Invenţiile in perioada interbelica
De-a lungul timpului, dar în special în perioada interbelică savanţii români s-au distins prin
invenţii revoluţionare. Unele dintre acestea sunt actuale şi astăzi sau au contribuit la realizarea altor
minuni ale tehnicii.
În special de la sfârşitul secolului al XIX lea şi pe toată perioada interbelică, în România a fost o
adevărată efervescenţă intelectuală şi ştiinţifică. Cercetători din aproape toate domeniile şi-au adus
contribuţia la progresul omenirii. O parte a invenţiilor şi descoperirilor savanţilor români au fost de o
importanţă covârşitoare, servind ca bază inclusiv pentru descoperiri ulterioare sau au fost incluse în
aplicaţii care dăinuie până astăzi.
Poate una dintre cele mai importante descoperiri în domeniul medicinei a fost cea a lui Nicolae
Paulescu, un fiu de negustor bucureştean născut la mijlocul secolului al XIX lea. Paulescu a descoperit în
urma studiilor realizate hormonul antidiabetic sau cum este numit astăzi insulina. Practic datorită
cercetărilor lui Paulescu, bolnavii de diabet supravieţuiesc astazi. Cu toate acestea meritul lui Paulescu
nu a fost recunoscut în timpul vieţii sale. După ce a publicat studiile sale, doi canadieni vor spune oficial
că de fapt ei au inventat insulina. Este vorba despre Fr. Grant Banting şi Ch. Herbert Best. Aceştia culmea
erau conştienţi de faptul că substanţa a fost descoperită de românul Paulescu. Cu toatea acestea s-au
legat de o chichiţă pentru a câştiga mai apoi premiul Nobel. Mai precis au spus că deşi Paulescu a
descoperit pancreina, românul nu ar fi fost convins de faptul că injecţiile cu respectiva substanţă ar avea
efect. Nedreptatea a fost reparată abia în 1969 când A.W.K. Tiselius, vicepreşedinte al Fundaţiei Nobel îi
recunoştea meritele lui Paulescu.
Una dintre cele mai mari personalităţi ale lumii ştiinţifice româneşti a fost Petrache Poenaru, cel
care a reuşit să facă cunoscut numele ţării sale printr-o invenţie revoluţionară în secolul XIX, astăzi
aparent banală. Este vorba despre stilou sau ”condeiul portăreţ fără sfârşit„ cum îl numea inventatorul.
Invenţia sa purta numele de ”Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”. Stiloul
său a revoluţionat instrumentele de scris din lume. Avea inclusiv un sistem de a pompa cerneala din zona
capacului către peniţă. Mai mult decât atât aceste sistem a stat inclusiv la baza inventării mai târziu a
pistoanelor. Din păcate Petrache Poenaru nu a fost susţinut mai ales în ţară pentru producerea în masă a
acestor instrumente de scris inovative. Pe baza cercetărilor sale, însă, Lewis Edson Waterman, a
transformat stiloul românului producându-l în serie.
Alte inventii din perioada interbelica:
1923-Radarul reprezintă o instalație de radiolocație care radiază microunde electromagnetice și
folosește reflexia acestora pe diferite obiecte pentru a determina existența și distanța lor față de
antenă.
1923-Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru
transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare.
1926-Spray-ul aerosol. Aerosol este termenul care definește un ansamblu de
particule, solide sau lichide, aflate în dispersie într-un mediu gazos. Dacă particulele sunt solide, se
obține un fum; dacă sunt lichide, se obține o ceață.
1928-Antibioticele sunt o grupă de medicamente antimicrobiene care sunt utilizate pentru
activitatea lor împotriva bacteriilor, fiind astfel cea mai importantă clasă de substanțe
medicamentoase utilizate în tratamentul și profilaxia infecțiilor bacteriene.
1937-Motorul cu reactie este un motor care eliberează un jet rapid de fluide pentru a
genera contrapresiune în conformitate cu a treia lege a mișcării a lui Newton. Această definiție largă
include turboreactoare, turbopropulsoare, turboventilatoare, pulsoreactoare, statoreactoare și
motoare rachetă, dar de obicei se referă la o turbină cu gaze folosită pentru a produce un jet
de gaze de mare viteză în scopul propulsiei.