0% au considerat acest document util (0 voturi)
13 vizualizări1 pagină

Atributiva

Documentul descrie atributiva ca o propoziție subordonată care răspunde la întrebările „care?” sau „ce fel de?”. Regentul unei astfel de propoziții poate fi un substantiv, pronume sau numeral, iar elementele de relație prin care este introdusă sunt pronumele relative, adjectivele pronominale sau conjuncțiile subordonatoare.

Încărcat de

Delia Marinica
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
13 vizualizări1 pagină

Atributiva

Documentul descrie atributiva ca o propoziție subordonată care răspunde la întrebările „care?” sau „ce fel de?”. Regentul unei astfel de propoziții poate fi un substantiv, pronume sau numeral, iar elementele de relație prin care este introdusă sunt pronumele relative, adjectivele pronominale sau conjuncțiile subordonatoare.

Încărcat de

Delia Marinica
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Atributiva

Atributiva constituie, în frază, o realizare propozițională a atributului.


Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?.
Regentul unei propoziții subordonate atributive poate fi:
 un substantiv comun sau propriu: 
Scriitorii1/pe care i-am citit2/ m-au impresionat.1/
 Lucian Blaga,1/ care  este un poet modern,2/ a scris despre frumusețea umană1./;
 un pronume:
 Acela1/ care  vorbește2/ a câștigat un premiu de poezie.1/;
 un numeral cu valoare pronominală:
Dintre acele fete, a treia,1/ care  nu participă la discuție,2/ scrie compuneri
frumoase.1/

Elementele de relație prin care poate fi introdusă propoziția atributivă


sunt:
 pronume relative în nominativ, acuzativ, dativ, genitiv (Poezia1/ pe
care  ai citit-o2/ este frumoasă.1/);
 adjective pronominale relative (Hotărârea1/ ce  cărți să citim2/ ne
aparține.1/);
 pronume și adjective pronominale nehotărâte (Plăcerea1/  oricui  scrie
poezie2/ este de a avea cititori.1/);
 adverbe relative (Momentul1/ când  ne vom întâlni2/ l-am stabilit deja.1/);
 conjuncții subordonatoare (Nu ascundea dorința1/  să  meargă la un
spectacol.2/).
! Când introduce o atributivă, conjuncția compusă subordonatoare ca ...
să se folosește numai disociată de alte părți de propoziție
Dorința profesorului1/  ca  toți elevii  să  ia note mari2/ este puternică.1/
! În limbaj popular, atributiva poate fi introdusă prin pronumele relativ
invariabil de: Omul1/  de- l vezi2/ e tatăl meu.1/

!!! Expansiunea constă în transformarea unei părți de propoziție în


propoziția subordonată corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului. Se
opune contragerii.
Contragerea constă în transformarea unei propoziții în partea de
propoziție corespunzătoare, cu păstrarea intactă a sensului.

S-ar putea să vă placă și