Sisteme informatice în management
Cap. 5. Implementarea şi dezvoltarea
sistemelor informatice
5.1. Etapele implementării
Etapa de implementare finalizează activitatea de proiectare
şi realizare a sistemului informaţional şi are ca obiectiv
testarea funcţionalităţii noului sistem în condiţiile concrete
ale firmei şi cu date reale.
Implementarea începe în momentul în care componentele
sistemului au fost testate individual şi permit asamblarea lor
la nivelul unităţii funcţionale.
Implementarea se încheie cu punerea în funcţiune a
sistemului proiectat şi o data cu acceptarea de către
beneficiar a ap1icaţiei informatice implementate.
La implementare participă următorii factori :
¾ unitatea beneficiară - asigură condiţiile tehnice,
organizatorice şi informatice,
¾ unitatea proiectantă - furnizează sistemul proiectat,
¾ personalul implicat în utilizarea sistemului.
Etapele implementării sistemului informatic :
asigurarea condiţiilor de implementare
În această etapă au loc următoarele operaţiuni :
¾ definirea instrucţiunilor de execuţie a
procedurilor,
¾ instruirea personalului beneficiar,
¾ eşalonarea în timp a lucrărilor,
1
Implementarea şi dezvoltarea SI
¾ asigurarea condiţiilor organizatorice, financiare
şi materiale,
¾ asigurarea datelor reale necesare implementării.
funcţionarea experimentală a sistemului proiectat
Această fază asigură verificarea funcţionalităţii
sistemului cu date reale. Strategiile de implementare
presupun compararea vechiului sistem cu cel proiec-
tat sau a acestuia cu alte sisteme etalon. Se cunosc
mai multe variante de implementare :
a) implementarea directa şi renunţarea la vechiul
sistem (nu se recomandă),
b) implementarea paralelă - se realizează cu date
curente din vechiul sistem şi cu funcţionarea în
paralel a vechiului sistem, ceea ce va permite
compararea funcţionalităţii celor două sisteme,
c) implementarea pilotată - se realizează prin
lansarea în experienţă a sistemului începând cu
acele subsisteme ce au o frecvenţă maxima de
utilizare,
d) implementarea compartimentală - este utilizată în
unităţi economice unde structurile organizatorice
prezintă autonomie prin prisma fluxurilor informa-
ţionale,
e) implementarea combinată (mixtă).
verificarea performanţelor sistemului informatic
Această fază presupune încărcarea efectiva a siste-
mului cu date reale în vederea rea1izarii parametrilor
proiectaţi. În finalul acestei faze se face evaluarea
sistemului şi validarea rezultatului. Se va verifica
măsura în care sunt satisfăcute obiectivele stabilite şi
2
Sisteme informatice în management
dacă rezultatul noului sistem justifică cheltuielile
făcute.
elaborarea raportului de implementare
Raportul de implementare trebuie să cuprindă
următoarele :
¾ obiectivul urmărit,
¾ condiţiile în care s-a desfăşurat implementarea,
¾ resursele folosite,
¾ aria de cuprindere a sistemului,
¾ durata implementării.
Elaborarea documentaţiei de utilizare a sistemului
În mod normal, fiecare aplicaţie trebuie să fir însoţită
de trei manuale:
¾ manualul de prezentare - conţine concepţia
generala a sistemului, precum şi o prezentare
succinta a unităţii funcţionale specifice,
¾ manualul de utilizare - se întocmeşte pentru
fiecare unitate funcţională în parte şi asigură
înscrierea unităţii generale cu datele de intrare,
condiţiile de validare, restricţiile,
¾ manualul de operare - conţine informaţii
referitoare la exploatarea efectiva a sistemului
proiectat.
5.2. Tehnici şi metode de studiu a dezvoltării sistemului
informatic
5.2.1. Tehnica analizei valorii
3
Implementarea şi dezvoltarea SI
Tehnica analizei valorii este aplicată pentru studiul
dezvoltării sistemului economic în ansamblul său şi are ca
obiectiv îmbunătăţirea soluţiilor tehnice, economice,
organizatorice etc., vizând creşterea efectului util în
condiţiile menţinerii sau a reducerii efortului depus în
realizarea unui produs, executarea unei lucrări sau prestarea
unui serviciu. Analiza valorii are ca punct de plecare timpul
de muncă socialmente necesare care determină mărimea
socială a valorii produsului final. Întrucât datele şi
informaţiile cu care lucrează se regăsesc sau rezultă în/dintr-
un sistem informaţional rezultă că integrarea acestei metode
într-un sistem informatic ar duce la creşterea eficienţei
întregului sistem economic al firmei, nu numai al sistemului
informaţional informatizat.
5.2.2. Metode de determinare a tendinţelor activităţilor
economice
Proiectarea unui sistem informatic viabil cu o perioadă de
viaţă cât mai mare este condiţionată nu numai de previziuni
cu caracter tehnologic, ci şi de prevederi asupra tendinţei în
evoluţia activităţilor economice, a proceselor şi a
fenomenelor pe care se bazează desfăşurarea lor.
Cunoaşterea tendinţei în dezvoltarea unui fenomen sau
proces economic se bazează pe datele de evidenţă
economică şi pe estimări ale evoluţiei factorilor de influenţă
în perioadele viitoare. Punctul de plecare îl constituie seriile
dinamice ale indicatorilor şi indicilor care reflectă
fenomenul sau procesul studiat.
4
Sisteme informatice în management
Pentru determinarea şi extrapolarea tendinţelor unui
fenomen sau proces, metodele mai utilizate sunt metoda
celor mai mici pătrate şi metoda netezirii (lissage)
exponenţiale.
5.2.3. Metoda scenariilor
Prin analiza şi proiectarea sistemelor informatice se
urmăreşte îmbunătăţirea stării şi a funcţionării sistemului
global pe o perioadă mare de timp. Explorarea dezvoltării
sistemului se realizează în condiţii mai bune prin utilizarea
metodei scenariilor. Metoda scenariilor se bazează pe un
ansamblu de procedee şi instrumente prin care se stabileşte
succesiunea logică de evenimente în scopul de a arăta cum,
plecând de la o situaţie actuală, se poate evolua pas cu pas
spre o situaţie viitoare. Investigaţiile au ca punct de plecare
stabilirea tendinţelor care au perspective de a juca un rol
important în dezvoltarea pe termen lung. Scenariile, ca
rezultat final al investigaţiilor, apar sub formă de „liste de
evenimente ipotetice, create pentru a atrage atenţia asupra
punctelor importante şi a cauzelor lor”. Ele răspund la două
categorii de întrebări :
− sub ce formă şi în ce scop se poate realiza treptat o
ipoteză ?;
− ce posibilităţi există în fiecare etapă de a împiedica,
schimba sau facilita evoluţia ? Procedura de lucru este
recurenţială : plecând de la viitorul posibil, se pot crea
alte scenarii prin combinarea sistematică a altor
posibilităţi.
Obiectivele principale urmărite prin aplicarea metodei
scenariilor sunt :
5
Implementarea şi dezvoltarea SI
− predicţia dezvoltării, a evoluţiei unor fenomene şi
procese;
− stimularea gândirii în studiul aspectelor multiple ale
unei probleme decizionale;
− analiza detaliată a aspectelor dinamice fără limitare la
consideraţii abstracte.
În realizarea acestor obiective se urmăreşte parcurgerea
următoarelor etape de lucru :
1. stabilirea obiectivelor concrete ale cercetării. Acestea
pot fi : precizarea „referentului viitor” sau starea spre
care se speră că pot fi dirijate evenimentele; alegerea
variantelor ce se ramifică din punctele nodale;
cunoaşterea mai bună a sistemului funcţionând în
situaţiile pe care le imaginăm;
2. studiul contextului în care se va dezvolta sistemul prin
reperarea factorilor esenţiali şi a impactului lor asupra
sistemului. Seriile dinamice ale principalilor indicatori
de nivel constituie baza elaborării de modele
matematice de reflectare a consecinţelor acţiunii
factorilor asupra sistemului;
3. scrierea scenariilor prin abordare globală şi descrierea
evoluţiei sistemului în dinamică. Evoluţia poate fi
reprezentată, ca realizabilă, având în vedere acţiunea
tendinţelor factorilor interni (endogeni) şi a celor
externi (exogeni) sistemului. Alegerea strategiilor şi a
intervenţiilor adecvate este condiţionată de cunoaşterea
aprofundată a sistemului. Reprezentarea evoluţiei
sistemului nu trebuie să fie parţială şi rigidă.
Modificările care apar în structura sistemului trebuie
luate în considerare la descrierea sistemului;
6
Sisteme informatice în management
4. stabilirea tendinţelor în funcţie de care va evolua
sistemul, dacă asupra lui nu se exercită acţiuni
voluntare externe. Având în vedere „tendinţele
naturale” care se manifestă în sistem, se scrie scenariul
tendenţial. Dirijarea sistemului într-o direcţie dorită este
posibilă prin modificarea traiectoriei lui în spaţiul
abstract. Studiul dinamicii sistemului aduce în centrul
atenţiei analiza tensiunilor şi a contradicţiilor interne şi
a celor dintre sistem şi mediul exterior. Legăturile
(conexiunile) inverse, care se manifestă, pot să fortifice
sau să anihileze caracteristicile sistemului;
5. extragerea rezultatelor prin reţinerea acelor tendinţe
manifestate care corespund obiectivelor propuse.
7
Implementarea şi dezvoltarea SI
ANEXE
1. Simboluri pentru întocmirea diagramelor globale de flux
Consemnarea conţinutului operaţiei, a executan-
tului şi a termenului de execuţie
Document purtător de date
Bandă de hârtie perforată purtătoare de date
Disc magnetic conţinând colecţii de date (fişiere
sau baze de date)
Bandă magnetică purtătoare de date organizate
în fişiere
Procedură manuală de tratare a datelor
Procedură mecanizată sau automată de
prelucrare a datelor
Verificarea unei relaţii sau a valorii unui câmp
(test de decizie şi control)
Sens de circulaţie (destinaţia) a unui document
de desfăşurare a operaţiilor