Viaţa de elev
Ȋmi sorb ultimele picături de ceai tânjind după tabloul fermecător de afară.
Dezmorţită de răcoarea crudă a dimineţii, iau ghiozdanul în spate si pornesc
către şcoală cu emoţie şi bucurie. Ȋntotdeauna primele zile de toamnă sunt cele
mai frumoase. Trosnetul frunzelor uscate e satisfăcător şi mirosul puternic al
merelor coapte mă încântă.
Anul acesta este unul diferit şi special. Sunt clasa a VIII-a, ceea ce
înseamnă că o etapă frumoasă din viaţa mea va lua sfârşit în curând. Privesc cu
nostalgie în urmă şi sufletul meu rulează continuu amintiri a căror capăt nu mi
l-am putut imagina niciodată. Fac un pas în curtea şcolii şi un sentiment puternic
de deja-vu îmi cuprinde trupul. Cu exact aceeaşi emoţie, lângă exact aceeaşi
oameni, am păşit prima oară pe treptele şcolii acum opt ani. Diferenţa e că
atunci nu cunoşteam pe nimeni şi părea că mă aflu într-o mare de oameni
nemaiîntâlniţi. Cine ar fi crezut vreodată că aceştia îmi vor deveni familie?
Primul salut, prima îmbrăţişare, colega de bancă şi pachetul împărţit în fiecare
pauză vor rămâne întotdeauna bucăţi rupte din sufletul meu. Par clişeice şi
neînsemnate toate aceste lucruri, însă constituie o sursă de bucurie sinceră.
Ȋmi amintesc perfect chipul angelic al doamnei învăţătoare, o persoană cu
o importanţă majoră în viaţa mea. Părul cărunt, fruntea brăzdată de riduri subţiri,
mâinile cojite de timp şi ochii încărcaţi de dragoste mi-au umplut sufletul de
lumină timp de cinci ani. Clasele primare au constituit perioada în care am
învăţat să fim fericiţi din gesturi simple, să ne iubim şi să legăm prietenii a căror
funie se ţine strânsă până în prezent.
Ȋmi privesc colegii şi realizez cât de mult ne-am maturizat şi cât am
crescut în ultimii patru ani. Când am intrat in clasa a V-a, am simţit cu toţii cum
multe lucruri se schimbă. Am cunoscut-o pe doamna dirigintă, persoana care s-a
comportat precum o mamă şi o prietenă în tot acest timp. Şcoala gimnazială
aduce schimbări pe toate planurile, însă alături de ea am reuşit să trecem peste
toate problemele, fapt care ne-a făcut familia invincibilă. Avem amintiri
memorabile ce ne amuză până în prezent. Am fost in excursii, am adormit unul
în braţele celuilalt, ne-am ajutat când a fost nevoie, am cântat şi dansat
împreună, ca într-un final să rămânem cu sute de poze şi videoclipuri minunate.
Dat fiind faptul că viaţa are urcuşuri şi coborâşuri, am avut şi ocazia de a
experimenta nedreptatea, minciuna şi conflictele. Faptul că am rămas
întotdeauna uniţi şi iubitori ne-a ajutat să trecem împreună peste toate
momentele dificile. Emoţiile şi stresul dinaintea unui test, copiuţele ascunse sub
bancă şi profesorul de care se teme o şcoală întreagă rămân amintiri haioase ce
vor fi povestite mai departe şi copiilor noştri. Cu ajutorul domnilor profesori am
învăţat să ne iubim aşa cum suntem, să realizăm că fiecare dintre noi este
talentat, ca mai departe să urmăm drumul pe care ni-l dorim. La şcoală am
învăţat că suntem valoroşi, unici şi puternici. Fiecare şi-a creionat un vis şi iată
că am ajuns în punctul în care putem începe să îl materializăm.
Viaţa de elev: o viaţă cu bune şi cu rele. O viaţă în care pe lângă o
multitudine de informaţii, învăţăm să fim oameni şi să iubim cu adevărat tot ce
ne înconjoară.