimulează activitatea 1-α-hidroxilazei, şi deci
stimulează sinteza de calcitriol prin acţiune directă asupra enzimei.
• Alţi factori inductori ai sintezei de calcitriol sunt hormonii estrogeni şi
hormonul somatotrop (STH).
 ACȚIUNE BIOCHIMICĂ

• La nivel intestinal:
– Creste absorbtia calciului, independent de parathormon
– creste absorbtia fosfatilor si magneziului
– Stimuleaza expresia unui nr de proteine implicate in transportul
calciului din lumenul intestinal, prin enterocyte, in sange (calbindina)
• La nivel renal:
– creste reabsorbtia tubulara a fosfatilor
• La nivel osos:
– stimularea mineralizarii tesutului osteoid
Surse de vitamina D
- peste oceanic, sardina, hering, somon
- ficat, galbenus de ou, lapte, unt, drojdia de bere

DZR
Copii 200 – 400 UI
Adulti 100 – 400 UI

Se recomanda marirea dozei la 500 – 700 UI/zi in cazul unor

tulburari metabolice ale calciului si fosforului si a
fracturilor
Carenta de vitamina D

Hipovitaminoza scade absorbtia calciului si creste eliminarea

calciului si fosforului din organism
Se produc modificari la nivelul cartilajelor de crestere
- rahitism la copii
- osteomalacie (demineralizarea şi inmuierea oaselor) si
osteoporoza (rarefierea oaselor) la adulti
 VITAMINA E
(tocoferol)

Se cunosc 8 tocoferoli, α-tocoferolul avand activitate biologica

 Actiune biochimica

• Este cel mai puternic antioxidant natural

• reduce colesterolul seric
• rol important în respiratia celulara,
• stabilizeaza coenzima Q
• sinteza hemoglobinei
• stimulează ritmul de crestere
• rol imunitar, protejeaza organismul de infectii
• Protejeaza hematiile impotriva hemolizei
Carența de vitamina E
- distrofii musculare
- aparitia unor leziuni nervoase
- ateroscleroza
- la femei, hipovitaminoza produce avort spontan
- creste colesterolul seric si in muschi
DZR
10 – 15 mg, alimente sarace in acizi grasi polinesaturati
20 – 25 mg, alimente bogate in acizi grasi polinesaturati

Surse de vitamina E
germenii cerealelor, uleiuri vegetale, legume verzi
tesuturi de organe animale (ficat, rinichi, muschi), oua, lapte
 VITAMINA K
(antihemoragica)
Cuprinde un grup de vitamine liposolubile similar ca structura, necesare pentru
sinteza unor proteine implicate in coagularea sangelui:
 vitamina K1 (fitomenadiona-de origine vegetala)
 vitamina K2 (menachinona- de origine bacteriana si animala)
 vitamina K3 (menadiona-sintetica)
 VITAMINA K
(antihemoragica)
• Rol
- cofactor al γ- glutamil carboxilaza
- coagularea sangelui, participa la sinteza hepatica a 4 factori
de coagulare(II,VII, IX, X)
Surse de vitamina K
- Legume verzi: spanac, salata, mărar
- galbenus de ou, ficat, carne rosie

- DZR = 2 mg

- Carenta de vitamina K
- afectiuni hepatice
- hepatita cronica
- icter mecanic
- ciroza
- hemoragii
- factor favorizant al osteoporozei
 BIOCHIMIE
CURS 6 S.L. DUMITRU CATERINA

LIPIDELE
 LIPIDELE
 Generalitati, functiile si clasificarea.
 Constituenti chimici structurali
 Acizi biliari, saruri biliare.
 Structura generala a lipidelor, clasificare.
 Gliceride, steride, ceride – localizare, rol biochimic.
 Lipide complexe.
 Glicerofosfolipide cu azot (lecitine, cefaline, serincefaline,
plasmalogeni) – localizare, rol biochimic.
 Glicerofosfolipide fara azot (acizi fosfatidici,
inozitolfosfatide, cardiolipine) – localizare, rol biochimic.
 Sfingolipide (sfingomieline, cerebrozide, sulfatide,
gangliozide) – localizare, rol biochimic.
 GENERALITATI- LIPIDELE
• Sunt substanțe organice
– intra in alcatuirea organismelor vii,
– au o mare eterogenitate de structuri si
– indeplinesc functii complexe.

Sunt compusi greu solubili in apa dar se dizolva usor in

solventi nepolari (eter, benzen, cloroform, acetona) datorita
lanturilor hidrocarbonate care predomina in structura lor.

Din punct de vedere chimic, lipidele sunt esteri ai acizilor

grasi superiori cu polialcooli sau alcooli specifici. Au in
compozitie C, H, O si uneori N, P, S
 FUNCTIILE LIPIDELOR
o Lipidele sunt constituienți universali ai organismelor cu rol
esential în desfasurarea proceselor metabolice.

o In organism, lipidele indeplinesc mai multe functii:

1. Transport şi depozitare a rezervelor energetice;
2. Constituenţi structurali ai membranelor biologice;
3. Izolatori mecanici, electrici, termici;
4. Hormoni, vitamine
 CLASIFICAREA LIPIDELOR
 Structural:
- lipide simple
- lipide complexe

 Lipidele simple: trigliceridele si steridele

-sunt esteri ai glicerolului sau sterolilor (colesterolul) cu acizii grasi
-contin doar C, H, O

 Lipidele complexe:
– Contin pe langa acizi grasi si alcooli si alte grupari functionale
– In molecula lor intra pe langa C,H, O si alte elemente: N, P, S
 CLASIFICAREA LIPIDELOR

 Din punct de vedere al importantei fiziologice:

 De rezerva:
• in tesutul adipos

 Structurale
• formarea membranelor biologice
• Formarea hormonilor
• Formarea vitaminelor
 ACIZII GRAȘI
 sunt acizi monocarboxilici alifatici
 conțin o catena liniara saturata sau nesaturata
 au numar par de atomi de carbon (de la 4 la 26)
 Pot fi cu lant scurt (C2-6), lant mediu (C8-12) lant lung(C14-24)(in
structuri apartinand organismelor superioare)
 se formeaza in organism in urma proceselor metabolice
 se leaga prin legatura esterica de alcooli si formeaza diferite clase de
lipide
 (Nelson & Cox, Lehninger Principles of
Biochemistry, 3rd ed., 2000): Impachetarea
acizilor grasi in agregate stabile

a. Acizi grasi saturati (acidul stearic: C 18)

b. Acizi grasi nesaturati (acidul oleic: C 18)
Acizii grasi saturati
Formula generala a acizilor grasi saturați este CH3- (CH2)n-COOH
Acizii grasi cei mai raspanditi în lipidele izolate din mamifere sunt acidul
butiric (C4), acidul caproic(C6), acidul caprilic(C8), acidul lauric (C10),
acidul palmitic (C16) si acidul stearic (C18).

Acizii grasi nesaturati

In functie de numarul legaturilor duble din molecula pot fi mononesaturati si
polinesaturati.
Se caracterizeaza structural prin numarul atomilor de carbon si numarul
dublelor legaturi din molecula.
Datorita prezentei dublelor legaturi prezinta izomeri geometrici, cis si trans

Cei mai importanti acizi grasi nesaturati sunt acidul palmitoleic (16:1), oleic
(18:1), linoleic (18:2), linolenic (18:3), arahidonic (20:4).
Acizi grasi saturati
Acizi grasi nesaturati
 C18: ∆9
ώ9 1

ώ6 β
C18: ∆9, 12
α

C18:: ∆∆99, 12, 15

C18
ώ3

ώ9

C20: ∆5,8,11,14,17
 DENUMIREA ACIZILOR GRASI
• Denumirea acizilor grasi nesaturati se face adaugand la numele
hidrocarburii cu acelasi schelet molecular:
- Sufixul - enoic pentru acizii cu dubla legătura
- di-, tri-, tetra- enoic pentru acizii cu mai multe
legături
- (Cn) lungimea catenei și (∆m) pozitia dublelor legaturi
Ex: acidul oleic - C18: ∆9
acidul linolenic – C18: ∆9, 12, 15
- Numerotarea atomilor de carbon dintr-un AG incepe de la
capatul carboxil terminal. Atomii de C 2 și 3 sunt notati cu α si
β iar atomul de C al gruparii terminale metil cu ω.
- ω - 3, ω - 6
 Proprietatile acizilor grasi
• Sunt determinate de lungimea catenei și gradul de nesaturare.
• Au proprietati detergente datorita moleculei amfipatice.
In mediu bifazic se asociaza cu apa prin capatul polar si cu faza
hidrofoba prin catena hidrocarbonata nepolara.
Cresterea numarului de legături duble determina scăderea temperaturii
de topire (Tt) a unui AG, in timp ce alungirea catenei hidrocarbonate
duce la cresterea Tt
In apa formează micelii.
• Acizii grasi saturati cu un continut de pana la C8 sunt lichizi,
ceilalti sunt solizi.
• Acizii grasi nesaturati sunt lichizi.
• Lipidele membranare sunt mult mai nesaturate decat lipidele de
depozit.
 Acizii grasi esenţiali

• Acidul alfa-linolenic (ALA)

– Este precursor al EPA si DHA
– Are effect puternic antiinflamator prin blocarea formarii compusilor
proinflamatori
• EPA
– este precursor al catorva eicosanoide cu effect antiinflamator,
– scade nivelul trigliceridelor din sange
• DHA
– sunt convertiti in metabolismul omului intr-o serie de molecule
(eicosanoide) care formeaza o clasa importanta de molecule cu rol in
semnalizarea celulara si expresia genica

• Ideal, raportul in care trebuie sa se gaseasca cele 2 serii de

acizi grasi esentiali ώ3/ώ6 trebuie sa fie maxim 1/4
 „ω-6”

• acid linoleic C18: 2, n-6 (Δ 9,12))

• acid γ linoleic C18: 3, n-6 (Δ 6,9,12)
• acid arahidonic C20:4, n-6 (Δ 5,8,11,14)
• In cadrul aceleiaşi familii, trecerea unui acid în altul
se realizează cu ajutorul desaturazelor şi
elongazelor.
 „ω-3”

• acid α linolenic C18: 3, n-3 (Δ în C15, C12, C9)

• acid eicosapentaenoic („EPA”) C20: 5, n-3 (Δ în C17, C14,

C11, C8, C5)

• acid docosahexaenoic („DHA”) C22: 6, n-3 (Δ în C19, C16,

C13, C10, C7, C4).
 ALCOOLII DIN LIPIDE

• In structura lipidelor intra urmatorii alcooli:

– Glicerina(glicocol)
– Serina
– Etanolamina( colamina)
– Mioinozitolul
– colesterolul
 GLICERIDE
(acilgliceroli)
• Sunt lipidele cele mai abundente din natura
• Gliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizi grași
• Pot fi mono-, di- sau triacilgliceroli (TAG)
 GLICERIDE
(acilgliceroli)

Trigliceridele din tesutul adipos uman cuprind urmatorii acizi grasi: (in
procente de greutate) acid oleic (45%), acid palmitic (2%), acid
linoleic(8%), acid palmioleic(7%), acid stearic(7%), alti acizi (8%)
 Rolul TAG
• Acizii grasi sunt transformati în TAG pentru a fi transportati in
tesuturi si depozitati. O mare parte din TAG sunt depozitati in
adipocite, fiind rezerva energetica cea mai eficienta a
organismului.
• Lipoliza presupune hidroliza TAG la glicerol si acizi grasi si este
realizata de lipaze:
• Acizii grasi sunt utilizati de toate tesuturile cu exceptia tesutului
nervos, pentru producerea de energie sau ca sursa de carbon pentru
sinteza lipidelor
• Glicerolul trece in sange de unde este luat de ficat si utilizat ca sursa
pentru sinteza de glucoza

• Hidroliza TAG se face de către 3 enzime

- lipaza pancreatica (digestiva)
- lipoprotein lipaza (din sange)
- lipaza hormon-sensibila (din tesutul adipos, ficat)
 STERIDE

• Sunt lipide simple de o mare importanță biologica si largă

raspandire în lumea vie.
• Dpdv chimic, steridele sunt esteri ai acizilor grasi cu alcooli
superiori ciclici hidroaromatici numiti steroli.
• Sterolii au la baza un compus policiclic ipotetic numit steran

Steranul intra și în structura altor

compusi biochimici importanti, precum:
•Hormoni sexuali
•Acizi biliari
•Alcaloizi
•Glicozizi
•Vitaminele D
Compusii steroidici difera intre ei prin gruparile functionale ale
catenelor laterale grefate pe nucleul steranic, prin prezenta unor duble
legaturi si existenta unui mare numar de stereoizomeri
Steroizii care au 8-10 atomi de carbon in catena laterala se numesc
steroli. Sunt derivati ai hidrocarburii aromatice colestan.

• Cel mai raspandit reprezentant al sterolilor este colesterolul.

Colesterolul
- Colesterolul nu se afla în plante, microorganisme
- Colesterolul liber are rol structural, fiind prezent in majoritatea
membranelor celulare.
- Colesterolul esterificat reprezinta forma de transport
(lipoproteine)si de depozitare intracelulara
- El este precursorul tuturor compusilor steroidici (acizi biliari,
hormoni steroizi, precursorul vitaminei D, etc.).
-Nucleul steranic al colesterolului NU poate fi degradat de
organism si este eliminat ca atare:
-calea principala- prin acizii biliari
-cale auxiliara de eliminare a colesterolului este
descuamarea pielii si epiteliului intestinal
 ACIZII BILIARI
• Sunt produsi de metabolizare ai colesterolului
• Sunt componentii principali ai bilei
• Sunt steroizi cu 24 atomi de carbon, derivati ai hidrocarburii
colan.
• Acizii biliari primari se sintetizeaza in ficat din colesterol si sunt:
– Acid colic
– Acid chenodezoxicolic
• Acizii biliari secundari se sintetizeaza in lumenul intestinal sub
actiunea microorganismelor, din acizii biliari primari, si acestia
sunt:
– Acidul dezoxicolic
– Acidul litocolic
In celula hepatica acidul colic si chenodezoxicolic se conjuga
cu taurina si cu glicocolul formand produsi de conjugare de
tipul:
- acidul glicocolic și taurocolic, respectiv,
- acidul taurochenodezoxicolic si glicochenodezoxicolic

Acesti acizi, sub forma de saruri de sodiu sau potasiu (saruri

biliare) realizeaza un circuit entero-hepatic si isi exercita
rolul in digestia si absorbtia lipidelor si componentelor
liposolubile.

Acizii biliari au rol important in emulsionarea grasimilor in

intestin datorita caracterului amfipatic al lor (gruparile
carboxil si hidroxil sunt hidrofile, nucleul și gruparile metil
sunt hidrofobe).
 In intestin, dupa ce au participat la solubilizarea lipidelor
alimentare si la absorbtia acestora, sunt supusi unor transforrmari
catalizate de enzime ale florei bacteriene intestinale, formandu se
acizii biliari secundari: acidul dezoxicolic si acidul litocolic.

In segmentul distal al ileonului, acizii biliari sunt resorbiti

printr-un mecanism activ si prin sistemul port ajung din nou la
ficat.

La nivelul ficatului, acizii biliari sunt conjugati si

impreuna cu alti acizi primari sunt secretati in bila si apoi
eliminati in intestin realizandu-se astfel circuitul enterohepatic al
acizilor biliari.
 CERURI (CERIDE)

• amestecuri complexe de esteri ai AG cu alcooli alifatici sau steroli,

-ceara de albine
-lanolina de pe lina de oaie
-ceruri de pe epiderma plantelor

Caracteristici
-saturate
-puternic hidrofobe (împiedică pierderile de apă
 LIPIDE COMPLEXE
GLICEROFOSFOLIPIDE(fosfatide)
Cuprinde cele mai importante lipide structurale
In asociere cu proteinele si alte lipide constituie membranele tuturor
celulelor animale si vegetale
Substanta de baza este glicerofosfatul
 GLICEROFOSFOLIPIDE
(fosfatide)

Glicerofosfolipidele sunt prezente in toate celulele

organismului animal si au rol structural formand membranele
celulare si intracelulare.
Cantitati mari din aceste lipide se gasesc in tesutul cerebral,
maduva, ficat, eritrocite si galbenusul de ou.
 Rolul acizilor fosfatidici
• Intra in structura tuturor fosfolipidelor
• Transforma acizii grasi sintetizati in ficat in
fosfatide, care sunt componente ale
lipoproteinelor, forma sub care sunt
transportate în sange. Tulburari ale
biosintezei fosfatidelor impiedica transportul
acizilor grasi si de aici, disfunctii ale
ficatului.
• Pot lega inca un rest de glicerina formand
fosfatidilgliceroli. Cel mai important compus
de acest fel este cardiolipina, izolata din
miocard (membrana interna a
mitocondriilor).
• Este singurul fosfatidilglicerol cu functii
imunologice cunoscute.
 FOSFATIDILCOLINELE
(lecitine)

Lecitinele sunt substanțe albe, higroscopice, ceroase care se

solubilizeaza bine in solventi ai grasimilor.
Dipalmitoil lecitina este componentul lipidic principal al surfactantului
pulmonar, material care acopera alveolele pulmonare si impiedica
colapsul acestora la expirare

Lecitinele contin o cantitate mare din

colina existenta în organism.
Restul acil din pozitia 1 al glicerolului este
de regula saturat
Restul acil din pozitia 2 al glicerolului este
nesaturat si este adesea acid linolenic sau
acid arahidonic.
 FOSFATIDILETANOLAMINELE
(ETANOLAMINFOSFOLIPIDE, CEFALINE)
• Structura
Restul fosfatidil este legat de etanolamina (colamina):
Se afla in tesuturi
alaturi de lecitine dar in
cantitati mai mici
Sunt mai abundente in
tesutul nervos.
Prin metilarea gruparii
amino se transforma in
lecitine.
Fosfatidiletanolamina (cefalina)
 FOSFATIDILSERINELE
(Serinfosfolipide, serincefaline)
• Structura
Conțin aminoacidul serina legat de gruparea fosfatidil:

Se gasesc alaturi de
fosfolipide în
membranele biologice.
Prin decarboxilarea
restului de serina se
formeaza
Fosfatidilserina etanolaminfosfatidele.
FOSFATIDILINOZITOLI
(inozitol-fosfatide, fosfoinozitide)
 PLASMALOGENELE
Structura
• Sunt fosfolipide mai abundente in muschi si in nervi
• lipide ce conțin legături eterice între glicerol şi resturile de acizi graşi
• Lanţurile legate eteric pot fi saturate sau pot conţine duble legături între
atomii C1 şi C2
 BIOCHIMIE
CURS 7 S.L. DUMITRU CATERINA

GLUCIDELE
Glucide.
1. Clasificare, rol biochimic, raspândire.
2. Descrierea si caracterizarea ozelor din organismul
uman.
3. Derivați ai ozelor (acizi uronici, esteri fosforici, oze
aminate).
4. Diglucide reducătoare și diglucide nereducătoare.
5. Poliglucide omogene (glicogen, amidon, celuloza).
6. Mucopoliglucide (acidul hialuronic, condroitinsulfații,
heparină)
7. Digestia si absorbția glucidelor
 GENERALITATI
• Au în compozitie C, H, O
• Glucidele, denumite si zaharuri sau hidrati de carbon, sunt
substante universal raspandite în natura.
• La cele mai multe glucide, formula generala poate fi
Cn(H2O)n, de aceea se mai numesc si hidrati de carbon.
• In comparație cu organismele vegetale, unde ponderea este de
aprox. 50% din materia uscata a vegetalelor, organismele
animale contin mai putine glucide dar cu rol important si
valoare biologica foarte mare, in special ca sursa de energie
pentru organism.
• Glucidele furnizeaza 50 – 60% din energia produsa in
organismele animale.
 ROLUL GLUCIDELOR
• Reprezinta principala sursa de energie pentru organism; creierul si
eritrocitele sunt tesuturi glucodependente
• 1g glucide ardere 4 kcal
• Glicogenul si amidonul, polimeri ai glucozei, reprezinta forme de
depozit a glucidelor
• Glicoproteinele si glicolipidele sunt componente ale membranelor
celulare si receptori
• Sub forma glucozaminoglicanilor alcatuiesc substanta fundamentala
a diferitelor tesuturi si organe
• Sunt elemente structurale de baza in diverse molecule biologic
active: acizi nucleici, coenzime nucleotidice, glicolipide
 CLASIFICARE
Glucide
• Oze sau monozaharide
Trioze (gliceraldehida)
Tetroze (eritroza, treoza)
Pentoze (riboza, xiloza)
Hexoze (glucoza, fructoza, manoza)
• Ozide sau zaharuri complexe
- Holozide: prin hidroliza formeaza doar compuși de natura
glucidica (oze si derivati ai acestora)
Oligozaharide 2 – 10 oze
Polizaharide – mai mult de 10 unitati monozaharidice
- Heterozide: prin hidroliza formeaza oze si un component
neglucidic – aglicon
Dupa numarul atomilor
de carbon
- trioze
- tetroze
- pentoze
- hexoze
 DERIVATI AI OZELOR

• Produsi de oxidare ai glucozei

glucoza Acid gluconic

• Gluconatul de calciu este sarea acidului gluconic si este utilizat

in tratamentul hipocalcemiilor
 DERIVATI AI OZELOR

Oxidarea la C6, determina formarea acidului glucuronic. Acesta

are rol in conjugarea bilirubinei libere
 DERIVATI AI OZELOR

Aminozaharuri
 DIZAHARIDE
• Zaharoza
– Se formeaza prin legarea unei molecule de glucoza cu una de fructoza
– Se gaseste in fructe si legume
Celobioza
formata din 2 molecule de glucoza unite prin legatua β-1,4 glicozidica
Lactoza
Formata prin legarea unei molecule de glucoza cu una de galactoza
se gaseste exclusiv in lapte
• Maltoza
– Formata din 2 molecule de glucoza (germeni)
– Ia nastere prin hidroliza enzimatica a amidonului si glicogenului
DIZAHARIDE
 MONOZAHARIDE REPREZENTATIVE

• TRIOZELE: gliceraldehida si dihidroxiacetona nu se gasesc in

stare libera in natura dar esterii lor cu acidul fosforic sunt
intermediari in transformarile biochimice ale hidratilor de carbon

• TETROZELE nu se intalnesc in natura. Se obtin din degradarea

pentozelor
PENTOZELE
MONOZAHARIDE REPREZENTATIVE

• Pentoze: arabinoza, xiloza, riboza, xiluloza, ribuloza

• Hexoze: glucoza, galactoza, manoza, fructoza

glucoza fructoza
 PROPRIETATI CHIMICE ALE
OZELOR
• Reducerea monozaharidelor la polialcoolii corespunzatori
 PROPRIETATI CHIMICE ALE
OZELOR
• Oxidarea ozelor:
– La gruparea carbonil acizi aldonici
– La gruparea alcool primar acizi uronici
 PROPRIETATI CHIMICE ALE
OZELOR
• Condensarea cu compusi continand grupari amino compusi
de tip baza Schiff
 PROPRIETATI CHIMICE ALE
OZELOR
• Esterificarea ozelor cu acid fosforic
 POLIZAHARIDE -AMIDONUL
• Este raspandit în lumea vegetala
• Este un amestec in proportii variabile dintre două polizaharide:
• amiloza – lant liniar
• amilopectina – lant ramificat

• Amiloza contine resturi de glucoza legate α-(1→4) glicozidic

Formează structuri helicoidale
 POLIZAHARIDE -AMIDONUL

Amilopectina contine resturi glucozil legate α-(1→4) si α- (1→6)

glucozidic
Are o structura de tip globular, foarte condensata
 POLIZAHARIDE: GLICOGENUL
• Este un polizaharid format din α-glucopiranoze legate prin legaturi α-
(1→4) si α- (1→6) glucozidice
• Este mai ramificat decat amilopectina
• Intre doua ramificatii exista 5 – 15 glucopiranoze.
• Este forma de depozitare a glucozei, in cantitati mai mari in ficat si
muschi.
 POLIZAHARIDE –CELULOZA

• cel mai abundent compus organic din natura

• este formata din molecule de beta-glucoza unite prin legaturi 1,4,
glicozidice.
• Prin hidroliza se obtine celobioza; este hidrolizata de o enzima
absenta in sistemul digestiv uman
 GLICOPROTEINE

-complexe din oligozaharide legate covalent de proteine

Ex:
-glicoproteinele membrane celulare
-colagenul
-imunoglobulinele
-transferina
-fibrinogenul
-receptorii de pe suprafata membranei
 PROTEOGLICANI
(MUCOPOLIZAHARIDE)
In structura lor intra complexe de glucide (GAG) legate covalent de
proteine
MPZ=Proteine + GAG DZ SO3H
n

Hexozamina (HA)
Acid glucuronic
PROTEOGLICANI= proteine+ GAG
GAG:-nesulfatati- acidul hyaluronic
-sulfatati- condroitinsulfatii
-keratansulfatii
 PROTEOGLICANI
(MUCOPOLIZAHARIDE)
ACIDUL HIALURONIC
-format din acetil-glucozamina care alterneaza cu acid glucuronic
-lichid vascos, transparent
-in compozitia umorii vitroase, lichidul synovial, piele

n~ 5000-10000
n unitati repetitive
 MUCOPOLIZAHARIDE

CONDROITIN SULFATII
- Unitati de acid glucuronic si acetilgalactazoamina sulfatata in pozitiile 4 sau 6
- cornee (au un continut scazut de sulfati), oase, cartilajele fibroase, elastice si
hialine
 MUCOPOLIZAHARIDE

HEPARINA
-un anticoagulant prezent in toate tesuturile , mai cu seama in plamani
-unitatea dizaharidica:
-acid uronic: -acid glucuronic
-acid iduronic sulfatat
-glicozamina-sulfatata
-acetilata
 DIGESTIA SI ABSORBTIA GLUCIDELOR

• Glucidele alimentare se prezinta sub forma de polizaharide si

in cantitati mici sub forma de dizaharide
• Acestea sunt transformate in tubul digestiv in monozaharide
sub actiunea glicozidazelor, enzime care hidrolizeaza legaturile
glicozidice.
• Monozaharidele ajung in intestinul subtire, iar de aici sunt
absorbite in sange
• Glucidele nedigerate ajung in colon unde sunt fermentate de
catre bacterii
 DIGESTIA GLUCIDELOR IN
CAVITATEA BUCALA

• Digestia amidonului incepe in cavitatea bucala sub actiunea

amilazei salivare, care scindeaza legaturile alfa 1,4 glicozidice
intracatenare si formeaza dextrine, oligozaharide liniare si
ramificate, produsi care ajung la stomac.
• Amilaza salivara este inhibata de actiunea HCl produs in
stomac.
 DIGESTIA GLUCIDELOR IN
INTESTINUL SUBTIRE
• Continutul stomacului trece in duoden unde bicarbonatul produs de
pancreas neutralizeaza aciditatea continutului gastric si determina
cresterea pH-ului la o valoare optima actiunii enzimelor pancreatice si a
enzimelor intestinale.
• Pancreasul secreta amilaza pancreatica , enzima ce actioneaza in lumenul
intestinului subtire si scindeaza legaturile alfa 1,4 glicozidice dintre
resturile de glucoza cu formarea unor dizaharide, maltoza, dextrine si
oligozaharide mici care contin molecule de glucoza legate alfa 1,4 si 1,6
glicozidic.
• Digestia glucidelor continua sub actiunea diferitelor enzime produse de
epiteliul intestinal.
• Enzimele acționează la nivelul marginii în perie a enterocitului, în
vecinătatea sistemului de transport a monozaharidelor rezultate din
digestie.
 DIGESTIA GLUCIDELOR IN
INTESTINUL SUBTIRE
• Astfel maltaza scindeaza maltoza formand 2 molecule de glucoza.
• Zaharaza scindeaza zaharoza cu formarea de glucoza si fructoza.
• Lactaza hidrolizeaza lactoza in glucoza si galactoza
• Digestia continua cu absorbtia monozaharidelor.
• Amidonul bogat in amiloza rezistent la digestie ajunge in colon
impreuna cu fibrele alimentare si celuloza. Bacteriile
metabolizeaza o parte din aceste zaharuri cu formarea de gaze,
acizi grasi cu lant scurt (acid acetic, propionic, butiric) si acid
lactic. Produsii de digestie incompleta determina retentia apei in
intestin si aparitia diareei
• Glucoza, fructoza si galactoza, sunt absorbite in celulele
intestinului subtire si transportate in sange cu ajutorul unor
transportori specifici
DEFICITE ENZIMATICE IN DIGESTIA SI
ABSORBTIA GLUCIDELOR
• Deficitul de lactaza intoleranta la lactoza
• Deficitul de zaharaza intoleranta la zaharoza
• Deficitul de dizaharidaze:
– Ereditar
– Scaderea in timp a activitatii enzimatice
– Secundar unor boli: enterite, colite
 BIOCHIMIE
Cursul 8 S.L. DUMITRU CATERINA

BIOCHIMIA HORMONILOR
Biochimia hormonilor.
1. Hormonii tiroidieni.
2. Hormonii pancreatici.
3. Hormonii care reglează homeostazia calciului
4. Hormonii medulosuprarenalieni.
5. Hormonii corticosuprarenalieni
 CONSIDERATII GENERALE
• Definitie : HORMON
Compus chimic elaborat si secretat de o celula care afecteaza
activitatea altei celule
• In functie de locul actiunii sunt:
 Autocrini (actioneaza la locul secretiei) locali
 Paracrini (actioneaza asupra unor celule din imediata vecinatate)
 Endocrini (actioneaza la distanta de locul secretiei, hormoni circulanti)
 Neurohormoni –produsi de catre celulele nervoase, eliberate in sange prin terminatiile axonale; se
realizeaza interactiunea dintre sistemul nervos si sisitemul endocrin
 CONSIDERATII GENERALE
Totalitatea glandelor endocrine formează sistemul endocrin, distribuit variat

Glande Glande temporare

permanente: • Timusul
• Hipofiza • Placenta
• Epifiza • Corpul galben
• Tiroida (corpus luteus)
• Paratiroidele
• Pancreasul Organe cu functii
endocrine glandulare mixte:
• Glandele • Pancreasul
suprarenale (endocrin si exocrin)
• Glandele • Ovarul
sexuale • Testiculul
 CONSIDERATII GENERALE

Hormonii ENDOCRINI
1. Molecule semnal cu rol reglator
2. Sunt produsi in organism de catre glandele endocrine
3. Actioneaza la distanta de locul productiei
4. Sunt transportati pe cale sanguina la tesuturile tinta
 CONSIDERATII GENERALE

Transportul
• Hormonii eliberati in sange pot circula fie liber, fie legati de
proteine transportoare specifice

• Aceste proteine transportoare functionează ca “depozite”,

contribuind la cresterea timpului de injumatatire al hormonilor.

• Forma libera, nelegata a hormonilor este forma activa, care

actioneaza la nivelul celulei tinta; astfel legarea de proteinele
transportoare contribuie la reglarea actiunii, determinand
cantitatea de hormon libera, disponibila pentru exercitarea actiunii
 HORMONII TIROIDIENI
• Sunt secretati de glanda tiroida
• Rol:
– Cresterea si dezvoltarea organismului
– Cresterea ratei metabolismului

Hormonii tiroidieni:
1. triiodotironina (T3)
2. tetraiodotironina (T4, tiroxina)
(au efecte similare in conditii fiziologice normale)
3. Reverstriiodotironina (rT3)-nu are biologic activ

• Cand iodul exista in cantitati suficiente, se sintetizeaza predominant

T4, iar atunci cand exista cantitati limitate de iod, se sintetizeaza
predominant T3.
 HORMONII TIROIDIENI-ROLURI

• cresc activitatile metabolice crestere a metabolismului

bazal cu 60 -100% fata de normal.
• accelereaza activitatea glandelor endocrine
• intensifica procesele mentale
• cresc mult rata sintezei proteice si catabolismul proteic.
• accelereaza ritmul de crestere la persoanele tinere
• stimuleaza cresterea si dezvoltarea creierului in timpul vietii
intrauterine si in primii ani ai vietii postnatale.
 HORMONII TIROIDIENI

Biosinteza hormonilor tiroidieni

Este controlata de TSH (hormonul tireotrop sau hormonul
stimulator al tiroidei) si presupune:
– Biosinteza proteinei tiroidiene (tiroglobulina), bogata in
resturi de tirozina
– Captarea iodului din organism la nivelul tiroidei
– Biosinteza hormonilor tiroidieni propriu-zisi
HORMONII TIROIDIENI
 HORMONII TIROIDIENI

• Tiroglobulina (TG)–precursorul hormonilor tiroidieni

• Tireoperoxidaza (TPO) – enzima ce realizeaza oxidarea
iodului si iodinarea tirozinelor din TG
• Proteina fixatoare de tiroxina (TBG)-(77%din T4 este legat
la TBG, restul este T3)
• Albumina leaga o cantitate mica de HT(10%)
• In circulatie:
– T4: 99,96% este legat si 0,04% liber(Tiroxina legata de proteine plasmatice serveste
ca “rezervor/depozit” al hormonului la nivel sangvin)
– T3: 99,6%legat si 0,4% liber
 HORMONII TIROIDIENI

• Numai hormonii nelegati de proteine pot patrunde in

celulele tinta pentru exercitarea efectului biologic;
• La nivel celular actioneaza numai T3 !
• T4 este convertit la T3 in citoplasma celulelor tinta;
• T3 patrunde in nucleu si interactioneaza cu receptorii
nucleari
 HORMONII TIROIDIENI

TSH
-cresterea si vascularizarea glandei tiroide
-stimuleaza preluarea iodului
-controleaza secretia si eliberarea HT
-secretia sa variaza in timpul zilei, cele mai
crescute valori –miezul noptii, la ora 4a.m., iar cele mai
scazute la mijlocul zilei(12pm)
 HORMONII TIROIDIENI
• Metabolismul proteic este stimulat sub actiunea hormonilor
tiroidieni
– HT stimuleaza sinteza proteica (în ansamblu) si sinteza unor
enzime necesare procesului de catabolism
• Metabolismul glucidic
– HT determina cresterea glicogenolizei si a gluconeogenezei
hepatice, favorizand totodata absorbtia glucozei la nivel
intestinal
 HORMONII TIROIDIENI
• Metabolismul lipidic este stimulat în toate etapele!
– HT determina o crestere a sintezei si degradarii trigliceridelor
– HT intensifica lipoliza in depozitele adipoase prin
sensibilizarea altor agenti lipolitici cum sunt: catecolamine,
hormonul de crestere, glucocorticoizii, glucagonul
– HT activeaza oxidarea acizilor grasi liberi
– efect calorigen
– 30% din eliberarea (cheltuirea) energiei stocate ȋn celula este
reglata de hormonii tiroidieni
 HORMONII PANCREATICI
• Portiunea endocrina consta din insulele lui Langerhans.
• Diverse tipuri de celule insulare secreta fiecare cate un
anumit hormon.
• - celulele β(70%) secreta insulina
• - celulele α (15-20%) secreta glucagon,
• - celulele δ somatostatina
• - celulele PP (ϒ) (3-5%) polipeptidul pancreatic
• - celule ε (<1%) secreta ghrelina

Insulina si glucagonul sunt principalii factori reglatori ai

homeostaziei glicemiei.
 HORMONII PANCREATICI -Insulina

• Este formata din doua lanturi polipeptidice, unite prin punti

disulfurice
• este intalnita pe intreaga scara animala, de la microorganisme
la om
• Insulina este sintetizata de catre celulele β sub forma unui
precursor reprezentat de un lant polipeptidic pre-pro-insulina
(109 aminoacizi).
• Preproinsulina 22aa proinsulina endopeptidaze
• insulina + peptid C (31 aminoacizi)
• T1/2= 5-8 minute
 HORMONII PANCREATICI -Insulina

• Factorii care activeaza secretia de insulina sunt:

- Cresterea glicemiei.
Prin actiune rapida (60s) se determina stimularea eliberarii
hormonului iar prin actiune lenta (15-20min) se detrmina
stimularea sintezei
- Prezenta aminoacizilor, in special arginina, lizina si leucina
- SN parasimpatic, prin [Link] excită direct secreţia de insulina (in
faza cefalica a digestiei
 Homeostazia glucidica

• Glicemia se determina la cateva ore post-prandial sau

à jeun
• Niveluri crescute (≥ 126 mg/dL - hiperglicemie)
indica prezenta diabetului zaharat
• Niveluri scazute (≤ 50 mg/dL - hipoglicemie) –
simptome de afectare a functiilor neurologice
• Postprandial, nivelurile de glucoza sunt în mod
normal ≤ 145 mg/dL
 HORMONII PANCREATICI -Insulina

• Tesuturi insulino-independente ⇒ glucoza trece in celula si in

absenta insulinei:
– Tesutul nervos, eritrocit
• Tesuturi insulino-dependente ⇒ utilizarea glucozei se face
doar in prezenta insulinei :
– Tesutul muscular
– Tesutul adipos
• Tesuturi insulino-independente dar in care insulina ↑
metabolizarea glucozei:
– Tesutul hepatic
 HORMONII PANCREATICI -Insulina
Efectele asupra metabolismului glucidic
• stimuleaza intrarea si folosirea glucozei in celule
• stimuleaza glicogenogeneza
• inhiba glicogenoliza
• inhiba gluconeogeneza hepatica
Efectele asupra metabolismului lipidic
• inhiba lipoliza
• stimuleaza lipogeneza
• creste sinteza hepatica a lipoproteinelor
Efectele asupra metabolismului protidic
• favorizeaza formarea de proteine
• impiedica degradarea proteinelor
HORMONII PANCREATICI -Glucagonul

• Are actiune antagonica insulinei, fiind hiperglicemiant.

• Asemanator insulinei se sintetizeaza dintr-un precursor pre-pro-
glucagon
• Este degradat in ficat.
• Factorul reglator al secretiei este glicemia
• Principalul stimul pentru glucagon este hipoglicemia.

Pe metabolismul lipidic este stimulata lipoliza prin activarea lipazei

hormon-sensibile.
In hepatocit metabolismul lipidic este trecut pe oxidarea acizilor
grasi si cetogeneza
 HORMONII CARE REGLEAZA
HOMEOSTAZIA CALCIULUI
• Parathormonul (PTH)
Regleaza nivelele de calciu prin controlarea
• Calcitonina -absorbtiei gastrointestinale,
• Vitamina D -a excretiei renale
-a fluxului de calciu din oase

GLANDELE PARATIROIDE
 Celulele principale secreta parathormonul
 Rolul fiziologic al paratiroidelor se exercita prin intermediul
acestui hormon, care actioneaza atat asupra oaselor, cat si asupra
rinichilor, mentinand in limite fiziologice raportul calciu/fosfor.
 HORMONIICARE
HORMONII CARE REGLEAZA
REGLEAZA HOMEOSTAZIA
HOMEOSTAZIA
CALCIULUI-GLANDELE PARATIROIDE
CALCIULUI-GLANDELE PARATIROIDE
Ionii de Ca si P au importanta fundamentala pentru toate
sistemele biologice:
Excitabilitatea membranara
Osteogeneza
Contractia musculara
Secretiile glandulare
Coagularea sangelui

• Calciul plasmatic exista sub mai multe forme:

– 48% legat de proteine
– 45% calciu ionic
– 7% este fixat pe citrati, fosfati, bicarbonati
 HORMONII CARE REGLEAZA HOMEOSTAZIA
CALCIULUI-PARATHORMONUL
• Principala functie a PTH-ului este mentinerea concentratiei calciului ionic
(valori normale) in lichidul extracelular - prin urmatoarele mecanisme:
 Tesutul osos
 Stimularea resorbtiei osoase, cu eliberarea calciului si fosforului din oase
 Rinichi
 Stimularea reabsorbtiei calciului si inhibarea reabsorbtiei fosforului la
nivelul tubilor renali; creste absorbtia tubulara a magneziului; scade
eliminarii de H+ si NH4+

 Intestin
 La nivel intestinal efectele PTH se realizeaza prin intermediul
calcitriolului, crescand absorbtia intestinala de calciu si fosfat
 HORMONII CARE REGLEAZA HOMEOSTAZIA
CALCIULUI-CALCITONINA

Este produsa de celulele parafoliculare C ale tiroidei

Efecte ale calcitoninei

 efectul major al Calcitoninei este scaderea rapida a Ca plasmatic crescut
 inhiba procesul de osteoliza si resorbtie de la nivelul osteoclastelor mai ales
cand acestea sunt stimulate de PTH.
 absortia intestinala si renala de calciu este mai putin afectata de CT.
 calcitonina isi exercita efectele mai rapid decat parathormonul
HORMONII CARE REGLEAZA HOMEOSTAZIA
CALCIULUI - VITAMINA D
• Vitaminele D cuprind mai multi compusi sterolici, dar din punct
de vedere fiziologic numai doi prezinta importanta pentru om :
vitamina D2 (ergocalciferol) si vitamina D3 (colecalciferol)

• La nivel intestinal:
– creste absorbtia Ca
• La nivl osos:
– Favorizeaza mineralizarea osoasa indirect
 Perturbari ale metabolismului calciului
• Hipocalcemii
– Hipoparatiroidismul • Hipercalcemii
– Deficitul de vitaminaD: – Hiperparatiroidismul
• rahitism carential (copii) primar
• Osteomalacie (adulti) – Hiperparatiroidismul
– IRC tertiar
– Pancreatita acuta – Din boli maligne
– Hipomagneziemia – Intoxicatie cu vitamina D
– Hiperfosfatemie
– Hipocalcemii induse de
medicamente
HORMONII MEDULOSUPRARENALI

Noradrenalina și Adrenalina=catecolamine
Noradrenalina este și hormon și neurotransmițător !
Noradrenalina este mediatorul terminațiilor nervoase vegetative
postganglionare simpatice prezente la nivelul tuturor efectorilor vegetativi
periferici (mușchi netezi, glande).
Agresiunile interne sau externe, deci agenții stresanți determină eliberarea de
hormoni medulosuprarenali:
- frigul
- emoțiile
- frica
- durerea
- anoxia (hipoxia)
- exercițiul fizic
- hipoglicemia
- hemoragia
HORMONII MEDULOSUPRARENALI

• Metabolismul glucidic:
– Stimuleaza secretia de glucagon
– Inhiba secretia de insulina
– Stimuleaza glicogenoliza

• Metabolismul lipidic:
– Stimuleaza mobilizarea trigliceridelor
– Stimuleaza lipoliza

Concluzia: efectele metabolice mediate în principal de adrenalină au ca

rezultat creșterea consumului de oxigen și deci producerea de căldură la
nivelul majorității țesuturilor
 BIOCHIMIE
Cursul 9 S.L. DUMITRU CATERINA

INTRODUCERE IN METABOLISMUL
SUBSTANTELOR SI ENERGIEI
METABOLISMUL GLUCIDELOR I
Metabolismul

Introducere în metabolismul
substantelor si energiei.

Oxidarea biologica.

Metabolismul glucidelor (I)

 METABOLISMUL SI TRANSFERUL
DE ENERGIE IN ORGANISMELE VII
• Organismele vii au un schimb permanent de substanta si energie cu
mediul sau de viata
Definitie
• Metabolismul reprezinta totalitatea transformarilor si
proceselor care au loc in organismele vii
• Metabolismul se desfasoara în secvente de reactii numite secvente
metabolice, atunci cand un produs de reactie devine substrat pentru
altă reactie.
• Produsii succesivi rezultati din reactiile metabolice se numesc
metaboliti
• După functiile de baza, metabolismul este alcatuit din catabolism si
anabolism.
 CATABOLISMUL
• Catabolismul reprezinta biodegradarea constituientilor celulari
la compusi mai simpli.
• Catabolismul este un proces biochimic care decurge cu formare
de energie (reactii exergonice)

• Energia obtinuta din catabolism este utilizata pentru desfasurarea

diverselor activitati ale organismului:
– Contractia musculara
– Transmisia nervoasa
– Activitati de transport de substante
– Sinteza de biomolecule necesare cresterii, repararii si intretinerii
structurilor celulare
 ANABOLISMUL
• reprezinta procesul de refacere a constituientilor celulari
din precursori
• decurge cu consum de energie (reactii endergonice) fiind
dependente de reactiile catabolice

• Transformarile metabolice se desfasoară in organism in

conditii fiziologice (t0 normala, pH caracteristic), prin reactii
chimice catalizate de enzime si reglate prin mecanisme de
mare finete de catre hormoni.
BIOENERGETICA SI METABOLISM

• NOTIUNI DE ENERGETICA BIOCHIMICA

- COMPUSI MACROERGICI
- OXIDAREA BIOLOGICA
- FOSFORILAREA OXIDATIVA
 COMPUȘI MACROERGICI
• Pentru a defini modul in care are loc transferul de energie in
organism definim notiunile de legatura macroergica si compus
macroergic
• Legatura macroergica – legatura care este scindata hidrolitic
intr-o reactie puternic exergonica, eliberand 7,3 kcal/mol.
• Functia de transportor de energie intre reactiile exergonice si cele
endergonice este indeplinita de sistemul alcatuit din ATP pe de o
parte si ADP + Pa pe de alta parte:
ATP + HOH → ADP + Pa (Fosfor anorganic)
ATP + HOH → AMP + PPa (Acid pirofosforic)
• Compus macroergic – compusul care are in structura sa o
legatura macroergica (~).
• Ex: nucleozid trifosfatii (ATP, GTP, TTP, UTP), acidul
fosfoenolpiruvic, fosfocreatina
Energia care se elibereaza =7.3 kcal/mol
 LANTUL RESPIRATOR
• Lantul transportorilor de electroni este:
– o cale metabolica finala,
– comuna mai multor procese oxidative,
– Prezenta in celulele aerobe,
– O cale prin care echivalentii reducatori (protoni sau
electroni) proveniti din diverse straturi reduse sunt
transferati pe oxigenul molecular.

• Transportul protonilor si electronilor de la substraturile

reduse la oxigen este realizat cu ajutorul unor sisteme
enzimatice de oxido-reducere (sistem redox) al caror
ansamblu formeaza catena de respiratie (lant respirator).
 OXIDAREA BIOLOGICA
• Energia necesara proceselor celulare
este eliberata prin oxidarea diferitelor
substraturi (glucide, lipide, proteine) in
proportii ce depind de dieta, tesut sau
starea hormonala a organismului.
• Intermediarul energetic comun al
transportului energiei in sistemele
biologice este ATP.
• Oxidarea compusilor biochimici consta
in dehidrogenari enzimatice, catalizate
de dehidrogenaze specifice prin care
echivalentii reducatori din substratele
reduse sunt transferati pe acceptori
potriviti (coenzime oxidate solubile
NAD+ si FAD).
 FOSFORILAREA OXIDATIVA
Este procesul ce permite sinteza ATP din ADP și Pa folosind o
parte din energia degajata in lanțul transportorilor de
electroni.
– reprezinta sursa principala de energie in celulele aerobe.
– se desfasoara doar in celulele care au mitocondrii iar numarul
de mitocondrii indică activitatea țesutului respectiv.
• Ex: Eritrocitele nu au mitocondrii
• Celulele miocardului, tesut exclusiv aerob, au un numar mare
de mitocondrii care ocupa jumatate din volumul celulei;
• Hepatocitele au un numar mare de mitocondrii deoarece la
nivelul lor se desfasoara multe procese aerobe.
METABOLISMUL
GLUCIDELOR
După absorbtie, glucidele simple sunt transportate prin vena porta
la ficat.
Ficatul are rol important in homeostazia glucidica.
Homeostazia glicemiei reprezinta mentinerea unui echilibru intre
aport si consum (75 – 105 mg/dl).

Hexozele (galactoza, fructoza, manoza) absorbite din lumenul

intestinal sunt transformate in glucoza de catre ficat.
In ficat, glucoza poate fi transformata pe mai multe cai:

•Glicoliza – pentru obtinerea de energie;

•Glicogenogeneza – glucoza stocata sub forma de glicogen;
• In anumite conditii (inanitie, efort fizic intens, frig) glucoza
este sintetizata din substanțe neglucidice - gluconeogeneza

• Glicogenul din muschi nu poate elibera glucoza pentru

menținerea glicemiei constante deoarece nu are enzima
corespunzatoare degradarii, glucozo-6-fosfat–fosfataza.
Aceasta se afla doar in ficat si rinichi.

• Mecanismul de degradare al glicogenului in ficat –

glicogenoliza

• Glicogenoliza si gluconeogeneza asigura glicemia

constanta, independenta de aportul de glucoza.
 GLICOLIZA-CALEA EMBDEN –
MEYERHOF – PARNAS
• Cale metabolica ce se desfasoara in citoplasma celulelor, in care
glucoza este oxidata pana la piruvat in scop energetic.

• In condiții aerobe, in care tesuturile dispun de oxigen, piruvatul

rezultat din glicoliza este oxidat in continuare pana la CO2 si H2O
prin antrenarea sa în ciclul Krebs și lanțul respirator.

• In conditii anaerobe, piruvatul este redus la lactat de catre LDH

sau, la drojdii si alte organisme, are loc fermentatia alcoolica in
care piruvatul este transformat in acetaldehida si apoi in etanol.
 ROLUL GLICOLIZEI
• Glicoliza este prima etapa în degradarea aeroba, totala, a
glucozei la CO2 , H2O si energie.
• Este un proces puternic exergonic, in care se formeaza 2
molecule de ATP si substraturi pentru ciclul Krebs si lantul
respirator.
• Glicoliza este singura modalitate de a forma energie in celule
fara mitocondrii (eritrocite).

• Glicoliza furnizează precursori pentru alte procese

metabolice:
• componenta glicerol și acetil CoA pentru sinteza acizilor grasi
• scheletul de atomi de carbon pentru sinteza unor compusi biochimici:
alanina, serina, glicerol-fosfat, 2,3 bifosfoglicerat.
 1 2
3
4

2
2
2
6 5

2 2 2
2 2
8 9
 Etapele glicolizei
• Glicoliza cuprinde 2 etape: etapa hexozelor și etapa triozelor
ATP ADP
GLUCOZA GLUCOZO-6 - FOSFAT
Hexokinaza Glucozo-6-fosfat
Glucokinaza ATP ADP izomeraza
FRUCTOZO-6-FOSFAT FRUCTOZO-1,6-DISFOSFAT
6-fosfofructo-1-
kinaza 2NAD+ 2NADH+H++
+Pa
GLICERALDEHID-3-FOSFAT
Gliceraldehid-3-fosfat
Fructozo-1,6- Triozofosfat dehidrogenază
bisfosfat liaza izomeraza

DIHIDROXIACETON-FOSFAT
 2ADP 2ATP
(2)1,3 DISFOSFOGLICERAT Mg2+ (2)3-FOSFOGLICERAT
Fosfoglicerat kinaza
Mg2+ (2)2-FOSFOGLICERAT Enolaza (2)FOSFOENOLPIRUVAT

Fosfoglicerat mutaza -H2O

2ADP 2ATP
(2)PIRUVAT

Piruvat kinaza

Bilantul energetic al glicolizei

- Arata ce procent al energiei eliberate este conservata in ATP-ul produs.
- In cursul glicolizei se utilizeaza 2 molecule de ATP pentru formarea
fosfotriozelor si se formează 4 molecule de ATP, rezultand un bilant pozitiv
de 2 molecule de ATP/mol glucoza degradata la piruvat.
- Este eliberata o cantitate de energie de 14.6 kcal/mol
 BOLI ASOCIATE GLICOLIZEI

• Acidoza lactica determinata de productia excesiva de acid

lactic prin glicoliza anaeroba si utilizarea redusa a acestuia
(boli respiratorii, cardiovasculare, etc.)

• Anemii hemolitice cauzate de defecte enzimatice:

– Piruvat kinaza eritrocitara – se produce liza celulara
datorata scaderii concentratiei ATP si a cresterii
permeabilitatii membranei eritrocitului
 SOARTA METABOLICA A
PIRUVATULUI
Are 4 forme de evolutie:
1. Reactia de carboxilare cu formare de oxalacetat (piruvat
carboxilaza)
2. Reactia de decarboxilare oxidativa cu formare de
acetil~CoA(piruvat dehidrogenaza)- la nivelul matricei
mitocondriale
3. Reactia de reducere cu formare de lactat (lactat
dehidrogenaza)
4. Reactia de transaminare cu formare de alanina
(alaninaminotransferaza)
 CICLUL KREBS
sau ciclul acizilor tricarboxilici
• Este un proces care se desfasoară în mitocondrie
• Este o cale de degradare oxidativa a acetil ~CoA si reducere a
coenzimelor NAD+ și FAD (NADH + H+, FADH2 , care vor fi apoi
reoxidate in lantul respirator cu formare de ATP
• Reprezinta calea finala, comuna de degradare prin oxidare aeroba a
glucidelor, lipidelor și proteinelor
• Are rol important in gluconeogeneza, lipogeneza si interconversia
unor aminoacizi, unii intermediari ai ciclului fiind utilizati in
biosinteza de glucoza, aminoacizi, acizi grasi

• Ciclul incepe cu reactia dintre acetil ~CoA si oxaloacetat prin care

se formează citratul – acid tricarboxilic cu 6 atomi de carbon in
molecula.
 BILANȚUL ENERGETIC AL CICLULUI KREBS

3) R. IDH (NAD+ dependenta) =3ATP in LR 9 1

4) R. αcetoglutaratDH (NAD+ dependenta)= 3ATP in 2
LR
5) R succin tiokinazei(fosforilare la substrat, GDP 8 3
dependenta)=1ATP
7
6)R. succinDH (FAD dependenta) = 2ATP in LR
4
8) R. MDH (NAD+ dependenta) =3ATP in LR 6
total= 12 ATP 5

CH3-CO~SCoA + 3NAD+ + FAD + GDP + Pa + 2HOH →

2CO2 + CoA-SH + 3(NADH + H+) + FADH2 + GTP
 BILANȚUL ENERGETIC TOTAL

• Oxidarea 1(NADH + H+) genereaza 3 moli ATP iar oxidarea

FADH2 genereaza 2 moli ATP
• Glicoliza 2 ATP + 6ATP (2 NADH+H+)=8ATP
• Decarboxilarea oxidativa a piruvatului 6 ATP
• Ciclul Krebs 24 ATP
38 ATP
• Prin arderea 1 mol glucoza in glicoliza cuplata cu ciclul Krebs
rezulta 38 moli ATP (277kcal), randamentul caii aerobe fiind
de 40% ((276/686 )*100)
• (C6H12O6 + 6O2 6CO2 + 6H2O)
CICLUL KREBS- CALE AMFIBOLICA

aspartat
 METABOLISMUL GLICOGENULUI
GLICOGENUL reprezintă forma de depozitare a excesului de
glucide din organismele animale
Glicogenoliza =procesul de degradare a glicogenului cu formare
de glucoza
Produsul final al glicogenolizei este G-6-P
Principalele rezerve: mușchi și în ficat
In ficat: mentinerea glicemiei
In muschi : necesitatile proprii de glucoza deoarece nu are
G-6-P-aza
 GLLICOGENOLIZA
Etape:
1. Ruperea legaturilor 1-4 glicozidice prin fosforoliza glicogenului cu ajutorul
glycogen fosforilazei, cu formarea de G-1-P si a unui rest de glicogen
2. Ruperea legaturilor 1-6 glicozidice cu ajutorul enzimelor de deramificare, cu
formare de G-1-P
3. Conversia G-1-P in G-6-P printr-o reactive de izomerizare
 GLLICOGEGENEZA
• Reprezinta procesul metabolic prin care glucoza se transforma in
glicogen (polizaharid ramificat cu legaturi 1-4 si 1-6 glicozidice,
forma de depozit a glucidelor in organism)
• Este un proces biochimic, citosolic, consumator de energie cu
importanță deosebită în ficat și mușchi
• Sirul de reactii:
1. G + ATP HK/Gk G-6-P + ADP (formarea glucozo-6-fosfat)
2. G-6-P PG-mutaza G-1-P (formarea glucozo-1-fosfat)

3. G-1-P + UTP G1-P-uridiltransferaza UDP-G + Ppi (formarea UDP-

glucoza
4. Gn + UDP-G glicogensintaza Gn-1 + UDP (transferul unui rest
glicozil de pe UDP-G pe un primer de glicogen)

5. formarea ramificatiilor α-1,6 glicozidice

GLLICOGENOGENEZA
BIOCHIMIE
S.L. Dumitru Caterina
 BIOCHIMIE

CURS 11 S.L. Dumitru Caterina

METABOLISMUL LIPIDELOR
Acil CoA
Cu participarea unei proteine
-multienzimatice- ACID GRAS
SINTAZA
CURS 12-13

Metabolismul protidelor,
aminoacizilor si acizilor nucleici
• Digestie, absorbţie.
• Catabolism: Catabolismul aminoacizilor- dezaminare,
decarboxilare (amine biogene), transaminare.
• Tulburări ale catabolismului aminoacizilor, fenomene
patologice.
• Biosinteza bazelor azotate purinice şi pirimidinice.
• Biosinteza acizilor nucleici: ADN, ARN.
• Biosinteza proteinelor (enzimelor).
• Codul informaţiei genetice, etapele şi reglarea biosintezei
proteinelor
 FONDUL COMUN DE AMINOACIZI
• Metabolismul aminoacizilor (AA) cuprinde o serie de reactii
de sinteza si de degradare in care aminoacizii sunt utilizati ca
precursori in sinteza proteinelor sau a altor compusi cu
importanta biologica sau descompusi in scopul obtinerii de
energie
Implicarea atomului de azot
• La nivel celular, aminoacizii sunt incorporati în proteine care
sunt sintetizate si degradate continuu
• Pentru mentinerea constanta a concentratiei de proteine,
sinteza si degradarea proteinelor trebuie sa se realizeze cu
aceeasi viteza
• In organism exista un fond comun de aminoacizi in care
aminoacizii liberi sunt continuu implicati in metabolism
• Nu exista o forma de depozitare a AA
 DIGESTIA PROTEINELOR
Digestia in stomac
-incepe in stomac sub actiunea unor enzime secretate sub forma de zimogeni.
-Enzimele au specificitate absoluta de substrat, actioneaza concertat si digera
proteinele in aminoacizi si peptide care sunt apoi clivate de peptidaze

-HCl din stomac modifica conformatia pepsinogenului astfel incat acesta are rol
catalitic, pepsinogenul transformandu-se in pepsina. Aceasta catalizeaza
hidroliza legaturilor peptidice din interiorul moleculelor de proteine, fiind astfel
responsabila cu descompunerea proteinelor pana la stadiul de polipeptide de
dimensiuni variate, precum albumoze sau peptone

Labfermentul este absent din compozitia sucului gastric la adulti, insa prezent la
sugari unde determina coagularea laptelui. Acesta actioneaza la pH 6-6.5
transformand caseinogenul solubil in paracaseinogen si care in prezenta ionilor de
Ca, conduce la formarea paracaseinatului de Ca insolubil.
 DIGESTIA PROTEINELOR
Digestia in intestin
-odata cu patrunderea chimului gastric in duoden, proteinele digerate in stomac
intalnesc componentele sucului pancreatic:
-bicarbonatul
-enzime proteolitice cu actiune endopeptidazica: tripsina, chimotripsina,
elastaza
- enzime proteolitice cu actiune exopeptidazica: carboxipeptidaza
Transformari: -tripsinogenul tripsina
chimotripsinogenul chimotripsina
proelastaza elastaza
procarboxipeptidaza carboxipeptidaza
Endo - si exopeptidazele continua digestia pana la oligopeptide si aminoacizi
Digestia proteinelor are loc si sub actiunea enzimelor produse de epiteliul
celulelor intestinale: aminopeptidaze, tripeptidaze, dipeptidaze. Acestea
transforma peptidele mici in aminoacizi.

Absorbtia aminoacizilor
Are loc din lumenul intestinal si transportul lor in sange este realizat de catre
transportori specifici.
 DIGESTIA PROTEINELOR

• Din lumenul intestinal sunt absorbiti cu ajutorul translocazelor si prin

vena porta ajung la ficat.
• O parte din AA ajunsi sau sintetizati in ficat parasesc acest organ si trec
in circulatia sanguina, constituind pool-ul endogen al AA
• Din sange AA sunt extrasi de diferita tesuturi pentru sinteza proteinelor
proprii.
• In ficat si rinichi au loc reactii de transaminare si dezaminare
oxidativa, in urma caruia rezulta amoniac, compus toxic. La nivel
hepatic, amoniacul este convertit in uree, iar la nivel renal este eliminat
sub forma de ion amoniu, participand astfel la eliminarea protonilor din
organism.
• AA din sange sunt filtrati la nivelul glomerulului renal, dar la nivelul
tubilor sufera un proces de reabsorbtie activa.
 CATABOLISMUL AMINOACIZILOR
1. Cai de degradare ale gruparilor –NH2 si –COOH
1. Transaminarea
2. Decarboxilarea
3. Dezaminarea oxidativa

2. Cai de degradare ale componentei hidrocarbonate:

R-CH-COOH
NH2
 TRANSAMINAREA
Reactia de transfer a unei grupari amino de pe un aminoacid pe un cetoacid cu
formarea unui nou aminoacid si a unui cetoacid
1. Alaninaminotransferaza –ALT sau glutamat-piruvat transaminaza (TGP)

2. Aspartaminotransferaza –AST sau aspartate-piruvat transaminaza (TGO)

 TRANSAMINAREA

Are loc in ficat, rinichi, inima , plamani, creier

Fara aminoacizii: prolina, treonina, lizina

ALT: hepatita virala acuta

hepatita virala cronica
ciroza

AST : infarctul miocardic

hepatite
 DECARBOXILAREA AMINOACIZILOR
Are loc sub actiunea decarboxilazelor piridoxalfosfat (PLP) dependente (liaze)
Aminoacizii care se decarboxileaza => amine biologic active si biomolecule
importante pentru celula

Aminoacidul Produsul de decarboxilare Functia biologica

Acid glutamic γ-gamaaminobutiric(GABA) neuromediator
Dihidoxifenilalanina (DOPA) Dopamina neuromediator
Triptofanul Triptamina neuromediator
5-hidroxitriptofanul Serotonina neuromediator
Histidina Histamina Hormon tisular
Serina Etanolamina Constituent al
fosfolipidelor
Lizina Cadaverina Produs de
putrefactie
Ornitina Putresceina Produs de
DEZAMINAREA OXIDATIVA

GDH
DEZAMINAREA OXIDATIVA
 METABOLISMUL AMONIACULUI
Provenienta NH3
-dezaminarea aminoacizilor
-detoxifierea aminelor biogene
-degradarea bazelor azotate purinice si pirimidinice
-dezaminarea amidelor aminoacizilor (glutamine, asparagine)
Putrefactia aminoacizilor in intestinal gros sub actiunea florei bacteriene

Transportul
-glutamina
-alanina
-asparagina

Eliminare
-saruri de amoniu -renal
-uree -ficat
METABOLISMUL AMONIACULUI

acid glutamic
 CICLUL UREEI
(ciclul Krebs–Henseleit, 1932)

Ureea-principala forma de eliminare a gruparilor amino din aminoacizi

si reprezinta 90% din componentele azotate ale urinei
Reactiile au loc numai in hepatocyte , in citoplasma si mitocondrii
Este calea majora de detoxifiere a organismului
Este unproces endergonic
La reactii participa 5 aminoacizi

Nivelul plasmatic normal al ureei este de 15-45 mg/dL

 ETAPELE UREOGENEZEI

Formarea carbamoil fosfat

Carbamoil fosfatul se formeaza prin reactia unei molecule de amoniac cu o
molecula de CO2 Se consuma 2 moli ATP. Are loc in mitocondrie
Formarea citrulinei
Carbamoil fosfat reactioneaza cu ornitina. Citrulina formata este transferata in
citosol
Formarea acidului arginino succinic
Citrulina reactioneaza cu acidul aspartic , in prezenta a 2 moli de ATP
Formarea argininei
Acidul arginino succinic este clivat in arginina si acid fumaric
Formarea ureei
Prin hidroliza argininei se formeaza ureea si ornitina care poate relua procesul
CICLUL
UREOGENETIC

CPSI – Carbamil fosfat sintetaza I

OTC – Carbamiltransferază
ASS – Arginin succinatsintetaza
ASL - Arginin succinatliaza
ARG - Arginaza
 HIPERAMONIEMIA

• Reprezinta cresterea NH3 in sange

• Se manifesta prin:
– Tremuraturi ale membrelor, dificultati de vorbire, tulburari de vedere, in cazuri
severe, coma si moartea
• Exista 2 clase de hiperamoniemii:
– Castigata
• Apare secundar unei boli hepatice grave, care evolueaza spre insuficienta
hepatica
– Congenitala
• Implica defecte genetice ale celor 5 enzime implicate in ureogeneza
 CREATINOGENEZA

• Creatina se gaseste in muschi si creier, atat in stare libera cat si

fosforilata (fosfocreatina)
• In muschi creatina, in repaus, in prezenta creatin –kinazei
(CK) si ATP-ului regenereaza cel de-al doilea compus
macroergic al muschiului- creatinfosfatul. In contractie, in
primele minute, muschiul utilizeaza creatinfosfatul pentru
mentinerea unui nivel corespunzator alATP-ului
• Creatinfosfatul –singurul compus cu legaturi macroergice
pe care organismal il poate depozita in muschi
• Forma de excretie a creatinei este creatinina ( anhidrida
creatinei) care rezulta prin eliminarea neenzimatica a apei si a
fosfatului anorganic din creatinfosfat.
CURSUL 14
METABOLISMUL PROTIDELOR II
Nucleozidele purinice se termina in -zina: adenozina, guanozina

Nucleozidele pirimidinice se termina in –dina: uridine citidina, timidina

Pentru a denumi nucleotidele, se foloseste denumirea nucleozidului, urmata de
mono-, di- sai trifosfat