Caiet de SARCINI

Educație incluzivă

Nume Prenume ________________________________

Sarcina 1. Stabiliți câte, cel puțin, trei beneficii ale educației incluzive pentru:
 copil;
 cadru didactic;
 instituție;
 părinte;
 societate.

Sarcina 2. Folosind informația din Fișa resaursă 1 și informația din Curs:

 analizați organizarea și funcționarea școlii în care ați învățat din perspectivă
incluzivă. Ce ați constatat?

Sarcina 3. Sintetizați informația din Anexa 1 viziunea comună a organizațiilor/organismelor

internaționale privind educația incluzivă.

Sarcina 4. Examinați Anexa2 și identificați care cerințe sunt satisfăcute în programele de

instruire:
 la general, din școlile Republicii Moldova;
 în special, din instituția Dvs. care activați sau oricare alta în care cunoașteți
situația (specificați care instituție de învățământ).
Sarcina 5. Examinați Setul de instrumente de evaluare, prezentat în Anexa 3 la Metodologia de
evaluare a dezvoltării copilului, recomandate pentru evaluarea inițială, selectați și încadrați-le în:
Metode și instrumente care le cunosc/folosit.

Sarcina 6. Formulați 4-5 propuneri de eficientizare a lucrului cu părinții copiilor cu CES.

Fișa resursă 1
Evaluarea dezvoltării școlii incluzive
În contextul implementării EI în școala generală, sunt aplicate diferite instrumente care pot
facilita evaluarea/autoevaluarea gradului de incluziune al școlii. Evaluarea se face prin analiza
situației în baza unor indicatori structurați în fișe de evaluare, liste de control, alte atare
instrumente.

[Link] listă de control pentru evaluarea/autoevaluare a nivelului de incluziune

al școlii generale
Nr. Indicator Constatări
crt.
1 În strategiile școlii este reflectată filozofia incluzivă sau acestea
conțin o formulare explicită privind promovarea și adeziunea la
principiile EI.
2 Școala oferă/creează oportunități personalului pentru
pregătire/formare în domeniul EI.
3 Administrația școlii promovează incluziunea în documentele scrise,
în prezentări, în decizii cu privire la proces, personal, spații etc.
4 Cadrele didactice acceptă toții copiii, fără discriminare, etichetare.

5 Copiii nu sunt segregați: toți învață împreună. Copii cu CES și/sau

dizabilități și necesități multiple se găsesc în clase cu copiii de
vârsta lor.
6 Toți copiii au acces la curriculum, primind, după caz, sprijinul
necesar.
7 Adaptări și modificări curriculare se dezvoltă la necesitate, urmând
cerințele în domeniu.
8 Elevii sunt promovați la nivelurile următoare de învățământ.

9 Copiii cu dizabilități sunt incluși în toate formele/tipurile de

activități.
10 Școala organizează activități care facilitează/încurajează
interacțiunea dintre copii cu și fără CES/dizabilități.
11 Copiii cu dizabilități au acces în toate spațiile școlii.

12 Cadrele didactice colaborează pentru realizarea obiectivelor PEI ale

fiecărui copil.
13 Cadrele didactice aplică cele mai eficiente și incluzive tehnologii
didactice; fac schimb de experiență în acest sens, se ajută reciproc.

14 În școală este încurajată participarea copiilor și autodeterminarea.

15 În școală sunt asigurate servicii de suport educațional și conexe,

furnizate pe principii de transdisciplinaritate. Toți specialiștii
planifică și realizează în comun intervențiile de suport pentru copiii
cu CES și/sau dizabilități.

Anexa 1

Sinteza celor mai importante documente de politici internaționale,

care conțin referințe la dreptul la educație și educația incluzivă

Documente ONU

Declaraţia Universală a Orice persoana are dreptul la educație. Educația trebuie să fie gratuită, cel
Drepturilor Omului puţin în ceea ce privește învăţământul elementar și general. Învățământul
(1948) elementar este obligatoriu. Învăţământul tehnic și profesional trebuie sa fie
accesibil tuturor, iar învăţământul superior trebuie sa fie, de asemenea,
deschis tuturor, pe baza deplinei egalități, în funcție de merit. Statele trebuie
să dezvolte sisteme de educaţie care să includă toţi copiii, indiferent de
capacitatea lor fizică, intelectuală sau financiară de participare.

Convenţia privind Statele au angajamentul să furnizeze, să dezvolte și să aplice o politică

lupta împotriva naţională menită să promoveze, prin metode adaptate circumstanţelor și
discriminării în obiceiurilor naţionale, egalitatea de posibilităţi și de tratament în domeniul
domeniul învăţământului
învăţământului (1960)
Pactul internaţional cu Orice persoană are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie să urmărească
privire la drepturile deplina dezvoltare a personalităţii umane și a simţului demnităţii sale și să
economice, sociale și consolideze respectarea drepturilor omului și libertăţilor fundamentale.
culturale (1966)
Convenţia cu privire la Toţi copiii au dreptul la educaţie. Acest drept trebuie să fie asigurat
drepturile copilului progresiv și pe baza egalităţii de șanse, eliminând discriminarea în ceea ce
(1989) privește dreptul lor la educaţie.

Regulile-standard Autorităţile din domeniul educaţiei generale sunt responsabile pentru

privind egalitatea educarea persoanelor cu dizabilități în contexte integrate. Educaţia pentru
șanselor persoanelor cu persoanele cu dizabilități trebuie să fie parte integrantă a sistemului naţional
dizabilități (1993) de planificare a educaţiei, a dezvoltării curriculare și a organizării școlare.

Convenţia privind Persoanele cu dizabilităţi au dreptul la educaţie și, pentru realizarea acestui
drepturile persoanelor drept, este necesară asigurarea unui sistem de învăţământ incluziv la toate
cu dizabilităţi (2006) nivelurile de instruire. Persoanelor cu dizabilităţi le este garantat accesul la
studii superioare, instruire profesională, educaţie pentru adulţi și instruire
continuă, fără discriminare și în măsură egală cu alte persoane.

Declarații ale forurilor mondiale în domeniul educației

Declaraţia mondială Declarația recomandă statelor lumii să-și construiască sistemele de educație
privind educaţia pentru naționale pornind de la:
toţi, Jomtien (1990) • dreptul fiecărui copil la o educație completă primară și la o dezvoltare
armonioasă;
• angajarea pentru o pedagogie centrată pe copil, în care diferențele
individuale sunt considerate o provocare și nu un obstacol;
• ameliorarea calității educației și a formării cadrelor didactice;
• angajamentul pentru o abordare intersectorială și holistică a educației.

Declaraţia de la Fiecare copil are dreptul fundamental la educaţie și fiecărui copil trebuie să i
Salamanca (1994 se ofere șansa de a ajunge la un anumit nivel și a se putea menţine la un
nivel acceptabil de învăţare. Sistemele educaţionale ar trebui proiectate și
programele educaţionale implementate în așa mod încât să ţină seama de
marea diversitate a copiilor. Școlile trebuie să-i primească pe toți copiii,
indiferent de condiția lui fizică, intelectuală, socială, afectivă, lingvistică sau
de orice altă natură. Trebuie să fie incluși copiii cu dizabilități și copiii
talentați, copiii străzii și copiii care muncesc, copiii proveniți din zone
izolate, din populații nomade sau care aparțin minorităților lingvistice,
etnice sau culturale și copiii care provin din alte zone sau grupuri
dezavantajate sau marginalizate. Principiul fundamental al școlii incluzive
este că toți copiii trebuie să învețe împreună, oricând acest lucru este posibil,
indiferent de dificultățile pe care aceștia le pot avea sau de diferențele care
pot exista între ei. Școlile incluzive trebuie să recunoască și să răspundă
necesităților diferite ale elevilor, ținând cont de existența atât a unor stiluri
diferite de învățare, cât și a unor ritmuri diferite și asigurând o educație de
calitate pentru toți, prin intermediul unor curriculum-uri adecvate, a unor
măsuri organizaționale, strategii de predare, a unui anumit mod de utilizare a
resurselor și parteneriatelor cu comunitățile din care fac parte. Trebuie să
existe sprijin continuu și servicii corespunzătoare necesităților speciale.

Declaraţia Summit-ului Statele și-au exprimat hotărârea de a urmări realizarea accesului universal și
mondial asupra echitabil la o educaţie de calitate. Factorii de decizie trebuie să asigure șanse
dezvoltării sociale educaţionale egale, la toate nivelurile, pentru copiii și tinerii cu dizabilităţi,
(Copenhaga, 1995) în contexte integrate, luând complet în considerare diferenţele și situaţiile
individuale.

Forumul Mondial al Includerea copiilor cu cerinţe speciale, a acelor din minorităţile etnice
Educaţiei de la Dakar dezavantajate și din populaţii care migrează, din zone îndepărtate și izolate,
(2000) din periferiile urbane și a altor copii excluși de la educaţie trebuie să fie
parte a strategiilor necesare pentru atingerea educaţiei primare universale
până în anul 2015. Cerințele educaționale speciale ale persoanelor cu
dizabilități solicită o atenţie specială, de aceea trebuie întreprinse măsuri
 pentru asigurarea accesului la educaţie fiecărei categorii de persoane cu
dizabilități, ca parte integrantă a sistemului de învăţământ.

Declarația Conferinței Decidenții în domeniul educației trebuie să recunoască faptul că educația

Internaționale în incluzivă este un proces în desfășurare ce vizează oferirea educației de
domeniul Educației calitate pentru toți. Politicile educaționale trebuie să promoveze cultura și
Calea spre viitor (2008) mediul școlar prietenos, care asigură învățarea eficientă și cuprinzătoare a
tuturor copiilor.

Forumul Mondial al Nici un obiectiv educațional nu ar trebui considerat îndeplinit, decât dacă
Educației din Coreea este îndeplinit de toți. Statele se angajează să facă schimbările necesare în
(2015) politicile educaționale și să își concentreze eforturile asupra celor mai
dezavantajați, în special a celor cu dizabilități, pentru a se asigura că nimeni
nu este lăsat în urmă.

Summitul „Educație Disponibilitatea dispozitivelor de asistență, cadre didactice bine instruite și

pentru dezvoltare” de sprijinite, un proces de instruire și materiale de învățare adecvate constituie
la Oslo (2015 precondiții necesare pentru a asigura ca copiii cu dizabilități să meargă la
școală, să rămână în școală și să realizeze experiențe de învățare de succes.

Documente de politici europene

Rezoluția Consiliului Documentul conține principalele angajamente europene care ghidează

European cu privire la statele membre, dar și cele care aspiră la integrarea în UE, în elaborarea
oportunități egale în politicilor educaționale incluzive.
educație și formare
pentru elevii și
studenții cu dizabilități
(2003)
Recomandarea Cele 15 linii de acţiune ale Planului de Acţiuni al Consiliului Europei cu
CM/Rec (2006)5 a privire la persoanele cu dizabilităţi sunt complementare și stipulează toate
Consiliului de Miniștri obiectivele specifice pentru a construi societăţi incluzive și participative,
al Statelor Membre ale respectând drepturile fundamentale ale tuturor membrilor în diversitatea lor,
Consiliului Europei și inclusiv dreptul la educație (direcție de acțiune distinctă, nr. 4). Printre
Planul de acțiuni acțiunile specifice pe care trebuie să le întreprindă statele membre pentru
pentru promovarea dezvoltarea/promovarea educației incluzive se menționează:
drepturilor și • încurajarea și sprijinirea dezvoltării sistemului educațional de tip unificat,
participării depline a incluzând învățământul general și cel specializat care promovează schimbul
persoanelor cu de experiență și o incluziune mai largă a copiilor cu dizabilități în
dizabilități în societate: comunitate;
creșterea calității vieții • evaluarea timpurie a cerințelor educaționale speciale ale copiilor cu
persoanelor cu dizabilități în scopul planificării intervențiilor educaționale;
dizabilități în Europa • monitorizarea implementării planurilor educaționale individualizate;
2006-2015 • asigurarea sprijinului necesar pentru copiii cu dizabilități în cadrul
sistemului de învățământ general pentru a facilita educația lor eficientă. În
cazuri excepționale, când cerințele educaționale speciale, evaluate
profesional, nu sunt satisfăcute în cadrul sistemului de învățământ general,
statele membre se vor asigura că sunt luate măsuri de sprijin alternative
eficiente, în scopul incluziunii totale. Toate dispozițiile generale și speciale
trebuie să încurajeze tranziția la învățământul general și să reflecte aceleași
obiective și standarde.

Declarația ”Viziunea ”Noi vedem o mulțime de beneficii ale educației incluzive… Avem nevoie
Tinerilor în domeniul să avem și să interacționam cu prieteni cu sau fără necesități speciale…
Educației Incluzive” Educația incluzivă este reciproc benefică pentru noi și pentru toată lumea”.
(Lisabona, 2007)
Agenda Europa 2020 Educația copiilor cu cerințe educaționale speciale este o prioritate în
(2009) domeniul educației în perspectiva anului 2020.

Documentul Comisiei Există, la nivel european, un consens politic general privind importanța
Europene ”Suport educației incluzive și a asigurării drepturilor copiilor cu cerințe educaționale
 pentru copiii cu cerințe speciale la educație în medii comune. Se subliniază ideea că acordarea de
educaționale speciale” sprijin pentru copiii cu cerințe educaționale speciale este o problemă care
(2013) trebuie să preocupe guvernele și sistemele de educație, în sensul creării,
dezvoltării și consolidării instituțiilor, structurilor, serviciilor de suport
educațional.

Recomandarea CM/ Ține de responsabilitatea guvernelor statelor membre de a identifica și

Rec(2012)6 a elimina toate obstacolele care împiedică participarea femeilor și fetelor cu
Comitetului de Miniștri dizabilităţi în societate și de a evita apariţia unor noi obstacole, în calea spre
al Statelor membre asigurarea drepturilor egale și democratice tuturor persoanelor, prin
privind protecţia și recunoașterea faptului, că societatea în întregime ar trebui să beneficieze de
promovarea diversitate și participarea egală a tuturor. Serviciile de consiliere, școlile și
drepturilor femeilor și universitățile, furnizorii de formare profesională și factorii de decizie și
fetelor cu dizabilităţi formatorii din domeniul educației și reabilitării profesionale ar trebui să fie
informați și pregătiți în mod corespunzător să ia măsurile necesare pentru a
se asigura că femeile și fetele cu dizabilități beneficiază de educație și
pregătire pentru angajare în piața forței de muncă care ar trebui să le asigure
independența.

Recomandarea CM/ Guvernele, împreună cu diverși actori publici și privați, trebuie să se

Rec(2013)2 a angajeze:
Consiliului de Miniștri • să prioritizeze, monitorizeze și să susțină obligațiile juridice internaționale
al Statelor Membre ale de a furniza o educație incluzivă, adaptată la nevoile individuale ale elevilor
Consiliului Europei cu dizabilități, oferind, în același timp, sprijinul necesar și oportunitățile de a
pentru asigurarea obține cele mai complete posibilități educaționale și sociale pentru copiii și
incluziunii totale a tinerii cu dizabilități din copilărie și până la maturitate, de la etapa
copiilor și tinerilor cu preșcolară până la intrarea pe piața muncii și în procesul învățării pe
dizabilități în societate parcursul întregii vieți;
• să elaboreze planuri de acțiune pentru a reforma sistemele educaționale
pentru a fi incluzive. Perioada de tranziție și dezvoltarea profesională a
personalului existent al instituțiilor de învățământ general, colegiilor și
universităților ar trebui finanțate în mod corespunzător pentru a ajuta
întregul sistem și actorii săi să pună în aplicare principiile educației
incluzive și să fie mai eficace în acest domeniu. Aceste planuri trebuie să fie
strâns legate de politicile de dezinstituționalizare.

Anexa 2
Selecție din Recomandările Raportului Warnock

• Termenul „copii cu dificultăți de învățare” ar trebui utilizat pentru a descrie copiii care
sunt în prezent clasificați ca fiind „sub-normali” din punct de vedere educațional și cei cu
dificultăți educaționale;
• Educația copiilor cu dizabilități sau dificultăți semnificative în dezvoltare și învățare
trebuie să înceapă cât mai curând posibil, fără o limită minimă de vârstă;
• Autoritățile locale din domeniul educației ar trebui să fie împuternicite să solicite
evaluarea multidisciplinară a copiilor de orice vârstă;
• Autoritățile locale din domeniul educației trebuie să țină evidența copiilor cu cerințe
educaționale speciale;
• Revizuirea progresului copiilor cu cerințe educaționale speciale trebuie să se efectueze,
cel puțin, o dată pe an;
• Școlile generale (obișnuite) ar trebui să delege responsabilitatea pentru CES unui cadru
didactic/de conducere special desemnat;
• Unitățile speciale ar trebui, ori de câte ori este posibil, să fie atașate și să funcționeze ca
parte a școlilor generale/obișnuite;
• Plasarea copiilor cu CES (care se află în îngrijire socială) în școlile generale ar trebui să
se facă cu participarea reprezentanților domeniului de asistență socială;
• Cerințele educaționale speciale ale unui elev trebuie reevaluate cu cel puțin doi ani
înainte ca acesta să părăsească școala;
• Acolo și când este în interesul lor, copiilor cu cerințe educaționale speciale ar trebui să li
se permită să rămână în școală dincolo de vârsta maximă a învățământului obligatoriu;
• Tinerii cu cerințe educaționale speciale ar trebui să beneficieze de sprijinul necesar pentru
a urma cursuri de formare vocațională și/sau continuă;
• În unitățile de învățământ post-secundar și terțiar trebuie să fie desemnat un membru al
personalului responsabil cu asistența studenților cu cerințe speciale;
• Instituțiile de învățământ superior ar trebui să formuleze și să facă publică politica proprie
privind admiterea elevilor cu dizabilități sau dificultăți semnificative;
• Asociațiile profesionale ar trebui să joace un rol mult mai important în încurajarea
angajatorilor de a oferi oportunități de angajare și formare pentru persoanele cu dizabilități;
• Toate cursurile de formare inițială a cadrelor didactice ar trebui să includă un
element/modul de educație a cerințelor speciale;
• Ar trebui să existe mai multe oportunități pentru persoanele cu dizabilități de a deveni ele
înseși cadre didactice;
• În cadrul fiecărei autorități locale în domeniul învățământului trebuie să fie un specialist
cu responsabilități în educația copiilor cu cerințe speciale;
• Sunt necesari mai mulți psihologi în instituțiile de educație;
• Autoritățile sanitare ar trebui să dispună de resurse adecvate pentru promovarea
serviciilor eficiente de sănătate a copiilor în școli obișnuite și speciale;
• Echipe multidisciplinare mixte ar trebui (de sănătate, educație și sociale) ar trebui să
coopereze între ele pentru abordarea copiilor cu cerințe speciale în școli obișnuite;
• Ar trebui creat un Comitet consultativ național pentru copiii cu cerințe educaționale
speciale care să consilieze guvernul cu privire la furnizarea de servicii educaționale și la
coordonarea acestora cu alte servicii;
• Autoritățile din domeniul învățământului trebuie să creeze centre de cercetare, dezvoltare
și instruire continuă în educația cerințelor speciale, la care cadrele didactice să poată beneficia de
ajutor pentru dezvoltarea lor profesională.

Anexa 3
SETUL DE INSTRUMENTE DE EVALUARE

Evaluare inițială
Metode de evaluare Instrumente, probe, teste

Metoda biografică • Analiza dosarului personal al copilului: (mediul social de origine și condiţiile
materiale; traseul educaţional; evenimente ale vieţii personale a copilului).
Metoda convorbirii •Convorbirea:
• Convorbirea standardizată (dirijată, structurată),liberă (spontană)
• Convorbirea semi-standardizată, semi-structurată
Metoda observării • Grila de observare
• Fișa de observare
• Caiet de observare
Metoda analizei Produse ale activităţii executate prin:
produselor • Desenele copilului
activității • Eseurile
• Colajele
 • Aplicaţiile
• Construcțiile de obiecte
• Asamblarea obiectelor
• Caietele la discipline
Metoda chestionării • Listă de control/întrebări
Metoda testelor • Discuţia cu copilul (N. Gudkina)
Domeniul cognitiv • Discuţia cu părinţii ( A. Vengher)
• Dictare grafică (D. Elkonin)
• Testul Bender–Santukci
• Testul ”Căsuța” (N. Gudkina)
• Testul GV-Iyrasek
• ”Al 4-lea de prisos”
• Linii încîlcite
• Asemănări și deosebiri
• Proba de corectură (Toulouse-Pieron)
• ”Găsește și bifează” (R.S. Nemov)
• Tehnica Schulte
• Metodica Kraepelin
• Memoria auditivă - ”10 cuvinte” (L. Stog)
• Memoria auditivă de cifre
• Memoria vizuală de cuvinte
• ”Reține și clasifică”
• Matricele progresive standard Raven seriile A, Ab, B (color); seriile
A,B,C,D,E
• ”Cuburile Kohs”
• Incastrele Seguen
• Înţelegerea povestirilor cu sens ascuns
• Tehnica „ Formarea analogiilor simple/compuse”
• Proba de evaluare a capacității cititului
• Proba evaluării deprinderilor de scris
• Completarea de povești după desen/serie de desene
Domeniul • Grila indicatorilor antropometrici – (înălţime, greutate,
fizic/motor • constituţia copilului), reper pentru vârsta biologică
• Probe de evaluare a stadiului de maturizare a mișcărilor fundamentale (mers,
alergare, săritură, căţărare, trecere peste obstacole)
• Probe de evaluare a deprinderilor locomotorii/ manevrare (aruncare, prindere,
lovire, respingere, rulare, azvârlire)
• Probe de evaluare a stabilității (răsuciri, întoarceri, menţinerea echilibrului,
rostogolirea)
• Proba de orientare spaţială Piaget-Head
• Incastrele Sequen
Domeniul • Proba de completare a lacunelor
limbaj/comunicare • Studierea vocabularului și a expresivităţii verbale
• Studierea vocabularului și a nivelului comprehensiunii generale
• Recunoașterea cuvintelor
• Povestiri secvenţiale
• Vorbirea dialogată
Domeniul • Imagini stupide și imagini cu subiect
socioemoțional • Proba “Casă. Copac. Om” (J. Buck)
• Desenul kinetic al familiei (R. Burns, S. Kaufman)
• Autoaprecierea stărilor psihice (Eysenck)
• Anxietatea școlară (Fillips)
• Scala de anxietate ([Link])
• Tehnica de examinare a climatului psihologic în colectivul de elevi (traducere
și adaptare L. Savca)
• Sociometria (J. Moreno)
• Grila de observare a interacţiunii dintre membrii grupului (R. F. Bales)
 • Metodica „Scăriţa”
• Testul de autoapreciere (Dembo-Rubinștein)
Domeniul • Chestionar de personalitate (K. Leongard, H. Schmieschek)
comportamental • ”Animalul inexistent” (Marțincovski)
• Propoziţii neterminate (J.M. Sachs, S. Levy)
• Criteriile agresivităţii / schema observării unui copil (G. Lavrentieva, T.
Titarenko)
• Test de ostilitate (traducere și adaptare N. Perciun)

Evaluarea complexă

Metode de evaluare Instrumente, probe, teste

Metoda biografică • Dosarul personal ( mediul social de origine și condiţiile materiale; traseul
educaţional; evenimente ale vieţii personale a copilului)
• Fișa de evaluare inițială
• Certificatul medical original și copia (dacă este
Metoda convorbirii • Standardizată (dirijată, structurată)
• Liberă (spontană)
• Semi-standardizată, semi-structurată
Metoda observări • Grila de observare
• Fișa de observare
Metoda analizei • Desenul
produselor • Compunerea
activități • Colajul
• Modelarea
• Construcția de obiecte
• Discriminarea și asamblarea obiectelor
• Caietele la discipline
Metoda chestionării • Listă de control/întrebări
Metoda testelor • Linii încâlcite
Domeniul cognitiv • Asemănări și deosebiri
• Testul ”Căsuța” ([Link])
• Proba de corectură (Toulouse-Pieron)
• ”Găsește și bifează” (R.S. Nemov)
• Tehnica Schulte
• Metodica Kraepelin
• Memoria auditivă - ”10 cuvinte” (L. Stog)
• Memoria auditivă de cifre
• Memoria vizuală de cuvinte
• ”Reține și clasifică”
• ”Al 4-lea de prisos”
• Matricele progresive standard Raven seriile A, Ab, B (color); seriile
A,B,C,D,E
• ”Cuburile Kohs”
• Incastrele Seguen
• Testul GV-Iyrasek
• Înţelegerea povestirilor cu sens ascuns
• Tehnica „ Formarea analogiilor simple/compuse”
• Completarea de povești
• Testul “Labirintul”
• Asociere de cuvinte
• WISC (Wechsler)
Domeniul • Grila indicatorilor antropometrici – (înălţime, greutate, constituţia copilului),
 fizic/motor reper pentru vârsta biologică
• Probe de evaluare a stadiului de maturizare a mișcărilor fundamentale (mers,
alergare, săritură, căţărare, trecere peste obstacole)
• Probe de evaluare a deprinderilor locomotorii/ manevrare (aruncare, prindere,
lovire, respingere, rulare)
• Probe de evaluare a stabilității (răsuciri, întoarceri, menţinerea echilibrului,
rostogolirea)
• Scala Ozeretzki
• Proba de orientare spaţială Piaget-Head
• Proba de lateralitate Harris
Domeniul • Corectarea propoziţiilor semantic incorecte
limbaj/comunicare • Probe pentru cunoașterea vîrstei lingvistice
• (A. Descoeudres)
• Proba de citire Bovet
• Proba de vocabular Rey
Domeniul • Testul Goodenough (”Omulețul”)
socioemoțional • Testul de autoapreciere ( Dembo-Rubinștein)
• Proba “Casă. Copac. Om” (J. Buck)
• Desenul kinetic al familiei (R. Burns, S. Kaufman)
• ”Animalul inexistent” (Marțincovski)
• Autoaprecierea stărilor psihice (Eysenck)
• Tehnica de examinare a climatului psihologic în colectivul de elevi (traducere
și adaptare L. Savca)
• Anxietatea școlară (Filips)
• Metodica Rene Jely
• Testul Rozenzweig
• Grila de observare a interacţiunii dintre membrii grupului
• (R. F. Bales)
Domeniul • Chestionar de personalitate (K. Leongard H. Schmieschek)
comportamental • Animalul inexistent” (Marțincovski)
• Propoziţii neterminate (J.M. Sachs, S. Levy)
• Chestionar de agresivitate (Buss și Dark)
• Criteriile agresivităţii/schema observării unui copil (G. Lavrentieva, T.
Titarenco)
• Test de ostilitate (traducere și adaptare N. Perciun)
• Hand-test (Testul mâinii)
*Notă: Testele de evaluare recomandate pentru utilizarea în cadrul procesului de evaluare complexă a
dezvoltării copilului pot fi aplicate doar de specialiștii în domeniu, care au formarea respectivă în
aplicarea și descifrarea/ interpretarea rezultatelor acestora.