Analizatorul auditiv

Caracteristicile sunetului
• Viteza de propagare –prin aer este de 330-340 m/s
• Frecventa sau tonul – muzical îi corespunde înălțimea (măsurată în Hz).
• Intensitatea sau amplitudinea- muzical îi corespunde nivelul de
intensitate sonoră (măsurat în dB).
• Durata - se calculează din momentul impactului pana la dispariția ultimei
vibrații percepute.
• Timbrul sau culoarea - caracteristică unui sunet muzical de a se deosebi
de alte sunete de aceeași înălțime, durata si intensitate.
– Ex: doua sau mai multe instrumente interpretează concomitent același
paragraf. Deși sunt aceleași note, noi putem deosebi diferența dintre un pian si
o chitara chiar daca ele cântă in același timp.
 Frecventa sunetului
• Frecventa vibrațiilor da tonalitatea
sunetului.
• Tonurile pure sunt simple unde
sinusoidale. Acestea sunt rar
întâlnite in realitate de zi cu zi.
• Audiograma tonala limitata
• Tonurile emise in mod uzual de
instrumente, vocea umana sunt un
amestec de sunete cu frecvente
diferite:
– Frecventele cele mai joase
constituie tonalitatea vocii
– Frecventele cele mai înalte
constituie timbrul vocii
Scala fonica psihoacustica
• Un amestec de frecvente fără
legătura intre ele cum ar fi
amplitudinea sau/si periodicitatea
acestora se numește zgomot
 Intensitatea sunetului
• INTENSITATEA - definită prin puterea vibrației pe unitatea de arie cu unitatea W/m2.
• PUTEREA este energia transmisă de unda sonoră într-o secundă și are ca unitate de măsură
wattul - W.
• INTENSITATEA sunetului reprezintă puterea sunetului pe unitatea de suprafață si se măsoară in
wați/m2

• I= putere/arie

• Deoarece variația intensității sunetului (respectiv puterea sunetului) perceput de urechea umana
variază foarte mult (de la 10-12 W/m2 la 106 W/m2) intensitatea se exprima in mod obișnuit ca
logaritmare a raportului dintre intensitatea sunetului si intensitatea sunetul de referință (10-12
W/m2 )
• Majoritatea măsurătorilor de intensitate a sunetului se fac în raport cu o intensitate numită prag
de audibilitate sau 0 iar unitatea utilizată în acest caz este decibelul – dB
Nivelul intensității sunetului (beli)= log IS /IS referință
Nivelul intensității sunetului (dB )= 10x log (IS /IS referință)

Nivelul puterii sunetului (beli) = log putere sunet/putere sunet referință

Nivelele puterii sunetului (dB) = 10 xlog (PutereS/PutereS referinta)
 Puterea sunetului Nivelul de putere al
Sursa de sunet Pac sunetului Lw
watts dB re 10−12 W
Racheta 1,000,000 W 180 dB
Motor turbojet avioane 10,000 W 160 dB
Sirena 1,000 W 150 dB

Concert rock, camioane 100 W 140 dB

Mitraliera 10 W 130 dB
Pic-hammer 1W 120 dB
Trompeta, escavator 0.3 W 115 dB
Latratul cainelui 0.1 W 110 dB
Elicopter 0.01 W 100 dB
Voce tare, plans copil 0.001 W 90 dB
Vorbirea, masina de scris 10−5 W 70 dB
frigider 10−7 W 50 dB
Pragul audibil 10−12 W 0 dB
 Presiunea sunetului
• Nivelul presiuni sunetului in dB (decibel sound pressure
level)
• Intensitatea sunetului = Puterea sunetului /arie ≈pătratul
presiuni

• Putem caracteriza sunetul fără a tine cont de aria pe care

acționează si de unitatea de timp

• Pentru ca intensitatea sunetului este direct proporțională

cu presiunea2 si aceasta vărează ca si intensitate foarte
mult, presiunea sunetului se exprima ca logaritmare a
raportului dintre pătratul presiunii sunetului si pătratul
presiunii atmosferice
• Nivelul de presiune al sunetului = log (pres2/pres
referinta2)= 2log (pres /pres referinta)
• Nivelul de presiune al sunetului (dB) = 20 log (pres/pres
de referinta-20µP/2000Hz)
 Intensitatea si puterea sunetului
Ex. 1 Presiunea sunetului este de 10 ori mai mare decât cea de referință (px=
10*po= 2 *10-4)
NPS=20 log 10po/po = 20 log 10= 20 Db
Ex 2 Daca doua persoane vorbesc cu un nivel al presiunii sunetelor de 70 dB
suma presiunii sunetelor va avea un nivel:
NPS =70dB= 20*log px/po
Log px/po =3,5 => px/po = 3162 (3.16 *103) => px = 3.16 *103 * 2 * 10-5= 6.3 * 10-2
NPS = 20 log 2*6.3 10-2/(2*10-5) =20 log 6.32 * 103= 20 *3.8 =76 dB
Ex 3 Dublarea intensității sunetului I1= 2I0 => in dB reprezintă o creștere cu
3dB
- sunet de 53 dB → dublare intensitate sunet → noul nivel de intensitate al
sunetului 56dB
- sunet de 97 dB → dublare intensitate sunet → noul nivel de intensitate al
sunetului 100dB

Ecuatia de sumare a nivelului de intensitate al sunetului este

L1 L2 LN
L = 10 log(10 10
+ 10 10
+ ... + 10 10
)
Unde L1, L2,…LN, este nivelul sunetului exprimat in decibeli
Presiunea sunetului
Sursa sunetului Presiunea sunetului Nivelul de presiune al sunetului
pascal dB re 20 μPa

Limita superiaoara teoretica pentru un sunet

nedistorsionat intr-un mediu cu presiune de 101,325 Pa 194.0937 dB
o atmosfera

Turboreactor de avion la 30 m 630 Pa 150 dB

Pragul dureros 100 Pa 130 dB

Leziuni ale urechii la expuneri scurte 20 Pa approx. 120 dB

Avion la 100m 6 – 200 Pa 110 – 140 dB

Pick hammer la 1 m 2 Pa approx. 100 dB

Leziuni ale urechii la expunere prelungita 6×10−1 Pa approx. 85 dB

Strada la 10 m 2×10−1 – 6×10−1 Pa 80 – 90 dB

Televizor la 1 metru 2×10−2 Pa approx. 60 dB
Vorbirea normala la 1 metru 2×10−3 – 2×10−2 Pa 40 – 60 dB
Camera linistita 2×10−4 – 6×10−4 Pa 20 – 30 dB
Respiratie calma, fosnetul frunzelor 6×10−5 Pa 10 dB
Pragul auditiv la 1000 Hz 2×10−5 Pa 0 dB
Modificari in presiunea aerului
Perceptia sunetelor si psihoacustica
• Psihoacustica
– Studiază relația dintre senzația auditiva respectiv, modul in care
percep sunetele, si parametrii fizici ai sunetului definiți ca
intensitate (putere), durata si frecventa
– Date si modele experimentale pentru codarea auditiva
• Mecanisme de modelarea a sunetelor
– Permit reducerea frecventei datelor dar păstrează distorsiunile
din sunetul auzit
• Mascarea sunetelor
– Frecventele joase si intensitate mare maschează sunetele înalte
– Sunetele puternice maschează sunetele înainte, in timpul si
după expunere
Intensitatea, frecventa si durata sunetului parametrii fizici
 Dimensiunile psihoacustice ale sunetului
• Amplitudinea (tăria) sunetului
– Este in relație cu intensitatea
sunetului
– Are o relație non-liniara cu
frecventa sunetelor
– Tăria sunetului este maxima la
frecvente intermediare 1000-
5000Hz
– Este de asemenea modificata
de banda de frecventa,
compoziția spectrala,
conținutul de informații,
structura in timp si durata
expunerii sunetului Fiecare contur reprezintă sunete percepute egal
 Dimensiunile psihoacustice ale sunetului
• Timbrul
– Tipare complexe de frecventa
adăugate la frecventa
fundamentala numita si
frecventa de baza
– Frecventele de baza formează
spectru. Pe baza acestui spectru
distingem instrumentele
muzicale
Multiple frecvente fundamentale
dau muzica
Multiple frecvente fundamentale
neasociate dau zgomot
 Undele sonore

• Variază ca frecventa, amplitudine si directie

• Formează tipare sonore rapide si complicate cu
frecvente si amplitudinii diferite
• Decodificarea frecventei si amplitudinii începe
din cohlee si este analizata in SNC
Urechea externa:
* pavilionul urechii: pina, tragus
→ favorizează anumite frecvente in detrimentul altor frecvente,
→este esențială in detectarea pe verticala a sunetelor

* canalul auditiv extern -2,5 cm

* membrana timpanică
 Urechea medie
-Camera
pneumatizata
-Comunica cu nazo-
faringele pri tuba
acustica (Eustachio)
-Sistem format din:
• 3 oscioare:
ciocanul, nicovala,
scărița
• 2 mușchi: mușchiul
tensor timpani si
mușchiul scăriței
• ligamente care
mențin poziția
oscioarelor
 Doar 3% din energia
acustica se transmite

Urechea medie

50-75% din energia acustica se transmite

La nivelul urechii medii
 Urechea medie
• Rolurile urechii medii sunt:
– Asigura corespondența impedanței intre aer si apa prin :
• Scăderea amplitudinii undelor sonore dar cu creșterea forței acestora de
1,3 ori
• Prin raportul dintre suprafața timpanului si suprafața ferestrei ovale
55mm2:3,2mm2 =17:1(~20x Boron)
• Presiunea totala (pres =forta/suprafata) creste de aproximativ 22 de ori
(17x1,3)
• Aceasta amplificare a forței face ca sunetele cu frecventa cuprinsa intre
300 si 3000 Hz sa se transmită in proporție de 50-75%
 Reflexul acustic
• Prin contracția mușchilor
tensor al timpanului si
stapedius se produce:
• Crestarea rigidității sistemului
osicular determinând
reducerea transmisiei
sunetelor in special al celor cu
frecventa joasa atunci când
acestea au o intensitate foarte
mare – reflexul acustic
Urechea interna
 Cohleea

• Este alcătuită din trei canale

circulare spiralate alăturate
– Scala vestibulara
– Ductul cohlear
– Scala timpanica
• Cele trei canale sunt separate de:
– Membrana Reissner (vestibulara)
– Membrana bazilara
• La nivelul ductului cohlear se afla
organul Corti
• Scala timpanica si vestibulara
conține perilimfa
• Ductul cohlear conține endolimfa
• Scala vestibulara comunica cu
fereastra ovala si cea timpanica cu
fereastra rotunda.
– 35mm lungime si 2,5 ori rotație
Organul Corti
• Este situat in ductul cohlear,
acoperit de membrana tectoriala
• Terminațiile interne ale celulelor
păroase sunt fixate de lamina
reticulata susținută de celulele
cohleare triunghiulare
• Fibrele bazilare, lamina reticulata
si celule păroase formează o
unitate compacta
• Membrana tectoriala este fixata
la nivelul limbului spiral si nu se
poate deplasa iar vârfurile cililor
celulelor ciliate externe sunt fixați
in aceasta. Astfel, deplasarea
membranei bazilare împreuna cu
celulele ciliate determina îndoirea
stereocililor
 Scala vestibulara si timpanica
– Pereții sunt tapetați de
fibrocite
– conțin perilimfa
asemănătoare LCR (K
scăzut si Na crescut)
– Comunica la vârful
cohleei printr-un spațiu
îngust numit
helicotrema
• Perilimfa cohleara
comunica cu perilimfa
vestibulara si cu LCR-ul
prin apeductul cohlear
 Scala medie si
stria vascularis
• Scala vestibulara
– Endolimfa
– Secretata de stria vasculara
• Stria vasculara
– Epiteliul bistratificat
• Celule marginale sau periferice (KCNQ1)
• Celule intermediare (KCNJ10)
– Celule bazale
– Fibrocite - canale de K
• Etape
– Încărcare cu K a celulelor intermediare prin
intermediul fibrocitelor
– Joncțiunile GAP permit trecerea K din fibrocite
in celulele bazale si apoi in celulele intermediare
– Joncțiunile tight dintre celulele bazale separa
lichidul interstițial înalt încărcat pozitiv de
lichidul extracelular
– încărcare cu potasiu si menținerea unui
potențial pozitiv prin eflux de K prin canalele
KCNJ10
– Extragerea K de către celulele periferice
(cotransport Na/K/Cl) si eliberarea in endolimfa
prin canalele KCNQ1
– Joncțiunile tight dintre celulele periferice separa
spațiul interstițial de endolimfa
 Membrana bazilara
• Membrana fibroasa prezinta 20000 -
30000 fibre bazilare sau corzi fixate
printr-un singur capăt la columela
(partea centrala a cohleei)
• Prezinta o elasticitate variabila de la
baza si pana la helicotrema deoarece:
– Lungimea fibrelor creste progresiv -> 0,04
mm la baza pana la 0,5 mm la vf
– diametrul scade de 100 de ori de la baza
spre vf
• Membrana rezonează cu sunete cu
frecvente înalte la baza (corzi groase si
scurte) si cu sunete cu frecvente joase
la vârf (corzi subțiri si lungi)
• Fibrele de la baza sunt aproximativ de
100 de ori mai rigide decât cele de la
vârf
• Undele pătrund prin fereastra
ovala si determina vibrația
lichidului si a membranei
bazilare
• Aceste unde se deplasează de-a
lungul cohlei.
• Atunci când vibrațiile intra in
rezonanta cu fibrele bazilare se
produce maximul de amplitudine
a membranei si de asemenea
disiparea energiei undei
• Undele cu frecventa joasa, 200Hz
intra in rezonata maxima la
vârful cohlei si deci trebuie sa-o
parcurgă in întregime
• Undele cu frecvente înalta intra
in rezonata la baza cohleei astfel
ca energia acestora se disipează
rapid 8000 Hz
• Undele cu frecventa
intermediara vor intra in
rezonanta cu membrana balizară
intre vf si baza
Urechea internă - Organul Corti
Celulele păroasesau ciliate acustice
 Celulele ciliate
• Sunt de doua tipuri:
acustice
– Celulele ciliate sau păroase interne 3500
– Celulele ciliate sau păroase externe 16000
• Au diametrul de 8 microni
• Fac sinapsa cu terminațiile libere ale neuronilor din
ganglionul spiral Corti
• Rolul cel mai important îl au celulelor păroase interne
care au aprox. 90-95% din terminațiile nervoase
• Stereovili care vin in contact cu membrana tenctoria
prezinta canale de K care se deschid sau se închid in
funcție de direcția in care se deplasează aceștia
• Endolimfa are un potențial de + 80 -+100 mV si conține
K in conc. crescuta 140 mEq
• Potențialul endomembranar este de -70 mV
• Diferența de potențial este de 150 mV
• Stimularea celulei păroase → influx de K →
depolarizare→ influx de Ca → eliberare mediator
(glutamat)
• Celulele păroase externe –prestina (transportor de
anioni)
– Determine modificarea de forma a celulei
– Contracția este f rapida 100microsec
– Nu e dependenta de Ca sau de ATP
 Transductia electrica-Transductie mecanica
(Electromotilitate)

Prestina:
- exprima modificări conformaționale voltaj dependente
- au o densitate mare in membrana celulara 107/celula
- exista sub forma unui tetramer stabil (11nm)
- deși este membra a transportorilor anionici, SLC26, nu pare sa aiba rol in
transportorul anionic
 Consecintele contractiei
celulelor ciliate externe
• Tracționarea suplimentara a membrane
bazilare →amplificator cohlear
• Deplasarea endolimfei sub membrana
tectoriala →
• Fluxul de endolimfa determina inclinarea
stereovililor celulelor ciliate interne →
deschiderea canalelor de transducție →
depolarizare celule ciliate interne →
deschidere canale voltaj dependente→
creste concentrația de Ca→ eliberare
vezicule cu glutamat
• NB in timpul deplasări in jos a mb bazilare→
hiperpolarizare celulelor ciliate externe →
accentuare mișcare mb bazilare →
mobilizare in sens invers al endolimfei
=>Celulele ciliate externe–rol de amplificator
=>Emisie otoacustica
Depolarizarea si repolarizarea
celulelor ciliate
 Diferențele anatomice intre celulele
păroase interne si externe

Terminatii aferente
Terminații eferente
Terminatii eferente Celula paroasa interna
Terminatii aferente
Celula paroasa externa
From Gelfand (1998)
Aferente in majoritate 95% fac sinapsa cu celulele păroase interne
(dendrite ale ggl spiral)
Eferentele in majoritate fac sinapsa cu celulele păroase externe
(axoni ai nucleului olivar sup) →
Asigura focusul auditive (selectivitatea frecventelor la nivelul cohleei)
Determinarea frecventei sunetului
• Teoria localizării:
– Se bazează pe capacitatea membranei bazilare de
a intra in rezonanta cu sunete la distante variabile
in funcție de frecventa acestora. (locul de
codificare)
– Este eficienta pentru sunete cu frecventa mai
mare de 2000 Hz
• Teoria temporala sau a frecventelor
– Sunetele determina rafale de impulsuri nervoase
sincronizate la aceleași frecvente
– Este eficienta pentru frecvente joase (20 -2000 Hz)
Determinarea intensitatii sunetului
• Intensitatea (amplitudinii) sunetului este
decodata prin 3 mecanisme
• Creșterea amplitudini vibrației membranei bazale
cu cat sunetul este mai puternic va determina:
• Deformare mai mare a stereocililor -> creșterea frecventei
impulsurilor – rate de codificare
• Creșterea numărului de celule stimulate -> creșterea
numărului de fibre nervoase stimulate
• Transmiterea de către celulele păroase externe de impulsuri
prin fibre aferente ale nervului cohlear
 Caile de conducere
• Neuron 1 – ganglionul spiral Corti
Nervul VIII
• Neuron 2 – nucleii cohleari dorsali si ventrali (bulb sup). Axonii
neuronilor [Link]→
– Decuseaza contralateral (majoritatea)
– Raman ipsilateral

• Neuron 3 – nucleul olivar superior

Lemniscul lateral
+/- nc lemniscului lateral
• Neuron 4 – coliculul inferior

• Neuron 5 – nucleul geniculat

median
Radiatiile auditive
• Cortexul auditiv
 Cortexul auditiv primar
•Este situat in regiunea supra temporală
a girusului temporal superior.
•Răspunde la frecvente sonore unice
Sase harti tonotopice
•Neuronii răspund la intervale scurte de
frecventa ( prin fenomenul de inh
laterala)
•Determina tiparele sonore simple
 Cortexul auditiv de asociatie
• Asociază diferite frecvente sonore
• Asociază sunetele cu informații din alte
regiuni senzoriale
• Determina tiparele sonore tonale sau
secvențele complexe
• Transmit informația către aria Wernicke
(parte a cortexului auditiv situata in
regiunea post a girusului temporal
superior
• Leziuni ale ariei primare :
– Unilateral: hipoacuzie ușoară CL,
pierderea capacitatea de a determina
poziția sursei in spațiu
– Bilateral: hipoacuzie grava
• Leziuni ale ariei secundare:
– Păstrează capacitatea de a auzi si
interpreta tipare sonore simple
– Incapacitatea de a percepe semnificația
cuvintelor (lezarea ariei Wernicke)
 Detectarea directiei sunetelor
• Este inițiat la nivelul nucleilor olivari
superiori:
– Grupul lateral: compara intensitatea
sunetelor percepute de cele doua
canale auditive pentru același sunet
• Se bazează pe diferența de intensitate
interaurala respective diferențele de
intensitate
• Funcționează optim pentru sunete cu
frecventa mare (2-20 KHz)
• Capul determina “umbra sonora)”
pentru sunete cu frecventa înaltjoasaă
 Detectarea direcției sunetelor
– grupul medial (Nc olivar superior medial- Nc OSM) compara întârzierea aceluiași
sunet perceput de cele doua canale auditive, neuronii prezintând aferente ipsi si
contra-laterale (calculul întârzierii interneuronale prin detecție la nivelul a doua
puncte de incidenta).
• Sunetele cu frecventa joasa (<2Hz),au o lungime de unda mare si sunt difractate in jurul capului si
deci nu mai exista modificare de intensitate
• Nucleul are o serie de neuroni fiecare cu un răspuns optim (maximal) la un decalaj specific→
Harta spațiala a defazajului interaural
• Circuite neuronale –combina liniile de decalaj cu detectarea coincidentei
• Liniile de decalaj –axonii din neuronii nc cohlear
• Detectori de decalaj - Neuronii din NC OSM (decalaj interaural specific)
• Neuroni din marginea nucleului răspund maximal la intervale mici de timp, iar cei din marginea
opusa la intervale mari
 Detectarea direcției sunetelor in
plan vertical
• Forma urechii externe (pavilioanelor) asigura
diferențierea sunetele care vin din fata
respectiv cel din spate prin modificarea
calității acestora (creșterea intensității
sunetelor când acestea provin din fata)
• Acesta informație (direcția sunetului) este
condusa către cortex posibil pe alte cai decât
cea pentru tonuri.
 Surditatea
• Surditatea nervoasa
– Pentru sunetele cu frecventa
joasa se produce prin expunerea
la zgomote cu frecventa joasa si
intensitate mare
– Pentru toate sunetele:
medicamente toxice:
kanamicina, cloramfenicol
– Nu exista tratament
• Surditatea de transmisie
– Leziuni ale urechii medii:
osteoscleroze, infecții grave
sau/si repetate, anchiloza fetei
scăriței
– Se produce o fibrozare si
calcifiere excesiva a sistemului
tipano-osicular
– Tratament : chirurgical +/-
protezare auditiva
Aparatul vestibular si echilibrul
Aparatul vestibular se poate împărți in doua părți:
-utricula si sacula
-canalele semicirculare

• Utricula si sacula sunt • Canalele semicirculare

implicate in: sunt implicate in:
– detectarea accelerației – detectarea accelerației
liniare angulare
– Stabilirea poziției capului
(gravitația)
 Utricula si sacula
• Sunt cavități membranoase
• Conțin fiecare o arie mica senzoriala
(macula)de aproximativ 2 mm situata
in plan orizontal pentru utricula si
respectiv in plan vertical (in plan
sagital) pentru sacula când capul este
inclinat cu 25 grade cu fata in jos
(plimbare)
• Fiecare macula este formata din celule
păroase acoperite de o membrana
gelatinoasa mucopolizaharidica
(otolitica) care conține cristale mici de
carbonat de Ca si proteine –otolite
sau otoconii- cu diametru de 1-5 pm
• Macula utriculei detecteaza mișcarea
capului in plan orizontal iar macula
saculei in plan vertical
• Cristalele de CaCO3 au o densitate
mai mare decat a endolimfei din jur
 Dispoziția stereocililor celulelor
vestibulare
• Sacula • Utricula
– Poziția verticala (in plan sagital) – Poziția orizontala (in plan
– kinocilul este cel mai transversal)
îndepărtat dintre cilii celulei – kinocilul este cel mai
ciliate de linia de curbare apropiat dintre cilii celulei de
inversa sau linia de întoarcere linia de curbare inversa
(împarte macula in doua părți) (împarte macula in doua
părți)
 LINIA DE INTOARCERE
• Cili celulelor vestibulare ciliate
-sunt orientați / polarizați într-o maniera
precisa
• Linia de întoarcere este linia de tranziție a
polarității
• De o parte si de alta a cililor celulele sunt
orientate precis:
- pentru sacula celulele ciliate au kinocilul
cat mai îndepărtat de linia de tranziție si pentru
sacula celulele ciliate au kinocilul cat mai
apropiat
 Celulele păroase/ciliate vestibulare
• Celula de tip vestibular 1
– Partea bazala cu aspect bulbar
– Terminație aferenta caliciforma
• Celula de tip vestibular 2
– Aspect cilindric
– Terminație aferente si eferente butonate
• Stereocili sau stereovili
– kinocilul Nu exista la celulele auditive
– 50-150 /celula
– Sunt conectați la nivel apical cu cili vecini prin
intermediul cadherinei 23 si protocadherinei 15
– Conexiunile de la vârf dau rigiditate
– Histologic:
– Doar kinocilul are structura de cil 9+2 microtubuli fără
un rol clar definit
– Stereovilii nu sunt cili adevărați, dar au structura
asemănătoare cu aceștia,
– Stereovilii conțin actina
– 1-2 canale cationice /stereocil
– 0,2-0,8 micron diametru x 4-10 micron lungime
 Celulele păroase/ciliate vestibulare
• Endolimfa: produsa de un epiteliu specializat care
este format din celulele vestibulare întunecate care
secreta cantități mari de K 140 mM/l si de asemenea
HCO3 30 mM/l si potențialul electric 0 mV.
• Perilimfa asemănătoare LCR
• Mecanismul de stimulare a celulelor păroase
– Valoarea potențialului de repaus -40 mv
– Canale mecanoreceptor –sunt canale cationice
neselective; conductanța mare
– Deschidere canale de Ca --: mobilizare vezicule cu docarea
acestora la membrana bazala si eliberarea de mediator
(glutamat)
• Stereocilii
– In poziție verticala: curent minim de K
– Inclinare in sensul kinocilului creste curentul de K
– Inclinare in sensul invers kinocilului scade curentul de K
– Răspuns detectabil la inclinare cu 0.5nm
– Răspuns saturat la inclinare cu 150nm (sau diametru unui
cil sau 1 gr de deflecție angulara)
 Celulele păroase/ciliate
vestibulare
• celulele păroase descarcă
neurotransmițător care
influențează rata de descărcare a
fibrelor vestibulare nervoase
componenta a nervul vestibulo-
cohlear VIII
• Repaus: 100 imp/sec
• Depolarizare >100imp/sec
• Hiperpolarizare < 100 imp/sec
 Detectarea pozitiei capului
• Daca capul este in poziție ridicata /verticala
– macula utriculei este situata in poziție
orizontala si va detecta mișcările in plan
orizontal:
• Stânga/dreapta
• Înainte/înapoi
– macula saculei este situata in poziție vertical si
va detecta mișcările in plan vertical:
• Sus/jos
• Înainte/înapoi
• Daca capul este in poziție orizontala macula
saculei este situata in poziție orizontala si
va detecta mișcările in plan orizontal:
– Stânga/dreapta
– Înainte/înapoi
 Detectarea accelerației liniare
• Deplasarea capului determina o
mișcare a otolitelor in sens opus
datorita densității de 2-3 ori mai
mare decât al lichidului din jur
• Se produce o inclinare o cililor si
secundar o depolarizare respectiv
hiperpolarizare a celulelor Rata de descarcare a fb nerv
păroase (in funcție de tipul de Viteza de deplasare
inclinare: spre kinocil sau invers)
• Inclinarea la 90 de grade de linia
de sensibilitate determina un
răspuns de 10 ori mai slab
timp
• Deplasarea are loc atâta timp cat
exista accelerație .
Utricula

Kinocil

Depolarizare
maxima

Hiperpolarizare
maxima

Linia de intoarcere

Linia de sensibilitate
 Canalele semicirculare
• Sunt in număr de trei:
– Anterior: situat anterior si lateral la 41 gr de planul sagital
– Posterior: situat posterior si lateral la 56 gr de planul sagital
– Orizontal: inclinat 25 gr înapoi de planul orizontal (transversal)
 Canalele semicirculare
• Conțin endolimfa
• La nivelul fiecărui duct exista o
porțiune dilatata = ampula
• Organul senzorial ampula = Crista Rotirea capului într-o parte
amputară care este acoperit de o determina excitație ampulei
masa gelatinoasa laxa – cupula canalului semicircular de
• Rotația in planul canalului aceeași parte si inhibiție de
semicircular face ca endolimfa sa parte opusa
se miște “in sens opus” (rămâne
pe loc datorita inerției)
• Toate celule cu par sunt orientate
in aceeași direcție astfel ca rotația
va determina fie hiperpolarizarea
fie depolarizare in funcție de
direcția rotației
 Canalele semicirculare
• Detectarea sensului de rotație a
capului prin poziția pe care o au
canalele si prin organizarea
celulelor cu par de la nivelul
ampulei
• Determinarea accelerației
angulare
– Rotația capului si a ductelor
precum si inerția endolimfei
determina o deplasare a cupulei
in raport cu ampula.
– Se produce o inclinare o cililor
urmata de o depolarizare sau o
hiperpolarizare a celulelor
păroase in funcție de tipul de
inclinare: spre kinocilul respectiv
in sens contrar kilociclului
– Deplasarea are loc atâta timp cat
exista accelerație .
Canalele semicircular orizontale
Canalele semicirculare anterioare
si posterioare
 Reflexul vestibulo-ocular
• La inclinarea capului se produce o
modificare a poziției ochilor care ar
duce la pierderea imagini
• Pentru menținerea unei imagini
stabile are loc o mișcare automata
a globilor oculari in sens opus
mișcării capului
• Reflexul include: canale
semicirculare→ nervul vestibular
→ fasciculul medial longitudinal →
nucleii oculomotori