DE ACEEAȘI AUTOARE

Singur: Viața lui Mihail Sebastian (Humanitas, 2022); Nepovesti­

tele iubiri: 7 minibiografii sentimentale (Humanitas, 2021); Sedu­
cătorul domn Nae: Viaţa lui Nae Ionescu (Humanitas, 2020,
tradusă în italiană); Regele și Duduia: Carol II și Elena Lupescu
dincolo de bârfe și clișee (Humanitas, 2019); Ei mă consideră făcă­
tor de minuni: Viaţa lui Arsenie Boca (Humanitas, 2018); Mistica
rugăciunii și a revolverului: Viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu
(Humanitas, 2017, 2021, tradusă în poloneză); Mihai I, ultimul
rege al românilor (Humanitas, 2016, 2020, 2022); Regina Maria:
Ultima dorinţă (Humanitas, 2015, 2016, 2018, 2020); Spovedanie
la Tanacu (Humanitas, 2006, 2008, 2021, Polirom 2012; piesă
de teatru în regia lui Andrei Șerban, cu premiera la New York
în 2007, și film premiat la Cannes în 2012, în regia lui Cristian
Mungiu, cu titlul Dincolo de dealuri; cartea a fost tradusă în
italiană), Nopţile Patriarhului (Polirom, 2009, Humanitas, 2019),
Povestea domniţei Marina și a basarabeanului necunoscut (Polirom,
2013), Tăierea fecioarelor (Humanitas, 2018, ed. a doua), Brân­cuși
contra SUA, piesă de teatru (ebook, Humanitas, 2021). Tatiana
Niculescu a coordonat volumele colective Iubirea din oglindă:
Despre sex și identitate (Humanitas, 2017) și Cartea întâmplărilor:
Mistere, ciudăţenii, uimiri (Humanitas, 2019) și a îngrijit volu­
mul Maria, regina României, Gânduri pentru vremuri grele (Huma­
nitas, 2020). Traduceri: Fundamentele lumii fizice de Frank
Wilczek; De ce, Doamne? O radiografie a suferinței de C.S. Lewis;
Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus și Isus Mirele: Cea mai
frumoasă poveste de dragoste a tuturor timpurilor de Brant Pitre.
Între 1995 și 2008, Tatiana Niculescu a fost redactor și realizator
de programe, iar apoi redactor-șef la secția română a postului de
radio BBC World Service, la Londra și București.
Redactor: Mona Antohi
Coperta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Măxineanu
Corector: Alina Dincă
DTP: Corina Roncea, Dan Dulgheru

Tipărit la Bookart Printing

© HUMANITAS, 2023

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Niculescu, Tatiana
Englezul din Gara de Nord: după o poveste adevărată /
Tatiana Niculescu. – Bucureşti: Humanitas, 2023
ISBN 978-973-50-7860-7
821.135.1

EDITURA HUMANITAS
Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România
tel. 021 408 83 50, fax 021 408 83 51
[Link]

Comenzi online: [Link]

Comenzi prin e‑mail: vanzari@[Link]
Comenzi telefonice: 0723 684 194
Lui Brian Spencer
A man who has become what he could,
And was what he was –
Ready at any moment to gather everything
Into one simple sacrifice.
Dag Hammarskjöld


Personajul meu poartă numele real al unui britanic

care s-a întâmplat să treacă prin România la începutul
anului 2022. Am citit despre el într-o știre de presă și
povestea lui m-a impresionat profund. Din reflex de
biograf, am verificat din surse independente indiciile
pe care le dăduse presei despre viața lui. Toate s-au
do­ve­dit reale și adevărate. Totuși, nu erau suficiente
pentru o biografie asemănătoare celor pe care le scrise­
sem. Viața acestui om, altminteri obișnuit, mă în­
dem­na insistent să mă gândesc la evenimentele mai
largi, istorice și politice, care i-au însoțit destinul cu
totul aparte.
Pe baza declarațiilor lui, i-am reconstituit imaginar
viața, plasând-o în contextul care i-a dat conturul real.
Gândurile, ideile, reflecțiile și motivațiile lui Brian
Spencer, precum și cele mai multe dintre situațiile
descrise în acest roman îmi aparțin. Orice asemănare
cu persoane și situații reale nu este însă deloc întâm­
plătoare. Pentru reconstituirea conferinței Tolstoi de
10  Tatiana Niculescu

la Moscova, din octombrie 1944, am folosit memo­riile

lui Churchill (în special volumele V și VI), pe cele ale
ambasadorului american William Averell Harriman
și pe ale translatorului Arthur Birse, memoriile diplo-
matului și generalului britanic Fitzroy Maclean, arti-
cole publicate în ziarele britanice în octombrie 1944,
precum și volumele The Kremlin Letters de David
Reynolds și Vladimir Pechatnov și Dinner with Chur-
chill: Policy-Making at the Dinner Table de Cita Stel­zer.
Pentru citatele din Ferma animalelor de George Orwell,
am folosit ediția Univers, 1992, traducere de Mihnea
Gafița. Celelalte traduceri din limba engleză din acest
roman îmi aparțin.
Le datorez mulțumiri prietenei mele Mihaela
Șchiopu, care a desenat harta călătoriei lui Brian Spen-
cer, și fotografilor George Călin și Constantin Duma,
care mi-au pus la dispoziție imagini din Gara de Nord
și, respectiv, de la cimitirul eroilor de la Belgrad.
T.N.


Purta mereu același costum, aceeași cravată și ace­

eași servietă roasă pe la colțuri. Îl știa de-acum toată
lumea: un profesoraș de liceu traversa centrul orașului
pe bicicletă. Își ținea pantalonii strânși cu cârlige de
rufe deasupra gleznei ca să nu-i agațe în spițe. Nu mai
conta cum începuse totul. Circulau știri, vorbe și zvo­
nuri, ca totdeauna.
Interpretul lui, un actor de comedie, scrisese sce­
nariul împreună cu niște prieteni, prin 2015. Povestea
era așa: într-o recreație, un tânăr profesor de liceu,
altminteri timid și cam aiurit, se dezlănțuia – lucru
nemaipomenit pentru el – între patru ochi cu un co­
leg împotriva corupției politicienilor. Îi ieșeau din
gură ocări și înjurături de pomină, fără să-i dea prin
cap că un elev îl filma pe ascuns cu telefonul mobil.
Clipul ajungea rapid pe internet. Profesorașul devenea,
peste noapte, cel mai popular cetățean al urbei. Atât
de popular, încât, împins de la spate de simpatia pu­
blicului și cu sprijinul entuziast al elevilor lui, candida
în alegeri și era ales președintele țării. Ăsta era scenariul,
12  Tatiana Niculescu

ăsta era filmul: scris, jucat, filmat de o echipă de tineri

actori. Singur contra sistemului!
Filmul a prins. Oamenilor le făcea bine să știe că un
tip modest, cumsecade, locuind, ca majoritatea ti­ne­
ri­lor, cu părinții, într-un apartament de bloc sovie­tic,
așteptându-și rândul la baie și pândind un ochi de
aragaz liber, în fine, trăind de la o chenzină la alta,
ajungea, măcar într-o comedie cinematografică, să con­
­ducă țara.
Încurajat de succesul filmului, actorul-scenarist a
adăugat noi episoade. Serialul de televiziune se numea
În slujba poporului. Sluga norodului, în cuvinte mai
apropiate de limba filmului. Umorul politic provoca­
tor și satira făceau deliciul telespectatorilor. Nu erau
vizați doar politicienii ucraineni, ci și rușii și Putin
însuși. Cu vreun an în urmă, rușii anexaseră Crimeea,
teritoriu ucrainean. Tipul, profesorașul de­ve­nit preșe­
din­te, actorașul, chiar era simpatic și talentat.
Brian Spencer urmărea povestea în presă. Lumea
numai despre asta vorbea. O mulțime de țări cumpărau
drepturile de difuzare a serialului. În 2018, un par­­tid
politic ucrainean preluase numele filmului, iar creato­
rul și interpretul profesorașului de istorie intra­se în
politică de-a binelea. Un an mai târziu, exact ca în film,
era ales președinte, purtat de valul simpatiei, încrede­
rii și speranței majorității populației care adora seria­
lul de televiziune.
Ce a urmat în Ucraina la începutul lui 2022 – in­va­
zia, distrugerile, războiul, zecile de mii de refugiați –
 Englezul din Gara de Nord  13

ținea, după unii, de parșivenia mentalității so­vie­­­tice,

după alții, de soarta popoarelor. De un expe­­riment
postmodern, se mai spunea, sau de o con­spi­rație politică
meticulos pusă la cale, de pe urma căreia industria de
armament câștiga sume de bani fabuloase.
Brian Spencer văzuse multe în viața lui. Nu numai
că avea experiența Europei din acea parte a lumii și o
legătură veche cu regiunea Balcanilor, dar, de la ata­
curile din 11 septembrie 2001, din America, păstra un
fel de jurnal al evenimentelor importante pentru mer­
sul lumii. An de an, adunase un maldăr de agende cu
notițe pe care numai el le mai putea descâlci. Erau
înțe­sate de prescurtări, cifre, inițiale, rezumate și titluri
copiate din ziare.
Ideea că actualul președinte al Ucrainei interpreta
într-o comedie cinematografică rolul unui profesor
de istorie – de istorie, nu de altă materie – i se părea
formidabilă. Că îl chema Volodimir, ca pe Putin – ce
mi-era Vladimir, ce mi-era Volodimir! –, era, iarăși,
o potriveală de ordinul predestinării mitice. Volodi­
mir îl înfrunta acum pe Vladimir. Că, în serialul de
televiziune, profesorul de istorie ajungea președintele
țării și, pe urmă, actorul care îl interpretase era ales
de-adevăratelea președinte chiar era ca-n filme. Știa și
el pe propria piele că viața bate filmul.
În zilele acelea, Brian Spencer era la curent cu tot
ce se scria despre Ucraina. Despre film găsise o des­
criere amănunțită în suplimentul duminical al unei
reviste de cinema. Personajul, profesorul, avea un
14  Tatiana Niculescu

nume bolovănos, de nepronunțat: se numea Vasili

Petrovici Goloborodko. Într-o secvență, le vorbea ele­
vi­lor la ora de istorie despre un aristocrat rus, om
politic și ministru din vremea ultimului țar, Piotr
Arka­dievici Stolîpin, un vizionar cu intenții reforma­
toare, după cum se explica în revistă.
Nimic nu era întâmplător în comedia asta gândită
polemic și cu bătaie lungă. Odată cu alegerea actoru­
lui Volodimir Zelenski în funcția de președinte al
Ucrainei, filmul parcă năpădise aluziv realitatea de
fiecare zi. În viață însă comedia politică nu mai avea
nimic glumeț. Situația era îngrijorătoare.
Își răsfoia agendele. Despre Zelenski nu știa mai
mult. Despre celălalt Vladimir își mai notase unele lu­
cruri de-a lungul anilor. Reținuse ceva despre discursul
ținut de Putin în 2007, la o conferință pentru securitate
de la München? Acum, în 2022, comentatorii evenimen­
telor aminteau de ce spusese Putin atunci, fără să fie luat
prea în serios, ca despre punctul-cheie de la care înce­
puse totul.
Să fi fost pe la sfârșitul celui de-al doilea mandat
al lui de președinte al Federației Ruse. Da, își notase:
„Putin slams US“, un titlu dintr-un ziar. „Americanii:
depășit granițe și limite“, rezumase el telegrafic mesa­
jul lui Putin: „SUA stârnește noi conflicte în lume.
Folosește forța în relații internaționale. Nu are soluții.
Vrea să conducă toată omenirea. Instalarea NATO la
granițele Rusiei inadmisibilă“. 2007 nu era și anul
extinderii Uniunii Europene în România și Bulgaria?
 Englezul din Gara de Nord  15

Dedesubt, Brian Spencer adăugase un comentariu

per­sonal: „Toate astea ca să bage sub preș ce face el în
Rusia. Ofițer KGB bine antrenat. Praf în ochi. Începe
conflict mocnit în Estul Europei? Unii vorbesc despre
un nou Război Rece. De revăzut Stalin, Tolstoi. Pu­
tin = Stalin+Hitler. München 1929/1941“. Nu-și amin­
tea de ce scrisese ultimele cuvinte și la ce se gândise.
Nu ținea minte nici să fi citit atunci vreun discurs
al lui Hitler. Cu Hitler, Stalin și pe urmă cu Războiul
Rece cu tot, omenirea mergea înainte, și acum existau
telefoane mobile conectate la internet. Brian Spencer
și-a deschis telefonul. Căuta, cu un fel de curiozitate
urgentă, o transcriere în engleză a discursului ținut de
Hitler în fața alegătorilor din München în primăvara
anului 1929, cu zece ani înainte ca nemții și rușii să
in­va­deze Polonia. Era vreun citat anume de care-i
amintise discursul lui Putin din 2007? Mica lecție de
darwinism politic a lui Hitler? „Lupta pentru supra­
viețuire se dă pentru stăpânirea mijloacelor de trai și are
drept consecință eliminarea concurenței pentru resurse.
Cât există lume pe pământ, țările se vor ridica împotriva
altor țări, nevoite să-și apere drep­turile vitale așa cum
orice om își apără drepturile. Suntem ori ciocan, ori
nicovală. Scopul nostru e să pregătim poporul ger­
man, din nou, să îndeplinească rolul de ciocan…“ E,
uite că acum, Putin, cu buna experiență a secerei și
ciocanului, preluase el rolul de ciocan.
Într-o cuvântare ținută tot la München, dar în 1941,
după ce invadase Polonia și începuse deja războ­iul,