UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie
Specializarea: Geografia Turismului
DETERMINAREA VIZUALĂ ȘI
INSTRUMENTALĂ A NEBULOZITĂȚII ATMOSFERICE.
CLASIFICAREA NORILOR.
EFECTUAREA OBSERVAȚIILOR ASUPRA
VIZIBILITĂȚII ATMOSFERICE.
-proiect la disciplina Meteorologie-
Student:
LUNGU ALEXANDRA-DANIELA
GRUPA: 107
BUCUREȘTI,
2020
CUPRINS
Introducere
1. Unități de măsură.......................................................................4
2. Determinarea și notarea nebulozității.........................................5
3. Clasificarea norilor....................................................................7
3.1. Familii de nori............................................................9
3.2. Clasificarea după structura microfizică.....................10
3.3. Clasificarea altitudinală............................................11
3.4. Specii de nori...........................................................13
4. Instrumente................................................................................14
5. Observații asupra vizibilității atmosferice..................................15
6. Complexul de observații.............................................................19
Bibliografie
INTRODUCERE
Observație-procedeu
Norul reprezintă un
al cunoasterii
ansamblu vizibil de stiințifice care constă
particule minuscule de în contemplarea
apă lichidă sau de gheață, metodică si
ori ambele în același intentionată a unui
timp, în suspensie în obiect sau a unui
atmosferă. proces .
Prin vizibilitate se
întelege distanța
maximă la care un
obiect poate fi
observat.
OBSERVAȚIE-
Procedeu al cunoașterii
științifice care constă în Nebulozitatea reprezintă gradul
contemplarea metodică
de acoperire al cerului.
și intenționată a unui
obiect sau a unui proces
1. UNITĂȚI DE MASURĂ
ZECIMEA DE BOLTĂ
NEBULOZITATEA CEREASCĂ
ÎNALȚIMEA KM
NORILOR ALTITUDINE
VIZIBILITATEA M sau KM
2. DETERMINAREA ȘI NOTAREA
NEBULOZITĂȚII
Este o observație vizuală ce se exprimă în zecimi sau în optimi, în
care se consideră bolta cerească un întreg împarțit imaginar în zece
părți egale (climatic) sau în opt părți egale (sinoptic), apreciindu-se
câte părți din acest întreg sunt acoperite cu nori.
Nebulozitatea poate fi:
-totală – înțelegând prin aceasta acoperirea dată de toți norii
dezvoltați în profil vertical
- parțială- dată numai de norii inferiori.
Noaptea, nebulozitatea se determină în raport cu aprecierea bolții
cerești în care nu se văd stelele, sau în cazul existenței norilor
Cirrus, acestea se văd foarte slab.
Intensitatea nebulozității se poate estima vizual pe o scară de la 1 la 10
astfel:
NR. VALOARE GRAD DE
CRT ACOPERIRE
1 0-1/10 CER SENIN
2 2/10 - 6/10 CER VARIABIL
3 6/10 - 8/10 CER NOROS
4 8/10 - 9/10 CER CEL MAI MULT
ACOPERIT
5 10/10 CER TOTAL
ACOPERIT
3. CLASIFICAREA NORILOR
Principalele criterii care stau la baza diferențierii norilor sunt forma,
înalțimea, geneza si strucura lor microfizică .
[Link] MORFOLOGICĂ cuprinde urmatoarele 10 genuri
de nori:
CIRROSTRATUS CIRROCUMULUS
CUMULUS
ALTOSTRATUS
ALTOCUMULUS NIMBOSTRATUS
CIRRUS STRATUS
STRATOCUMULUS
CUMULONIMBUS
3.1 FAMILII DE NORI
Familia CIRILOR- nori de gheată, înalți, fini, de culoare albă cu
strălucire mătăsoasă. Norii Cirostratus produc în general efectul
halo, vestind ploaia la un interval de 24 de ore.
Familia CUMULUSILOR – compuși în general din picături de
apă, uneori cristale de gheață. Sunt albi, masivi, cu margini
strălucitoare.
Familia STRATILOR - au culoare cenușie , fiind dispuși în
straturi
Familia norilor NIMBUS – sunt nori groși, în culori sumbre,
constituiți în general din picături de apă. Asociați cu norii Cumulus,
anunță ploaie în averse, descărcări și furtună.
3.2 CLASIFICARE DUPĂ STRUCTURA
MICOFIZICĂ
În funcție de structura fizică norii se clasifică astfel :
NORI DE APĂ NORI DE GHEAȚĂ
--STRATUS -CIRRUS
--STRATOCUMULUS -CIRROSTRATUS
--ALTOCUMULUS -CIRROCUMULUS
-NIMBOSTRATUS
-CUMULONIMBUS
NORI ALCĂTUIȚI DIN
APĂ ȘI PARTICULE
DE GHEAȚĂ
-ALTOSTRATUS
-NIMBOSTRATUS
-CUMULONIMBUS
-CUMULUS
3.3 CLASIFICAREA ALTITUDINALĂ
După altitudinea la care se formează norii avem:
Etajul superior (5 – 13 km înalțime) – locul de formare și dezvoltare al norilor
CIRRUS, CIRROSTRATUS, CIRROCUMULUS
Etajul mijlociu (2-7 km)- este locul de formare și dezvolatare a norilor
ALTOCUMULUS
Etajul inferior (0–2 km)- locul de formare al norilor STRATUS și
STRATOCUMULUS
Norii cu dezvoltare verticală mare
- Norii ALTOCUMULUS – se găsesc în etajul mojlociu dar pătrund și in cel
superior
- Norii NIMBOSTRATUS – prezent în etajul mijlociu dar se revarsă și în
celelalte etaje
- Norii CUMULUS și CUMULONIMBUS –au bazele în etajul inferior iar
vârfurile în celelalte etaje.
3.4 SPECII DE NORI
FIBRATUS UNCINUS SPISSATUS
CASTELLANUS FLOCCUS FRACTUS
NEBULOSUS HUMILIS CONGESTUS
LENTICULARIS STRATIFORMIS
MEDIOCRIS
CALVUS
4. INSTRUMENTE
Determiarea înălțimii bazei norilor se reazlizează cu:
-Balonul pilot
-Proiectorul de nori
-Ceilometrul
Determinarea direcției și vitezei de deplasare se realizează cu:
-Nefoscoape oglindă
-Nefoscoape cu vizare directă
5. EFECTUAREA OBSERVAȚIILOR ASUPRA
VIZIBILITĂȚII ATMOSFERICE
Vizibilitatea se apreciază conform unei scări internaționale cu 10
trepte:
CIFRELE SCĂRII VIZIBILITATEA ÎN M
SAU KM
1 0-50 M
2 50- 200 M
3 200- 500 M
4 500- 1000 M
5 1- 2 KM
6 2- 4 KM
7 4- 10 KM
8 10 – 20 KM
9 20- 50 KM
10 PESTE 50 KM
Observațiile pot fi vizuale sau intrumentale.
OBSERVAȚIILE VIZUALE
Observațiile vizuale se pot realiza:
- În timpul zilei
- În timpul nopții
În timpul zilei :
- Se aleg 9 repere fixe de zi: 0,05; 0,20; 0,50; 1,00; 2,00; 4,00; 10,00;
20,00 si 50,00 km , fața de punctul fix din care se realizează observații
- Reperele trebuie să îndeplinească anumite condiții: să aibă culoare
închisă, să se proiecteze pe fondul cerului, să aibă dimensiuni
unghiulare, să se vadă din punctul de observație
- Observatorul se așează în punctul de observație și stabilește care din
reperele “vizibile” este cel mai îndepărtat și care din reperele
“invizibile” este cel mai apropiat.
În timpul nopții:
-Se aleg din timp 9 surse izolate de lumină numerotate în ordinea
creșterii distanței lor.
-Este necesar ca amplasarea lor să se realizeze astfel încat pentru
vizibilitatea de 9 grade să se vadă 9 lumini etc.
- La fiecare stație meteorologică trebuie să existe o listă a reperelor de
noapte .
OBSERVAȚIILE INSTRUMENTALE
Se realizează cu ajutorul:
Diafanometrelor:
- Diafanometrul Wigand(fig.1)
Transmisiometrul ( fig.2) (fig.1)
( fig.2)
6. COMPLEXUL DE OBSERVAȚII
Observațiile care au loc asupra norilor la stațiile meteorologice
constau în determinarea înălțimii bazei, felului și a cantității.
Observațiile ce se efectuează asupra norilor la orele 01, 07, 13, 19
trebuie să înceapă cu stabilirea corectă a genurilor, speciilor și
varietăților lor precum și alte particularități , suplimentarea norilor
anexă și a norilor origină
Pentru identificarea diferitelor specii, genuri și varietăți de nori se
face și la o serie de indicii ajutătoare, precum luminanța norului,
culoarea, fenomene optice și electrice care îi sunt caracteristice
plafonul lui, precum și norul-origină.
BIBLIOGRAFIE
Ciulache, S.,1973, Meteorologie, manual practic, Editura
Universitații din București.
Erhan Elena, 1999, Meteorologie si climatologie practică, Editura
Universității Al. I .Cuza, Iași
Tișcovschi A.A., Diaconu D., 2004, Meteorologie și Hidrologie -
Lucrări practice, Editura Universitară, București.
Ciulache, S.,1985, Meteorologie și Climatologie, Editura
Universității din București.
Ciulache, S., Ionac Nicoleta, 2007, Esenţial în meteorologie şi
climatologie, Editura Universitară, Bucureşti.
*** [Link]
VĂ MULȚUMESC!