Fraza

Enunțul este o unitate de comunicare cu înțeles deplin și construită în jurul unui predicat.
Un enunț este cuprins între două pauze, marcate în scris prin semne de punctuație.
Ex.: - Ah, a sosit toamana!
- De ce regreți ? Toamna e foarte frumoasă… De ce ai spus asta?!

Din punct de vedere sintactic, enunțul este:

-simplu-când este o propoziție;
Ex. Acum, sunt departe de bunici.

-complex-când este alcătuit din două sau mai multe propoziții.

Ex.: Voi merge la bibliotecă să împrumut o carte pe care o am de citit.

Propoziția este comunicarea cu un singur predicat.

Fraza este un enunț complex, alcătuit din două sau mai multe propoziții.
PV PV
Ex. : Păsările călătoare au plecat în țările calde, 1/oamenii au cules recolta, 2/castanii de
PV PN PV PN
pe stradă au îngălbenit,3/ ploile sunt mai dese,4/ vântul bate mai puternic, 5/vremea este mai rece.6/

!!! Numărul de propoziții dintr-o frază este egal cu numărul de predicate.

!!O frază trebuie să aibă cel puțin o propoziție principală.

!!! Într-o frază, predicatele verbale pot fi subînțelese. În această situație, în locul predicatului se pune
virgulă sau linie de pauză.

Ex.: Anca stă la birou1/ și Cătălin, în fotoliu.2/

!!! Dacă predicatul celei de-a doua propoziții este exprimat prin același verb la forma negativă, acesta
se poate realiza doar prin adverbul care este marcă de negație, fie că este predicat verbal, fie că este
nominal.

Ex: Ea citește,1/ iar el, nu.2/ Ea este cuminte / și el – nu.2/

În cazul verbelor pasive, predicatul din a doua propoziție poate fi exprimat doar prin participiul care
intră în structura verbului.

Ex: Bluza a fost spălată de bunica1/ și călcată de mama.2/.

Predicatul nominal din a doua propoziție poate fi exprimat doar prin numele predicativ.

Ex: Ea este blondă1/ și el, brunet.2/

Raporturi sintactice în frază:

A) RAPORTUL DE COORDONARE-se stabilește între propoziții de același fel, fie propoziții

principale (PP), fie propoziții secundare (PS).
- în schema frazei este reprezentat printr-o linie orizontală.

Coordonarea se realizează prin:

a) Juxtapunere - constă în simpla alăturare a unor propoziții de același fel, aflate în raport de
coordonare;
-este indicată în scris prin virgulă (,) sau punct și virgulă (;)

Ex: Copiii veseli merg la școală; 1/frunzele uscate zboară ușor în bătaia vântului pe străzile orașului,
2/castanele coapte cad pe asfaltul gri.3/

1-------------2------------3
PP PP PP

b) Joncțiunea - constă în marcarea raportului sintactic dintre propoziții prin anumite cuvinte de
legătură, numite conectori sau elemente de relație.
Joncțiunea în frază se realizează prin următoarele tipuri de elemente de relație :
- conjuncții coordonatoare:-copulative : și, nici;
- adversative: dar, iar, însă, ci, or;
- disjunctive: ori, sau, fie, ba;
- concluzive: deci, așadar, carevasăzică, vasăzică.
- locuțiuni conjuncționale coordonatoare: -copulative: precum și, cât și;
-adversative: numai că, doar că;
-concluzive: prin urmare, ca atare.
După rolul lor în frază, propoziția poate fi:
a) principală (PP) – are înțeles de sine stătător (nu depinde de altă propoziție).
b) secundară sau subordonată (PS) – nu are înțeles de sine stătător și depinde de un cuvânt
din altă propoziție, numit element regent, iar propoziția în care se găsește se numește
propoziție regentă.
! Propoziția regentă poate fi atât o propoziție principală, cât și o propoziție secundară.

B) RAPORTUL DE SUBORDONARE- se stabilește între o propoziție secundară și regenta ei.

- în schema frazei, este reprezentat printr-o linie verticală sau oblică.

Subordonarea se realizează, în frază, prin:

a) Joncțiunea - constă în marcarea raportului sintactic dintre propoziții prin anumite cuvinte de
legătură, numite conectori sau elemente de relație.
Joncțiunea în frază se realizează prin următoarele tipuri de elemente de relație:
-conjuncții subordonatoare: că, să, dacă, ca să, fiindcă,deoarece, întrucât, căci, deși,
încât etc.
Am observat 1/ că ai scris o compunere frumoasă.2/
 - locuțiuni conjuncționale subordonatoare: cum că, precum că, pentru că, din cauză
că, din pricină că, pentru ca să, cu toate că, chiar dacă (de), măcar că (să), până când, până ce,
până să, în timp ce, cât timp, ori de câte ori, pe măsură ce, din moment ce, odată ce, fără să, în
caz că, ca și cum, ca și când, de parcă, după cum etc.

Am avut emoții la test,1/ pentru că nu învățasem prea bine teoria.2/

- pronume relative: care, cine, ce, câți, câte, ceea ce etc.

Elevii 1/ care învață 2/se vor descurca la test.1/

Am citit cartea1/ pe care ne-a recomandat-o profesorul.2/

- adjective pronominale relative: care, ce, câți, câte.

Am aflat care elev a fost selectat pentru concurs.

- pronume nehotărâte: oricine, orice, oricare

Am explicat regulile 1/ pentru oricine se afla în clasă.2/

- adjective pronominale nehotărâte: oricare, orice

Citesc 1/ orice carte îmi recomandă profesorul. 2/

- adverbe relative: unde când, cum, cât.

Vom pleca 1/ unde peisajul este mai pitoresc. 2/

- adverbe nehotărâte:oriunde, oricând, oricum.

Ne întâlnim 1/ oricând vrei tu. 2/

! O frază trebuie să aibă cel puțin o propoziție principală.

În împărțirea unei fraze în propoziții, trebuie respectați următorii pași:

- sublinierea predicatelor (numărul acestora este egal cu numărul propozițiilor);
- încercuirea conectorilor (a cuvintelor de legătură);
- despărțirea printr-o bară oblică a propozițiilor și numerotarea acestora în fața barei,
sus;
- indicarea felului propozițiilor și a raporturilor sintactice dintre ele.