6.

ÎNCĂRCĂTOARE FRONTALE CU O CUPĂ

6.1 Consideraţii generale

Domeniul de utilizare a încărcătoarelor frontale este foarte diversificat în funcţie de
categoriile de lucrări şi tehnologia de mecanizare.
Încărcătoarele frontale cu o cupă (fig. 6.1) sunt destinate lucrărilor de încărcare–
descărcare a pământului, materialelor granulare şi pulverulente, minereurilor şi produselor
carbonifere. Sunt utilizate şi pentru unele lucrări de săpare la suprafaţă pe o adâncime de
maximum15 cm.

Fig.6.1 Încărcător frontal cu o cupă

Încărcătoarele sunt maşini de construcţii destinate încărcării pământurilor de

categoriile I şi II. Ele mai pot fi utilizate pentru încărcarea pământurilor din depozitele
provizorii realizate în urma săpării cu alte utilaje (excavatoare, buldozere, screpere, gredere,
gredere - elevatoare) în mijloacele de transport.
Cupa de încărcător este poziţionată în faţa utilajului (de aceea încărcătoarele se mai
numesc şi încărcătoare frontale) şi pot fi cu cupă monobloc (dintr-o singură bucată) sau
segmentată (de obicei în două părţi dar uneori chiar mai multe părţi).
Încărcătoare frontale cu o cupă

În cazul cupei alcătuite din două părţi productivitatea scade rapid cu creşterea
distanţei. De exemplu, în cazul transportului la 100 m productivitatea e de peste două ori mai
mică decât în cazul distanţei de 10 m.

6.2 Caracteristici constructive

Primele modele de încărcătoare cu o cupă au fost construite sub forma utilajului
remorcat la tractorul cu şenile. Mai departe, pe baza modificărilor industriale ale tractoarelor
pe şenile, remorcherelor universale şi a şasiurilor pe pneuri au început să se producă
încărcătoare pe şenile şi pe pneuri.
În ultimii ani se observă în lumea construcţiilor de maşini dezvoltarea cu precădere a
încărcătoarelor pe pneuri şi şenile de tip frontal (Fig. 6.2.), fiind cele mai simple din punct de
vedere constructiv. Încărcătoarele pe şenile se construiesc pe baza tractoarelor pe şenile, iar
cele pe pneuri pe baza şasiurilor pe pneuri cu amplasarea în spate a motoarelor şi cu comanda
în faţă.
În diferite ţări până în anul 1960 încărcătoarele se foloseau mai mult la curăţire, la
lucrări auxiliare. Începând cu anul 1960 încărcătoarele au primit o largă utilizare ca maşini de
săpat şi transportat.
Acest lucru a fost posibil ca urmare a apariţiei încărcătoarelor puternice cu cupe de 3,0
– 4,5 m3. În ultimul timp se folosesc încărcătoare pe pneuri cu cupa de 7,6 – 33 m3 şi puteri de
294,4 – 736 kW.
Particularităţile constructive ale încărcătoarelor frontale încadrează aceste utilaje în
soluţii tehnice din cele mai diferite.
Amplasarea motorului unui încărcător poate fi
 în faţă;
 în spate.
În funcţie de realizarea direcţiei de deplasare a utilajului de încărcare pot exista
următoarele variante constructive:
 cu roţile faţă;
 cu roţile spate;
 cu toate roţile;
 cu şasiu articulat;

112
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

 prin derapare pe pneuri;

 prin derapare pe şenile;
 independent pe fiecare şenilă.

Fig. 6.2 Încărcător frontal pe şenile (a) şi pe roţi cu pneuri (b)

În funcţie de realizarea tracţiunii prin organele de rulare încărcătoarele pot fi:

 roţi motoare în faţă;
 roţi motoare în spate;

113
Încărcătoare frontale cu o cupă

 toate roţile motoare.

6.3 Caracteristici funcţionale

Prin caracteristici funcţionale se înţelege totalitatea performanţelor mecanice ale
utilajelor care asigură atingerea parametrilor tehnologici.
Realizarea parametrilor funcţionali la nivelul de performanţă cerut, într-un anumit
interval de timp, evidenţiază capacitatea utilajului de a fi apt pentru obţinerea parametrilor
tehnologici în frontul de lucru.
Astfel, parametri funcţionali caracteristici sunt:
 turaţia de regim şi puterea motorului de acţionare;
 viteza de basculare (rotire) a cupei în faza de încărcare şi descărcare;
 viteza de rotire a braţului între poziţiile extreme;
 viteza de deplasare a utilajului între punctele de lucru;
 forţa maximă de tracţiune în aliniament şi viraj pe plan orizontal, la limita de
aderenţă;
 presiunea, debitul şi temperatura uleiului hidraulic pentru diverse puncte ale
sistemului de acţionare.
Prin caracteristici tehnologice se înţelege totalitatea parametrilor funcţionali şi
constructivi care determină în mod direct parametrii în frontul de lucru. Aceştia sunt:
 lăţimea cupei;
 capacitatea cupei standard;
 durata ciclului;
 productivitatea tehnică şi de exploatare;
 consumul de combustibil şi lubrifianţi.

6.3.1 Încărcătoare pe pneuri

Încărcătorul pe pneuri (fig. 6.3) este compus din următoarele părţi: rama 1, săgeata 2,
care–i fixată articulat pe ramă, sistemul de pârghii articulate 3, doi cilindri hidraulici pentru
ridicarea săgeţii 4, doi cilindri hidraulici de rotire a cupei 5 şi organul de lucru 6.
Pe rama din spate este amplasat motorul Diesel. Acţionarea organelor de lucru este
hidraulică. Sistemul hidraulic constă din rezervorul de ulei, pompele cu roţi, distribuitorul

114
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

hidraulic, cilindrii de încheiere a cupei, cilindrii de rotire, a cupei, cilindrii de ridicare a

săgeţii, dispozitivul de ştrangulare (ventilul) şi filtrul.

Fig.6.3 Schema principală constructivă a încărcătorului pe pneuri

6.3.2 Încărcătoare pe şenile

Cu toate că producţia încărcătoarelor pe şenile este în descreştere faţă de
încărcătoarele pe pneuri, încărcătoarele puternice pe şenile continuă să se folosească în
cariere.
Încărcătorul pe şenile (fig. 6.4) este compus din următoarele părţi: tractorul de bază 1,
săgeata 2, organul de lucru 3, conductele sistemului hidraulic pentru organele de lucru şi
furtunurile de înaltă presiune 4 , cabina 5, şi cărucioarele 6 .

6.4 Echipamentul de lucru al încărcătoarelor frontale cu o cupă

Echipamentul de lucru al încărcătoarelor frontale cu o cupă se compune, în principal,
din următoarele elemente (Fig. 6.5.):

115
Încărcătoare frontale cu o cupă

 cupă
 braţ
 sistem de basculare a cupei.

Fig.6.4 Schema constructivă a încărcătorului pe şenile

Cupa este o construcţie metalică compusă dintr-un perete inferior plan cu muchie
tăietoare, cu un perete posterior curb şi doi pereţi laterali prevăzuţi cu muchii tăietoare în
partea anterioară la contactul cu frontul de lucru.
De obicei, cupele de încărcător sunt prevăzute şi cu dinţi de înfigere în material
amplasaţi la peretele inferior al cupei, iar la extremitatea superioară a peretelui posterior curb
este prevăzut, în prelungire, un element de protecţie numit cozoroc, cu scopul împiedicării
deversării materialului încărcat spre spate.
Forma şi dimensiunile cupei se stabilesc
. în funcţie de natura materialului din frontul
de lucru, natura căii de deplasare la pătrunderea în grămadă şi de posibilităţile de tracţiune ale
utilajului de lucru.

116
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig. 6.5 Schema echipamentului de lucru

Braţul încărcătorului frontal este o construcţie metalică compusă din doua bare
profilate, de secţiune simplă sau compusă, aşezate simetric faţă de planul median al utilajului.
Ele sunt solidarizate printr-o bară transversală de legătură.
Braţul este articulat la un capăt de şasiul utilajului, iar la celălalt capăt are prevăzută
cupa. Pe braţ este montat mecanismul de basculare a cupei şi tijele cilindrilor hidraulici de
acţionare.
Principalele elemente geometrice caracteristice necesare definitivării formei
constructive a braţului sunt: lungimea şi coordonatele punctului de articulare a braţului la
şasiul maşinii de bază.

Sistemul de ridicare a braţului trebuie să asigure o serie de condiţii :

 efectuarea completă a cursei unghiulare a braţului între poziţiile extreme de
lucru;
 efectuarea completă a cursei necesare a cilindrului de acţionare;
 realizarea unei forţe minime de acţionare în cilindrul hidraulic atunci când
braţul se află în poziţia extremă de încărcare la începutul cursei de ridicare.

117
Încărcătoare frontale cu o cupă

6.5 Productivitatea încărcătorului frontal cu o cupă

În funcţie de lucrările de executat productivitatea încărcătoarelor se caracterizează prin
cantitatea de masă încărcată sau transportată în unitatea de timp (m3 sau t).
În funcţie de gradul de folosire în timp se deosebesc productivităţi tehnice şi de
exploatare.
Productivitatea tehnică este rezultatul obţinut de modelul dat într-o oră de
funcţionare în condiţiile de lucru alese şi a unei manipulări corespunzătoare a încărcătorului.
3600  E  K f
Pi 
Tc  K i
 
, m3 / h ; (6.1.)

unde:
E – este capacitatea cupei, m3;
Tc – durata ciclului, s;

K f – coeficientul de umplere a cupei;

K i – coeficientul de înfoiere.
Productivitatea de exploatare este producţia obţinută în unitatea de timp ţinând cont
de condiţiile tehnologice de lucru (deplasarea încărcătorului de la un front de lucru la altul),
staţionări (alimentarea cu motorină, întreruperi pentru odihna mecanicului etc.) şi cauze
organizatorice.
3600  E  K1  T  K f
Pe 
Tc  K i
 
, m 3 / sch. ; (6.2.)

unde:
T – este durata cicluri, ore;
K 1 – coeficientul extensiv în cursul unui schimb.
Coeficientul de umplere depinde de felul şi dimensiunile materialului, dimensiunile şi
forma cupei, construcţia încărcătorului, construcţia încărcătorului şi calificarea muncitorului.
În cazul încărcării nisipului coeficientul de umplere a cupei este de 0,9 – 1,2; pentru
pietriş de până la 40 – 50 mm coeficientul este de 1,0 – 1,2; pentru rocă împuşcată până la 500
mm este de 0,7 – 1,0.
Coeficientul de utilizare extensiv este de 0,75 – 0,85.
Durata ciclului de lucru complet al încărcătorului se determină după formula:
Tc  t u  t i  t g , s  ; (6.3)

118
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

în care:
t u este timpul de umplere a cupei, s;

t i – timpul de vehiculare plin, s;

t g – timpul de vehiculare gol, s.

Timpii t i şi t g depind de distanţa de transport şi de viteza încărcătorului şi se pot

determina astfel:

, s 
Li
t i  3,6 (6.4)
Vi
unde:
Li este distanţa pe traseul încărcat, m;

Vi – viteza pe traseul încărcat, km/h.

Lg
tg  s  (6.5)
Vg

unde:
Lg este distanţa de vehiculare a încărcătorului gol, m;
V g – viteza medie de vehiculare gol a încărcătorului, km/h

Vitezele de deplasare ale încărcătorului depind de construcţia lor, de distanţa de

transport şi de condiţiile de vehiculare.
Din tabelul 6.1 se observă timpii ciclului de lucru al încărcătoarelor.
Tabelul 6.1
Elementele ciclului TO–4 TO–8 TO–7 TO–10 TO–5
Timp încărcare cupă, [s] 8–12 8–12 10–12 10–12 10–15
Timpul de ridicare a cupei în poziţia de transport, [s] – – 1,5–2 2–3 2–3
t,+ts la 5 — 16 m distanţă, [s] 22–30 29–41 10–12 10–12 10–15
Timpul de ridicare al cupei până la poziţia de descărcare,[s] – – 8,5–9 7–8 13–14
Timp de descărcare cupă, [s] 3–4 3–4 2–3 3–4 3–4
Timpul de lăsare a cupei în poziţie de transport, [s] – – 6–7 7–8 7–8
Timpul total la cuplări şi decuplări, [s] – – 8–10 10–12 10–15
Timpul total al ciclului, [s] 40–45 50–55 50–55 50 56–70

119