STRATEGII INTERACTIVE UTILIZATE

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

Profesor Togan Crina, Grădiniţa nr.4, Bucureşti

Profesor Prună Mariana , Grădiniţa nr.4, Bucureşti

“Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o
complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură participarea mai vie, mai activă, susţinută de mai
multe elemente de emulaţie,de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.”
( Ioan, Cerghit ;” Metode de învăţământ” )

În modernizarea procesului de învăţământ din grădiniţă sunt implicate toate componentele activităţii educative :
proiectarea didactică, tehnicile de cunoaştere a copilului, dotările materiale, metodologia didactică activă, parteneriate,.
Finalitatea acestui demers de modernizare va fi atinsă când se va putea desfăşura un proces de învăţământ care să se
adreseze individualizat fiecărui copil din grădiniţă.
Ideea centrală a noii orientări care se manifestă cu putere este centrarea pe copil, cu nevoile şi aspiraţiile sale,cu
posibilităţile şi limitele sale, şi nu pe materia de învăţat. Noua orientare trebuie să ţină cont de:
- tendinţele actuale în pedagogie
- evoluţia sistemului de învăţământ preşcolar ( metoda proiectelor, a activităţilor integrate, a metodelor de grup)
- aspectele pozitive sau dificultăţile din activitatea susţinută la grupă de către educatoare
- nivelul de maturizare actual al copiilor din grădiniţe
- evoluţiile şi tendinţele din domeniul informaţiilor şi tehnologiilor moderne

Dezideratele de modernizare şi perfecţionare a procesului instructiv –educativ se înscriu pe direcţiile sporirii

caracterului activ al metodelor şi tehnicilor de învăţământ, aplicării unor metode cu un pronunţat caracter “ formativ “,
suprapunerii “problematizării ” asupra fiecărei metode şi tehnici de învăţare, astfel încât să se dezvolte întregul potenţial
al copilului. Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, pe cooperare, deci pe solicitarea
mecanismelor gândirii, inteligenţei, imaginaţiei, creativităţii. Pe lângă o nouă abordare, mai creativă, mai activă a
metodelor tradiţionale ( clasice), ca răspuns la necesităţile unui învăţământ modern, s-a diversificat inventarul de
metode didactice prin apariţia metodelor moderne (metode interactive de grup).
Specificul acestor metode şi tehnici interactive de grup este dat de interacţiunea dintre gândurile participanţilor,
dintre personalităţile lor, ceea ce duce la o învăţare activă, cu rezultate evidente. Această interactivitate îl determină pe
copil să se identifice cu situaţia de învăţare în care este antrenat, el devenind stăpânul propriei formări şi transformări.
Activ este copilul care ,, intervine efectiv în activitatea didactică şi îi modifică variabilele, parametrii caracteristici “.
Aceste metode se bazează pe cooperare şi competiţie, termeni care deşi par antitetici, sunt forme de manifestare a
interacţiunilor dintre persoane. Dinamica grupului are influenţe favorabile în planul personalităţii, astfel că membrii
unui grup, lucrând în echipă, oferă soluţii şi rezolvări variate şi complexe, mult mai productive, decât în cazul lucrului
individual. Chiar şi-n timpul realizării unor sarcini simple, activitatea în grup este stimulativă, obţinerea unei soluţii este
favorizată de emiterea unor ipoteze multiple şi diverse.

Metodele interactive au scopuri bine definite, prin utilizarea acestora urmărindu-se :

 formarea capacităţii de a aduna informaţii, de a face conexiuni între diferitele date ;
 stimularea gândirii şi creativităţii ;
 formarea şi dezvoltarea gândirii critice ;
 evitarea eventualelor blocaje în gândire şi imaginaţie ;
 valorificarea la maxim a potenţialului individului şi al grupului ;
 formarea capacităţii de a privi lucrurile din mai multe perspective ;
 stimularea capacităţiide a-şi exprima propriile opinii ;
 încurajarea independenţei copilului şi promovarea cooperării ;
 promovarea unei educaţii moderne,centrată pe demersurile intelectuale interdisciplinare ;
 promovarea relaţiilor interculturale pe baza comunicării ;
 deschiderea faţă de opiniile originale, faţă de opiniile celor din jur ;
 încurajarea capacităţii de a găsi argumente solide care conferă consistenţă opiniilor proprii.

Avantajele folosirii metodelor interactive în activităţile instructiv-educative în grădiniţă:

 Favorizează interrelaţii cu efecte positiv în dezvoltării cognitive şi sociale a personalităţii.
 Exersează capacitatea de a selecta informaţii, de a comunica idei.
 Stimulează, dezvoltă capacităţi cognitive complexe:gândire divergentă, gândire critică, gândire laterală (capacitatea
de a privi lucrurile din alt mod, de a relaxa controlul gândirii).
1
  Dezvoltă inteligenţele multiple: inteligenţa verbal/lingvistică, inteligenţa logico-matematică, inteligenţa spaţială,
inteligenţa interpersonală şi intrapersonală, inteligenţa muzical-ritmică,inteligenţa corporală / kinestezică.
 Cu o dirijare adecvată, se dezvoltă priceperile, capacităţile, deprinderile sociale ale copiilor.
 Munca în grup dă posibilitatea împărţirii sarcinilor şi responsabilităţilor, acestea devenind mai uşor de realizat.
 Interrelaţiile între membrii grupului, munca în echipă îi bucură, îi face să urmărească atent, cu interes sporit şi
curiozitate tema propusă, îi motivează pentru învăţare.
 În echipă se oferă posibilitatea de a împărtăşi ideile, experienţa, informaţiile, se conferă încredere în forţele proprii.
 Este încurajată colaborarea şi stimularea spiritului de echipă.
 Prin cooperare, activitatea devine mai antrenantă, mai dinamică, mai eficientă.
 Grupul dă un sentiment de siguranţă, duce la dispariţia fricii de eşec, copiii se mobilizează.
 Blocajul emoţional al creativităţii este de cele mai multe ori evitat,copiii folosindu-şi imaginaţia, puterea de
anticipare, memoria.
 Timpul de soluţionare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt în cazul lucrului în grup, decât atunci când
se caută soluţia pe cont propriu.
 Realizează transferul de cunoştinţe de la un domeniu la altul.
 Descoperă conexiuni între diferite domenii,teme,aspecte studiate.
 Completează datele obţinute într-un domeniu prin mijloace specifice altui domeniu.
 Schimbă un punct de vedere pe măsură ce sunt examinate şi reexaminate idei,păreri.
 Descoperă erorile, prejudecăţile, e o cale de eliberare în faţa adevărurilor trunchiate.
 Dezvoltă abilitatea de a gândi original,creativ.
 Ajută copiii să realizeze judecăţi de substanţă şi fundamentale, îi sprijină în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie
capabili să le aplice în viaţa reală.

Plecând de la funcţia didactică principală pe care o au, aceste metode interactive pot fi :

I . Metode şi tehnici de predare- învăţare interactivă în grup :

- Metoda “ mozaicului” ( Jigsaw)
- Metoda învăţării pe grupe mici (Student Teams Achievement Divisio-STAD )
- Metoda “Schimbă perechea”( Share-Pair Cicle)
- Metoda “Piramida”( Metoda “ Bulgărele de zăpadă”)
- Învăţarea dramatizată
II .Metode şi tehnici de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor :
- Harta conceptuală ( Conceptual map )
- Tehnica “ Floarea de nufăr ” ( Lotus Blossom Technique )
- Metoda “ Răspunde-Aruncă-Interoghează ”( R.A.I.)
- Tehnica “ Ciorchinelui ”
III. Metode şi tehnici de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii :
- Brainstorming
- Metoda “ Explozia stelară ” ( Starbursting )
- Tehnica “ Turul galeriei ”
- Metoda “ Pălăriilor gânditoare ”
- Tehnica viselor
- Metoda “ Cubului ”
IV. Metode de cercetare în grup :
- Experimentul pe echipe
- Portofoliul de grup

CONCLUZII

Actul educaţional din învăţământul românesc cunoaşte în ultimul timp, o permanentă tendinţă de căutare, evoluţie.
Învăţământul preşcolar actual, trebuie să fie deschis, flexibil, să asigure copiilor condiţiile necesare dezvoltării ţinând
seama de ritmul de dezvoltare al fiecăruia, de nevoile afective, de activitatea fundamentală a acestei vârste, jocul.

Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar promovează participarea activă şi conştientă a copilului, atenţia
fiind centrată pe el. Dezideratele de modernizare şi perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe direcţia sporirii
caracterului activ-participativ al metodei de învăţare, pe aplicarea unor metode cu un pronunţat caracter formativ şi
valorificarea lor astfel încât să-l implice pe copil direct, stimulându-i creativitatea, interesul pentru nou, dezvoltându-i
gândirea şi întregul său potenţial.
Cerinţa primordială a noii abordări a învăţării este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea
metodelor tradiţionale cu cele moderne, îmbogăţind modalităţile de lucru ale educatoarei cu copiii, oferind astfel prilejul
de a realiza o muncă calitativ superioară deoarece copiii sunt mai intens şi divers angajaţi în învăţare.

2
 Metodele moderne sunt metode axate pe acţiune, solicită mecanismele gândirii, inteligenţei, imaginaţiei şi
creativităţii. Ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, ducând la o învăţare mai activă, la identificarea
copilului cu situaţia de învăţare în care este antrenat, transformându-l pe acesta în stăpânul propriei formări,de aceea ele
se numesc metode interactive de grup. Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metode interactive conferă activităţii
“mister”, aceasta se constituie ca o “aventură a cunoaşterii” în care copilul participă activ pentru că el întâlneşte
probleme, situaţii complexe pentru nivelul lui, dar în grup, prin analize, dezbateri, descoperă răspunsurile la toate
întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit la finalul activităţii.

Deşi sunt recunoscute valenţele formativ-educative, metodele interactive sunt folosite ocazional din diverse motive:
 dificultăţi în evaluarea exactă a contribuţiei fiecărui copil în rezolvarea sarcinii
 nu toate conţinuturile se pot preda folosind metode interactive de grup
 dificultăţi în modul de dirijare a procesului instructiv-educativ în grupă
 raportul supraordonat între timpul necesar aplicării lor şi timpul şcolar disponibil
 perturbarea ordinii şi disciplinei în sala de grupă

Toate aceste dificultăţi sunt înlăturate dacă educatoarea ţine seama de trei reguli simple:
 Metodele interactive se pot combina cu cele tradiţionale sau se pot combina între ele
 Metodele tradiţionale nu se elimină, ci se activează, modernizează, se combină, se adaptează
 Metodele folosite în cadrul activităţilor să fie selectate în funcţie de conţinutul de învăţare, de obiective, de tipul de
activitate şi nu doar din dorinţa de a folosi “ceva”.

Recomandări practice în folosirea unor strategii didactice interactive de grup în activităţi:

 Considerarea copilului ca o persoană activă, implicată în educaţia sa şi dornic de a schimba opinii şi a-şi spune
părerea
 Crearea situaţiilor în care copiii să rezolve probleme de viaţă reală, demonstându-şi inteligenţa dominantă
 Sprijinirea copilului în recunoaşterea talentelor personale, promovând predarea-învăţarea adecvată la punctele
forte ale copilului
 Respectarea manierelor diferite de exprimare, pe baza ideii că gândim, învăţăm şi creăm în moduri diferite
 Conştientizarea faptului că un copil raţionează cu mai multă uşurinţă când este angajat într-o discuţie,într-un grup
 Întărirea încrederii copilului în forţele proprii, deoarece dezvoltarea intelectuală este rezultatul capacităţii de a
exprima sieşi şi altora, ceea ce ştie, face, va face
 Expunerea la o diversitate de experienţe de învăţare influenţează dezvoltarea resurselor personale şi conduce la
amplificarea inteligenţelor
 Nu sancţionarea, ci corectarea imediată este eficientă, stimulativă pentru învăţare
 Venirea în întâmpinarea dorinţei copiilor de a colabora
 Împărţirea şi realizarea în mod echitabil a responsabilităţilor în cadrul grupului, elaborarea în comun a soluţiilor
 Stimularea, susţinerea emiterii de puncte de vedere noi, diferite, originale, chiar divergente
 Încurajarea schimburilor de idei între membrii grupului, dar şi în afara lui
 Dezvoltarea abilităţii de a asculta şi a tolera diverse opinii, e a găsi compromisuri rezonabile în realizarea
sarcinilor
 Promovarea respectului faţă de diferenţele, particularităţile, abilităţile şi valorile individuale ale fiecărui
participant al grupului
 Dezvoltarea abilităţilor copiilor de depăşire a anxietăţii în comunicare
 Menţinerea unui climat deschis, democratic, în timpul activităţii, a unei atmosfere destinse
 Încurajarea soluţionării conflictelor chiar de către membrii grupului
 Stimularea capacităţii de autoevaluare individuală şi colectivă, reciprocă
 Încurajarea schimbului de idei,s pontaneităţii, creativităţii, imaginaţiei, dar printr-o intervenţie moderată

În concluzie, folosirea strategiilor didactice interactive bazate pe metodele interactive de grup, îi face pe copii să
înţeleagă cât de inteligenţi sunt, să fie încrezători în forţele proprii, să conştientizeze punctele lor forte, dar şi
slăbiciunile pe care să le poată suplini prin moduri personale de lucru cu informaţia adunată. Când copiii îşi înţeleg
propriul stil de învăţare, modul în care depun eforturi pentru a învăţa, atunci pot controla mai bine mediul în care se
află şi pot solicita chiar ei ceea ce este necesar, ceea ce trebuie, ceea ce doresc.
Învăţarea activă este rezultatul întregii activităţi de organizare, conducere şi îndrumare a activităţii de către
cadrul didactic. Este deosebit de important ca educatoarea să-şi manifeste activ creativitatea în construcţia de strategii
didactice, să-şi elaboreze propriul repertoriu de metode didactice şi condiţii de aplicabilitate.