UVVG Facultatea de Ştiinţe Economice Inginerie şi

Informatică Baia Mare

Contabilitate şi informatică de gestiune

Educaţie fizică

REFERAT
Istoria unei discipline sportive

Handbal

[Link]. Chirculescu Nicolae

Student
Pop Roxana Liana

BAIA MARE
2021-2022
Istoria Handbalului

Lumea sportului s-a împărțit mai întâi în două părți distincte: sporturi
individuale (atletism, box, ciclism, înot, haltere) și jocuri sau sporturi de
echipă (baschet, fotbal, hochei, volei, handbal, rugby) .

Hanbalul este un sport de origine germană, din secolul al XIX-lea.

Inițial practicat doar de femei în aer liber. Pentru a schimba acest lucru în
29 Octombrie 1919 profesorul german al Școlii normale de educație fizică
din Berlin, Karl Schelenz, cu ajutorul Max Heiser și Erich Konig, a lucrat
pentru a face handbalul un sport mixt și competitiv.

Pentru difuzarea ulterioară a acestui proiect, el a trimis împreună cu

regulile native ale câmpului Handball în țări precum:
– Statele Unite;
– Irlanda;
– Italia;
– Elveția;
– Franța;
(Printre altele)

Prin „proiectul” acceptat, handbalul pe care îl cunoaștem practicat nu

numai de către femeie, ci și de bărbat, făcând sportul mai competitiv.

Tatăl Handbalului (Karl Schelenz) este numit după el pentru că adaptează

vechiul Torball în actualul handbal, făcându-l un joc popular în Europa.

A fost rapid publicată de faptul că la Facultatea de Educație Fizică unde

Karl a lucrat, au existat mulți studenți străini care au împărtășit cunoștințele
acumulate despre sport în țările respective.
De-a lungul timpului (1920 la 1930), Karl a început să predea la Handbal în
diferite școli din Europa.

2
Obiectiv și regulă generală

Regulamentul handbalului, editat de FRH în 1978 precizează încă de la

început că handbalul este un sport de echipă, două echipe sunt opuse una
alteia. O echipă se compune din 16 jucători înregistrați în raportul de joc,
doar 7 având dreptul de a intra pe teren (6 jucători de câmp și 1 portar),
ceilalți jucători sunt consideraţi rezerve. Toți jucătorii pot participa la joc, în
decursul celor 2 reprize ale meciului, schimbul efectuându-se pe la linia
marcată la un metru de centrul terenului.

3
Echipament

Singurul obiect folosit este o minge mică (handbal), care trebuie să fie din
piele sau alt material sintetic care atinge o anumită greutate, pentru a fi
manipulat mai bine de către jucători și pentru o mai bună lansare a
acestuia.

Mingea poate fi ținută în mână maximum 3 secunde. Dacă un jucător

reușește să arunce mingea în poarta adversarilor, se consideră că s-a marcat
un gol. Începutul jocului se execută de la centrul terenului, după fluierul
arbitrului de centru.

Meciul este condus de doi arbitri, având ca ajutoare un cronometror și un

scorer. Aceștia supraveghează aplicarea regulilor de joc. Deciziile lor trebuie
respectate de jucători. Întreaga activitate a partidei este consemnată pe -
foaia de arbitraj - (foaia reprezintă o oglindă care oferă imaginea clară a ceea
ce s-a întâmplat în teren pe parcursul întâlnirii.

Terenul care cuprinde un câmp de joc în două spații de poartă, are

forma unui dreptunghi cu lungimea de 40 m și lățimea de 20 m.

Jucătorii au voie să folosească brațele și mâinile pentru a intra în

posesia mingii, acționând din orice direcție. În spațiul portarului are voie să
se afle doar portarul; spațiul fiind delimitat de o linie care formează
semicercul de 6 m.

Aruncarea liberă se efectuează după comiterea unui fault

4
neregulamentar asupra jucătorului care e în posesia mingii. Aruncarea de la
9 m se execută când abaterea este efectuată între linia spațiului de poartă
(6m) și linia aruncării libere (9m).

Aruncarea de la 7 m se acordă în cazul în care este împiedicată

neregulamentar o acțiune clară de gol, când se depășește intenționat propriul
spațiu de poartă.

Principalele direcţii şi tendinţe de dezvoltare în handbalul

modern:
1. Rapiditatea jocului în continuă creştere:

a) Viteza, din ce în ce mai mare de deplasare şi acţionare corporală şi

manifestare tehnico-tactică, tendinţa dominantă în acţiunile individuale ale
jucătorului.

b) Atacul rapid (contraatac; faza a II-a), o preocupare pentru a înscrie

goluri.

c) Trecerea din apărare în atac se realizează cu mare rapiditate

(schimburile de jucători se vor efectua într-o fază ulterioară), încercându-se
permanent şi insistent, surprinderea apărării neorganizate şi vulnerabile.

d) Reducerea la maximum sau chiar eliminarea desfăşurării anumitor

faze de joc în apărare şi atac şi chiar fazele fixe, a execuţiilor lente, lipsite de
ofensivitate.

2. Tehnica individuală tinde spre perfecţiune şi eficienţă maximă, în

viteză şi presiune sau contact permanent cu adversarul;

a. Creşterea măiestriei tehnico-tactice individuale a jucătorilor este

evidentă şi în deplină concordanţă cu viteza crescută a jocului.

b. Au apărut o serie de procedee noi, altele readaptate jocului în

viteză, eficacitatea execuţiei captând o pondere din ce în ce mai mare, nu
însă în detrimentul fineţei tehnicii.

5
DORTMUND 1985. Vasile Stângă s-a înălțat și domină grupul handbaliștilor sovietici. Fază din partida
România - U.R.S.S., de la Supercupa campionilor mondiali ți olimpici, competiție câștigată de
reprezentativa țării noastre.

Terenul de handbal

6
 Dimensiunile linilor

Linii şi spatii

Linia de schimb şi spaţiul de poartă

7
POARTA

8
Constituirea unui teren de handbal

Măsurile terenului de handbal sunt lungime de 40 și lungime 20.

– Linii laterale și linii de fund: Delimitați curtea
– Linia 4: Limitează performanța portarului în timpul încărcării contoarelor
7
– Linia contoarelor 6: determină zona portarului
– linia de măsurare 7: ghidarea poziției unui șut de măsurători 7
– Linia de contoare 9: Folosit pentru defecțiuni, permite formarea de
bariere de apărare

Regulile de handbal

ÎN ATAC

- Prima preocupare a unei echipe care trece de propria jumătate de teren, în

care execută jocul defensiv, este aceea că trebuie să declanșeze contraatacul
în cel mai scurt timp ( FAZA 1 ). Extremele și zburătorul (pivotul)
realizează faza de contraatac.

- Când mingea nu mai poate traversa zona pentru contraatac, jucătorii rămași
în zona proprie, trebuie să ia mingea și să o ducă în viteză spre poarta
adversarilor, încercând să marcheze gol ( FAZA 2 ).

- Dacă încă nu s-a putut ajunge la un gol în poarta adversarilor, în urma celor
9
două faze, coordonatorul de joc (centrul echipei în atac) oprește și
organizează atacul, astfel încât să poată creea o situație de a marca un gol
ușor și eficient ( POZIȚIONAL - FAZA 3 ).

ÎN APĂRARE

- Atacul nostru a trecut prin 3 faze, însă mingea nu am putut ajunge în

poarta adversă. Ultima fază a jocului de handbal este -- APĂRAREA
-- . Faza 4 în care echipa trebuie să-și recâștige mingea, pentru a
merge dinnou în atac.

Model somatic:

- talia în cm  180-187 cm (B); 167-172 cm (F)

- greutate în kg  76-82 (B); 61-67 (F)

- raportul talia 100/greutate  1,05 (B); 1,06 (F)

- deschiderea palmei, în cm  24 (B); 1,06 (F)

- anvergura în cm  190-198 (B); 173-180 (F)

Model psihologic – Aptitudini senzoriale:

- perceptie vizuala;

- acuitate vizuala;

- vedere periferica;

- perceptie auditiva biaurala;

- echilibru – perceptia pozitiei corpului în actiuni , purtata în viteza

maxima;

- Capacitatea Spatio-temporala în conditii de actionare cu viteza şi pe

spatii mici.

Aptitudini neuro şi psiho-motorii:

- coordonare motrica, intre deplasare şi manevrarea obiectului de joc,

evitand contactul cu adversaruk în faza 1 – 2 a atacului şi în lupta
directa cu adversarii în faza 4;
10
 - Viteza de executie ridicata, simtul pornirii pe contraatac;

- Precizie şi finete în executie, pe spatiu mic de actionare şi unghi mic

de finalizare.

Aptitudini intelectuale:

- inteligenta practica;

- viteza de analiza, de decizie;

- structura temperamentala axata pe un tip de sistem nervos puternic, cu

comportament competitiv, combativ şi stabilitate emotionala buna.

Model al calitatiilor motrice:

- suplete şi mobilitate articulara;

- start bun de pornire, în alergare;

- viteza de deplasare buna, pe distante scurte 30-35 m;

- detenta;

- coordonare foarte buna şi orientare în spatiu;

- forta în picioare, dar şi în brate – necesara aruncarilorputernice din

pozitii uneori incomode;

- rezistenta specifica de joc;

- viteza de executie.

Probe şi norme de control:

- 50 m plat, cu start din picioare  6-6”2/10 (B) ; 7”3/10 (F) ;

- Saritura în lungime de pe loc  2,65 m (B) ; 2,10 m (F);

- Testul Cooper, alergare 12 minute  3400 m (B) ; 2100 m (F) ;

- Tractiuni în brate pe bara fixa  13x (B) ; 4x (F) ;

- Flexia trunchiului pe bazin  25x (B) ; 23x (F);

- Mobilitate coxo-femurala  55 cm (B)/(F) ;

11
 - Aruncarea mingii de handbal cu elan de 3 pasti  50 m (B) ; 33 m
(A) ;

- Spirit 5x30  4”1/10 (B) ; 4”6/10 (F);

- Dribling în linie dreapta  30 m. 4’3/10 (B) ; 5”1/10 ;

- Dribling printre jaloane 30 m;

- Deplasare în triunghi în pozitie fundamentala de aparare.

Ca în orice sport de echipa sau individual, jucatorii necesita sa cunoasca

pozitiile de atac a altor jucatorii, astfel punandu-se singuri pe posturile
respective.

Principalele directii şi tendinte de dezvoltare în handbalul

modern:
1. Rapiditatea jocului în continua crestere:

a) Viteza, din ce în ce mai mare de deplasare şi actionare corporala şi

manifestare tehnico-tactica, tendinta dominanta în actiunile individuale ale
jucatorului.

b) Atacul rapid (contraatac; faza a II-a), o preocupare pentru a inscrie goluri.

c) Trecerea din aparare în atac se realizeaza cu mare rapiditate (schimburile

de jucatori se vor efectua intr-o faza ulterioara), incercandu-se permanent şi
insistent, surprinderea apararii neorganizate şi vulnerabile.

d) Reducerea la maximum sau chiar eliminarea desfasurarii anumitor faze de

joc în aparare şi atac şi chiar fazele fixe, a executiilor lente, lipsite de
ofensivitate.

2. Tehnica individuala tinde spre perfectiune şi eficienta maxima, în viteza

şi presiune sau contact permanent cu adversarul;

a. Cresterea maiestriei tehnico-tactice individuale a jucatorilor este evidenta

şi în deplina concordanta cu viteza crescuta a jocului.

b. Au aparut o serie de procedee noi, altele readaptate jocului în viteza,

eficacitatea executiei captand o pondere din ce în ce mai mare, nu insa în
12
detrimentul finetei tehnicii.

PASAREA MINGII
- din alergare continua (de pe piciorul bratului de aruncare);

- impinsa (se elimina faza de tractiune a bratului);

- cu pamantul – ricoseu din sol - ;

- cu folosirea ambelor brate;

- cu prinderea şi pasarea din saritura (aeriana);

- voleibalata cu una sau doua maini.

! Pasarea mingii, cu piciorul sau cu orice parte de la bazin în jos, este

interzisa ! în cazul efectuarii acestui impediment, arbitrii vor acorda „regula
piciorului”, iar mingea va revenii echipei adverse.

ARUNCAREA LA POARTA
- din alergare cu spijin pe piciorul bratului de aruncare;

- din saritura cu bataie pe ambele picioare;

- din saritura cu pirueta aeriana;

- din saritura cu bataie pe piciorul bratului de aruncare;

- Din saritura cu bataie pe piciorul opus bratului de aruncare;

- Din saritura cu bataie pe pasul 1;

- Din saritura cu bataie pe pasul 2;

- Din saritura cu bataie pe pasul 3

13
 UWE GENSHEIMER

- Din alergare cu pas incrucisat;

- Aruncarea de pe loc de la 7m;

- Aruncarea fixa de pe loc de la 9m;

- Aruncarea pe la spate;

- Aruncarea cu spatele la poarta (total intors, fara contact vizual cu

poarta);

- Aruncarea printre picioare;

- Aruncarea pe dupa ureche;

- Aruncarea cu efect direct;

- Aruncarea cu efect intors;

14
- Aruncarea cu bolta;

TIMUR DIBIROV

- Aruncarea liftata;

- Aruncare scapata în poarta (toata tehnica tine de incheietura şi viteza

cu care iti merge bratul spre poarta)

- ! Aruncare din poarta – poarta (portarul sau jucatorul care poarta

tricoul portarului, poate executa o asemenea aruncare; Aceasta
desfasurandu-se din semicercul lui de poarta în semicercul advers de
poarta, pe o distanta de vreo 20-30 metri);

- ! Aruncare de la centrul terenului

!! Cele 2 aruncari reprezinta aruncari desfasurate pe o distanta mai mare

decat distanta de finalizare normala (6-10 metri), în poarta adversa.
Aruncarile de la distanta (din autul terenului, din propria jumatate de
teren, din poarta în poarta, din sezut, cu solul (efectiv) prin rostogolire,
s.a.), reprezinta aruncarile de tip „spectacol”, aruncari artistice, care se
regasesc foarte rar în jocurile de handbal, insa sunt extrem de frumoase o
15
 data ce ele sunt executate.

* Dupa parerea mea, aceste goluri sunt cele mai gratioase, deoarece nu le
vedem atat de mult în meciurile de handbal, insa atunci cand le
observam, ele ne raman intiparite în minte şi ne creeaza amintiri de
neuitat; tehnici pe care în timp ne gandim sa le incercam, în considerentul
în care dorim sa le punem în practica în teren.

- Aruncarea la poarta de pe picioare (de la sold, peste capul

aparatorului, cu evitarea aparatorului cu plonjul pe partea ocolirii
adversarului, s.a.)

Toate aceste aruncari, nu exclud folosirea aruncarilor la poarta, de baza şi nu

trebuie sa determine renuntare la invatarea ABC-ului handbalului,
procedeele de mai sus nuanteaza cresterea vitezei jocului, a surprinderii
adversarului.

3. Pozitionarea jucatorilor pe post, dar şi folosirea acestora cu

randament maxim pe alte doua – trei posturi:

Pentru toate posturile din echipa s-a dezvoltat şi perfectionat un bagaj

tehnico-tactic considerabil, profilandu-se un model al jucatorilor pe post;

In acelasi timp fiecare jucator trebuie sa actioneze eficient şi pe alte doua-

trei posturi fara a diminua cu ceva specializare pe un anume post.

Acest lucru se reuseste foarte clar dintr-o succinta prezentare a sferei de

actionare chiar daca acest lucru se refera numai la situatia tactica – atacul.

Adesea el este un initiator al combinatiilor de atac, poate chiar un

conducator de joc (secund) şi în acelasi timp un om de legatura intre cele
doua linii a atacului sau jucator coordonator în aparare. Raza lui de actionare
se mareste considerabil şi implicit bagajul tehnico-tactic.

Modelul de joc al pivotului fix, intr-un anumit punct pe semicercul de la 6

metri a apus. Datorita asezarii şi actionarii avansate s-au creat spatii largi în
care pivotul poate actiona în mod diversificat cu sarcini de joc de la 9 - 10
metri şi parteneri de combinatii din orice punct al spatiului de joc. Nu este o

16
surpriza actiunea lor de a arunca la poarta de la 8 - 9 metri iesind din
invaluire.

ALBERT GEORGIAN CRISTESCU (pivot)

In jocul echipelor de valoare, apare tot mai des jocul cu 2 pivoti, cel mobil
avand sarcini noi în angrenajul echipei în mod deosebit în ruperea
echilibrului numai intr-o anumita zona.

17
 MAESTRU EMERIT AL SPORTULUI  IOAN MARTA

- Pivot la HC Minaur, prezent în lotul echipei în sezonul competitional

1987 – 1988;

- Autor a 19 goluri;

- Antrenori: Lascar Pana (principal), Petre Avramescu (secund).

! EXTREMELE, aduc un plus de randament în actiunile ofensive ale

echipei, devin principalii marcatori. Aceasta are la origini o asezare avansata
a apararilor adverse, dar şi cautarile permanente de perfectionare a
procedeelor de aruncare la poarta specifice şi aparitiei unor noi procedee.

18
MARIA FISKER

! Extremele de valoare cunosc şi executa cu randament mare atat procedeele

asa zise clasice, cat şi unele noi:

 aruncarea cu marirea unghiului şi aterizare spre centrul

semicercului, pe piciorul de bataie;

 aruncarea cu bolta peste portar;

 aruncarea impinsa printre bratele şi capul portarului, aruncare

liftata;

 aruncare cu solul şi efect de ocolire;

 aruncari aeriene (prinderea şi aruncarea din saritura deasupra

semicercului)

19
 RUNE DAHMKE

 aruncarea cu pamantul cu efect intors, spre coltul scurt;

 aruncarea peste mana executantului, peste portarul defensivei, ca o

bolta falsa.

 Aruncarea doar din ingheietura (pe direct; intors; cu efect).

Extremele vor ramane aceiasi jucatori de finalizare prin invaluire de la 9 –

10 metri sau din patrunderi pe semicercul de la 6 metri. Raman de asemenea
ambele extreme , aceleasi varfuri de contraatac eficiente, participand activ în
desfasurarea fazelor 1 – 2 ale atacului.

20
METODOLOGIA PREGATIRII SPORTIVILOR şi A ECHIPELOR
DE HANDBAL
. JUCATORII EXTREME

1. Alergare cu fata inainte, cu spatele inainte, cu rasucirea trunchiului de

„stanga” cu schimbarea directiei şi a vitezei.

2. Ridicarea unei mingi statice, conducerea mingii pe lungimea terenului

deplasandu-se cu viteza mare.

3. Ridicarea unei mingi statice, conducere mingii pe lungimea terenului,

la semnale porniri şi opriri.

4. Prinderea mingii, de la portar/coechipier, conducerea mingii pe

lungimea terenului.

5. Prinderea mingii, conducerea ei, pasarea catre un coechipier aflat pe

semicercul advers.

6. Alergare, prinderea mingii, conducerea şi aruncarea la poarta din

saritura.

7. Alergare, prinderea mingii, pasarea catre un jucator aflat avansat în

terenul advers, reprimeste mingea, fara sau cu incrucisare arunca la
poarta din saritura.

8. Alergare, prinderea mingii, pasarea catre un jucator aflat avansat în

terenul advers, reprimeste mingea, executa o depasire a unui adversar
(semiactiv) şi arunca la poarta din saritura sau saritura cu plonjon.

9. Alergare, prinderea mingii şi pasarea ei catre un coechipier dupa

atacarea portii.

10. Alergare, prinderea mingii şi pasarea ei din saritura catre un jucator

ce se deplaseaza pe centrul terenului.

11. Alergare, prinderea mingii şi pasarea ei din saritura catre un jucator

21
 ce se deplaseaza pe cealalta extrema.

12. Din pozitional, pase extrema – extrema peste semicerc.

13. Pase cu jucatorul inter, precedate cu amenintarea portii (deplasare

sustinuta, rapida pe picioare).

14. Pasa de la jucatorul inter, precedata de atacarea portii, aruncarea la

poarta din unghi mic (cu saritura; saritura şi plonjon).

15. Prinderea mingii dintr-o pasa de la cealalta extrema, aruncare la

poarta din saritura, saritura cu plonjon.

16. Conducerea mingii în paralel cu semicercul cu 6 m, aruncare la

poarta dintr-un punct central al semicercului (in ambele sensuri).

17. Pasarea mingii unui jucator inter/centru, alergare şi prinderea ei,

aruncare la poarta precedata de patrunderea la semicerc, dintr-un
punct central al terenului (saritura din plonjon).

18. Pasarea mingii unui jucator inter/centru, alergare şi prinderea ei,

aruncare la poarta din saritura (de la 9 – 10 metri).

19. Prinderea mingii în patrundere intre cei doi aparatori de pe extrema şi

aruncare la poarta din saritura, saritura cu plonjon.

20. Prinderea mingii din saritura deasupra semicercului de 6 m, aruncare

la poarta din saritura.

21. Angajarea extremei de catre un jucator inter, pe post sau în

patrundere la semicerc, aruncare la poarta cu bolta peste portar.

22. Angajarea extremei de catre un jucator inter, pe post sau la

patrundere la semicerc, la aruncarea la poarta cu evitare prin plonjon
(dreapta – jucator – dreapta) şi cu sarire pe piciorul drept, cu plonjon
pe partea bratului (stanga  jucator dreptaci; dreapta  jucator
stangaci).

23. Aruncari la poarta dupa prinderea mingii, de la un jucator

inter/centru, în lupta continua cu adversarul direct. Pentru reusita şi
continuitatea actiunii se vor executa pase de legatura cu un coechipier.

22
In vederea dezvoltarii calitatiilor motrice ce formeaza suportul pregatirii
fizice. Un jucator extrema trebuie sa execute urmatoarele exercitii:

-a-. Alergari de viteza pe 30 m (4” baietii şi 5” fetele)

-b-. Alergari de viteza pe 50 m (6” – 6.2” baietii şi 7” - 7.3” fetele)

-c-. Alergari de viteza pe lungimea terenului de handbal (40 m) de 5 – 10 ori

cu pauza de 60”.

-d-. Alergari de 5 – 10 – 15 m cu revenire în situatia de aparator.

-e-. Pas sarit, pas saltat pe lungimea terenului, în ritm alert (3 – 5 lungimi),
pe reprize.

-f-. Sarituri legate pe acelasi picior, cu deplasare (lungimea terenului).

-g-. Tractiuni ale unei benzi elastice cu simularea aruncari la poarta, cu

viteza de executie (reprize scurte de 30”).

-h-. Pasarea mingii din saritura (prin voleibalare) cu un brat sau cu doua.

-i-. Alergari pe distanta de 1000 – 2000 m cu sprinturi prelungite la fiecare

300 m.

-j-. Alergari pe distanta de 3000 – 4000 m.

23
Bibliografie:

1. „Handbal. Noţiuni de bază”, Cristina Hantău şi Cezar Gheorghe

Hantău, editura ASE, 2012.

2. „Introducere în antrenamentul jocului de handbal”, Beatrice

Abalasei, editura Lumen, 2012

3. „Handbal. Teorie şi metodică”, [Link]. Gheorghe Zamfir, asist.

univ. drd. Leon Gomboş, suport de curs electronic

24