Compunerea
este procedeul de îmbogățire a vocabularului prin care se creează
un cuvânt nou din două sau mai multe cuvinte întregi existente și
independente în limbă, din elemente de compunere fără existență
independentă sau din abrevierea unor cuvinte.
După modul de realizare a cuvintelor compuse, compunerea poate fi de mai
multe feluri:
compunere prin alăturare: floarea-soarelui, inginer-șef, galben-verzui, după-amiază,
nou-născut, du-te-vino; ceea ce, ca să, o sută zece
compunere prin contopire: binecunoscut, binevoi, cumsecade, unsprezece, oarecare,
fiindcă, mujdei, destul, dacă, deci
compunere tematică: autobiografie, termocentrală, aeroplan, psihoterapie, aeroport,
telefon, biologie
compunere prin abreviere: CFR, BCR, Asirom,Tarom, Petrom, Rompetrol
Prin urmare, cuvintele compuse sunt unități lexicale rezultate din îmbinarea
și sudarea definitivă a două sau mai multe cuvinte simple, care și-au pierdut
individualitatea formală și semantică. Cuvintele nou formate denumesc alte
noțiuni decât cele pe care le denumesc elementele din care sunt formate
luate izolat.
ochiul-boului cu sensul de „plantă din familia compozeelor”, nu reprezintă suma
sensurilor celor două cuvinte ochi cu sensul „organ al vederii” și bou cu sensul de
„mascul din familia bovinelor”
De regulă, cuvintele compuse au o structură ușor de analizat și care permite
identificarea elementelor componente de către toți vorbitorii. Există și
compuse care ridică probleme vorbitorului comun în identificare elementele
primare de compunere. Spre exemplu:
mujdei (must+de+ai), deci (de + aci), dacă (de + ca), unelte (une + alte), destul (de +
sătul)