COLEGIUL ECONOMIC „M.

KOGĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

Semnele ortografice şi de punctuaţie

1. Semnele ortografice

1.1. Cratima [-]

1.2. Apostroful [']
1.3. Bara oblică [/]
1.4. Blancul [ ]
1.5. Linia de pauză [ -- ]
1.6. Punctul [.]
1.7. Virgula [,]

2. Semnele de punctuaţie

2.1. Virgula [,]

2.2. Punctul [.]
2.3. Punctul şi virgula [;]
2.4. Două puncte [:]
2.5. Punctele de suspensie [...]
2.6. Semnul întrebării [?]
2.7. Semnul exclamării [!]
2.8. Linia de dialog [--]
2.9. Linia de pauză [ -- ]
2.10. Ghilimele [„...”, <<...>>]
2.11. Parantezele rotunde, drepte şi oblice [ [...] ];[ (...)];[ /.../ ]

1. Semnele ortografice

În sens strict, sunt semne auxiliare folosite în scris, de regulă, la nivelul cuvântului (în
interiorul unor cuvinte, pe lângă segmente de cuvinte sau între cuvinte care formează o
unitate), precum şi în unele abrevieri. Între anumite semne ortografice există, în anumite
situaţii, echivalenţă, fiind posibilă, prin urmare, substituirea lor.

1.1. Cratima [-] este semnul ortografic cu cele mai multe funcţii şi este, grafic, mai scurtă
decât linia de pauză, cu care nu trebuie confundată. În unele cazuri are caracter permanent
(dă-l, s-a dus, las-o), iar în altele, accidental (de-abia, n-am, s-o vadă). Ea se foloseşte între cuvinte
sau în interiorul unui cuvânt sau al unei abrevieri având rolul de a lega sau, dimpotrivă, de a
despărţi elementele în cauză.
Utilizările cele mai frecvente ale cratimei:

1
 COLEGIUL ECONOMIC „[Link]ĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

 redă pronunţarea „legată”, fără pauză, însoţită, uneori, şi de anumite modificări fonetice
a unor cuvinte alăturate (două, trei, patru sau chiar cinci cuvinte alăturate din care
unul poate fi lung, semantic „plin”, iar celălalt sau celelalte scurte, monosilabice) care pot
avea sau nu şi existenţă independentă şi sunt părţi de vorbire diferite; cratima
notează aici o realitate fonetică permanentă sau accidentală: de-a dreptul, dându-le-o,
ducă-se-pe-pustii, lasă-mă-să-te-las;
În situaţii în care leagă două entităţi semantice cratima marchează:
- rostirea într-o silabă a unor cuvinte întregi: să-i;
- rostirea într-o silabă a unui cuvânt întreg şi a începutului unui alt cuvânt: mi-aduce;
- rostirea într-o silabă a sfârşitului unui cuvânt şi a unui cuvânt întreg: ducându-l;
- rostirea într-o silabă a sfârşitului unui cuvânt şi a începutului altuia: dac-auzea;
 redă rostirea în tempo rapid a derivatelor cu prefixele ne- şi re- de la teme care încep cu
îm- şi în- şi, neliterar, a compuselor cu prepoziţia de de la acelaşi tip de teme, notând
afereza lui î- la începutul cuvintelor de bază: ne-mpăcat, ne-ncetat, re-mpărţi, re-ncălzi,
de-mpărţit şi de-nmulţit;
 marchează limitele între silabele unor cuvinte rostite sacadat, cu valoare stilistică: ne-
mer-ni-cu-le!;
 serveşte la ataşarea unor prefixe sau sufixe în anumite cuvinte derivate: ex-ministru,
ultra-ultrafin, pro-Ion, răs-străbun, poe-esc/poeesc, shakespeare-ian/shakespearian,
dandism(nu dandysm), X-ulescu, P.N.L.-ist;
 uneşte elementele unor cuvinte compuse prin alăturare: mai-mult-ca-perfect, instructiv-
educativ, drept-credincios, cal-de-mare, câine-lup, dis-de-dimineaţă;
 leagă articolul hotărât enclitic sau desinenţa de cuvintele greu flexionabile: x-ul, x-uri,
10-le, bleu-ul, dandy-ul, dandy-i, show-ul, show-uri, pH-ul, RATB-ul;
 leagă formanţii –lea, -a de numeralele ordinale şi –ime la numeralele fracţionare de
numeralele cardinale corespunzătoare scrise cu cifre: al V-lea, a 11-a, 16-imi;
 marchează omiterea unei secvenţe din interiorul cuvântului în abrevierile
discontinue: d-ta, P-ţa, ad-ţie;
 se păstrează în abrevierile compuselor scrise cu cratimă: lt.-maj., N-V, S-E;
 uneşte componentele secvenţelor substantiv (denumind grade de rudenie sau relaţii
sociale) adjectiv posesiv: mamă-ta/mă-ta, soră-ta, stapână-sa, taică-su/ ta-su;
 uneşte elementele unor locuţiuni: calea-valea, fuga-fuguţa, treacă-meargă, vrând-nevrând,
talmeş-balmeş, trosc-pleosc ;
 poate lega unele interjecţii identice, repetate accidental: bla-bla-bla, ha-ha-ha, pui-pui,
ham-ham, cioc-cioc-cioc, hai-hai;
 poate lega unele cuvinte care se repetă identic sau cu unele modificări: mai-mai, foarte-
foarte, doar-doar, încet-încetişor, singur-singurel;
 desparte cuvintele în silabe;
 desparte segmentele unui cuvânt la capăt de rând;
Obs. Cratima nu este precedată sau urmată de blanc.

1. 2. Apostroful ['] este singurul semn exclusiv ortografic. El este rar folosit în ortografia
actuală şi marchează căderea accidentală a unuia sau a mai multor sunete (consoane sau vocale) sau
silabe: cân'va, altădat' ,dom'le, 'neaţa. Apostroful poate apărea în diverse poziţii: la începutul
unor cuvinte ( 'nainte), în interiorul (dom'le) sau la sfârşitul lor (lu' ).

2
 COLEGIUL ECONOMIC „[Link]ĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

În limba literară, apostroful este utilizat:

 în stilul publicistic, în indicarea anilor calendaristici prin absenţa accidentală a primei
sau a primelor două cifre: '87, '918, post-'89;
 în unele împrumuturi, având alte funcţii decât în limba română: D'Artagnan, O'Neill,
five o'clock;
Obs. Atunci când căderea unui sunet se produce în cazul unui cuvânt scris în mod obişnuit
cu cratimă, se foloseşte numai apostroful pentru a înlocui şi sunetul elidat şi cratima:
mam'mare, sor'ta, înşir'te;
De asemenea, atunci când locul despărţirii la capăt de rând coincide cu locul apostrofului din
interiorul cuvântului, acea despărţire trebuie evitată.
Apostroful nu se utilizează în scrierea formelor literare ale cuvintelor româneşti, ci notează realităţi
fonetice din vorbirea neîngrijită, familiară, populară, regională sau anumite deficienţe de
rostire.
În interiorul cuvintelor, apostroful nu este precedat şi nici urmat de blanc; la începutul
cuvintelor, apostroful este precedat de blanc, iar la sfârşitul unui cuvânt este, firesc, urmat de
blanc.

1.3. Bara oblică [/] este şi semn de punctuaţie (paranteză) şi semn grafic (la capăt de vers); ea
are înălţimea unei litere mari şi este folosită ca semn ortografic în:
 formule distributive care cuprind numele unor unităţi de măsură abreviate (km/h) şi
neabreviate (kilometri/oră;
 abrevierile: c/val (contravaloare), m/n (motonavă);
Obs. Ea nu este precedată, nici urmată de blanc.

1.4. Blancul [ ] se mai numeşte şi pauză/pauză albă/pauză grafică/spaţiu/spaţiu alb. El constă în

absenţa oricărui semn şi marchează pauza care separă în vorbire anumite cuvinte. Are mai multe
funcţii:
 funcţia sa esenţială este aceea de semn de delimitare şi separare a cuvintelor sau a
elementelor componente ale unor cuvinte compuse, ale locuţiunilor şi ale altor grupuri relativ
stabile de cuvinte: Anul Nou, câte unu, Evul Mediu, altă dată;
 poate compensa absenţa punctului între iniţialele majuscule ale unei abrevieri, deşi,
actualmente, se preferă până şi suprimarea acestor blancuri, ea fiind mai economică:C
E C/ CEC, O N U/ONU, I D E B/ IDEB;
Obs. Blancul nu precede, în general, semnele de punctuaţie, dar le urmează.

1.5. Linia de pauză [ -- ] este utilizată ca semn ortografic numai în scrierea unor cuvinte
compuse complexe care cuprind cel puţin un cuvânt compus scris cu cratimă: americano—sud-
coreean, nord—nord-vest.
Obs. În această situaţie nu este precedată sau urmată de blanc.
Linia de pauză ţine locul cratimei când locul despărţirii la capăt de rând a unui cuvânt
compus scris cu linie de pauză coincide cu locul cratimei.

1.6. Punctul [.] este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor, şi anume, după cele
care păstrează una sau mai multe litere din partea iniţială a cuvântului abreviat, nu şi ultima lui
literă: etc., ian., nr., v..

3
 COLEGIUL ECONOMIC „[Link]ĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

Obs. Nu sunt urmate de punct: abrevierile care păstrează finala cuvântului abreviat (cca, dl,
dle, d-ta), abrevierile punctelor cardinale (E, N, V, S), simbolurile majorităţii unităţilor de
măsură (cm, ml, kg), simbolurile unor termeni din domeniul ştiinţific şi tehnic: matematică,
fizică, chimie, medicină (A, Cl, Rh) şi literele din abrevierile care conţin fragmente de cuvinte
(TAROM).
După abrevieri, punctul nu e nici precedat, nici urmat de blanc, din motive de economie de
spaţiu: A.C.T.H./ACTH.

1.7. Virgula [,] se foloseşte uneori cu o funcţie asemănătoare cratimei, deşi este preponderent
semn de punctuaţie:
 în interiorul unor locuţiuni adverbiale cu structură simetrică (cu chiu, cu vai, de bine, de
rău);
 între interjecţii identice care se repetă (hai, hai!; nani, nani!) sau între interjecţii cu
valoare apropiată (trosc, pleosc!);
 între cuvinte care se repetă identic (doar, doar) sau cu unele modificări (încet, încetişor);
Obs. În aceste situaţii virgula este urmată de blanc.

2. Semnele de punctuaţie

2.1. Virgula [,] delimitează unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţei în
cadrul propoziţiei, marcând pauze scurte făcute în cursul rostirii propoziţiilor şi frazelor.
Virgula serveşte în principal la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intonaţiei.
Utilizarea virgulei în propoziţie:
Reguli imperative
 se pune în mod obligatoriu virgulă între părţile de propoziţie de acelaşi fel când nu sunt
legate prin şi copulativ, prin ori şi sau (nerepetate), adică aflate în proces de coordonare
prin juxtapunere (alăturare, parataxă);
 în cazul coordonării prin joncţiune (cu element coordonator) a părţilor de propoziţie de
acelaşi fel, virgula se foloseşte astfel: înaintea conjuncţiilor copulative cu valoare
adversativă sau conclusivă (şi), înaintea conjuncţiilor adversative (iar, dar, însă1, ci, ba),
după conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţ. conclusive (deci, aşadar, prin urmare, ca atare,
în concluzie) înaintea termenului al doilea din conjuncţiile disjunctive perechi (sau...,
sau; ori..., ori; fie..., fie) sau din conjuncţiile corelative perechi (nici..., nici; nu numai..., ci
şi; nu numai..., dar şi;atât..., cât şi );
 în locul unui verb predicativ sau al unui verb copulativ (Eu răspund, el, nimic);
 atributele izolate, apoziţiile explicative şi, în special, apoziţiile substantivale simple
sau dezvoltate se despart prin virgulă de substantivul pe lângă care stau sau se
izolează prin virgulă, dacă sunt intercalate;
 complementul direct şi indirect, situate înaintea verbului sau intercalate, se despart
prin virgulă de restul enunţului;

1
Conjuncţiile însă şi deci nu se despart prin virgulă de restul propoziţiei când sunt aşezate în interiorul acesteia.
Când este situat în interiorul enunţului, adverbul concesiv totuşi nu se desparte nici el prin virgulă de restul
propoziţiei.

4
 COLEGIUL ECONOMIC „[Link]ĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

 după construcţiile gerunziale şi participiale cu sau fără determinări aşezate la

începutul propoziţiei se pune virgulă;
 se intercalează între virgule un complement circumstanţial aşezat înainte de locul pe
care îl ocupă în ordinea normală a complementelelor;
 se pun, de obicei, între virgule complementele circmstanţiale aşezate între subiect,
însoţit sau nu de determinări şi predicat, dar numai când subiectul se află înaintea
predicatului;
 se despart prin virgulă cuvintele şi construcţiile incidente;
 se pune virgulă, în general, după adverbele de afirmaţie sau de negaţie când sunt
echivalentele unor propoziţii;
 se despart prin virgulă de restul propoziţiei adverbul cu valoare conjuncţională aşadar
şi locuţ. conjuncţ. prin urmare, aşezate în interiorul enunţului;
 se despart prin virgule, în general, vocativele şi interjecţiile2, dacă nu sunt folosite alte
semne de punctuaţie;
Reguli prohibitive
Nu se despart prin virgulă:
 părţile de propoziţie de acelaşi fel legate prin şi copulativ, prin ori şi sau;
 subiectul de predicat, dacă nu sunt între ele construcţii explicative sau incidente;
 atributele (subst., adj., pronom., verbale, adverbiale etc.) neizolate de termenul lor
regent;
 complementele directe, indirecte şi de agent aşezate imediat după predicat;
Utilizarea virgulei în frază:
 COORDONAREA
Reguli imperative
Se pune virgulă:
 între propoziţiile coordonate prin juxtapunere ;
 între propoziţiile coordonate prin joncţiune: prin conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale
copulative (nici, nu numai..., ci şi etc.); copulative cu nuanţă adversativă (şi);
adversative (iar, dar, însă, ci, ba, numai că); disjunctive perechi( ba..., ba; când..., când;
fie..., fie; ori..., ori, sau..., sau); înainte de o coordonată conclusivă (deci, aşadar);
Reguli prohibitive
Nu se despart prin virgulă:
 coordonatele de orice fel, legate prin şi copulativ şi prin disjunctivele ori şi sau
necorelativ;
 SUBORDONAREA
Reguli imperative
Se despart prin virgulă de regentele lor:
 subordonatele juxtapuse acesteia, cele intercalate, izolate, situate înaintea
predicatului, şi cele care au în regentă un adverb corelativ sau o locuţiune adverbială
corelativă;
 propoziţiile atributive explicative (izolate);
 propoziţiile completive directe şi indirecte aşezate înaintea regentei;
2
Interjecţiile ia şi hai nu se despart prin virgulă de verbul care le urmează şi cu care formează o unitate. De
asemenea, când sunt urmate de un substantiv sau de un substitut al lui în cazul V cu care formează o unitate,
interjecţiile nu se despart prin virgulă de vocativele respective.

5
 COLEGIUL ECONOMIC „[Link]ĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

 propoziţiile circumstanţiale de loc, de timp şi de mod aşezate înaintea regentei (când

nu se insistă asupra lor3);
 propoziţia cauzală, indiferent de locul ei, dacă nu exprimă singura cauză pentru care
are loc acţiunea din regentă;
 propoziţia circumstanţială de scop, când se află înainte sau după regenta ei, dacă nu
se insită asupra ei;
 propoziţia circumstanţială concesivă, indiferent de locul pe care-l ocupă;
 propoziţia condiţională, dacă nu arată singura condiţie pentru înfăptuirea acţiunii din
regentă;
 propoziţiile consecutive, cu excepţia celor introduse prin de şi aflate imediat după
termenul regent;
 subordonata opoziţională şi cumulativă se despart prin virgulă de regenta lor,
indiferent dacă sunt antepuse sau postpuse ei;
Reguli prohibitive
Nu se despart prin virgulă:
 propoziţiile subiective şi predicative de regentele lor;
 propoziţiile atributive determinative (neizolate), absolut necesare în frază;
 propoziţiile completive directe şi indirecte aşezate după regentele lor;
 unele propoziţii circumstanţiale când se insistă asupra lor;
 propoziţiile subordonate circumstanţiale instrumentale, sociative, de excepţie şi
predicative suplimentare, în general;

2.2 Punctul [.] este semnul grafic care marchează pauza ce se face în vorbire între
propoziţii enunţiative neexclamative sau între fraze independente ca înţeles.
El se utilizează:
 după propoziţii enunţiative independente neexclamative sau între fraze
independente ca înţeles care conţin astfel de propoziţii;
 la sfârşitul unei fraze care conţine propoziţii interogative indirecte;
 după cuvinte sau grupuri de cuvinte echivalente cu propoziţii independente;
Nu se foloseşte punct:
 după titlurile de cărţi, de opere literare, muzicale etc. (după orice fel de titlu);
 după formule de adresare în scrisori, cuvântări etc., situaţii în care se foloseşte
virgula;

2.3. Punctul şi virgula [;] marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai
mică decât cea redată prin punct. De multe ori punctul şi virgula se substituie virgulei, iar
semn de punctuaţie se foloseşte:
 în frazele mai lungi, substituind utilizarea repetată a virgulei, pentru a despărţi
propoziţiile sau grupurile de propoziţii care formează unităţi relativ independente;
 pentru a delimita în propoziţii şi fraze diversele observaţii referitoare la acelaşi obiect,
diferitele raţionamente sau argumente de acelaşi tip etc.;

3
Când se insistă asupra subordonatelor de loc, de timp sau de mod, adică atunci când ele sunt considerate ca
fiind esenţiale pentru frază, acestea nu se despart prin virgulă de regentă, deoarece sunt prea strâns legate de
aceasta. Acelaşi fenomen se petrece cu aproape toate propoziţiile circumstanţiale atunci când se insită asupra lor.

6
 COLEGIUL ECONOMIC „[Link]ĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

 pentru a despărţi, uneori, în frază anumite subordonate de regentele lor, construcţiile

incidente sau adverbele de negaţie şi afirmaţie de restul enunţului;

2.4. Două puncte [:] marchează o pauză mai mică decât cea redată prin punct şi anunţă:
 vorbirea directă;
 o enumerare;
 o explicaţie, o precizare, o exemplificare, introduse, de obicei, prin expresii de tipul:
de exemplu, astfel, anume, iată etc.;
 o reproducere a unor zgomote sau sunete;
 o citare;
 o concluzie;

2.5. Punctele de suspensie [...] indică o pauză mai mare şi marchează, în general, o
întrerupere temporară sau definitivă a vorbirii din diferite motive:
 pentru a indica întârzierea răspunsului;
 pentru a marca intervenţia neaşteptată a unui interlocutor;
 vorbitorul consideră că restul enunţului este uşor de subînţeles;
 pentru a sugera ezitarea vorbitorului sau omiterea intenţionată de către acesta a unor
informaţii;
 pentru ca vorbitorul să-şi găsească expresiile cele mai potrivite în timpul rostirii;
 pentru a sugera ritmul lent al vorbirii;
 pentru a sugera surprinderea, uimirea, o stare emotivă puternică, în aceste situaţii
fiind însoţite de semnul exclamării sau al întrebării;
 puse între paranteze drepte indică absenţa unui paragraf dintr-un citat sau text;
 apar în titlurile unor poezii marcând caracterul meditativ al acestora;
 pentru a marca, în anumite situaţii, o vorbire incoerentă;

2.6. Semnul întrebării [?] este semnul grafic care marchează o intonaţie interogativă. El este
folosit:
 la sfârşitul propoziţiei interogative directe (prin care se cere o informaţie), a unei
interogative retorice sau a frazelor care conţin o propoziţie interogativă directă
situată la începutul acestora;
 după cuvinte sau grupuri de cuvinte cu funcţie de propoziţii interogative directe;
 pentru a marca absenţa unei replici cu caracter interogativ, exteriorizată prin mimică;
 la sfârşitul unei propoziţii interogative incidente intercalate între părţile unei
propoziţii enunţiative sau între două propoziţii enunţiative şi izolate prin pauze de
restul frazei;
 pentru a arăta rezervele sau îndoielile vorbitorului faţă de o afirmaţie anterioară;

2.7. Semnul exclamării [!] marchează grafic o intonaţie exclamativă. El se utilizează:

 după propoziţiile exclamative sau imperative (care exprimă emoţia, revolta, uimirea,
surprinderea, o rugăminte, un îndemn sau o poruncă) şi la sfârşitul frazelor care se
termină cu o propoziţie enunţiativă exclamativă;
 după cuvinte sau grupuri de cuvinte exclamative cu valoarea unor propoziţii;
 pentru a marca absenţa unei replici cu caracter exclamativ, exteriorizată prin mimică;

7
 COLEGIUL ECONOMIC „[Link]ĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

 după interjecţii, când au rol independent şi după vocative exclamative;

 la sfârşitul unei propoziţii exclamative incidente intercalate între părţile unei
propoziţii enunţiative sau între două propoziţii enunţiative şi izolate prin pauze de
restul frazei;
 pentru a arăta îndoiala sau ironia vorbitorului faţă de o afirmaţie anterioară;

2.8. Linia de dialog [--] marchează începutul vorbirii fiecărui interlocutor care participă la o
conversaţie.

2.9. Linia de pauză [--] are, în general, valoarea virgulei şi se utilizează:

 în interiorul propoziţiei sau al frazei, pentru a delimita cuvintele, construcţiile şi
propoziţiile incidente, propoziţiile explicative şi apoziţiile simple sau dezvoltate;
 pentru a marca lipsa predicatului sau a verbului copulativ;
 înaintea unei explicaţii sau a unei comparaţii căreia îi lipseşte adverbul comparativ;

2.10 Ghilimele [„...”, <<...>>] sau semnele citării se întrebuinţează:

 atunci când se reproduce întocmai un cuvânt, un grup de cuvinte, o propoziţie, o
frază sau un paragraf spus sau scris de către cineva;
 atunci când sunt reproduse în frază titlurile operelor literare, ştiinţifice, ale
publicaţiilor etc.;
 pentru a atrage atenţia în mod deosebit asupra anumitor cuvinte şi a le da o
importanţă mai mare;
 pentru a preciza sensul unor cuvinte în lucrările ştiinţifice;
 pentru a exprima ironia faţă de cel care foloseşte cuvântul sau grupul de cuvinte
reprodus ori când cuvântul este folosit în sens opus;
Dacă în cadrul unui citat intervine un alt citat se folosesc două rânduri de ghilimele:
[„...<<…>>…”].

2.11. Parantezele rotunde, drepte şi oblice [ [...] ];[ (...)];[ /.../ ] se utilizează astfel:
 rotunde - indică un adaos, un amănunt, o explicaţie - care poate fi cuvânt, sintagmă,
propoziţie sau frază de sine stătătoare - privind înţelesul propoziţiei sau al frazei;
 drepte - închid un adaos făcut de noi într-un citat pentru a separa spusele noastre de
ale altora;
 oblice - sunt utilizate, de obicei, în transcrierea fonetică;
Ele nu se folosesc într-un text personal pentru a izola ceva scris greşit; partea greşită se
corectează, se şterge sau se taie.

Aplicaţii
 Cratima
a.
într-o zi/ dintr-un foc/ c-a văzut/ c-un copil/ dup-o oră/ făr-a vorbi/ pân-acolo/ n-a văzut
b.
între 11-12 septembrie/ ruta Bucureşti-Piteşti

8
 COLEGIUL ECONOMIC „[Link]ĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

c.
două-trei zile/mai-mai să cadă/doar-doar îi veni
d.
jelui-m-aş/ întreba-se-vor/veni-va /lua-ți-aş/mâncați-va
e.
dându-li-o/ dăndu-ni-l/a luat-o/i-am dat/le-am iubit/i-am certat/şi-or spune prostiile
f.
ducă-se-pe-pustii/ucigă-l-crucea/la sfântu-aşteaptă/du-te dracului/du-te-vino
g.
show-ul; bleu-ul; Bruxelles-ul; dandy-ul/dandy-i
h.
RATUC-ul
i.
mă-ta/tat-su

 Virgula
a.
Îmi spui multe lucruri frumoase, dar/iar/însă sunt toate minciuni.
Nu ştii să argumentezi, ci să comentezi.
Vii, ba pleci, numai de stat nu stai.
Eşti plin de fițe. Or, asta nu mă interesează.
b.
Sau te supui, sau eşti terminat.
Fie vii, fie pleci.
Ori stai, ori te mişti.
Nu numai eu, ci şi colegul meu participăm la conferință.
c.
M-am întâlnit cu Mihai, Ion şi Mircea.
Cartea a fost citită de Andreea, Maria, Isabela şi Mihai.
d.
Hei, vino odată!
Băiete, ce faci?
Hei, vino, băi, odată!
e.
Studiul meu, scris de altfel cu câteva zile înainte, a ieşit foarte bine.
f.
Mama mea, adică cea mai importantă ființă din viața mea, a împlinit 50 de ani.
g.
Vin doi,trei elevi.
h.
Eu, la facultate; ea, la serviciu.
Munca, muncă; casa, casă.
Unul a fost certat, iar altul, lăudat.
i.
Vine, şi asta după ce i-am zis să nu mă mai bată la cap, să-mi ceară ajutorul.

9
 COLEGIUL ECONOMIC „[Link]ĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

j.
Prietenii mei, în urmă cu două zile doar, m-au anunțat că vin în vizită.
k.
De bine, e bine.
Dacă m-ai ajuta, aş termina mai repede.
În locul tău, aş fi procedat altfel.
După ce că e prost, are şi pretenții.
În loc să citeşti, te joci.
În afară că munceşti, altceva nu faci.
l.
Deşi e deştept, nu se ştie comporta.
Nu se ştie comporta, deşi e deştept.
Vine, pentru că îl chem.
Pentru că îl chem, vine.
Ştie atât de mult, încât ne impresionează.
m.
Când vii, atunci vom vorbi mai multe.
Cum începi, aşa vei termina.
Unde vei merge, acolo îți vei întâlni destinul.
Pentru că îl iubesc, de aceea îl ajut.
Ca să reuşesc, de aceea învăț.
Dacă te întorci cu lecțiile făcute, atunci putem vorbi altfel.
Deşi te-am ajutat mereu, totuşi de data asta trebuie să te refuz.
Pe lângă că e prost, mai şi vorbeşte neîntrebat.
n.
Tăcând eu, s-ar confirma versiunea lui.
Ştiind toate astea, tot nu te-am trădat.
Ştiind toate astea, pot să te trădez oricând.
Fiind acasă, a început să plouă.
o.
Să vină aşa de repede înapoi, asta e de neconceput.

 Punctul
a.
Stai.
b.
Ionescu (1998), Sintaxa, p.34.
c.
etc., ian., id., nr., v.// dr.

 Punct şi virgulă
a.
Cunoaşte toate aceste date, fireşte; cunoaşte şi datele anterioare, de asemenea.
b.
Va veni să aducă veşti bune tuturor; veştile sunt dintre cele mai plăcute.

10
 COLEGIUL ECONOMIC „[Link]ĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

Test de limbă corectă – Semnele de punctuaţie şi ortografie

I. Corectează următoarele enunţuri folosind semnele de punctuaţie şi ortografie

corespunzătoare. Corectează toate tipurile de greşeli existente în enunţurile de mai jos.

1. A cumpărat cărţi, caiete creioane şi manuale.

2. Este inteligent dar comod.
3. Prin urmare te aştept.
4. Nu e nici cal nici măgar însă e o specie infectă.
5. Ori el ori ea va rămâne acasă cât suntem noi plecaţi.
6. Nu numai că a întârziat dar a şi uitat sa-ducă cursurile m-i.
7. Acolo călătorul e minune iar glasul omului poveste.
8. El vine cu noi tu nu.
9. Am revăzut-o după mulţi ani pe Ioana verişoara lui Adrian sora mai mare al colegului
meu la teatru.
10. Mihai şi Ioan prieteni noştri sunt nişte băieţi chefli.
11. Mâine noi studenţi participăm la conferinţe.
12. Avea o rochie croşetată făcută din fir negru de mătase de bunica ei.
13. I-am scris prietenei tale cunoscută anul trecut în tabără.
14. Ei cartea au citit-o în vacanţa de vară.
[Link]ţi colegilor lor vor da cartea împrumutată de la bibliotecă.
16. Dărui-se când se întorsese acasă, un cadou fratelui ei însă la această reacţie din partea lui
nu se aştepta.
17. Văzând aşa nam m-ai stat pe gânduri ci pornitu-ma-m la drum imediat.
18. Chemată la serviciu de urgenţă dus-u-sa nu mai decât.
19. El în mijlocul copiilor se simpţea întotdeauna bine.
20. Vino mâine şi tu la noi.
21. Întro zi pe la mijlocul lui iunie înainte de amiază stăteam la umbra copacului din grădină.
22. Codrin ca o fantomă rătăcea prin livezile pustiite de toamne jilave.
23. Ia acum de acolo ziarele şi lasă apoi uşa deschisă să iese fumul.
24. Găsitu-la-m din fericire imediat.
25. Mă voi retrage spuse el întristat şi ieşi pe uşa cămăruţei încet pentru că mi-de-ajuns.
26. Da zicea el nu se poate ignora desigur această problemă.
27. Ei ce prostii vei mai fii făcut! Măi băiete ce faci tu acolo?
28. Ce faceţi măi copiii acolo?
29. Domnule profesor ne-a-ţi corectat lucrările.
30. Oamenii buni încetaţi odată.
31. Mergi aşadar acolo la sfârşitul săptămâni!
32. Ia ascultă mincinos obraznic! Ia să vedem!
33. E mai bine totuşi aşa.
34. Dansează cântă la pian face sport şi scrie.

11
 COLEGIUL ECONOMIC „[Link]ĂLNICEANU”
FOCȘANI, B-DUL GĂRII, NR. 25
TEL. 0237212544, FAX. 0237613731
e-mail: cemk_focsani@[Link]
web: [Link]

35. Nu vine la ore nici nu scrie. Întotdeauna când era îngrijorată se gândea la el.
36. Întârziu ba mai mult nu mai vin azi de loc că e prea frig.
37. Fie rămâi fie pleci mie mi tot una. Ai făcut dacă mă crezi cea mai mare greşală.
38. Ai pierdut trenul ca atare nu mai poţi pleca decât mâine după masă.
39. M-a bucurat mult această veste neaşteptată pe care am primit-o acum.
40. Că ai fost acolo nu m-ia-i spus. Oricui doreşte îi împrumut cartea aceasta.
41. Unde a-i fost tu (acolo) a fost şi el. Cum am ajuns acasă (imediat) a început ploaia.
42. Cum î-ţi vei aşterne aşa vei dormii.
43. Am fost în excursie la Bucureşti când sa organizat prin agenţia aceia pe care o şti.
44. De multe ori procedează aşa fiindcă e mai comod.
45. Vi dese ori la mine să învăţăm împreună. Ca să reuşească de aceea învaţă mereu.
46. Deşi ia-m căutat de nenumărate ori nu ia-m găsit. Calul că-i cal tot oboseşte.
47. Nu venii dacă nu-i putea fii liniştită acolo. Ai carte ai parte.
48. A alergat atât de mult încât a obosit. Plouă de zici că-i sfârşitul lumi.
49. A cumpărat cartofi în loc să cumpere morcovi. Pe lângă că a întârziat nea şi deranjat.
50. Dădea cu ce găsea la în demână. Nu-i rămânea alt ceva decât să plece.
51. Sa înnapoiat împreună cu cine a venit. L-am auzit cum striga.

12