Perspective de înţelegere a educaţiei
Din perspectiva înţelegerii:
• educaţia ca proces;
• educaţia ca acţiune de conducere;
• educaţia ca acţiune socială;
• educaţia ca interrelaţie umana;
• educaţia ca ansamblu de influenţe. Din perspectiva procesuală:
• dimensiunea psihologica;
• dimensiunea de socializare. Din perspectiva relaţională:
• relaţie umana şi sociala între educator şi educaţi.
Formele educaţiei:
• Educaţia formala;
• Educaţia nonformala ;
• Educaţia informala.
„Idealul educaţional al şcolii româneşti - dezvoltarea libera, integrala şi armonioasa a
individualitaţii umane, în formarea personalitaţii autonome şi în asumarea unui sistem de
valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personala, pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial, pentru participarea cetaţeneasca activa în societate, pentru
incluziune sociala şi pentru angajare pe piaţa muncii" (art. 2, alin. 3 din Legea Educaţiei
Naţionale, nr. 1/2011).
Conf. art. 4 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011: „educaţia şi formarea profesională a
copiilor, a tinerilor şi adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, necesare
pentru:
• împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform
intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi a dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;
• integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;
• ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii
durabile;
• formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura
naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;
• educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului;
• cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a
respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural."
Laturi ale educaţiei:
• educaţia intelectuală;
• educaţia tehnologică şi profesională;
• educaţia pentru sănătate;
• educaţia moral-civică - formează calităţile de cetăţean responsabil, membru util al
comunităţii;
• educaţia estetică;
• educaţia religioasă;
• educaţia fizică;
• etc.
Educaţia morală. Definiţii. Conţinuturi
Educaţia morală este determinată de particularităţile moralei, ca fenomen social, care-i conferă
conţinutul, respectiv de condiţiile sociopsihologice ce sunt implicate în realizarea ei (I. Nicola,
1994, p.141).
Morala reflectă întotdeauna acea latură a acţiunii umane în care se întruchipează relaţiile omului
faţă de alţi oameni şi faţă de sine însuşi, în care se rezolvă contradicţiile dintre oameni, dintre om
şi societate ([Link], 1967, după I. Nicola, 1994, p.141).
Conţinutul educaţiei morale - vizează raportarea omului la societate (educaţia moral-civică) şi la
sine (educaţia moral-individuală).
Idealul moral reprezintă elementul central al oricărui sistem moral. Esenţa idealului moral se
manifestă prin valorile, normele şi regulile morale.
Valorile morale reflectă anumite cerinţe şi exigenţe generale, ce se impun comportamentului
uman în virtutea idealului moral. Dintre cele mai semnificative valori morale : patriotism,
atitudine faţa de democraţie, libertate, onestitate, cinste, responsabilitate, eroism, cooperare,
modestie. Ele au un caracter polar - necinste, egoism, individualism, nesinceritate, indisciplina (I.
Nicola, 1994, p.142).
Normele, preceptele şi regulile morale sunt considerate ca fiind modele sau prototipuri de
comportare morală, elaborate de societate sau de o comunitate mai restrânsă şi aplicabile unei
situaţii date (I. Nicola, 1994, p.143).