8.

Încetarea tratatelor tratatelor internaţionale

Cauze care determina declararea nulitatii

Nulitatea tratatelor reprezinta una dintre cauzele de încetare a efectelor unui tratat. Nulitatea

tratatelor intervine:

a. în cazul în care tratatul contravine unei norme imperative (de jus cogens) aflata în

vigoare în momentul încheierii sale, sau aparuta ulterior;

b. în cazul în care se constata un viciu de consimtamânt care a afectat acordul de vointa al

partilor în momentul încheierii tratatului.

Încalcarea normelor imperative

Din regula stabilita de Conventia privind dreptul tratatelor, potrivit careia “este nul orice tratat

care, în momentul încheierii sale este în conflict cu o norma imperativa a dreptului international

general “ (art.53), rezulta ca statele nu pot sa încalce sau sa modifice printr-un tratat o norma

internationala de jus cogens. Normele de jus cogens constituie un nucleu normativ care

fundamenteaza existenta unei ordini legale a societatii internationale, impunându-se cu

obligativitate tuturor membrilor acesteia. Un tratat încheiat cu încalcarea unei norme imperative

se considera nul din momentul încheierii sale. În cazul aparitiei unei noi norme de jus cogens

orice tratat existent care este în conflict cu norma imperativa devine nul pentru viitor (ex nunc)

(art.64).

Viciile de consimtamânt

Conform dispozitiilor Conventiei privind dreptul tratatelor, daca un stat nu a fost în masura sa-si

exprime liber consimtamântul sau de a se obliga în baza unui tratat, acesta poate sa invoce

nulitatea tratatului. Viciile de consimtamânt care determina anularea unui tratat pot sa conste în:

a. încalcarea dispozitiilor dreptului intern al statului privind competenta de a încheia tratate;

b. eroare;

c. dol;

d. coruperea reprezentantului unui stat;

e. constrângerea unui stat sau a reprezentantului sau.

a) Pentru a determina nulitatea tratatului trebuie sa fie vorba de o încalcare a unor dispozitii

interne ale statului, de regula constitutionale, privind ratificarea sau aprobarea tratatelor

( organele competente, procedura de urmat, “deplinele puteri”). Pentru a evita invocarea abuziva

a acestei cauze de nulitate a tratatului, Conventia o restrânge la cazurile în care “violarea a fost

vadita si priveste o regula de importanta fundamentala a dreptului sau intern” (art.46).

de drept, care a afectat în mod esential consimtamântului statului, iar statul care o invoca nu a

contribuit prin comportamentul sau la producerea sa (art.48). În practica, eroarea a fost invocata

în special în probleme de delimitare a frontierelor.

c) Un stat poate invoca nulitatea tratatului daca consimtamântul sau a fost obtinut “în urma

conduitei frauduloase a unui alt stat care a participat la negocieri”(art. 49).

d) Un stat poate invoca coruperea reprezentantului sau ca viciu de consimtamânt atunci când

actele de corupere au fost evidente si în masura sa exercite o influenta considerabila asupra

acestui reprezentant. (art. 50).

e) Constrângerea exercitata asupra reprezentantului statului, în cazul în care este constatata,

lipseste tratatul de orice efect juridic (art.51). Constrângerea se refera la “acte sau amenintari”

îndreptate împotriva reperezentantului statului, ca individ si nu în calitatea sa de organ al

statului.

Conventia de la Viena a codificat ca un viciu distinct constrângerea exercitata asupra unui stat

prin amenintarea cu forta sau prin folosirea fortei (art.52). În dreptul international clasic, razboiul

a fost considerat un mijloc licit de rezolvare a diferendelor între state. Pactul Societatii Natiunilor

a instituit pentru prima data limitari ale dreptului statelor de a recurge la forta, iar Pactul Briand

–Kellogg din 1928 a scos razboiul în afara legii. Carta O.N.U. consacra principiul neagresiunii

ca principiu fundamental al dreptului international.

Tipuri de nulitate

Conventia de la Viena prevede doua tipuri de nulitate – aboluta si relativa – având regimuri

juridice distincte.

a) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de statul al carui consimtamânt a fost viciat si poate

fi acoperita ulterior prin confirmare de catre acelasi stat. (art.45) Se sanctioneza cu nulitate

relativa viciile de consimtamânt rezultând din: încalcarea dispozitiilor dreptului intern al statului

privind competenta de a încheia tratate, din eroare, dol, sau coruperea reprezentantului statului.

b) Nulitatea absoluta sanctioneaza viciile de consimtamânt rezultând din constrângerea exercitata

asupra statului sau a reprezentantului sau si tratatele contrare unei norme imperative. Nulitatea

absoluta poate fi invocata de catre orice stat parte la tratat si chiar din oficiu, de catre o instanta

internationala. Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare.

Încetarea şi suspendarea tratatelor internaţionale

Conventia privind dreptul tratatelor prevede cazurile si conditiile în care un tratat poate sa fie
suspendat sau în care înceteaza aplicarea lui. Suspendarea are caracter temporar si poate sa se

refere numai la anumite clauze ale tratatului, în timp ce încetarea aplicarii unui tratat este

definitiva si vizeaza întregul tratat. Ambele modalitati pot sa implice, fie toate partile la tratat sau

numai una (unele) dintre ele.

Suspendarea sau încetarea tratatului poate sa fie consecinta vointei partilor sau poate sa intervina

independent de vointa acestora.

Suspendarea sau încetarea aplicarii unui tratat ca urmare a vointei partilor

Încetarea unui tratat poate sa intervina ca efect al urmatoarelor cauze:

a. daca a fost încheiat pe durata determinata;

b. ca urmare a manifestarii unilaterale de vointa a uneia din parti, prin denuntare sau

retragere, daca aceste modalitati sunt expres prevazute în textul tratatului sau sunt

acceptate de catre toate celelalte state-parti;

c. în mod tacit, ca urmare a încheierii între acelasi parti a unui nou tratat având acelasi

obiect si care este incompatibil cu tratatul anterior.

Încetarea sau suspendarea tratatului poate sa intervina ca efect al urmatoarelor cauze:

a. ca urmare a încalcarii substantiale a tratatului de catre una din parti;

b. ca urmare a imposibilitatii de a îndeplini obligatiile asumate de catre un stat datorita

intervenirii unor conditii exceptionale.

Încetarea sau suspendarea tratatelor independent de vointa partilor

Intervine în situatii care fac imposibila executarea lor:

a. ca urmare a disparitiei totale si permanente obiectului sau a partilor tratatului, ca subiecte

de drept international ( caducitatea tratatului);

b. ca efect al schimbarii fundamentale a împrejurarilor, care au determinat încheierea

tratatului, daca aceasta afecteaza în mod esential baza consimtamântului statului exprimat

la data încheierii tratatului (încetarea tratatului);

c. ruperea relatiilor diplomatice si consulare si razboiul (încetare sau suspendare);

d. constatarea nulitatii unui tratat (încetarea tratatelor).