Scribd
Încărcați
23 vizualizări9 pagini

Deschiderea Şi Traversarea Stratelor Productive-Studii de Caz

Documentul prezintă cauzele, efectele și fenomenele care apar la traversarea stratelor productive, inclusiv studii de caz relevante. De asemenea, explică calculul factorului skin cauzat de contaminarea stratului productiv.

Încărcat de

Gigi Axente
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
23 vizualizări9 pagini

Deschiderea Şi Traversarea Stratelor Productive-Studii de Caz

Documentul prezintă cauzele, efectele și fenomenele care apar la traversarea stratelor productive, inclusiv studii de caz relevante. De asemenea, explică calculul factorului skin cauzat de contaminarea stratului productiv.

Încărcat de

Gigi Axente
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

3

Deschiderea şi traversarea stratelor


productive- studii de caz
Obiective

Cauzele producerii accidentelor la traversarea stratelor productive;


Efectele producerii accidentelor la travesarea stratelor productive;
Prezentarea unor studii de caz;
Fenomenele care apar la traversarea stratelor productive;
Determinarea factorului skin cauzat de contaminarea stratului productiv
Aplicaţii.

3.1 Cauzele si efectele acccidentelor produse la


traversarea stratelor productive
Cauzele accidentelor produse la traversarea stratelor productive:
• neasigurarea unei contrpresiuni corespunzătoare pe strat;
• necunoaşterea sau ignorarea semnelor manifestărilor eruptive;
• scăderea contrapresiunii pe strat în timpul forajului din
următoarele cauze:
scăderii densităţii fluidului de foraj ca urmare a:
contaminării acestuia cu gaze, ṭiṭei sau apă;
sedimentării fazei solide.
scăderea înălţimii coloanei de fluid de foraj ca urmare a:
fenomenelor de pierdere a circulaţiei fluidului de
foraj;
extragerii garniturii de foraj fără umplerea
simultană a găurii de sondă;

17
extragerii garniturii de foraj cu viteză mare prin
fluidul de foraj care are viscozitate mare;
extragerii sapei de foraj manşonate.
• manevrarea incorectă a echipamentului de prevenire a erupţiilor;
• traversarea unor formaṭiuni cu presiuni anormale și utilizarea
unui fluid de foraj necorespunzător;
• defecţiuni ale echipamentului de prevenire a erupţiilor.
Erupṭiile libere pot avea loc în timpul:
• forării sondei;
• testării sondei;
• completării sondei;
• operaṭiilor de intervenṭie.
Efectele accidentelor produse la traversarea stratelor productive :
• pierderea instalaţiei de foraj;
• pierderea platformei marine în cazul sondelor offshore;
• pierderi umane;
• degradarea zăcământului;
• formarea unor cratere la diferite distanţe de gaura de sondă.
• poluarea mediului înconjurător.
Semnele manifestărilor eruptive:
• modificarea vitezei de avansare a sapei;
• debitul de ieșire al fluidului de foraj devine mai mare decat cel de
intrare;
• presiunea la pompe scade;
• apariṭia gazelor, ṭiṭeiului sau apei la suprafaṭă

3.2 Studii de caz


În cazul acestui paragraf se vor prezenta câteva studii de caz referitoare
efectele erupţiilor libere care au avut loc atât la unele sonde onshore, respectiv
offshore.
• Erupṭie liberă necontrolată în timpul unei operaṭii efectuate cu
instalaṭia de operat cu sarma

18
Fig. 3.1. Erupṭia liberă de la Bahja.

În 2001 la Bahja(Oman) în timpul unei operaṭii efectuate cu instalaṭia


de operat cu sarma, sonda de ṭiṭei a scăpat de sub control și a izbucnit
incendiul.
• Erupṭie liberă necontrolată în cazul unei sonde marine în timpul
unei operaṭii de intervenṭie.

.
Fig.3.2 Erupṭia liberă necontrolată la o sondă
marină din largul coastelor Perului.

19
În timpul unei operaṭii de intervenṭie la o sondă marină din largul
coastelor Perului în 1977, aceasta a început să erupă necontrolat și s-a aprins.
Ca urmare platforma marină a fost destul de mult avariată precum și
instalaṭiile de suprafaṭă. Durata operaṭiei de captare și control a sondei fost
de 24 zile.
• Erupṭie liberă determinată de o alunecare de teren
In 1999 in Sudul Boliviei a fost avariată o sondă de producṭie ca
urmare a producerii unei alunecări de teren. Aceasta a fost controlată după opt
zile.

Fig.3.3. Erupṭia liberă a unei sonde determintă de o alunecare de teren.

• Erupṭia liberă a unei sonde marine forată de pe platforma


semisubmesibilă Deepwater Horizon din Golful Mexic
Platforma semisubmersibilă Deepwater Horizon contractată de BP până
în 2013 pentru forarea a două sonde de explorare. Adâncimea apei la locaţie
era de 1500m.
Cu ajutorul acestei platforme se putea fora până la o adâncime de
9100m, în ape adânci de până 2400m, aceasta fiind echipată cu cele mai
avansate sisteme de securitate şi pentru executarea forajului. Construcţia
platformei Deepwater Horizon a costat 560000000$ în 2001. Ea a fost
contractată de BP pentru 500000$/zi. Cheltuielile totale cu forajul,
helicopterele, navele suport şi alte servicii se ridicau la aproximativ
1000000$.

20
Fig.3.4. Erupṭia liberă a unei sonde marină de explorare forată de pe platforma
semisubmersibilă Deepwater Horizon.

Platforma era semisubmersibilă neancorată, echipată cu sistem de de


poziţionare dinamică asistat de satelit. Acest sistem este triplu redundant
format din computere care controlează sistemul de propulsie al platformei
pentru menţinerea acesteia pe locaţie.
Sonda de explorare s-a forat în Macondo Prospect localizat în
Mississipi Canyon Block 252 din Golful Mexic la aproximativ 66 km de
coasta Loisianei.
S-a tubat coloana de exploatare de 7 in la 5596 m după care s-a
cimentat, nivelul cimentului în spaţiul inelar ajungând la aproximativ 4938m.
Se pare că la cimentare au fost folosiţi mai puţini centrori decât au fost
determinaţi de către software-ul utilizat la simularea cimentării.
După 11 ore de la cimentare se testează coloana la o presiune de 182 bar
având bacurile prevenitorului închise. Se introduce apoi garnitura de foraj la
adâncimea de 2438m.
La 16,5 ore după efectuarea cimentării s-a efectuat testul de influx
pentru verificarea integrităţii inelului de ciment şi a coloanei, înainte de
dislocuirea de la adâncimea de 2438m a noroiului pe bază de ţiţei cu apă de
mare. Datele rezultate în urma testului au fost destul de confuze, cu toate
acestea au fost declarate satisfăcătoare.

21
În timpul operaţiei de dislocuire a noroiului cu apa de mare au avut loc
o serie de evenimente şi s-au înregistrat presiuni mari în garnitura de foraj, în
final ajungând la 400bar.
Sistemul de deconectare în caz de urgenţă care închide toate valvele şi
toate bacurile prevenitorului montat pe fundul mării şi deconectează riserul a
fost acţionat de la distanţă dar se pare că nu a funcţionat. De asemenea, se
pare că acesta a fost acţionat prea târziu.
Prin urmare, în seara de 20 aprilie 2010 o se produce o erupţie de gaze
la mare presiune, urmate de ţiţei. Acestea se aprind producând o serie de
explozii şi incendiind platforma. Flăcările aveau o înălţime de aproximativ
90m, fiind vizibile de la o distanţă de 35 mile.
După ce a ars aproape 36 de ore, platforma Deepwater Horizon s-a
scufundat pe 22 aprilie 2010.
Sonda a erupt timp de trei luni în 2010, fiind accidentul cu cel mai mare
impact asupra mediului marin din istoria industriei de petrol, acest impact
continuând chiar și după ce sonda a fost captată şi închisă. Explozia a ucis 11
oameni și a rănit alṭi 17 dintre cei 126 de oameni care se aflau pe platformă în
timpul exploziei.
Pentru limitarea scurgerilor de ţiţei s-au încercat diferite metode care
însă nu au dat rezultate. Una dintre ele a utilizat şi roboţi submarini
(ROV(remote operated vehicle)) pentru a acţiona un port specific al
prevenitorului de erupţie de pe fundul mării, însă fără rezultat.
Pe 15 iulie 2010 sonda a fost captată după ce a deversat în mare 780000
3
m de ṭiṭei. S-a estimat că debitul de ṭiṭei deversat zilnic era cuprins între 8400
– 9900 m3/zi. Ea a fost declarată închisă total abia în septembrie 2010 când s-a
reuşit interceptarea acesteia de către o sondă adiacentă forată în acest scop.

3.3 Fenomenele care apar la traversarea stratelor


productive
Traversarea stratelor productive se realizează prin foraj şi presupune
totalitatea operaţiilor care se realizează din momentul în care sapa a pătruns
pentru prima
Fenomenele care apar la traversarea stratelor productive sunt:
• Blocarea porilor cu particule solide;
• Migrarea particulelor de mici dimensiuni;
• Umflarea argilelor;

22
• Blocarea porilor cu apă;
• Creşterea saturaţiei în apă;
• Formarea emulsiilor şi creşterea viscozităţii fluidelor;
• Depunerea sărurilor organice, respectiv anorganice pe pereţii
porilor.

3.4 Factorul skin din cauza contaminarii stratului


productiv
Contaminarea stratului productiv pe raza, (fig.3.5) genereazǎ
rezistenţe suplimentare la curgerea fluidelor din strat în gaura de sondǎ,
exprimate printr-o cǎdere de presiune suplimentarǎ, , în zona din imediata
vecinǎtate a gǎurii de sondǎ.

k kd rs

rd
rc

Fig.3.5. Ilustrarea zonei contaminate din jurul


gǎurii de sondǎ și parametrii specifici.

Relaţia de calcul a acestei cǎderi de presiune a fost determinatǎ de Hawkins


[3] dupǎ cum urmeazǎ:

(3.1)

23
unde reprezintǎ debitul sondei; viscozitatea fluidelor produse de strat;
factorul de volum al fluidului produs de strat; permeabilitatea
mediului poros; grosimea stratului productiv; factorul skinpropriu-zis .
Factorul skin generat de contaminarea stratului productiv sau factorul skin
propriu-zis permite evaluarea gradului de contaminare al formaţiunii
productive. Acesta se poate determina din datele rezultate de la cercetarea
hidrodinamicǎ a unei sonde sau se poate estima cu ajutorul relaţiei lui
Hawkins[3]:

(3.2)

Factorul skin propriu-zis, s poate avea valori pozitive indicând


colmatarea stratului productiv sau negative caracterizând rezultatul unei
operaţii de stimulare reuşite a sondei.

3.5 Aplicaţii
Sǎ se determine factorul skin propriu-zis în condiţiile în care se cunosc
urmǎtoarele date: raza sondei, rs=0,1 m; raza zonei contaminatǎ, rd=0,5m,
permeabilitatea zonei contaminate, kd=75 mD și permeabilitate originalǎ a
stratului, k=200 mD.
Sǎ se reprezinte grafic factorul skin în raport cu permeabilitatea și raza
zonei contaminate, considerând pentru acestea valorile din tabelul 3.1.
Tabelul 3.1 Valorile permeabilitǎţii și razei zonei contaminate.
kd, mD rd m
25 0,5
50 1
75 1,5
100 3

Bibliografie
1. Chivan, F.: Reservoir Formation Damage, Gulf Publishing Company, Houston,
Texax, 2000.

24
2. Cristescu, M, Teodorescu, C.C: Stimularea productivitǎţii sondelor prin acidizare,
Editura Universitǎţii Petrol-Gaze din Ploiești, 2004.
3. Hawkins, M.: A Note on the Skin Effect, JPT, Trans AIME, Vol, 207, p.356-357,
December, 1956.
4. Ioachim, Gr., Popa, C.: Exploatarea zǎcǎmintelor de ţiţei, Editura Tehnicǎ,
București, 1979.
5. Macovei, N.: Deschiderea stratelor productive, Editura Universitǎţii Petrol-Gaze
din Ploiești, 2008.
6. Marcu, M.: Extracţia petrolului, Editura Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2018.
7. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Noţiuni fundamentale, Editura Universitǎţii Petro-
Gaze din Ploiești, 2012.
8. Nas, S. Kick Detection and Well Control in a Closed Wellbore, IADC/SPE
Managed Pressure Drilling and Underbalanced Operations Conference and
Exhibition, Denver, April, 2011.
9. Perrin, D.: Well completion and Servicing, Edition Technip, Paris, 1999.
10. Tocan, I.: Extracţia petrolului. Pregǎtirea sondelor pentru exploatare și punere ,in
producţie, Editura Tehnicǎ, București, 1998.
11. [Link].

25

Common questions

Dezvoltat cu IA

During the traversal of productive layers, phenomena such as pore blockage with solid particles, clay swelling, water saturation increase, emulsion formation, and salt deposition can occur. These processes can severely reduce permeability and the flow of oil, thus diminishing extraction efficiency by increasing resistance to fluid movement in the reservoir .

Geological hazards like landslides can destabilize oil wells by altering the formation stress regimes and facilitating path openings for uncontrolled hydrocarbon escape. The Bolivian case in 1999 exemplifies how a landslide triggered an uncontrolled blowout by shifting the geological strata, emphasizing the need for robust geological assessments before and during drilling operations to prevent such occurrences .

Accidents during the traversal of productive layers can occur due to multiple factors including the failure to maintain appropriate backpressure on the strata, ignorance of signs indicating potential eruptions, and a decrease in backpressure due to factors like fluid contamination and sedimentation. These causes increase the risk by weakening the control over the drilling environment and increasing susceptibility to unexpected pressure increases and eruptions .

The Deepwater Horizon spill control faced significant challenges due to high deep-water pressure, mechanical failure of the blowout preventer, and ineffective initial containment efforts using ROVs. Various methods, including attempts to activate the blowout preventer with ROVs, capping stacks, and relief wells, were employed. The relief well finally stopped the leak, but only after months of failed attempts and environmental damage .

The accident on the Deepwater Horizon platform was exacerbated by the underuse of recommended centralizers during the cementing process, as simulation software indicated the need for more than were used. Insufficient centralization of the casing allowed for channels to form in the cement, potentially providing a path for hydrocarbons to migrate up the wellbore, which eventually contributed to the blowout .

Using inappropriate drilling fluids in formations with abnormal pressures can lead to significant operational hazards, such as loss of circulation, inability to maintain well control, and potential blowouts. The case studies highlighted in the sources demonstrate the critical need for fluid properties that can adequately counteract formation pressures and maintain well integrity under dynamic conditions .

The Deepwater Horizon oil spill, which released approximately 780,000 m³ of crude oil into the Gulf of Mexico, is considered the largest environmental disaster in the petroleum industry. The spill lasted about three months, severely affecting marine ecosystems, local fisheries, and coastal economies. Mitigation was particularly challenging due to the scale of the spill, deep-water location, and initial failure of remote-operated vehicles and emergency disconnect systems to contain the flow .

The Deepwater Horizon analysis revealed multiple systemic failures, such as inadequate cementing practices, delayed emergency response activation, and failure of blowout preventer systems. Enhanced safety protocols, including stringent cementing guidelines, faster reactive emergency systems, and regular equipment maintenance checks, could mitigate such risks. Improving redundancy in critical safety systems and enhancing real-time monitoring could prevent future occurrences .

The 2001 Bahja incident resulted in a runaway fire due to an uncontrolled blowout during wireline operations, significantly damaging the oil rig. Similarly, the 1977 marine incident off Peru involved an uncontrolled blowout during intervention operations which severely damaged the offshore platform over 24 days. Both incidents demonstrate the catastrophic impact that uncontrolled blowouts can have, particularly when compounded by environmental and operational challenges .

The skin factor, as defined by Hawkins, quantifies the impact of formation damage or improvement on well productivity. A positive skin factor indicates formation damage, such as pore blockage and permeability reduction, leading to additional pressure drop and energy loss. Conversely, a negative skin factor suggests successful stimulation operations that enhance well performance by reducing resistance to flow .

S-ar putea să vă placă și