Regina Maria a României

37 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
regină a României, soție a regelui Ferdinand

Maria a României

Date personale

Nume la Marie Alexandra Victoria de Saxa

naștere Coburg și Gotha

Născută 29 octombrie 1875
 Eastwell
Park, Ashford, Kent, Anglia

Decedată 18 iulie 1938 (62 de ani)

 Castelul Pelișor, Sinaia, Regatul
României

Înmormântată 24 iulie 1938
Mănăstirea Curtea de Argeș
Cauza
cauze naturale (ciroză) 
decesului

Părinți Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha

Marea Ducesă Maria Alexandrovna a
Rusiei

Frați și surori Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha

Prințesa Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha
Prințesa Alexandra de Saxa-Coburg-
Gotha
Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg
și Gotha 

Căsătorită cu Regele Ferdinand I al României (1893-

1927)

Copii Regele Carol al II-lea al României

Regina Elisabeta a Greciei
Regina Maria a Iugoslaviei
Principele Nicolae
Ileana, Arhiducesa Austriei
Principele Mircea

Cetățenie  România
 Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei (–12 aprilie 1927) 

Religie Biserica Anglicană 

Ocupație diaristă[*]
infirmieră[*] 

Apartenență nobiliară

Titluri prințesă britanică[*]

Principesa de Saxa-Coburg și Gotha[*]
ducesă[*]
Principesa Moștenitore al României[*]
Regină
Regina consoartă a României[*] (10
octombrie 1914–20 iulie 1927)

Familie Casa Regală de Hohenzollern-

nobiliară Sigmaringen
Casa de Saxa-Coburg si Gotha

Imn regal Trăiască Regele

Regină a României

Domnie 10 octombrie 1914 – 20 iulie 1927

 Încoronare 10 octombrie 1914, ca regină a
Regatului Vechi. Apoi din nou, la 15
octombrie 1922, ca regină a României
Mari

Predecesor Regina Elisabeta a României

Semnătură

Modifică date / text 

 Membru de onoare al Academiei Române

Maria a României (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia – d. 18

iulie 1938, Castelul Pelișor, Sinaia, Regatul României) a fost principesă de coroană și a
doua regină a României, în calitate de soție a principelui devenit ulterior
regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. Maria,
născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost prințesă a Marii
Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Regatului Unit.
Părinții săi au fost Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Edinburgh,
iar mama, Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei, unica fiică
a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Maria și-a petrecut copilăria și adolescența la Eastwell Park, reședința familiei din
comitatul Kent.
S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, Principele moștenitor al
tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze națiunii care
o adoptase ca Principesă și, începând din 1914, ca Regină.
A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale
calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării
României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța
cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român.
Pe timpul războiului și-a acompaniat soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de
caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama
răniților”.
În perioada Conferința de Pace de la Paris (1919), dar și după încoronarea, alături
de Regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) a
participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului
român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu
președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, prim-
ministrul Franței, Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-mediei
europene.
După moartea Regelui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930),
acesta a reușit îndepărtarea Reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să
trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran.
În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa,
revenind în țară în vara lui 1938, murind la reședința sa de la Pelișor.
A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de
Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reședinței din Balcic.
După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima Reginei a fost mutată la Bran.
Regina Maria a fost o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie de
personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri
memorialistice, precum și a unor povești și versuri pentru copii.
Personalitate complexă și puternică, Regina Maria a fost supusă unor campanii
denigratoare sistematice, cele mai cunoscute fiind cele orchestrate de Puterile
Centrale în Primul Război Mondial și autoritățile comuniste, în primii ani după Al Doilea
Război Mondial, campanii ale căror reminiscențe mai pot fi întâlnite și astăzi.