FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRARE A AFACERILOR

ECONOMIA COMERTULUI, TURISMULUI SI SERVICIILOR

De ce plagiatul este considerat a fi un act imoral prezent în

mediul universitar în activitățile de cercetare ale studenților și
ale profesorilor?

Material alcatuit de

Student Florea Melisa-Diandra

 [Link] este plagiatul?

Plagiatul este una dintre cele mai grave forme de încălcare a normelor
academice, este una dintre cele mai frecvente practici cu care se confruntă educația
universitară intreaga lume (McCabe et al., 2001; Simkin și McLeod, 2010).

Dacă este este vorba despre cazuri minore, cum ar fi citari sau preluări
necorespunzătoare nu ar fi problema, insa copierea în masă și deliberată a
paragrafelor, paginilor sau capitolelor întregi ale unei cărți este considerată abatere
academică gravă.

Etimologia cuvântului plagiat provine din latinescul plagarius, care însemna

inițial „răpitor, seducător” sau „hoț”, sub această formă cuvântul a intrat ulterior în
engleză plagiat, adică cineva care folosește greșit cuvintele sau ideile altuia
(Barnhardt și Parker, 2003).

În mediul academic internațional, termenul nu este definit. Plagiatul este

unanim recunoscut și acceptat și chiar sunt dezvoltate versiuni multiple, diverși
autori fiind preocupați de integritatea academică. În ciuda varietății de forme și idei
exprimate, toate încercările de a defini plagiatul se concentrează pe furtul
cuvintelor sau gândurilor.
 2. De ce plagiem?

Cercetările efectuate în România care analizează lipsa de integritate

academică și cauzele acesteia sunt foarte puține. Cu toate acestea, o nouă analiză a
unei echipe de cercetători români condusă de profesorul american Bob Ives arată
că lipsa de integritate este mai degrabă regula decât excepția. Studiul, publicat în
revista Higher Education, a arătat că 95% dintre studenții români, implicati in
studiu (1.127 în total) au indicat că au avut unul sau mai multe comportamente care
sugerează o lipsă de integritate academică (Bob Ives et al., 2016). Autorii au
declarant ca acest procent este cel mai mare raportat la studii similare realizate in
alte tari.

Chris Park (2003) considera ca plagiatul este o „lipsă reală de înțelegere” în

acordarea de credit unei lucrări, dar acesta se datoreaza si lipsei de cunoștințe
despre stilurile de scriere academică, de citare, parafrazare și atribuire corecta a
surselor pe care le folosesc. Intenția de a obține o nota mare este, de asemenea,
unul dintre principalii factori determinanți datorita carora studentii acționează
necinstit (McCabe, 2001; Park, 2003). Conceptul de plagiat diferă datorita
diferențelor culturale dintre studentii originari din țări din afara spațiului anglo-
saxon, generând niveluri ridicate de incalcare a Normelor academice americane
(Park, 2003).

Alți studenți au o conceptie ostila fata de norme si regulamente considerand

ca acestea nu ar trebui sa-i limiteze, valorile personale fiind ult mai permisive
(Park, 2003). Din lipsa unor norme, coduri, lipsa promovării culturii de integritate,
și neaplicarea sancțiunilor în mediul academic se tolereaza si se răspândeste
plagiatul.

Facilitatea cu care se pot accesa cărți, literatură de specialitate, articole și

alte materiale cu ajutorul internetului este o altă cauza importantă a plagiatului
(McCabe, 2005; Park, 2003). De asemenea, posibilitatea achizitionarii unor lucrări
de pe internet, de pe site-uri care produc lucrări la comandă, este o altă cauză foarte
răspândită atat la nivel national cat si la nivel internațional. Și la noi in tara s-a
constat că numărul de site-uri care produc lucrări la comandă a crescut foarte mult
în ultimii ani.
 3. Ce spun studiile?

Multitudinea de definiții formulate de mai multi autori au fost sintetizate de

Reva Fish și Gerri Hura (2013) în articolul “Students‘ perceptions of plagiarism”:

„Unul sau mai multe pasaje care erau cuvânt-cu-cuvânt identice ca cele dintr-o
altă sursă, preluate fără citare corespunzătoare și ghilimele” (Belter &
DuPre,2009, p. 259).
„Folosirea unor părți sau a întregului text scris de o altă persoană fără
recunoștere; prezentarea aceleiași lucrări sau a unei părți din ea, pentru a fi
notat, la mai mult de un singur curs, falsificarea de informații” (Colnerud
&Rosander, 2009, p.506).
„Prezentarea ideilor sau cuvintelor unei alte persoane sau a mai multor persoane
ca fiind ale tale, fără o recunoaștere corectă, pentru a fi evaluat academic”(Hard,
Conway, &Moran,2006,p.1.059).
„Plagiatul implică furtul literar, furatul (prin copiere) a cuvintelor sau ideilor
altcuiva și prezentarea lor ca fiind ale tale, fără a da credit sursei” (Park, 2003,p.
472).
„Când munca altcuiva (cuvinte și gânduri) este folosită fără atribuire”
(Wang,2008, p. 743).
„Orice procent mai mare de zero detectat de Turn-It-In1 (după screening)”
(Williams et al., 2010, p. 294).

Un grup de cercetători științifici români și-a elaborat propria definiție

plagiat. Membru al Comitetului Național de Etică a Cercetării Științifice și
Dezvoltării Tehnologie și Inovație (CNECSDTI) ține cont de definițiile cuprinse în
Legea nr.1. 206/2004, dar au dezvoltat o versiune strict pentru comunitatea
academica:

Plagierea este preluarea de către un autor a unor elemente din opera de

creație intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public drept
componente ale unei opere proprii. Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și
se referă la opera generată prin preluarea ilegitimă, intenționată sau nu, din punct

1
Turn—it-in este considerat unul dintre cele mai bune soft-uri de detectare electronică a situațiilor de plagiat.
de vedere deontologic . (articolul „Spre o diagnoză integrată a plagiatului” -
Dumitru Sandu,2017) 2

4. Ce ar trebui sa stim?

Plagiatul poate fi de doua feluri: intetionat si neintentionat. Plagiatul

intenționat este folosirea bună-știință a cuvintelor, ideilor sau a creației altor
persoane. Motivele care ii determina pe studenți să plagieze intenționat identificate
de comunitatea academică ar fi:

- note mari sau frica de esec;

- studentii nu înțeleg materia sau indicațiile primite;

- nu consideră importantă precizarea surselor;

- nu aloca mai mult timp lucrarii si elaboreaza repede ceva in ultimul

moment;

- convingerea că este cea mai ușoară modalitate de a scapa de temă.

2
Definiția se regăsește în articolul „Spre o diagnoză integrată a plagiatului‖ semnat de profesorul Dumitru Sandu în
textul publicat pe site-ul Contributors [Link] /educatie/spre-o-diagnoza-
integrata-a-plagiatului/
 Plagiatul neintenționat este atunci cand studenții nu reușesc să își
însușească regulile de citare, parafrazare sau nu le interpretează corect. Plagiatul
neintenționat mai poate fi cauzat de neînțelegerea ideii de proprietate intelectuală.

Motivele care ii determina pe studenți să plagieze neintenționat ar fi:

- nu cunosc regulile de citare și de precizare a surselor;

- nu au exercițiu;

- nu stiu sa-si organizeze lucrarea la faza de redactare, uită să pună ghilimele

cand preiau paragrafe dintr-o altă lucrare;

- lipsa de atenție la redactarea unei lucrări.

Există insa o modalitate prin care pot fi copiate materiale fara a fi acuzat de
plagiat prin ceea ce comunitatea academică internațională numește „cunoașterea
comună” sau „cunoașterea universală”. Aceste concepte cuprind informații
cunoscute de marea majoritate a oamenilor, despre evenimente istorice, referințe
geografice, proverbel, folclor popular.

Literatura de specialitate privind plagiatul prezintă numeroase clasificări ale

cercetătorilor (Park, 2003; Weber-Wulff, 2014) sau ale universităților. Soft-urile de
verificare a plagiatului, ca „Turnitin18”3 sau „iThenticate19”4 ofera ghiduri de
clasificare a tipurilor de plagiat. Sunt laudabile eforturile specialiștilor din
comunitatea academică pentru a contribui la înțelegerea și la limitarea plagiatului.
In vederea unei înțelegeri mai bune a modalităților și formelor sub care se poate
3
Ghidul Turnitin [Link]
_ga=2.215361631.994571350.1512570748-1133776615.1507661569
4
Ghidul iTthenticate [Link]
manifesta plagiatul, pentru a ajuta la cunoasterea necesara privind metodele de
scriere academica, cercetătoarea germană Debora Weber-Wulff și platforma
Turnitin propune cateva exemple concrete de plagiat. Cu toate că în România
notiunea de plagiat în mediul academic este una relativ noua, specialistii în
educație universitară din multe țări au efectuat studii elaborate despre integritatea
academica si despre plagiat. Rezultatele studiilor prezinta situații in care au fost au
fost identificate cazuri du plagiat si anume:

- „Ghostwriting” sau „scriitura unei fantome” sunt persoanele angajate sa

scrie o lucrare, fara ca publicul sa stie cine este de fapt autorul. Aceasta practica
este des utilizata de vedete, sportivi și oameni politici;

- „Contract cheating” sau „contract pentru înșelăciune” sunt persoanele

care prezinta o lucrare pentru care au platit sa fie scrisa in numele lor, in vederea
obtinerii unei note de trecere, conceptul fiind lansat de Robert Clarke și Thomas
Lancaster în 2006 (apud Weber-Wulff, 2014, p. 15);

- „Autoratul de onoare (din oficiu)” presupune formarea unei echipe de

cercetare compusa din specialisti din diferite domenii de activitate in vederea
realizarii unui studiu care impart sarcinile privind conceperea si organizarea,
culegerea datelor, documentarea, analizarea si redactarea unei lucrari.
Toate persoanele implicate sunt menționate ca autori ai cercetării, iar persoanele
care au sprijinit echipa de studiu prin furnizarea de opinii sau critici pot fi
menționate în secțiunea rezervată mulțumirilor;

- „Falsificarea de date” nu este o problema recenta, ea fiind analizata inca

de la începutul secolului XIX de către inventatorul englez Charles Babbage (apud
Weber-Wulff, 2014, p. 17), insa in ultimii ani comunitatea științifică internațională
a fost acuzata de falsificare de date în studii realizate și publicate de cercetători
renumiti,5 recunoscuți la nivel mondial. Charles Babbage a impartit fabricarea de
date în patru categorii:

„(1) falsificarea – este o procedură elaborată de denaturare a unor date;

(2) contrafacerea – implică fabricarea completă a unor date;

5
Cazurile cercetătorilor Diederick Stapel (Univeristatea din Tilburg), Mark Hauser (Universitatea Harvard) sau
Haroko Obokata (Institutul Riken), acuzați de falsificare de date, au fost prezentate de lectorul universitar dr.
Emanuel Socaciu (Facultatea de Filosofie)
 (3) decuparea – presupune eliminarea datelor care nu corespund ipotezei de
lucru;

(4) prepararea – înseamnă efectuarea mai multor măsurători, analize,

interviuri etc., și raportarea exclusivă a acelor date considerate convenabile de
către cercetător.” (Weber-Wulff, 2014, p. 17).

In vederea limitarii cazurilor in care datele pot fi alterate, comunitatea

științifică a promovat o procedură de management a datelor, care prezinta modul
de colectare a datelor, păstrarea și partajarea acestora astfel incat sa poata fi
accesate de alți cercetători sau de alte persoane interesate.6

Procedura de management a datelor cuprinde:

- supravegherea modului de colectare a datelor;

- confidențialitatea participantilor;

- arhivarea în siguranță a datelor pentru a preveni replicarea;

- responsabilizarea participantilor in analizarea si utilizarea datelor;

- prezentarea unor date certe.

Partajarea informatiilor obținute în urma elaborarii unui studiu științific

realizat in comunitatea academică este reglementată prin coduri de etică si este, de
asemenea, legiferata.

Incălcarea normelor de integritate academică poate poate fi sanctionata

potrivit Legii nr. 1/2011 a educației naționale, Legii nr. 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnică și inovare, Legii nr.
8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Potrivit prevederilor art. 319 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale
„sanctiunile care se pot aplica de către comisia de etică universitară studenţilor şi
studenţilor-doctoranzi pentru încălcarea eticii universitare sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) exmatricularea;
6
Manualul european privind etica în cercetare elaborat de Comisia Europeană,
[Link] society/document_library/pdf_06/textbook-on-ethics-report_en.pdf
 c) alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie universitară”.
([Link]- LEGE Nr. 1/2011 din 5 ianuarie 2011-Legea educaţiei naţionale)

5. Care e concluzia?

Membrii comunității academice, atat studenții cat și cadrele didactice,

trebuie să tina cont de consecintele plagiatului si de implicatiile acestuia asupra
reputației instituționale și personale.

Universități de prestigiu se implica constant in limitarea acestor

comportamente promovand politici proprii și insistand asupra valorilor morale.
Promovarea politicilor de performanță și integritatea academică determina
formarea unor comportamente corecte, care sa-i ajute pe studenți in carierele lor
viitoare.

Daca aceste obiective nu se pot realiza, consecintele pe termen lung asupra

indivizilor, instituțiilor de învățământ și societății se pot concretiza intr-o serie de
urmari:
- calitate precara a învățământului;
- percepții negative ale indivizilor despre învățământul universitar;
- deprecierea statutului de cadru didactic universitar;
- devalorizarea cercetărilor științifice si a studiilor doctorale.

În prezent, subiectul plagiat este tratat in majoritatea cazurilor ca fiind tabu,

din cauza complicității participanților la procesul de învățământ superior, existând
teama de cei care informează publicul sau autoritățile expunand cazurile de plagiat.

Este foarte greu să determinam dimensiunile acestui subiect în lipsa unor

instrumente adecvate si statistici, cu toate ca stim ca exista un numar semnificativ
de absolventi de institutii de invatamant superior care au prezentat voluntar sau lu
o lucrare sau eseu care nu este original.

Aceasta situatie este îngrijorătoare întrucât depreciaza imaginea

învățământului superior atat pe plan national cat si pe plan internațional. Viitorii
absolvenți, cat si cei care au absolvit deja studiile superioare ar putea fi specialiștii
și profesioniștii României, onestitatea si respectabilitatea lor avand impact asupra
sitemului de valori al societății noastre. Astfel, trebuie imbunatatita percepția
internă și externă despre absolvenții de învățământ superior, astfel incat angajatorii
să considere că aceștia sunt suficient de pregătiți să presteze într-un anumit
domeniu de activitate, fapt care ii va determina pe angajatori sa-i salarizeze
corespunzator .
 Bibliografie

Fish, R., Hura, G. 2013. Students “perceptions of plagiarism”, în Journal of

the Scholarship of Teaching and Learning;

Ives, B. et al. 2016. ―Patterns and predictors of academic dishonesty in

Romanian university students, în Higher Education;

Legea 8/1996 a drepturilor de autor și drepturilor conexe;

Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea

tehnologică și inovare;

McCabe, D. L. 2001. ―Cheating: Why students do it and how we can help

them stop‖, în American Educator;

McCabe, D. L. 2005. ―It takes a village: Academic dishonesty and

educational opportunity, în Liberal Education, ;

Park, C. 2003. ―In Other (People‘s) Words: plagiarism by university

students literature and lessons, în Assessment & Evaluation in Higher Education;

Sandu, D. 2017. „Spre o diagnoză integrată a plagiatului”, Contributors

[Link]

Simkin, M. G., McLeod, A. 2010. ―Why Do College Students Cheat?, în

Jour al of BusinessEthics;

Șercan, Emilia: Deontologie academica:ghid practic, Bucuresti, Editura

Universitatii din Bucuresti, 2017;

Weber-Wulff, D. 2014. False Feathers. A perspective on Academic

Plagiarism, Springer, Berlin.