Tema Router

Un ruter (sau router) este un dispozitiv hardware sau software care conectează două

sau mai multe rețele de calculatoare bazate pe „comutarea de pachete” (packet switching).
Aceste rețele pot fi cu fir (în engleză wired) sau fără fir (în engleză wireless). Funcția
îndeplinită de rutere se numește rutare. În acest articol diferențierea între rutere hardware și
rutere software se face în funcție de locul unde se ia decizia de rutare a pachetelor de date.
Ruterele software utilizează pentru decizie un modul al sistemului de operare, în timp ce
ruterele hardware folosesc dispozitive specializate (de tip ASIC) ce permit o viteză mai mare
de comutare a pachetelor.
Ruterele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP (de
rețea) ale pachetelor aflate în tranzit pentru a decide către care anume interfață de ieșire
trebuie să trimită pachetul respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului
destinație cu înregistrările (câmpurile) din tabela de rutare. Aceasta poate conține atât
înregistrări statice (configurate/definite de către administratorul rețelei), cât și dinamice, aflate
de la ruterele vecine prin intermediul unor protocoale de rutare.
Tipul de ruter cel mai cunoscut de către consumatori este cel destinat conexiunilor
casnice și firmelor mici, ce nu fac decât să trimită pachetele IP între calculatoarele din rețea și
Internet, prin rețeaua unul furnizor de servicii internet (ISP). Există totuși multe alte tipuri de
rutere care conectează rețele de întreprindere sau rețele ISP.

Ruter de nucleu (engleză core router)

Ruterele conțin în general un sistem de operare specializat (ca de exemplu IOS de la
Cisco Junos de la Juniper sau alternative open-source
ca OpenWRT), RAM, NVRAM, memorie flash, unul sau mai multe procesoare, precum și cel
puțin două interfețe de rețea.
Ruterele pot conține de asemenea mai multe procesoare și ASIC-uri specializate în comutarea
de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri, cum ar fi Avaya ERS-8600, au mai multe
ASIC-uri pe fiecare modul și permit o mare varietate de porturi pentru rețele locale sau
metropolitane, precum și conexiuni personalizate. Pentru situațiile în care traficul este mai
redus și costul este mai important sunt folosite rutere mai simple. Folosind un software
specializat (precum Untangle, SmoothWall, XORP sau Quagga), orice calculator personal
poate deveni un ruter (poate oferi funcționalitatea de ruter).
Ruter de nucleu (engleză core router)
Ruterele conțin în general un sistem de operare specializat (ca de exemplu IOS de la
Cisco,Junos de la Juniper sau alternative open-source
ca OpenWRT[18]), RAM, NVRAM, memorie flash, unul sau mai multe procesoare, precum și
cel puțin două interfețe de rețea.
Ruterele pot conține de asemenea mai multe procesoare și ASIC-uri specializate în
comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri, cum ar fi Avaya ERS-8600, au
mai multe ASIC-uri pe fiecare modul și permit o mare varietate de porturi pentru rețele locale
sau metropolitane, precum și conexiuni personalizate. Pentru situațiile în care traficul este mai
redus și costul este mai important sunt folosite rutere mai simple. Folosind un software
specializat (precum Untangle, SmoothWall, XORP sau Quagga), orice calculator personal
poate deveni un ruter (poate oferi funcționalitatea de ruter).

Funcționare

Procesul de rutare al unui pachet de date

Rutare.

Procesul de rutare are două părți distincte:determinarea căii optime, în care ruterul
folosește informațiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare)
pentru a învăța interfața de ieșire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită
destinație și comutarea pachetelor, care asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfață (de
intrare) pe interfața de ieșire optimă.
 Determinarea căii optime
Acestă parte a procesului de rutare duce la crearea unei tabele de rutare, care conține
adresa rețelei și masca de rețea, adresa următorului ruter și/sau interfața de ieșire pentru
destinația respectivă, precum și metrica și distanța administrativă. Rețelele sunt plasate în tabela
de rutare în ordinea descrescătoare a măștii de rețea (de la rețele mai mici la rețele mai mari), iar
ruterul le parcurge liniar.
Metrica și distanța administrativă sunt cele două metode de diferențiere între diferitele
rute către aceeași destinație. Distanța administrativă face diferența între diferitele tipuri de rute
(statice, dinamice și direct conectate). Felul în care se calculează metrica diferă de la un protocol
de rutare la altul, însă în general sunt incluse informații ca întârzierea, lărgimea de bandă,
distanța, cantitatea de [Link] este relevantă doar pentru rute generate de același protocol
de rutare, de aceea are o importanță mai mică decât distanța administrativă.
Pentru rutele dinamice, procesul de alegere a căii optime este următorul

1. Dacă rețeaua destinație nu există încă în tabela de rutare, aceasta este introdusă;
2. Dacă rețeaua destinație este o subrețea a unei intrări din tabela de rutare, sunt
comparate distanța administrativă și metrica:
1. Dacă acestea sunt identice sau ruta existentă are o metrică mai bună, nu se
efectuează nicio modificare;
2. Dacă ruta nouă este mai bună, se introduce o nouă intrare în tabela de rutare,
înaintea vechii intrări, astfel încât ruterul să folosească această rută;
3. Dacă rețeaua există deja în tabela de rutare, iar noua rută este mai bună, intrarea este
înlocuită.
Ruterele mențin starea rutelor în tabela de rutare, dar nu și starea pachetelor individuale,
deoarece acest lucru ar însemna o întârziere a comutării. Mai mult, unele rutere folosesc pentru
identificarea rapidă a interfețelor de ieșire o a doua tabelă, numită FIB (engleză forward
information base). Această tabelă este optimizată pentru căutarea rapidă a interfețelor.

Comutarea pachetelor
Comutarea pachetelor este funcția de bază a unui ruter. Pentru a o îndeplini corespunzător,
ruterul trebuie să efectueze următoarele operații

1. să examineze fiecare pachet sosit și să determine tipul acestuia precum și adresa

destinație,
2. să determine adresa următorului ruter (sau a destinației) către care respectivul pachet
trebuie trimis, prin examinarea tabelei de rutare,
3. să determine interfața pe care urmează să fie transmis pachetul,
4. să determine adresa de nivel legătură de date a următorului ruter (sau a destinației),
5. să reîncapsuleze pachetului cu informațiile de nivel doi și trei corespunzătoare și să-l
trimită pe interfața către destinație.
Crearea tabelei de rutare a fost descrisă în secțiunea anterioară. Dacă tabela nu conține
interfața, ci doar adresa următorului ruter (next hop), este aleasă interfața aflată în aceeași rețea
cu ruterul următor. Dacă adresa de nivel legătură de date a acestuia nu este prezentă în
tabela ARP a interfeței, se face o cerere ARP pentru a o obține. Înainte de a transmite pachetul,
este decrementată valoarea câmpului TTL (time-to-live) din antetul IP, pentru a evita buclele de
rutare.
Pentru forwardarea pachetelor IP, designul ruterelor încearcă să minimizeze informațiile
despre starea pachetelor păstrate de ruter. Odată ce un pachet a fost expediat, ruterul nu va mai
reține niciun fel de informație despre acel pachet. Pachetele lipsă și corectarea erorilor sunt
atributele nivelului transport.
Printre cele mai importante decizii care trebuie luate în cadrul procesului de comutare este
cum se procedează în cazul congestiei (adică atunci când sosesc mai multe pachete decât poate
procesa ruterul). În Internet sunt folosite trei politici pentru această situație: aruncarea pachetelor
din coadă care depășesc dimensiunea memoriei tampon a ruterului (metodă cunoscută sub
numele din engleză tail drop), aruncarea pachetelor pe baza probabilității de apariție a congestiei
în ruter (engleză Random early detection) și aruncarea pachetelor pe baza probabilității de
apariție a congestiei pe o legătură/protocol (engleză Weighted random early detection). Diferența
dintre a doua și a treia metodă constă în faptul că funcția de probabilitate folosită și pragul de la
care începe aruncarea pachetelor pot fi diferite în funcție de interfața de intrare sau de protocolul
rutat.

Tipuri de rutere[modificare | modificare sursă]

Rutere individuale[modificare | modificare sursă]

Router Wi-Fi Linksys WRT54G

Pentru conectarea reședințelor individuale și a firmelor mici la serviciile de internet prin

cablu, DSL sau la rețele de cartier se folosesc rutere de mici dimensiuni și nu foarte puternice.
Majoritatea au inclus și un switch, iar unele dintre aceste rutere suportă și conexiuni wireless, în
special prin rețele Wi-Fi, dar și GPRS, UMTS sau WiMAX.[24]
Deși ruterele individuale prezente în acest moment pe piață asigură conectivitatea la
rețeaua locală la viteze de 100/1000 Mbps, multe dintre ele nu sunt capabile să ruteze un
asemenea volum de trafic.[25] Acest compromis a fost făcut deoarece majoritatea conexiunilor
rezidențiale la Internet sunt limitate ca viteză de către furnizor.
Funcționalitatea ruterelor pentru acasă este în general similară cu a celorlalte rutere, dar
acestea mai au o funcție suplimentară, și anume transformarea adreselor IP a tuturor
calculatoarelor din rețea într-o singură adresă IP publică, prin NAT. Acest lucru face ca, din
Internet, întreaga rețea locală să arate ca un singur calculator, însă limitează numărul
conexiunilor simultane (și implicit al utilizatorilor) pe care le poate suporta ruterul.

1. Începeți configurarea Router-ului wireless Linksys prin conectarea

mai întâi la rețea. Dați-i aproximativ 10 secunde pentru a inițializa și
apoi conectați un cablu Ethernet în mufa de perete și în portul din
spatele routerului marcat pe Internet. Apoi, obțineți un alt cablu
ethernet și conectați un capăt la laptop și celălalt într-unul din
porturile etichetate 1-4 de pe router. Computerul este conectat corect
la router pentru a începe configurarea și configurarea.

2. Apoi deschideți o fereastră de browser web pe calculatorul

conectat și tastați [Link] în bara de adrese și apăsați
enter. Va apărea o fereastră care vă solicită un nume de utilizator și o
parolă pentru a accesa pagina de configurare a routerului. Introduceți
admin pentru numele de utilizator și parola.
3. Ar trebui să vedeți pagina de configurare afișată mai jos.  

Accesarea setărilor routerului printr-un browser web.

4. Pe acest ecran trebuie să modificați numele routerului de la

valoarea sa implicită la ceva unic, astfel încât stația de bază să nu fie
confundată cu alta. Derulați în partea de jos a paginii și faceți clic pe
Salvați setările, apoi faceți clic pe Continuați când se afișează
dialogul Setări.

5. Apoi faceți clic pe fila Wireless din partea de sus a ecranului de

setări. Modificați numele rețelei wireless (SSID) de la valoarea
implicită la ceva unic (puteți utiliza același nume pe care l-ați setat ca
numele routerului în pasul anterior.) Apoi dezactivați opțiunea
Wireless Broadcast Broadcast și faceți clic pe Salvați setările și apoi
continuați când sunt setările este afișat un dialog de succes.

6. Faceți clic pe subsecțiunea Wireless Security din partea de sus a

paginii. Pentru a proteja cu parolă rețeaua fără fir, utilizați mai întâi
caseta derulantă Modul de siguranță pentru a selecta WEP și apoi din
caseta derulantă WEP Security selectați 128 biți 26 cifre hex. Alegeți
o parolă între 6 și 8 caractere și introduceți-o în caseta pentru
 expresii de acces. Apoi, faceți clic pe Generați. În cele din urmă,
faceți clic pe Salvați setările și apoi pe Continuare când se afișează
fereastra de dialog Setări. Puteți, de asemenea, să selectați criptarea
WPA, dar nu toate cardurile de rețea acceptă acest lucru, deci
verificați mai întâi documentația.

Creating a MAC Address Filter List will prevent unauthorized computers from using
your connection.

7. Apoi dați clic pe subsecțiunea Filtru MAC wireless din partea de

sus a paginii. Apoi activați Filtrul wireless MAC și selectați opțiunea Permite
numai PC-uri listate pentru a accesa rețeaua fără fir. Faceți clic pe butonul
Salvați setările din partea de jos a ferestrei Listă filtre și apoi pe Continuați.
8. Acum, faceți clic pe butonul Editare listă filtru MAC pentru a afișa o
fereastră nouă (prezentată mai jos) unde veți introduce adresa MAC,
cunoscută și sub denumirea fizică, pentru fiecare computer pe care îl veți
utiliza pentru a vă conecta la rețeaua fără fir. Dacă nu știți cum să obțineți
această informație, urmați pașii de mai jos. După ce ați terminat, faceți clic
pe butonul Salvați setările din partea de jos a ferestrei Listă filtre și apoi pe
Continuare când se afișează Setările. Acum puteți închide fereastra Listă
filtru de adrese Mac.   Crearea unei liste de adrese de adrese MAC va
împiedica calculatoarele neautorizate să utilizeze conexiunea.
9. În sfârșit, faceți clic pe fila Administration (Administrare) din partea
de sus a paginii. Schimbați parola implicită pentru a accesa paginile de
configurare a routerului fără fir introducând una nouă în câmpul Parolă
router și apoi confirmând-o. Aceasta ar trebui să fie o parolă diferită de cea
pe care o configurați pentru criptarea WEP, dar ar trebui să aibă și o
lungime între 6 și 8 caractere. Faceți clic pe butonul Salvați setările din
partea de jos a ferestrei Listă filtre și apoi pe Continuewhen este afișat
caseta de dialog Setări.
10. Dacă ați întâmpinat probleme în timpul acestei proceduri de
configurare, consultați manualul care a fost inclus în router sau contactați
producătorul.
11. Router-ul wireless Linksys este acum sigur.
Rutere pentru companii[modificare | modificare sursă]

Ruter Cisco 1800

Companiile folosesc rutere de toate dimensiunile. Cele mai puternice se află de obicei în cadrul
companiilor de telecomunicații și al centrelor de cercetare, dar multe companii mari au la rândul
lor nevoie de rutere puternice. Multe companii, în special cele cu o răspândire geografică mare,
folosesc un model de achiziție a ruterelor cu trei nivele: acces, distribuție și nucleu (core). [27]
Nivelul acces
Nivelul acces este punctul în care utilizatorii accesează rețeaua. El oferă lărgime de bandă
divizată între utilizatori și filtrare la nivelul 2 al stivei OSI, precum și agregarea rutelor expuse de
acest nivel către nivelurile suplimentare. Ruterele de la acest nivel sunt asemănătoare ca
performanțe cu ruterele pentru acasă și sunt plasate la locații de la marginea rețelei, care nu au
nevoie de reguli complicate de rutare.
Nivelul distribuție
Nivelul distribuție asigură separația între nivelul acces și nivelul nucleu. Ruterele de nivel
distribuție agregă traficul de la mai multe rutere de acces, fie din aceeași locație, fie din locații
diferite, către nodul central al rețelei companiei. Ele asigură și comutarea pachetelor între
diferitele VLANuri ale companiei.
Ruterele de nivel distribuție sunt deseori responsabile de asigurarea calității serviciilor într-o rețea
cu arie geografică mare (WAN), astfel încât pot avea mai multe interfețe WAN, multă memorie și
putere de procesare. Acest tip de rutere poate oferi acces și la anumite grupuri de servere sau
chiar la unele rețele externe. Dacă acest lucru se întâmplă, ruterele trebuie incluse în politica de
securitate a companiei. De aceea, sunt folosite firewalluri sau alte dispozitive de securitate. Când
firma este concentrată într-un singur campus, este posibil ca acest nivel să lipsească. În acest
caz, ruterele de acces, conectate la diferitele rețele locale, sunt interconectate prin rutere de
nucleu.
Nivelul nucleu

Ruter de nucleu Cisco RS1

În cadrul companiei, un ruter de nucleu trebuie să asigure rutarea cu cea mai mare viteză a
pachetelor, fără să le manipuleze în niciun fel, fiind deci optimizate pentru viteză. Un asemenea
ruter interconectează ruterele de nivel distribuție din diferitele locații ale companiei. Când
compania nu are un sediu central unic, acest nivel poate lipsi, rolul său fiind preluat de rețeaua
de telecomunicații care asigură interconectarea diferitelor sedii. În acest caz, nivelul distribuție
devine nivelul superior al arhitecturii.

Rutere pentru rețele de telecomunicații[modificare | modificare sursă]

Vezi și: BGP.

În principiu, companiile de telecomunicații vor folosi în cadrul propriilor rețele o arhitectură

asemănătoare cu cea descrisă în secțiunea de mai sus. Diferențele vor consta în numărul
ruterelor și în felul cum se face interconexiunea cu alte rețele.
Majoritatea companiilor au un număr mic de rețele cu care se conectează (în principiu cele
ale ISPurilor care furnizează internet companiei), pe când companiile de telecomunicații au
interesul să aibă legături directe cu cât mai multe rețele similare, pentru a micșora latența
(întârzierea) pachetelor către orice locație de pe glob.
Ruterele folosite pentru interconectarea între providerii de Internet (mai exact între două sisteme
autonome) și alte rețele mari vor folosi aproape întotdeauna protocolul BGPpentru a schimba
informații[20] . În RFC 4098 sunt definite tipurile de rutere ce folosesc BGP. Ruterele PE (Provider
Edge Router) sunt plasate la marginea unei rețele de ISP și folosesc eBGP pentru a discuta cu
un ruter dintr-un alt sistem autonom (AS). Ruterele SE (Subscriber Edge Router) sunt plasate la
marginea rețelei unui client și folosesc eBGP pentru a discuta cu un ruter al providerului. De
obicei, acest ruter aparține clientului.[29]
Ruter de graniță între provideri interconectează ISPuri, păstrând conexiuni BGP cu alte rutere din
ASul celuilalt provider, iar ruterele de nucleu sunt plasate în interiorul rețelei, nu la periferia sa, și
comunică prin iBGP cu alte rutere de nucleu sau de la marginea rețelei. Aceste rutere pot avea și
alte funcții în cadrul unor rețele private virtuale bazate pe o combinație de BGP și MPLS.[30]

  * Acces Internet pentru abonatii rezidentiali

    * Acces Internet pentru companii

    * Acces Internet pentru ISP

     * Consultanta IT in domeniile: infrastructura retea, servicii de retea, securitate,
servicii de comunicatii

    * Proiectare si gazduire site-uri Web

    * Instalare, configurare si intretinere echipamente de retea

    * Instalare, configurare si intretinere calculatoare

    * Proiectare si instalare retele de comunicatii suport de fibraoptica, FTP sau

wireless. Servicii de calitate, oferite de profesionisti.

  * Solutii anti-virus

      * Mesajele primite sunt scanate inainte de a ajunge in reteaua firmei.

      * Detectarea intrusilor

      * Detectarea si blocarea automata a utilizatorilor neautorizati care incearca sa acceseze o

retea privata prin Internet.

      * Design si implementare de retele intranet si extranet

      * Servicii de transmisie audio/video.

1.2  Existenta unei retele in cadrul firmei

Societatea nu dipune de o retea de de calculatoare care  sunt conectate intre ele si nici

la internet, dispune doar de dotare cu echipamente de calcul aferent dupa cum urmeza

Tip calculator 2Desktop-uri 3 Laptop

Componente
Placa de baza  Asrock G41ML-E, Intel G41 Intel 815E, Asus
Procesor Intel Dual Core 2.5GHz Intel Core2Duo -2.2GHz
Memorie RAM 2 Gb DDR 6400 4 Gb DDR 2
Placa video Incorporata Incorporata
Hard disk 160 GB Sata 2 180 GB
CD-ROM 52x -
DVD-Rewriter 52x/52x/24x -48x/32x/52x
Imprimanta HP 1020 -
Placa retea TRENDNET TEG-ECTX Realtek 10/100 Mb
Placa sunet VIA Platform Realtek Audio
Windows XP Professional SP3

S.O. Windows XP Professional SP3

1.3  Tema de proiectare

  Se va urmari printre altele ca :

- specificatiile de proiectare sa aiba in vedere cerintele de dezvoltare ale beneficiarului pe o

perioada de minim 5 ani,

- reteaua sa fie executata cu elemente pasive si cablu din aceeasi gama

- scopul in care va fi folosita reteaua de beneficiar (tipul aplicatiilor),

- arhitectura cablajului si componentele,

- pozitia si marimea spatiilor tehnice, metoda de marcare si identificare a componentelor de

cablaj .

Executia unei sistem de cablare structurata consta in:

 -proiectarea retelei, intocmirea documentatiei;

 -alegerea componentelor pasive si echipamentelor de retea;
 -instalarea canalului de cablu, montarea cablului UTP,FTP sau FO;
 -montarea prizelor;
 -montare rackuri pentru echipamente;
 -instalarea patch panel-urilor, patch cord-urilor, a echipamentelor de retea;
 -testarea cablurilor si a conecticii;
 -receptia lucrarilor si predarea documentatiei.

Capitolul II: Proiectarea de Ansamblu

2.1. Schema amplasamentului:

 

 
2.2 Deviz estimativ

Costurile retelei

Capitolul III: Proiectarea de Detaliu

3.1.

Subnetizarea retelei

3.2. Configurarea retelei in Packet Tracer.

Router 1:

Inchidem routerul de la butonul ON/OFF , echipam routerul 1 cu o cartela WIC-2T pe slotul 0 si pe slotul
1 cu o cartela WIC-1ENET, deschidem routerul de la butonul ON/OFF.
Router 2:

Inchidem routerul de la butonul ON/OFF , echipam routerul 1 cu o cartela WIC-2T pe slotul 0 si pe slotul
1 cu o cartela WIC-1ENET, deschidem routerul de la butonul ON/OFF.

Router 3:

Inchidem routerul de la butonul ON/OFF , echipam routerul 1 cu o cartela WIC-2T pe slotul 0 si pe slotul
1 cu o cartela WIC-1ENET, deschidem routerul de la butonul ON/OFF.

Router 4:

Inchidem routerul de la butonul ON/OFF , echipam routerul 1 cu o cartela WIC-2T pe slotul 0 si pe slotul
1 cu o cartela WIC-1ENET, deschidem routerul de la butonul ON/OFF.

Router 1: Configurare interfata Seriala si Ethernet

3.3 Schema Topologie retea: