Coman Maya Crina
OPERA
1. DESCRIERE:
Opera (din limba italiană , opera in musica, „lucrare muzicală“) este un termen
desemnâ nd din anul 1597 un gen muzical ca o formă de teatru, fiind deseori
denumită teatru liric, în care întreaga acțiune se desfă șoară total sau predominant
utilizâ nd muzică și câ ntat. Mai tâ rziu, va fi denumită la fel, de asemenea, și clă direa
operei (locul unde se interpretează sau instituția producă toare) câ t și ansamblul
teatral care o interpretează .
• Giuseppe Verdi, de Giovanni Boldini, 1886
2. UTILITĂ Ț I:
Opera utilizează multe din elementele teatrului vorbit sau dramatic, precum ar fi
scenariul, costumele, decorurile, mișcarea scenică și interpretarea. În ciuda acestor
asemă nă ri, interpreții operei trebuie să posede în primul râ nd calită ți vocale
deosebite, care conferă genului muzical identitatea sa definitorie.
Întrucâ t mesajul operei este transmis preponderent prin muzică , la calită țile vocale
primordiale ale interpreților se adaugă întotdeauna un ansamblu de instrumentiști
de acompaniament a că rui complexitate poate varia între a unui ansamblu minimal,
de tipul unui trio, cvartet sau cvintet, sau a unui ansamblu cameral, pâ nă la o
orchestră simfonică completă. Uneori, și în special în cazul operei franceze, pentru
cea mai mare parte a istoriei sale, spectacolul de opera include și ample scene de
balet.