FIZIOLOGIE SI PATOLOGIE-COLOCVIU

1)Conținutul de apă al organismului

60% din greutate

40% intracelular

20% extracelular

5% intravascular

15% interstițial transcelular

3)Schimburile între compartimentele lichidiene

TIPURI CAPILARE CONTINUE: strat de celule endoteliale pe membrana bazală,

cu joncţiuni intercelulare strânse; „

FENESTRATE: fenestraţii ovale/pori între celulele endoteliale,schimb de particule

mai ↑; „ex. capilarele glomerulare => filtrare ↑. „

SINUSOIDE: spaţii mari între celulele endoteliale => schimburi ↑↑ de substanţe de

dimensiuni mari (proteine); „ex. capilarele din splină,ficat, intestin.

 DIFUZIUNEA

 Mecanism pasiv egalizarea concentrațiilor

 Forța motrice gradientul de concenterație C

 Legea lui Fick calculează fluxul de difuxiune ( J ) pe unitatea de timp

 FILTRAREA

 Mecanism pasiv gradient de presiune (P)

 Substanțelor dizolvate trec prin peretele capilar pH ( pres. hidrostatică )

 OSMOZA

4)Controlul osmolarității LEC (lichid extracelular) și a concentrației de sodiu

Ionii de sodiu din LEC , determină direct sau indirect peste 80% din presiunea
osmotică a acestui compartiment .

Pentru reglarea osmolarității LEC și a conc de sodiu , acționează trei sisteme de

control , independente :

1. Sistemul osmoreceptor- hormon antidiuretic

2. Mecanismul setei

3. Mecanismul apetitului pentru sare

5)Volemia: valori normale, variații fiziologice.

Volemia: volumul sanguin total

Valori normale pentru organismul adult:

5-5,5 l / 55-70ml/kgc

~8% din greutatea corporală,

2,5-3,2 l/ m2 suprafață corporală

 Variații ale volemiei

o Diferențe între sexe:

• la bărbati volemia este cu ~10% mai mare decat la femei

• se datoreaza secretiei diferite de hormoni sexuali și procentului diferit reprezentat
de țesutul adipos, mai slab vascularizat, din greutatea corporala

6)Hematocritul: definiție, valori normale

Hematocritul: volumul globular exprimat procentual (procentul reprezentat de

volumul globular din volumul sanguin total)

• Valori normale

-femei ~ 42%

-bărbați ~ 45%

-nou-nascut ~ 56%

7)Repartiția volumului sanguin

Volum sanguin total:

• 84% circulatia sistemica,

• 64% vene

• 13% artere

• 7% arteriole si capilare

• 7% cord

• 9% circulatia pulmonara

8)Compoziția plasmei
PLASMA SANGUINĂ

CONȚINE :

 90% APĂ

 10% REZIDUU USCAT :

 9% substanțe organice :

- azotate proteice

- azotate neproteice

- neazotate

 1% substanțe minerale

9)Valori normale și variații ale numărului de hematii

• 4,5-5 milioane/mm3 – la barbați

• 4,5-4,7 milioane/mm3 – la femei

• 6 milioane/mm3 – la nou nascuți

CREȘTEREA NUMĂRULUI DE HEMATII = POLIGLOBULIE sau

ERITROCITOZĂ

SCĂDEREA NUMĂRULUI DE HEMATII = ERITROPENIE sau ANEMIE

10)Compoziția chimică a hematiilor

 APĂ : 60-63%
 REZIDUU USCAT : 37-40%

 HEMOGLOBINĂ

 METHEMOGLOBINĂ

 LIPIDE

 PROTEINE ȘI AMINOACIZI

 GLUCIDE

 SĂRURI MINERALE

11)Hemoglobina: valori normale, structură

 NORMAL = 13-14g/100ml sânge F

15-16g% ml sânge B

 GLOBINA - 4 LANTURI POLIPEPTIDICE (96%)

 HEM - FIXAT DE GLOBINĂ (4%)

12)Leucocitele: valori normale,variații fiziologice și patologice

4000-10000/mm3

Leucocitoză (>10000/mm3)

 fiziologic: după efort fizic; postprandial; in perioada menstruală

 patologic: infectii bacteriene, leucemi

Leucopenie (<4000/mm3)
 fiziologic: vârstnici

 patologic: o afectarea măduvei osoase hematogene (radiaţii ionizante,

chimioterapice, substanţe toxice)

o infectii (ex. oreion, febra tifoida)

13)Clasificarea leucocitelor. Formula leucocitară

 Granulocite:nucleu polilobat (polimorfonucleare) citoplasma contine granulatii

(neutrofile, eozinofile, bazofile)

 Agranulocite : monocite, limfocite

Valoarea procentuala a diferitelor forme de leucocite = formula leucocitară

adult copil- 1 an

o Neutrofile 63 – 65% 30 – 60%

o Eozinofile 2 - 4% 1 – 4%

o Bazofile 0,5% 0 - 1%

o Limfocite 21-25% 30 – 60%

o Monocite 4 – 8% 1 - 8%

14)Neutrofilele: proprietăți și funcții

Chemotaxia: mişcarea direcţionată către un anumit focar din care se eliberează

factori chemoatractanți (toxine bacteriene, complexe antigen-anticorp, produşi de
degenerescenta tisulară, enzime ale coagulării şi fibrinolizei, mediatori ai
inflamaţiei,)

Mobilitatea: prin emitere de pseudopode

Marginaţia: dispunerea de-a lungul pereţilor vaselor mici și aderarea la endoteliul

capilar prin intermediul unor molecule de adeziune exprimate atât de leucocite, cât
şi de celulele endoteliale.

Diapedeza: procesul de extravazare prin traversarea capilarului la limita dintre

două celule endoteliale.

Fagocitoza: proprietatea de a îngloba şi distruge particule din mediul extracelular;

granulaţii lizozomale care conţin hidrolaze acide, mieloperoxidază, lactoferină,
lizozim şi proteine cu efect antibiotic

Nu prezinta specificitate, dar prezinta selectivitate

Rol: imunitate nespecifica; rol important în inflamaţia acută

15)Limfocitele: clasificare

 Limfocite B

- maturare la nivelul măduvei osoase hematogene (în perioada fetală și în ficat)

-15-20% din totalul limfocitelor periferice

- rol în răspunsul imun umoral - specializate în producerea de anticorpi pe care îi

secretă după transformarea în plasmocite

 Limfocite T

- maturare la nivelul timusului

- roluri: răspunsul imun celular și modularea raspunsului imun

16)Hemostaza primară: etape

• Actionează în 4 etape:

[Link] plachetară

2. Activarea plachetară

3. Agregarea plachetară

4. Secreție de factori plachetari ai coagularii

17)Etapele coagulării: enumerare

I. Formarea TROMBOPLASTINEI (PROTROMBINAZEI) are loc pe 2 căi:

(extrinsecă și intrinsecă)

II. Formarea TROMBINEI

III. Formarea FIBRINEI (urmată de stabilizarea rețelei de fibrină)

IV. Faza trombodinamică a coagulării

18)Structura peretelui inimii

 Epicard: foiţa viscerală a pericardului; acoperă complet cordul la exterior.

Între foiţele pericardului este o lamă subţire de lichid pericardic favorizând

alunecarea în timpul activităţii cardiace
 Miocard: stratul muscular al inimii alcătuit din miocard contractil (de lucru) şi
tesut excitoconductor (miocard embrionar)

 Endocard: strat ce căptuşeşte cordul la interior, acoperind fără întrerupere

suprafaţa internă a atriilor, ventriculilor,valvulele şi continuându-se cu endoteliul
vascular

19)Țesutul excitoconductor: alcătuire

• Nodul sinoatrial (NSA) - localizat în peretele supero-lateral al AD, în apropierea

orificiului de vărsare a VCS;

• Nodul atrio-ventricular (NAV) - situat în partea posterioară a septului interatrial,

deasupra orificiului atrio-ventricular drept

• Fasciculul His - porneşte de la nivelul NAV, pătrunde în septul

interventricular unde, după un scurt traiect la nivelul septului membranos, deasupra

porţiunii musculare a septului interventricular, se divide în două ramuri (dreaptă şi
stângă)

• Reţeaua Purkinje - situată la nivel subendocardic, se formează prin ramificarea

celor două ramuri ale fasciculului His şi se distribuie mai întâi la apex, recurbându-
se şi îndreptându-se spre baza inimii; conduce impulsul la fibrele miocardului
contractil)

20)Proprietățile funcționale ale miocardului

Automatismul / Ritmicitatea (functia cronotropă)

 Excitabilitatea (functia batmotropă)

Conductibilitatea (functia dromotropă)

 Contractilitatea (functia inotropă)

21)Fazele ciclului cardiac: enumerare

1. SISTOLA ATRIALĂ

2. DIASTOLA ATRIALĂ

3. SISTOLA VENTRICULARĂ

4. DIASTOLA VENTRICULARĂ

22)Sistola atrială

Durată : (0,10 s)

Se produce către sfârşitul diastolei ventriculare.

Determină o umplere ventriculară adiţională ce reprezintă 25% din umplerea

ventriculară totală, restul de 75% din aceasta realizânduse înaintea contracţiei
atriale.

În timpul sistolei atriale presiunea în atrii creşte pâna la 4-6mmHg in AD si 7-

8mmHg in AS. Sângele, neputând reflua spre venele mari datorită contracţiei
fibrelor musculare din jurul orificiilor de vărsare ale acestora în atrii, urmează
singura cale deschisă, reprezentată de orificiile atrio-ventriculare

23)Sistola ventriculară
Urmează sistolei atriale şi are o durată de 0,70 s

24)Diasola ventriculară

1. PROTODIASTOLA FIZIOLOGICĂ= 0,04

2. RELAXAREA IZOVOLUMETRICĂ =0,08

3. UMPLEREA VENTRICULARĂ RAPIDĂ PASIVĂ =0,12

4. UMPLEREA VENTRICULARĂ LENTĂ PASIVĂ =0,19

5. UMPLEREA VENTRICULARĂ ACTIVĂ = O NOUĂ SISTOLĂ ATRIALĂ

=0,10

TOTAL 0, 53 SEC

25)Teoria vectorială în EKG

Mărimea voltajului măsurat ( şi în consecinţă a vectorului ce reprezintă grafic acest

voltaj) depinde de:

1. Orientarea vectorului în raport cu axa de înregistrare

2. Masa de ţesut implicată (cu cât participă un număr mai mare de celule, cu atat
amplitudinea vectorului este mai mare)

26)Electrozi și derivații în

1. După numărul de electrozi activi pot fi:

A. bipolare - folosesc 2 electrozi exploratori , unul + şi unul -

B. unipolare - folosesc 1 singur electrod explorator, cel +

2. După planul în care explorează inima:

A. în plan frontal

B. în plan orizontal (transversal)electrocardiografie

27)Derivațiile în plan frontal: enumerare

1. BIPOLARE DERIVAŢIILE STANDARD ALE MEMBRELOR

Descrise de Einthoven, numite DI, DII, DIII

2. UNIPOLARE DERIVAŢIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR

NUMITE aVR, aVL, aVF

28)Derivațiile standard ale membrelor (DI, DII, DIII)

DI – electrodul + este plasat pe mâna stangă electrodul – este plasat pe mâna

dreaptă

DII - electrodul - este plasat pe mâna dreaptă electrodul + este plasat pe piciorul
stâng

DIII- electrodul - este plasat pe mâna stângă electrodul + este plasat pe piciorul
stâng

29)Derivațiile unipolare ale membrelor (aVL, aVR, aVF)

aVR – electrodul + este plasat pe braţul drept

aVL – electrodul + este plasat pe braţul stang

aVF – electrodul + este plasat pe piciorul stang

Al doilea electrod este reprezentat de borna centrală Wilson (punct de potenţial 0)

30)Derivațiile precordiale

V1-sp.4 ic, parasternal Dr

V2-sp. 4 ic, parasternal Stg

V3 –la mijlocul distanţei V2-4

V4- sp.5 ic, medioclavic. Stg

V5- sp.5 ic, L. axil. ant. Stg

V6-sp.4 ic, L. axil. medie Stg

31)Recunoașterea ritmului sinusal pe traseul EKG

• Undele P să fie prezente şi (+) în DI, DII, DIII şi obligatoriu (-) în aVR;
• Fiecare undă P să fie urmată de un complex ORS;
• Intervalul PQ/PR să fie constant şi să fie cuprins între 0,12- 0,21 s.

33)Unda P pe EKG

• Determinată de depolarizarea atrială;

• Durata: 0,10 s;
 • Amplitudine: 0,25mV (2,5 mm);
• Rotunjită, pozitivă.

35)Componentele funcționale ale circulației

 arterele - vase care transportă sub presiune sângele ce pleacă de la inimă

 arteriolele - vase de control prin care sângele este eliberat în capilare

 sistemul capilar - de schimb, de relaţie cu celulele

 venulele - colectează sângele din capilare

 venele - rol de conducte de transport al sângelui spre inimă. Rezervor major de

sânge.

36)Proprietățile arterelor:enumerare

Elasticitate

Distensibilitate

Complianţă

Contractilitate

37)Factorii determinanți ai presiunii arteriale: enumerare

Debitul cardiac

Rezistenţa vasculară periferică

Vâscozitatea

Volemia

Elasticitatea pereţilor vasculari

38)Cauzele întoarcerii venoase: enumerare

1. Dif de P

2. Aspiraţia cardiacă

[Link]ţia toracică

[Link] pozitivă abdominală

[Link]ţa gravitaţională

[Link] musculară

39)Etapele respirației

• ventilaţia – respiraţia externă

• difuziunea alveolo-capilară

• transportul gazelor prin sânge

• respiraţia tisulară (internă)

40)Structura membranei alveolo-capilare

1. SURFACTANT – un strat subțire de lichid ce căptușește alveolele, reduce
tensiunea superficială și favorizează distensia alveolară

2. EPITELIU ALVEOLAR - foarte subțire

3. MEMBRANA BAZALĂ A EPITELIULUI ALVEOLAR

4. SPAȚIU INTERSTIȚIAL - foarte subțire

5. MEMBRANA BAZALĂ A ENDOTELIULUI CAPILAR

6. ENDOTELIU CAPILAR

41)Volumele pulmonare + 42)Capacități pulmonare

1. Volumul respirator curent (VRC)

Reprezintă cantitatea de aer care pătrunde şi părăseşte plămânul într-o
respiraţie de repaus.
Valoare = 500 ml (10% din capacitatea pulmonară)
2. Volumul inspirator de rezervă (VIR)
Este volumul de aer care pătrunde în plămân în urma unei inspiraţii profunde
precedat de o inspiraţie de repaus.
Valoare = 2500-3000ml (50% din capacitatea pulmonară)
3. Capacitatea inspiratorie (CI) = VC+ VIR
Cuprinde cantitatea de aer vehiculată în plămân când sistemul toraco-
pulmonar trece din poziţie inspiratorie de repaus în poziţie inspiratorie maximă.
4. Volumul expirator de rezervă (VER)
Peprezintă cantitatea de aer scoasă din plămâni în urma unui expir forţat
precedată de un inspir şi un expir de repaus.
Valoare = 1000ml (20-25 % din capacitatea pulmonară)
 [Link] rezidual (VR)
Este volumul de aer rămas în plămân dupa un expir maxim şi care nu se
poate măsura direct pe spirogramă.
Valoare = 1000 ml (20% din capacitatea pulmonară)
6. Capacitatea reziduală funcţională (CRF) = VER + VR
Reprezintă volumul de aer care se află în plămâni la sfârşitul unei expiraţii
forţate
7. Capacitatea vitală (CV) = VC+ VIR + VER
Reprezintă volumul maxim de aer care poate fi mobilizat într-un expir
maxim care urmează unui inspir maxim.
Se poate măsura cu spirometrul uscat sau prin metoda spirografică.
Reprezintă 80% din capacitatea pulmonară totală (CPT).
Valoarea CV depinde de: vârstă, sex şi înălţimea individului.

43)Părțile componente ale tubuluidigestiv

• Cavitate bucală
• Faringe
• Esofag
• Stomac
• Intestin subtire
• Intestin gros

44)Secreția salivară: compoziție

• Apa
• Electoliti: Na, K, Cl, HCO3, Ca, F, Pb, Hg, HSCN etc.
• Enzime: amilaza, lipaza linguala
• Virusuri; poliomielitei, rabic, mononucleozei infectioase
 • Alte substante: lizozim, bactericidina, proteine

45)Secreția gastrică: compoziție

1.B. SECREȚIA GASTRICĂ
• Apa
• Electroliti: HCl, Na
• Substante organice: pepsina, labferment, FI Castle, mucus

46)Bila:compoziție
•Apa
• Electroliti
• Saruri biliare – emulsionarea si absorbtia lipidelor
• Pigmenti biliari
• NU CONȚINE NICIO ENZIMĂ!!

47)Rolurile sărurilor biliare

qÎn digestia şi absorbţia lipidelor.
Prin acţiunea tensioactivă emulsionează lipidele (trigliceridele), oferind o
suprafaţă mai mare pentru acţiunea lipazei pancreatice şi intestinale
 În absorbţia lipidelor şi a vitaminelor liposolubile. Lipsa bilei şi a
sărurilor biliare duce la pierderea prin fecale a 2/3 din lipidele ingerate şi a
vitaminelor liposolubile (A, D, E, K), precum şi instalarea unor hipovitaminoze
complexe.
 Reprezintă cel mai puternic coleretic natural
 Au o acţiune laxativă.
 Rol antiputrid - în lipsa sărurilor biliare nu se realizează digestia
proteică,deoarece grăsimile nedigerate se dispun la suprafaţa proteinelor,
impiedicându-le digestia. Datorită acestor fenomene, ar putea intensifica
putrefacţia la nivelul colonului distal.
q Formează cu colesterolul complexe hidrosolubile (micelii sau complecşi
coleinici), proprietate ce explică menţinerea acestuia solubilizat în bilă. Când
raportul săruri biliare/colesterol (normal 20/1) scade în favoarea colesterolului,
acesta are tendinţa de a precipita sub formă de calculi biliari (bila devine litogenă).

48)Sucul pancreatic: compoziție

• Apa

• Electroliti: HCO3, Na, K

• Enzime:

–Amilaza- formă activă

–Lipaza – formă activă

–Enz. proteolitice – tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza, colagenaza,

elastaza,ribonucleaza- formă inactivă

49)Motilitatea gastrică

 Mișcările stomacului gol

– Mișcări peristaltice periodice (de foame)

– Activitate periodică a stomacului (aprox. 90 min)

– Consecutiv senzației de foame

– Stimulate de n. vag / inhibate de SN parasimpatic

 Mișcările stomacului plin

– De umplere

– De amestec

– De evacuare

 Mișcări de umplere

– În cercuri concentrice spre interiorul stomacului

– Tonusul musculaturii gastrice se adaptează permanent (mecanisme NANC)

• Plasticitate

• Plexuri intrinseci (SN enteric)

• Componenta umorala (NO, VIP, ATP)

– Cale preferențială de umplere a stomacului = Magenstrasse

– Relaxarea este:

• Receptivă

• Adaptativă

• Prin feedback

q Mișcări de amestec

– După circa 30-60 min

– Peristaltice (nu deschid pilorul)

– Perisistole (cresc tonusul progresiv)

q Mișcări de evacuare
– Mișcări peristaltice + evacuare

– Coincid cu o perisistolă

– Însoțite de relaxarea pilorului

 Relaxarea pilorului

– Dinspre duoden, depinzând de pH-ul duodenal

– Creșterea pH-ului duodenal determină relaxarea pilorului

– Evacuarea chimului gastric acid determină scăderea pH-ului

– pH sub 5 – pilor închis

50)Funcțiile rinichiului

A. REGLARE:

1. Volumului LEC

[Link]

3. pH

4. Echilibru ionic

5. Presiune arterială

B. EXCREŢIE:

 Cataboliţi

 Substanţe străine (medicamente)

C. SINTEZĂ:
 Hormoni (eritropoetină)

 Prostaglandine

 Vitamină D

 Enzime (renină)

 Glucoză (gluconeogeneză)

51)Nefronul:alcătuire

1. Corpuscul renal (Malpighi) alcătuit la rândul lui din :

a. capsula Bowmann

b. glomerul = un ghem de capilare

2. Tub urinifer are 3 părţi:

a. tub contort proximal

b. ansă Henle

c. tub contort distal

52)Formarea urinii: etape

[Link] GLOMERULARĂ

2. REABSORBȚIE TUBULARĂ

3. SECREȚIE TUBULARĂ
53)Filtrarea glomerulară

 Are loc în glomerul

Constă în trecerea plasmei prin membrana filtrantă

Depinde de 4 forțe (Starling)

Rezultatul = URINA PRIMARĂ

54)Rebsorbția tubulară

Activă

Necesită ATP pentru a deplasa o substanţă împotriva unui gradient de concentraţie,

prin membrana bazolaterală.

Pasivă

Nu necesită ATP, se face în sensul unui gradient electrochimic.

Diferite regiuni ale tubului renal participă diferit la reabsorbţie.

TCP este cel mai activ= (85%) din reabsorbţie

55)Secreția tubulară

Unele substanţe sunt secretate activ din sânge în urină:

• excesul de H+ şi potasiu

• unele antibiotice

• pesticide
• acid uric

• bilirubină