Fiziologia Sistemului Nervos

Curs 2

Excitabilitatea și transportul ionic membranar

Prof. univ. Ana-Maria Zăgrean

 Excitabilitatea și transportul ionic membranar

Excitabilitate
Excitabilitate – capacitatea /
1) input condiţia unui sistem viu de
a capta semnale specifice,
2) integrare ca formă de actualizare a
informaţiei, necesară
3) output
organizării lui întru
adaptabilitate şi continuitate.
 Curenții electrici membranari

In timp ce curentul electric într-un fir metalic este generat de

prin fluxul de electroni, curenții electrici membranari sunt
generaţi de ionii anorganici principali ai lichidelor biologice:
Ca2+, Na+, K+, Cl- și HCO3-.

La nivel molecular, curentul electric care traversează

membrana celulară se propagă prin:
-canale ionice
-transportori ionici electrogenici
-pompe ionice electrogenice
 Interacție stimul – receptor - răspuns

fizic

Receptor
chimic
Stimul Răspuns celular

?
ritmicitate, activitate neuronală
spontană (ANS)

Excitabilitatea neuronilor se bazează pe existența gradientelor

ionice de o parte și de alta a membranei celulare și pe proprietățile
mecanismelor de transport membranar.
Interrelația dintre proprietățile membranei și caracteristicile
complexe ale sistemelor biologice

achizitie
excitabilitate
coordonare
Permeabilitate
membranara
identitate diseminare
selectiva

evolutie
adaptabilitate
 Transportul prin membrana celulara

Bistratul lipidic membranar este permeabil - permite transferul conform

gradientului de concentrație, prin difuzie simplă - pentru substanțele
liposolubile: hormoni steroizi, O2, CO2, anestezice...
 Permeabilitatea membranară selectivă
Bariera lipidică a membranei celulare și proteinele de transport membranar

Compoziția chimică a fluidului extracelular și intracelular

 Permeabilitatea membranară selectivă
Bariera lipidică a membranei celulare și proteinele de transport membranar
Importanta permeabilitatii membranare selective in mentinerea
compartimentelor lichidiene
 Boron pag.104

-osmolalitate -electroneutralitate

-gradient electrochimic -transport cuplat/necuplat

-volum celular -excitabilitate

 Microclimatul neuronal și excitabilitatea
Microclimatul neuronal reprezintă tot ceea ce înconjoară
neuronii individuali și cuprinde: lichidul extracelular (LEC),
capilare, celule gliale şi neuroni adiacenţi.

Concentrația lichidului extracelular cerebral (LECC) variază în

funcție de:
- activitatea neuronală,
- compoziția sângelui – funcția barierei hematoencefalică,
- compoziția lichidului cefalorahidian (LCR)
- activitatea celulelor gliale

Gradientele electrochimice ionice influențează potentțialul de

membrană și excitabilitatea
Compușii osmotic activi influențează volumul diferitelor
compartimente lichidiene.
 Permeabilitatea membranară selectivă
Permeabilitatea membranară este capacitatea unei
membrane de a permite transportul transmembranar de
substanțe asigurat de prezența unei căi de permeație,
conform gradientului electrochimic al substanței transportate
-structurile membranare care asigură transportul
transmembranar sunt:
• bistratul lipidic
• pori / canale fara poarta
• canale cu poarta
• transportori - cărăuși
- pompe
 Difuzie (simplă și facilitată) vs. Transport Activ

Difuzie - mișcare moleculară arbitrară a substanțelor, moleculă cu moleculă, fie prin

intermediul spațiilor intermoleculare ale membranei, fie în combinație cu o proteină
membranară integrală: por (canal fără poartă), canal cu poartă, transportor/cărăuș.
- energia care cauzează difuzia este energia kinetică a materiei.

Transport activ – mișcarea ionilor/altor substanțe prin membrană în combinație cu o

proteină de transport (carrier protein) împotriva gradientului electrochimic, de la o
concentrație mai mică la una mai mare; necesită o sursă adițională de energie (ATP)
pe lângă cea kinetică.
 Transportul membranar al substanțelor prin difuzie

Membrana celulară este

selectiv permeabilă

-Difuzie simplă :
- direct proporțională cu diferența de concentrație
- prin spațiile intermoleculare ale barierei lipidice - pentru subst. lipid-solubile (O2, CO2,
hormoni steroizi, anestezice, alcool)
- prin orificii ale membranei – proteine canal selectiv permeabile - pentru molecule lipid-
insolubile care sunt hidro-solubile și cu moleculă suficient de mică:
→ canale fără poartă, pori (ex. aquaporine)
→ canale cu poartă (deschise/închise de porți - gated); ex. pentru Na+, K+, Ca2+, Cl-
1. operate de voltaj (modificări în potențialul de membrană)
2. operate chimic/prin ligand
3. operate mecanic

-Difuzie facilitate: mediată de un transportor – cărăuș, purtător

Forța motrice (driving force) pentru difuzie și difuzia netă depinde de:
-disponibilitatea substanței, energie kinetică (și temperatură)
-permeabilitate membranară - coeficinet de difuziune/de permeabilitate
-gradient – diferența de concentrație
-efectul potențialului electric membranar asupra difuziei ionilor
 Difuzia și potențialul membranar:
Ce determină difuzia ionilor?

A. Rata de difuzie netă – proportională cu

diferența de concentrație de o parte și de
alta a membranei celulare

B. Efectul potențialului electric membranar

asupra difuziei ionilor
“Potențialul Nernst” - Ex = potențial de echilibru
(Ex = valoarea pe care ar trebui să o aibă potențialul de
membrană pentru ca o substanță X să fie în echilibru)

[X]i/[X]e – concentratiile intra-/extracelulare ale substantei X; ZX - valența lui X,

T - temperatura absolută, R - constanta gazelor, F - constanta Faraday
 Difuzia simpla prin porii membranei celulare
Aquaporine

Structura unui canal de apă AQP1 uman.

A, Vedere de sus a unui tetramer AQP,
ilustrând helixurile transmembranare H1-
H6 și helixurile scurte HE și HB. Fiecare
dintre cei patru monomeri identici este
alcătuit din 69 aminoacizi și prezintă un
por în centrul său. B, Vedere laterală a
AQP.

Aquaporine = canal pentru apă – proteine-pori care permit pasajul rapid al apei prin
membrana celulară, dar exclude alte molecule (un por îngust care permite
moleculelor de apă să difuzeze prin membrană printr-un singur șir).
! Porul este prea mic/îngust ca să permită pasajul oricărui ion hidratat.

! Densitatea aquaporinelor (ex. aquaporin-2) în membrana celulară nu este statică,ci

este modificată în diferite condiții fiziologice.
 Difuzia simpla prin porii membranei celulare
Aquaporine

Forțele electrostatice de atracție dintre doi ioni

care au valențele z1 și z2 pot fi calculate utilizand
legea lui Coulomb:
-forța (Ƒ) este proporțională cu produsul
acestor valențe și
-invers proporțională cu pătratul distanței
dintre ioni si cu o mărime adimensională
numită constanta dielectrică (εr):

Intrucat constanta dielectrică a apei este de

~40 de ori mai mare decat cea a hidrocarburilor
din interiorul membranei celulare, forța
electrostatică dintre ioni este mai mică de ~40 Figura 6-2 Formarea unei aquaporine de un
de ori in apă comparativ cu membrana lipidică. canal ionic. Constanta dielectrică a apei (ε = 80)
este de ~40 de ori mai mare decât constanta
dielectrică a bistratului lipidic (ε = 2)
 Difizia simplă prin pori/proteinele canal fara poarta
Canal de K+ fără poartă

• Pori/canale – proteine membranare integrale, deschise continuu

• Pori - diametru, formă, sarcini electrice interne/legături chimice care
asigură selectivitatea porului pentru un anumit ion.
• Ex: Canal de K+ fără poartă /de scurgere (leakage)
 Principiul electroneutralității
Membrana menține o separare a sarcinilor electrice, funcționând ca un strat dipol
electric. Forțele electrostatice dintre sarcini le ține în proximitatea membranei.

Pentru stabilirea "potențialului de repaus" normal de -90 mV în interiorul fibrei nervoase,

doar cca. 1/3.000.000 ÷ 1/100.000.000 din totalul sarcinilor (+) din interiorul fibrei nervoase
sunt transferate prin membrană.
De asemenea, un număr comparabil de mic de ioni (+) mișcându-se din afara în interiorul
fibrei poate modifica potențialul de la -90mV la valori (+), chiar +35 mV în timp de 0.1 msec !
Fluctuațiile rapide ale ionilor în această manieră, cauzează impulsuri nervoase.
 Sistem de transport ionic membranar
1 – Canale ionice
2 – Pompe ionice (transport active)
3 – Schimbători de ioni, cărăuși, cotransportori
(pasiv sau secundar activ – ex. cotransport Na+ - glucoza / [Link].
care foloseste gradientul pentru Na+, mentinut prin transport activ )
 Canale ionice

Canale ionice fără poartă (pasive)

Canale cu poartă (active)

- Voltaj dependente (operate de modificari in potentialul de membrana)
- Ligand dependente (operate chimic, prin mesageri secunzi, liganzi)
- Operate mecanic

Diversitatea canalelor ionice

- este crescută, în special în celulele excitabile nervoase și musculare.
> 400 gene pentru canale ionice au fost identificate în genomul uman, din care
cca 79 codifică canale de potasiu, 38 canale de calciu, 29 canale de sodiu, 58
canale de clor, 15 receptori de glutamat, iar restul - alte canele (de ex. pentru
receptorii de inositol trifosfat (IP3), canale transient receptor potential (TRP).
 Canale ionice
Clasificare: -canale ionice fără poartă (necontrolate)
-canale ionice cu poartă (controlate) de
voltaj, chimic, mecanic, temperatură, alți ioni

Mecanism de funcționare – transport

pasiv selectiv (prin filtrul de selectie si
porul canalului deschis) pentru Na+,
K+, Ca2+, H+.

Boron pag.109
 Canale ionice fără poartă (pasive)

Canale de K+ fără poartă – rol in generarea

potentialului de repaus, negativ la interior
Canale ionice controlate / cu poartă
 Canale ionice controlate / cu poartă

Canalul de Na+ voltaj-dependent

- utilizat în semnalizarea electrică rapidă

- activare:
-la un potential membranar de repaus
(-90 ÷ -70 mV) canalul este închis;

-la o depolarizare a membranei la o

valoare suficientă = cu pragul critic de
cca. -50 mV, un senzor de voltaj se
mișcă spre exterior și poarta se deschide

-situs de legare pentru TTX – tetrodotoxin, o neurotoxina care

blocheaza specific (ireversibil) canalului de Na; se gaseste in
specii marine –Tetraodontiformes (ex. pufferfish)
 Canale ionice controlate/cu poartă
Canalul de Na+ voltaj-dependent
- responsabile de depolarizare/generarea potentialului de actiune (impuls nervos)
in numeroase celule excitabile
- componente:
- Poartă de activare – se deschide/închide, controlată de un senzor de voltaj,
care răspunde la valoarea potențialului de membrană
- Filtru selectiv pentru Na+:
Na+ se desprinde de moleculele de apa asociate pentru a trece intr-un singur sir
prin portiunea cea mai ingusta a canalului, conform gradientului electrochimic,
dinspre exteriorul spre interiorul celulei
- Poartă de inactivare – limitează intervalul de timp în care canalul rămâne
deschis, în ciuda stimulării continue.
Subunitatea a - lant de polipeptide integrate in membrana plasmatica
Subunitatea b - ancoreaza canalul la membrana plasmatica
 Canale de Na+ voltaj-dependente

extracelular

membrană
celulară
+

poartă de poartă de
activare inactivare
Canale de Na+ voltaj-dependente

REPAUS (închis)

ACTIVAT (deschis)

INACTIVAT (închis)

+
 1
Canalul voltaj-dependent de Na+

2 3

4 5
 Canale de K+ voltaj-dependente – rol in
repolarizare / finalizarea potentialului de actiune
Structura subunităților și modelul de desfășurare membranară pentru canalele
voltaj-dependente cu poartă.

A. Canal de Na+ voltaj dependent

(Nav)

B. Canal de Ca2+ voltaj dependent

(Cav)

C. Canal voltaj dependent de K+

 Canale ionice controlate chimic/prin ligand
- Traduc semnalul chimic în semnal electric
A. Receptori ionotropici – canale ionice operate direct de liganzi
- rec. pentru Ach/nicotine, serotonin, GABA, glicină
- rec. IP3 & Ca2+-release channel (ryanodine rec.) – canale de Ca2+
localizate in membrana organitelor intracelulare
B. Receptori metabotropici - G-protein coupled receptors (GPCRs) –
opereaza indirect pe canale ionice, via o “cale metabolică” / mesager
secund
- GPCRs constitue ceamai mare familie de receptori pe suprafata celulei,
>1000 membrii
Canale ionice controlate chimic/prin ligand
Receptori de acetilcolina (ACh):
ionotropici (nicotinici) si metabotropici (muscarinici)
 Canale ionice controlate chimic/prin ligand
Receptorii de Glutamat – canale ionice controlate chimic:
- receptori ionotropici NMDA și AMPA
- receptori metabotropici, grup I & II (rec. cuplati cu prot. G)

PCP- phenylciclidine
Gly – glycine
Glu – glutamate
Schema generala a receptorului de glutamat de tip NMDA

NMDA - N-metil-D-aspartat; PCP- fenciclidina; MK-801 - dizocilpina

 Canale controlate mecanic
situs de
extrcelular ancorare

membrană
celulară

intracelular
proteină
poartă
fibrilară

Când celula este alungită, proteina fibrilară fixată pe situsul de ancorare

deschide poarta canalelor ionice
 Canale controlate mecanic

situs de ancorare intracelular

membrană celulară

proteină fibrilară

extracelular

membrană
celulară

intracelular

Când distanța dintre două celule învecinate crește, proteina fibrilară fixată
pe situsul de ancorare dintr-o celulă, deschide poarta canalelor ionice din
celula învecinată.
 Transportori membranari

- transportă transmembranar, specific, fără consum de energie,

unul sau mai multe tipuri de ioni sau molecule:
-în același sens - cotransportori sau simporteri
-în sens opus - schimbători sau antiporteri

-sunt repartizați la nivelul membranelor tuturor componentelor

celulare, intervenind în multiple mecanisme fiziologice.

-sinteza lor este controlată genetic și fac parte din superfamilia

cărăuşilor de solviţi (SLC – solute carrier)
 Mecanism de funcționare SLC

Fiecare dintre cele 52 de familii SLC conține pană la 53 de gene

care codifică proteine identice (20-25%).
In plus, fiecare genă poate produce variante multiple ale
transcriptului

Membrii unei familii SLC pot să difere prin mecanismul molecular

de acţiune (de ex. difuziune facilitată, cotransport, schimb), prin
proprietățile cinetice (specificitatea și afinitatea pt substanţe), prin
reglare (fosforilare), prin situsurile membranare de legare
(membrana plasmatică versus organite), prin țesuturile in care
sunt exprimate (ficat, creier, etc.) sau stadiul de dezvoltare in care
sunt exprimate.
Mecanism de funcționare SLC

Boron pag.109
Superfamilia SLC a transportorilor de solviţi

Boron pag.112
Superfamilia SLC a transportorilor de solviţi

Boron pag.112
Superfamilia SLC a transportorilor de solviţi

Boron pag.113
!
Superfamilia SLC a transportorilor de solviţi

Boron pag.113
Cotransportorul Na/K/Cl (NKCC),
exploatează energia gradientului
electrochimic intern al Na+ pentru a
dirija acumularea de Cl− și K+; blocat
de furosemid și bumetanid

Cotransportorul K/Cl (KCC1-4),

independent de Na. In majoritatea
celulelor, gradientul electrochimic
al Cleste indreptat către exterior,
iar forța motrice care acționează
asupra KCC favorizează ieșirea Kși
Cldin celulă
Boron pag.121
Boron pag.121
Schimbătorul Na-Ca (NCXs) mediază
schimbul a trei ioni de Na+ pentru un ion
Ca2+ (electrogene); împreună cu pompa de
Ca din membrana plasmatică contribuie la
menținerea gradientului electrochimic pentru
Ca2+.
NCX -important in refacerea [Ca2+]i,
după influxuri mari de Ca2+, proprietate
benefică in celulele excitabile, precum
neuronii și mușchiul cardiac.
 Pompe ionice

-sunt proteine-enzime transmembranare (integrale) prezente în toate

celulele metabolic active

-funcționează cu consum de energie (ATP), având rol fundamental de

menținere a concentrației ionilor în mediul intra- și extracelular și,
implicit, în controlul volumului celular și a excitabilității celulare

-asigură transportul activ primar și condiții pentru transportul activ

secundar

-au o rată de transport scăzută

-ex.: pompa de Na+/K+, H+/K+, Ca2+ (PMCA, SERCA), pompa H+ mitocondriala
pompa de cupru (ATP7B, modificata in boala Wilson)
Boron pag.116
Pompa de Na+/K+

Boron pag.116
Boron pag.130
Boron pag.131
Boron pag.131
 Pompa de Ca din membrana plasmatică (PMCA)

-există, cel puțin, 4 izoforme, asigură efluxul unui Ca2+ și influxul unui H+
-este controlată de Calmodulină (CaM) care în cazul creșterii concentrației
Ca citosolic, formează complexul Ca-CaM care se cuplează cu pompa și o
activează.

Pompa de Ca din membrana organitelor celulare (SERCA)-

reticulul endo- și sarcoplasmic (RE, RS)

-introduce Ca în organite (RS) și este controlată de fosfolamban*, o proteina

integrala a membrane RS cu functie reglatoare, care inhibă pompa (SERCA)
în condiții bazale. În cazul fosforilării fosfolambanului (ex. prin PKA in
stimularea ᵦ1-adrenergica), activitatea lui inhibitorie este diminuată.
*nu este prezent in muschiul scheletic rapid
Boron pag.124
Boron pag.125
Potentialul membranar depinde de gradientele ionice si
permeabilitatea membranară
Factori care influențează potentialul membranar de repaus

- Pompa Na+ /K+ contribuie prin:

• pomparea Na+ & K+ la o rata de 3:2 →

contribuie la electronegativitatea internă

• menținerea unei conc mari de K+ in

interiorul celulei

- Conductanța membranară pentru K+ o

depășește semnificativ pe cea a Na+ :
• electronegativitate intracelulară prin eflux
de K+
 Neuron inactiv – membrana este “în
repaus” si are un potential membranar
de repaus.
Cand neuronul este activat/depolarizat,
curentul/fluxul de informatie se transmite
de la soma la terminatia axonala →
potential de actiune (PA).

Neuron Motor
 Raspunsul membranar la un curent de stimulare
Curentii de hiperpolarizare produc
cresterea polaritatii membranare -
raspunsul 1 si 2 din imaginea alaturata.

Un mic curent de depolarizare produce o

depolarizare locala nepropagata -
raspunsul 3.

Acestea sunt raspunsuri locale care se

disipa local – nu se propaga.

Un current sufficient de mare (prag

/threshold) produce un potential de
actiune (raspunsul 4), care se poate
propaga de-a lungul axonului.
Animatie PA:
[Link]

Mai multe animatii la [Link]

 The nerve action potential (AP)

Threshold membrane potential

-occurs when Na+ entering exceeds K+
leaving → membrane potential become
more positive → a rise in potential of
15-30 mV is required

The “All-or-None” principle

An AP will not occur until the initial rise
in membrane potential reaches
threshold.
However, any larger stimulus produces
no greater response than that produced
by the threshold stimulus, i.e., the
threshold stimulus produces the
maximal effect → the action potential.

[Link]
Activitatea neuronală este esențială pentru formarea corectă a
circuitelor neuronale, care influențează procesele de dezvoltare
precum neurogeneza, migrația, moartea celulară programată,
diferențierea celulară, formarea locală și la distanță a
conexiunilor axonale, plasticitatea sinaptică sau mielinizarea.

În stadiile embrionare, în ariile neocorticale, când neuronii

imaturi încep să dezvolte canale voltaj-dependente, activitatea
spontană este foarte sincronizată în cadrul rețelelor neuronale
mici și guvernate de transmisia electrică sinaptică.

Heiko J. Luhmann et al. Spontaneous Neuronal Activity in Developing Neocortical

Networks: From Single Cells to Large-Scale Interactions. Frontiers in Neural
Circuits. Vol. 10. 2016
([Link]
Schimbarea de dezvoltare de la activitatea de rețea locală la
scară largă este însoțită de o trecere treptată de la transmiterea
sinaptică electrică la transmiterea sinaptică chimică cu o acțiune
inițială excitatorie realizată prin activarea canalelor de Cl
activate de GABA, glicină și taurină.

Astfel, modelele de activitate spontană inițiale controlează

dezvoltarea rețelelor senzoriale corticale, iar tulburările acestor
modele de activitate pot duce la deficite neuronale de lungă
durată.

Heiko J. Luhmann et al. Spontaneous Neuronal Activity in Developing Neocortical

Networks: From Single Cells to Large-Scale Interactions. Frontiers in Neural
Circuits. Vol. 10. 2016.
 Datorită capacității sale de a da
naștere unei activități spontane,
creierul nu doar procesează pur și
simplu informațiile, ci și generează
informații.

... activitatea spontană a neuronilor, departe de a fi doar

zgomot, este de fapt sursa abilităților cognitive.
... sursa activității spontane a neuronilor (zgomot, noise), nu a
fost niciodată identificată și s-a presupus că rezultă din
imperfecțiunile creierului…
György Buzsáki
Ritmicitate, activitate neuronală spontană (ANS)
Semnificație funcțională:
- cardiovascular

- respirator

- digestiv

- endocrin
- ritm circadian
- dezvoltarea si functia sistemului nervos
[Link]
Funcțiile transportului ionic transmembranar în SN

-excitabilitate

-cuplare metabolism - excitabilitate

-reglare metabolică

-presiune osmotică, volum celular

-metabolism neurotransmițători

Aceste funcții implică atât transportorii ionici membranari

de la nivel neuronal, cât și non-neuronal/glial.
Bibliografie

Curs 2 – Boron: capitol 5, p. 102 – 131

capitol 6, p. 141 – 151, 157 – 165
captol 7, p. 183 – 187

Curs 3 – Boron: capitol 7, p. 173-182, 190-193, 199-203

capitol 12, p. 295 - 306