Farmacologie

Generală
Prof. Dr. Univ. Oana Andreia Coman
Farmacocinetică
generală
Farmacocinetică generală

 Circuitul pe care medicamentul îl parcurge în organism este studiat

de către farmacocinetică, parte a farmacologiei generale;
 Aceste procese sunt determinanţi majori ai intensităţii şi duratei de
acţiune a unui medicament.
Farmacocinetică generală

 Indiferent de calea de administrare aleasă, medicamentul suportă

un proces de absorbţie, adică trebuie să traverseze anumite
membrane biologice;
 Traversarea membranelor biologice se realizează prin mai multe
procese :
 Difuziune pasivă
 Filtrare
 Transport activ.
Farmacocinetică generală

 [Link] pasivă presupune trecerea fără consum energetic a

moleculei de medicament prin membrana celulară în sensul
gradientului de concentraţie;
 Pentru ca un medicament să difuzeze prin membranele biologice el
trebuie să fie liposolubil adică să se dizolve în lipide.
Farmacocinetică generală

 2. Filtrarea se face tot fără consum de energie şi în sensul

gradientului de concentraţie;
 Prespune trecerea medicamentului prin porii apoşi ai membranelor;
 Trec doar molecule medicamentoase hidrosolubile şi în general de
dimensiuni mici.
Farmacocinetică generală

 3. Transportul activ se realizează cu ajutorul unei molecule

transportoare specifice care formează un complex cu
medicamentul şi îl transportă de pe o parte în cealaltă a
membranei;
 Trecerea se face prin consum de energie, chiar împotriva
gradientului de concentraţie şi are un caracter saturabil, adică
există un număr maxim de molecule care pot fi transporate.
Farmacocinetică generală

 Un parametru care caracterizează absorbţia este

biodisponibilitatea;
 Reprezintă procentul de medicament din cantitatea administrată
disponibil pentru acţiune, adică ajuns în circulaţia sistemică
 Pentru administrarea intravenoasă biodisponibilitatea este de 100%.
Farmacocinetică generală

 Căi de administrare medicamentoasă:

 Orală;
 Injectabilă;
 Sublinguală;
 Rectală;
 Inhalatorie;
 Locală.
Farmacocinetică generală

 [Link] orală reprezintă cea mai larg folosită deoarece

este comodă, se poate face de către bolnavul însuşi şi nu necesită
personal calificat;
 După înghiţire, unele medicamente se absorb în stomac
(moleculele acide), însă locul principal de absorbţie este intestinul
subţire, în special prima parte (duoden şi jejunul proximal);
 În general se absorb medicamentele liposolubile sau nepolare şi
anume acizii sau bazele slabe.
Farmacocinetică generală

 Factorii care influenţează absorbţia medicamentelor ţin de:

 Forma farmaceutică a medicamentului;
 Alţi factori(alimentele administrare concomitent – întârzie sau micşorează
absorbţia).

 Privind forma farmaceutică:

 Cel mai rapid şi complet se absorb soluţiile şi alte forme lichide(siropuri,
poţiuni etc.);
 Uneori e recomandată dizolvarea comprimatelor în apă înaintea
administrării;
 Preparatele retard sau cu eliberare prelungită – sunt forme care eliberează
lent substanţa activă, prelungindu-i absorbţia şi implicit durata de acţiune.
Farmacocinetică generală

 După absorbţia de la nivel gastric sau intestinal, molecula de

medicament este captată de sistemul port şi transportată la ficat,
unde suferă un metabolism de prim-pasaj hepatic;
 Medicamentul poate fi activat, inactivat sau transformat într-un
metabolit cu acelaşi efect sau cu efect toxic.
Farmacocinetică generală

 [Link] injectabilă se poate face pe diverse căi:

 Intramuscular;
 Intravenos;
 Intraarterial;
 Intrarahidian;
 În seroase şi articulaţii;
 Subcutanat.
Farmacocinetică generală

 Pe cale intravenoasă, nici o substanţă nu se introduce în mai puţin

de 1 minut, timp necesar dizolvării medicamentului în volumul
sangvin;
 Nu se injectează intravenos decât soluţiile apoase (ce conţin
medicamente hidrosolubile);
 Suspensiile şi soluţiile uleioase sunt forme farmaceutice care după
injectarea intramusculară realizează un depozit la locul injectării, din
care substanţa activă trece treptat în sânge, realizând o
concentraţie plasmatică constantă.
Farmacocinetică generală

 Medicamentele administrate pe cale sublinguală sau injectate în

mucoasa orală ocolesc de fapt primul pasaj hepatic;
 Efect rapid şi intens, sistemic sau local;
 Cel mai bine se absorb de la acest nivel substanţele liposolubile (ex.
nitroglicerina).
Farmacocinetică generală

 Administrarea rectală se utilizează pentru supozitare sau

medicamente condiţionate sub formă de clisme, cu efect de
obicei local;
 Există avantajul că medicamentele ajung direct în vena cavă
inferioară, evitând ficatul.
Farmacocinetică generală

 Administrarea prin inhalaţie se aplică medicamentelor sub formă

de aerosoli, gaze sau vapori şi poate urmări efecte locale sau
sistemice;
 Se utilizează pentru acţiuni generale în anesteziologie precum şi
pentru acţiuni locale în afecţiuni nazale, buco-faringiene sau
respiratorii.
Farmacocinetică generală

 Aplicarea locală se poate face pe mucoase, în general pentru

efecte locale şi mai rar sistemice;
 Se utilizează administrarea direct pe mucoase (nazală, bucală,
rectală, vaginală) pentru acţiuni locale, de tip antiseptic,
antimicrobian, antimicotic, antiinflamator, anestezic etc;
 Tot pentru efecte locale se aplică pe piele diferite substanţe active
înglobate în unguente, creme, paste, mixturi, soluţii, suspensii,
emulsii, loţiuni, spray-uri, pudre, folosite în diferite afecţiuni
dermatologice.
Farmacocinetică generală

 După absorbţia în sânge, medicamentele se pot distribui în lichidul

extracelular, interstiţial şi unele pătrund şi intracelular;
 Distribuţia este esenţială, deoarece astfel medicamentul ajunge la
organul sau ţesutul ţintă;
 În general medicamentele circulă în sânge legate de proteinele
plasmatice, în majoritate albumine, dar şi de globuline;
 Legarea este reversibilă, forma liberă este cea activă şi poate
pătrunde prin membrane, în ţesuturi, pentru a-şi realiza acţiunea şi
de asemenea se poate excreta renal.
Farmacocinetică generală

 Pentru a avea acţiune pe sistemul nervos central, este necesar ca

medicamentul să se distribuie în creier, adică să traverseze bariera
hematoencefalică;
 Trecerea unei anumite substanţe de la mamă la embrion sau făt
este condiţionată de traversarea barierei fetoplacentare;
 Unele medicamente se depozitează în anumite ţesuturi şi organe,
cum ar fi ţesutul adipos (pentru substanţele intens liposolubile –
anestezicele generale) sau oasele (pentru tetracicline).
Farmacocinetică generală

 Eliminarea medicamentelor se realizează prin:

 Metabolizare hepatică şi/sau
 Excreţie renală.
Farmacocinetică generală

 Procesul de metabolizare (biotransformare) se desfăşoară, în

principal în ficat şi mai puţin în sânge şi mucoasa digestivă;
 Metabolizarea se realizează de către enzimele microzomiale
concentrate în vezicule în interiorul reticulului endoplasmic celular;
 Sunt interesate mai ales substanţele liposolubile, care se transformă
în molecule mai polare, adică hidrosolubile, care astfel se pot
elimina renal.
Farmacocinetică generală

 Prin metabolizare se realizează de cele mai multe ori bioinactivarea

sau transformarea substanţelor active în substanţe inactive biologic;
 Sunt situaţii în care unele medicamente sunt inactive ca
atare(promedicamente), ele necesitând activarea la nivel hepatic
(ex. Prednisonul).
 Principalele enzime care participă la metabolizarea
medicamentelor aparţin superfamiliei citocromului P450(CYP), ex:
CYP3A4,CYPA2D6.
Farmacocinetică generală

 Inducţia enzimatică reprezintă fenomenul de stimulare a activităţii

cu creşterea acţiunii metabolizante a acestor enzime;
 Rezultatul fenomenului de inducție enzimatică este stimularea
metabolizării medicamentelor asociate, cu scăderea concentrației
lor plasmatice.
 Ex: barbituricele, unele antiepileptice, rifampicina, spironolactona.
Farmacocinetică generală

 În sens contrar se produce fenomenul de inhibiţie enzimatică, adică

de inhibare a activităţii metabolizante enzimatice;
 Folosirea unui inhibitor enzimatic determină creşterea nivelurilor
plasmatice ale medicamentelor asociate, cu risc crescut de reacţii
toxice, prin supradozare;
 Ex: cimetidina, ranitidina, omeprazolul, metronidazolul,
ketoconazolul, itraconazolul, eritromicina, claritromicina etc.
Farmacocinetică generală

 Excreţia urinară reprezintă o cale esenţială de eliminare a

moleculelor hidrosolubile;
 Se filtrează glomerular medicamentele cu molecule de dimensiuni
mici, precum şi cele care nu sunt legate de proteinele plasmatice;
 Excreția urinară poate fi supusă unor interacţiuni semnificative între
moleculele care filtrează glomerular în proporţie mare, în acelaşi
timp;
Farmacocinetică generală

 Modificarea pH-ului urinar se foloseşte în caz de intoxicaţii

medicamentoase ca o metodă de stimulare a eliminării toxicului din
organism;
 În intoxicaţia cu acizi, se alcalinizează urina;
 În intoxicaţia cu baze, se acidifică urina.
Farmacocinetică generală

 În general, medicamentele hidrosolubile se elimină predominant

prin excreţie urinară, iar cele liposolubile, în special prin
metabolizare hepatică;
 Există şi alte căi minore de eliminare a medicamentelor ca:
 Saliva;
 Laptele matern;
 Respiraţia;
 Fanerele(păr,unghii).
Farmacocinetică generală

 Excreţia salivară a medicamentelor a fost dovedită pentru multe

medicamente, cum ar fi: amfetamina, lidocaina, litiul, teofilina,
unele antiepileptice, propranololul, metilprednisolonul, digoxina,
unele antibiotice etc.
 Trecerea medicamentelor în salivă se realizează în principal prin
difuziune simplă, fiind interesate mai ales cele cu liposolubilitate
mare la pH-ul plasmatic şi salivar;
Farmacocinetică generală

 Timpul necesar reducerii la jumătate a concentraţiei plasmatice a

medicamentelor din organism se numeşte timp de înjumătăţire (T ½)
şi are o valoare constantă pentru o anumită substanţă
medicamentoasă, care se elimină după o cinetică de ordinul I;
 În cinetica de ordinul I , eliminarea medicamentelor este
exponenţială, fiind direct proporţională cu cantitatea de
medicament din organism;
 După un timp egal cu de 4 ori T ½ ,concentraţia plasmatică a unui
astfel de medicament este practic nulă, ceea ce înseamnă că
acesta s-a eliminat complet din organism.
Farmacocinetică generală

 Unele substanţe, în speţă alcoolul, se elimină după o cinetică de

ordinul 0, în care cantitatea de medicament eliminată în unitatea
de timp este constantă, indiferent de cât medicament există în
organism;
 Eliminarea în acest caz durează cu atât mai mult cu cât există o
cantitate mai mare de medicament în organism.