Dosarul nr.

3-352/22
2-22111430-02-3-02082022-1
ÎNCHEIERE
24 octombrie 2022 mun. Chișinău
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții de Apel Chișinău

în componența:
Președintele completului, judecătorul Anatolie Minciuna
Judecători Veronica Negru și Ecaterina Palanciuc

examinând din oficiu chestiunea cu privire la admisibilitatea acțiunii în contencios

administrativ înaintate de către Petru Badicico împotriva Colegiului disciplinar de pe
lângă Consiliul Superior al Magistraturii privind anularea hotărârii nr.136/8 din 01 iulie
2022,

constată:

La 01 august 2022, Petru Badicico, a înaintat la Curtea de Apel Chișinău acțiune

împotriva Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii privind
anularea hotărârii nr.136/8 din 01 iulie 2022 prin care s-a respins contestația depusă de
către Badicico Petru împotriva deciziei Inspecției judiciare nr.437s-547p/m, din 03 iunie
2022 emise în privința acțiunilor judecătorilor Igor Negreanu și Ivan Parii de la
Judecătoria Orhei sediul Rezina.
Întru susținerea acțiunii înaintate, reclamantul a relatat că, la judecarea cauzelor
penale dosare nr. 21r-248/2018 din 07.05.2018, nr. 21r-690/2019 din 21.11.2019, nr.
21ji-134/2021 din 15.03.2021, nr. 1807/2021 din 28.10.2021, nr. 21r-999/2021 din
28.10.2021 emise de Curtea de Apel Chișinău, judecătorii Igor Negreanu și Ivan Parii,
din Judecătoria Orhei, sediul Rezina, au admis abateri disciplinare prevăzute de art. 4
alin. (1) lit. i) şi p) din Legea nr. LP178 din 25.07.2014 cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor, şi anume încălcarea normelor imperative ale legislației în
procesul de înfăptuire a justiției.
Astfel, decizia Inspecției judiciare, cu privire la respingerea sesizărilor asupra
tragerii la răspundere disciplinară a judecătorilor vizați din Judecătoria Orhei, sediul
Rezina şi respectiv cu Hotărârea Completului de examinare a contestațiilor al Colegiului
disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la respingerea
contestației declarate împotriva deciziei de respingere a sesizării emise în privința
acțiunilor judecătorilor Igor Negreanu și Ivan Parii nu este de acord și consideră că aceste
acte ar trebui să fie anulate.
Totodată consideră că, Inspecția judiciară şi Completul de contestație nr. 2 al
Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nu şi-a îndeplinit obligațiile corespunzător, nu a
examinat probele necesare, or, solicitate suplimentar, (audio CD din proces de judecată),
nu a avut un rol activ la examinarea sesizărilor privind tragerea la răspundere disciplinară
a magistraților Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, Igor Negreanu și Ivan Parii, nu a
întreprins toate acțiunile pentru stabilirea adevărului, nu a asigurat posibilitatea
examinării materialelor în mod complet şi obiectiv, prin ce s-a încălcat art. 1 şi 13 al
CEDO şi anume obligația generală a statului de a recunoaște oricărei persoane aflate sub
jurisdicția sa, drepturile şi libertățile definite de Convenție, limitându-i petiționarului
dreptul la un remediu efectiv.

Totodată, judecătorul Igor Negreanu, din Judecătoria Orhei, sediul Rezina, nu a

respectat regula condiționalității datele cu caracter personal, fără să-i fie dat acord printr-
un act de confirmare, cu permisiunea divulgării datelor personale, unde este indicat la
paragraful 3 „Opinia judecătorului vizat în sesizare”, în deciziei nr. 437s-547p/m din 03
iunie 2022, a Inspecției judiciare de respingerea a sesizării depusă la 03 mai 2022, emisă
de inspectorul-judecător Vladimir Brașoveanu conform Hotărârii Curții Constituționale
din 14.09.2016 asupra excepției de neconstituționalitate a unor prevederi care obligă
angajatul de a da explicații în cadrul unei proceduri disciplinare, exprima opinia şi
dezacordul cu privire la plângerea condamnatului la detențiune pe viată Badicico
(condamnat inclusiv pentru omorul locotenentul-colonel ***** aflat în misiune de
serviciu), acest lucru fiind scris de 5 ori.
Astfel nefiindu-i clar, care a fost scopul judecătorului Igor Negreanu, pentru a se
expune în aşa mod, mai mult, nu este clar pentru ce a fost condamnat, or, în sesizare se
regăsește careva înscrisuri pentru care omor a fost condamnat reclamantul.
Totodată mai menționează că, din textul opiniei judecătorului Igor Negreanu, pot
fi calificate ca discursul de instigare la ură şi discriminare către reclamant, pe când de
facto discursurile instigatoare la ură este interzisă prin Legea nr. LP121/2012 privind
asigurarea egalității. Acest fapt, duce la o sancțiune disciplinară gravă. Or, judecătorul
vizat nu este în drept să divulge date personale ale persoanelor la care nu se face trimitere
în cauza sesizării către CSM, cât nu prezintă un document oficial de la partea vătămată,
că dă acordul să fie publicată informatia cu caracter personal.
Prin urmare consideră că, aceste acțiuni ale judecătorului Igor Negreanu, se
clarifică la abatere gravă.
Mai mult decât atât, judecătorul Igor Negreanu, a dat indicații inspectorului-
judecător Vladimir Brașoveanu din cadrul Inspecției Judiciare, organ specializat al
Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), unde în decizia cu nr. 437s-547p/m se indică
că, în caz că inspectorul judiciar s-ar expune pe marginea legalității hotărârilor constatate
de condamnatul pe viață Badicico (condamnat inclusiv pentru omorul locotenentul-
colonel ***** aflat în misiune de serviciu), acesta ar constitui o imixtiune gravă în
înfăptuirea justiției, prin aceasta arogându-și atribuții de înfăptuirea justiției.
Astfel nefiindu-i clar, ca un judecător de instrucție, îl îndeamnă pe inspectorul-
judecător Vladimir Brașoveanu din cadrul Inspecției Judiciare, organ specializat al
Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), s-ar expune pe marginea legalității
hotărârilor constatate de condamnatul pe viață Badicico (condamnat inclusiv pentru
omorul locotenentul-colonel ***** aflat în misiune de serviciu), acesta ar constitui o
imixtiune gravă în înfăptuirea justiției, prin aceasta arogându-și atribuții de înfăptuirea
justiției. Acest lucru este firesc de necrezut, de parcă sesizarea examinează judecătorul de
instrucţie Igor Negreanu, şi nu Inspecția Judiciară, organ specializat al Consiliului
Superior al Magistraturii (CSM).
În același context în scopul respectării dreptului la viață conform de art. 28 din
Constituție şi art. 8 din CEDO, răspândirea informației despre viață privată şi identitatea
victimei discriminării este constituită o faptă interzisă.
Totodată, judecătorii Igor Negreanu şi Ivan Parii, din Judecătoria Orhei, sediul
Rezina, nu s-a expus în opiniile sale la toate capetele din sesizare, adică, a negat faptele
care confirmă abaterile disciplinare judecătorilor vizați, dar s-a limitat doar pe o cauză.
Astfel, completului de examinare a contestațiilor prin hotărîrea nr. 136/8 din 01
iulie 2022, neîntemeiat în viziunea reclamantului, a respins contestația depuse de
reclamant împotriva deciziei nr. 437s-547p/m din 03 iunie 2022, a Inspecției judiciare de
respingere a sesizărilor depuse la 03 mai 2022, emise în privința acțiunilor judecătorilor
Igor Negreanu și Ivan Parii, de la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

În asemenea circumstanțe, în condițiile în care însuși reclamantul este subiectul

care a depus contestația împotriva Completului de examinare a contestațiilor nr. 136/8
din 1 iulie 2022, este indubitabil faptul că acesta poate invoca un interes legitim pe
marginea activității administrative realizate şi a actului administrativ emis, fapt ce
presupune în mod automat că, reclamantul poate revendica încălcarea, prin activitatea
administrativă, a unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ.
Astfel, având în vedere că acțiunea a fost formulată cu referire la activitatea
jurisdicțională reglementată printr-o Lege organică specială - Legea nr. LP178 din 25
iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, consideră că acțiunea
urmează a fi declarată admisibilă.
În accepțiunea art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor nr. LP178 din 25 iulie 2014, completele de contestație
examinează contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de respingere a sesizării.
Procedura în faţa completelor de contestație este scrisă. Completele de contestație decid:
admiterea contestației şi restituirea cauzei inspecției judiciare pentru verificări
suplimentare; respingerea contestației ca neîntemeiată.
În speţa dedusă judecății prezintă relevanță şi prevederile 85, 86.1 ale
Regulamentului cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin hotărârea nr.
HG5 05/24 din 13 noiembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, care
reglementează că hotărârea privind respingerea contestației împotriva deciziei inspecției
judiciare de respingere a sesizării este fără drept de atac.
Astfel reține, că contestația împotriva hotărârii completului de contestație prin
care a fost respinsă contestația împotriva deciziei Inspecției judiciare de respingere a
sesizării se va restitui fără examinare printr-o decizie motivată a Colegiului disciplinar.
Prin lege organică şi anume articolele 27 - 29 din Legea nr. LP178 din 25 iulie
2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, este reglementată detaliat
procedura de examinare a contestațiilor împotriva deciziilor Inspecției Judiciare.
 Astfel menționează că, o persoană interesată căreia Inspecția Judiciară i-a respins
o sesizare, iar, Completul de examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar i-a
respins o contestație ca neîntemeiată şi soluția fiind definitivă, nu poate utiliza o cale de
atac prevăzută de lege.
Mai mult, legiuitorul a optat doar pentru posibilitatea contestării hotărârilor
Colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare, adoptate în
condițiile art. 36 alin. (1) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.
LP178 din 25 iulie 2014, dar nu şi a hotărârilor Colegiului disciplinar privind respingerea
contestației. Prin urmare, în condițiile în care acțiunea în contestare nu întrunește
condițiile procedurale pentru a fi apreciată ca fiind admisibilă, instanța de judecată nu va
purcede la examinarea şi soluționarea fondului cauzei de contencios administrativ în
contestare la acțiunea reclamantului, deoarece chestiunile de procedură preced fondul
acțiunii în contenciosul administrativ.
În acest context invocă că, legea organică i-a oferit numai 2 niveluri de jurisdicție,
atâta cât a considerat legiuitorul Republicii Moldova, astfel dreptul reclamantului este
afectat în substanța sa, prin prisma încălcării art. 13 al Convenției CEDO „Dreptul la un
remediu efectiv. Or, art. 13 din CEDO, indică că, orice persoană, ale cărei drepturi şi
libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa
efectiv unei instanțe naționale, chiar si atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane
care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.
Art. 4 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova indică că, dacă există
neconcordanțe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la
care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările
internaționale”, iar, art. 16 din Constituția RM, prevede că, toți cetățenii Republicii
Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităților publice, fără deosebire de rasă,
naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere s-au de
origine socială.
Totodată reține că, fiind deosebit de important faptul, că conform art. 53 alin. (1)
din Constituția RM, persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-
un act administrativ s-au prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este
îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea
pagubei. Articolul 54 din Constituția RM (1) în Republica Moldova nu pot fi adoptate
legi care ar suprima s-au ar diminua drepturile şi libertățile fundamentale ale omului şi
cetățeanului (2) Exercițiul drepturilor şi libertăților nu poate fi supus altor restrângeri
decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului
International şi sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale,
bunăstării economice a țârii, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi
infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților şi demnității altor persoane, împiedicării
divulgării informațiilor confidențiale s-au garantării autorității şi imparțialității justiției.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele
20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o şi nu
poate atinge existența dreptului s-au a libertății.
Menționează că, prin hotărârea Completului de examinare a contestațiilor nr.
136/8 din 01 iulie 2022, de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii i s-a explicat
reclamantului că, în cadrul examinării sesizării s-a stabilit că, motivele invocate de autor
nu reprezintă fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare în acțiunile judecătorului
vizat, prevăzute de art. 4 alin. (1) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor, iar Decizia Inspecției judiciare din 03 iunie 2022, este întemeiată. Prin
hotărârea Completului de examinare a contestațiilor nr. 136/8 din 01 iulie 2022,
contestația depusă de Petru Badicico a fost respinsă ca neîntemeiată, aceasta fiind
definitivă, în temeiul art. 29 alin. (3) al legii cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor.
În această ordine de idei, prin aplicarea art. 29 alin. (3) al Legii cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. LP178 din 25 iulie 2014, poate de reținut și
argumentul reclamantului cu referire la faptul, că prin procedurile administrative în cauză
i-a fost îngrădit accesul la justiție, garantat de art. 20 din Constituția RM, iar conform
alin. (2) „nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție”.
Conform jurisprudenței CtEDO (a se vedea, Ghirea împotriva Moldovei, cererea
nr. 15778/05, hotărârea din 26.09.2012), principiul egalității armelor este unul din
elementele noțiunii mult mai largi a procesului echitabil, care prevede că fiecare parte
trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care
să nu-i plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu partea adversă.
Din considerentul că un prim aspect al procesului echitabil este înfăptuirea justiției
de către „un tribunal investit de lege”, adică în primul rând având competență clar
stabilita de legea națională, ajunge la concluzia că examinare acțiunii în contencios
administrativ, trebuie să fie desfășurată după competența la Curtea de Apel Chișinău, ca
instanță competentă să judece acțiunile în contencios administrativ împotriva hotărârilor
(acțiunilor/inacțiunilor) Consiliului Superior al Magistraturii.
Astfel, consideră că, Inspecția Judiciară şi Completul de contestație nr. 2 al
Colegiului disciplinar de pe lângă CSM nu şi-a îndeplinit obligațiile corespunzător, nu a
ridicat copie CD-audio ședinței de judecată, nu a ridicat extrasul din cancelaria
Judecătoriei Orhei, sediul Rezina cu privire la data expedierii deciziei motivate, cât şi nu
a verificat nici procesul-verbal al ședințelor de judecată, nu a avut un rol activ la
examinarea sesizărilor privind tragerea la răspundere disciplinară a magistraților
Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, Igor Negreanu și Ivan Parii, nu a întreprins toate
acțiunile pentru stabilirea adevărului, nu a asigurat posibilitatea examinării materialelor
în mod complet şi obiectiv, prin ce s-a încălcat art. 1 şi 13 al CEDO şi anume obligația
generală a statului de a recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa, drepturile şi
libertățile definite de Convenție, limitându-i petiționarului accesul liber la justiție şi la un
remediu efectiv, or, prin aplicarea art. 29 alin. (3) al Legii cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor, prin care hotărârea privind respingerea contestației împotriva
deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este definitivă, se încalcă principiul
egalității armelor, care este unul din elementele noțiunii mult mai largi a procesului
echitabil, garantat de art. 6 al CEDO.
Corespunzător principiul preeminenței dreptului ce constituie şi una din exigențele
unui proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția CEDO (a se vedea,
Roşca împotriva Moldova, nr. 6267/02 din 22.03.2005), consideră că este necesară o
abordare complexă, reieșind din efectele normei prevăzute la art. 29 alin. (3) din Legea
178/2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în raport cu toţi
justițiabilii.

Pârâtul, Consiliul Superior al Magistraturii, fiind notificat despre acțiunea depusă,

prin referința expediată la adresa instanței la 30 septembrie 2022, a solicitat declararea în
conformitate cu art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, ca fiind inadmisibilă acțiunea
în contencios administrativ, întrucât, la caz reclamantul nu întrunește condițiile pentru
admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ, devreme ce nu poate revendica
încălcarea, prin activitatea administrativă a unui drept vătămat în sensul art. 17 Cod
administrativ. Or, determinarea de către norma legală aplicabilă a caracterului definitiv al
hotărârii ce constituie obiectul acțiunii înaintate în prezenta cauză exclude dreptul
revendicării de către reclamant în instanța de judecată a pretinselor drepturi prin hotărârea
contestată, motiv pentru care se constată că în speță se întrunesc condițiile stabilite de art.
207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, în baza căruia acțiunea în contencios
administrative, urmând a fi declarată inadmisibilă, actul contestat exceptând controlul
judecătoresc.

Studiind materialele cauzei, instanța de judecată consideră că, pretinsa acțiune

înaintată de către Petru Badicico, urmează a fi declarată inadmisibilă, din următoarele
motive.
Conform art.191 alin. (3) Codul administrativ, Curtea de apel Chișinău soluționează
în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva hotărârilor Consiliului
Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al Procurorilor, actelor emise de Banca
Națională a Moldovei, precum și acțiunile în contencios administrativ atribuite în
competenta sa prin Codul electoral.
Art.3 Cod administrativ, prevede că, legislația administrativă are drept scop
reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a controlului
judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor și a libertăților
prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținându-se cont de interesul public și
de regulile statului de drept.
Conform art.5 Cod administrativ, activitatea administrativă reprezentă totalitatea
actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor
reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de
putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.
Art. 20 din Codul administrativ, prevede că, dacă printr-o activitate administrativă
se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi
revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele
de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ,
conform prezentului cod.
 Conform art. 39 Cod administrativ, orice persoană care revendică un drept vătămat
de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a
unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.
Conform art.17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate
stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.
Art. 189 alin. (1) și alin. (2) Cod administrativ prevede că, orice persoană care
revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități
publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.
O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea
publică nu a soluționat în termen legal o cerere.
Conform art.207 al.(1) al. (2) lit. e) Cod administrativ, instanța verifică din oficiu
dacă sânt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul
administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca
atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios
administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul nu poate revendica
încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17.
Relaționând circumstanțele cauzei la normele pre-citate, instanța de judecată
conchide că, unul dintre elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ este
revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din formele activității administrative.
Or, reclamantul care înaintează acțiune în contencios administrativ trebuie să urmărească
și să justifice procesual pentru testul de admisibilitate revendicarea unui drept subiectiv
propriu căruia îi se aduce atingere prin activitatea administrativă contestată sau prin
refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul legal o cerere.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă, o acțiune în contencios administrativ trebuie să
urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat.
Astfel, pentru înaintarea acțiunii în contencios administrativ, reclamantul trebuie să
invoce un drept al său, căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art.17 din Codul administrativ,
acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 Cod administrativ.
Astfel, prevederile art. 17 Cod administrativ, se referă la orice drept subiectiv
reglementat de normele dreptului material, deci anume dreptul substanțial reglementează
situațiile juridice subiective ce caracterizează statutul juridic al persoanelor care participă
la viața juridică.
Acest argument impune și raționamentul că, dreptul procedural reglementează doar
formele ce necesită a fi respectate pentru a obține pe cale judiciară o protecție a unui
drept subiectiv în sensul art. 17 Cod administrativ.
În această ordine de idei, completul specializat reține că, prin prezenta acțiune se
solicită, anularea hotărârii Colegiului disciplinar nr.136/8 din 01 iulie 2022, prin care s-a
respins ca neîntemeiată contestația împotriva deciziei Inspecției Judiciare nr.437s-547p/m
din 03 iunie 2022, emise pe marginea sesizării depusă la 03 mai 2022 asupra acțiunilor
judecătorilor Negreanu Igor și Parii Ivan , de la Judecătoria Rezina (sediul central).
 Astfel, completul judiciar reține că, Petru Badicico a contestat decizia Inspecției
judiciare nr.437s-547p/m din 03 iunie 2022, în calitate de parte a raportului administrativ
existent, or, hotărârea dată a fost adoptată ca urmare a examinării contestației depuse de
ultimul împotriva deciziei Inspecției judiciare nr. 437s-547p/m din 03 iunie 2022, emise
pe marginea sesizării depusă la 03 mai 2022 asupra acțiunilor judecătorilor Negreanu
Igor și Parii Ivan de la Judecătoria Rezina(sediul central).
În asemenea circumstanțe, în condițiile în care însuși Petru Badicico este subiectul
care a depus contestația împotriva deciziei Inspecției judiciare nr. 437s-547p/m din 03
iunie 2022 prin care s-a respins contestația, ca neîntemeiată, emisă pe marginea sesizării
depuse la 03 mai 2022 asupra acțiunilor judecătorilor Negreanu Igor și Parii Ivan de la
Judecătoria Rezina(sediul central), emisă de asemenea la plângerea lui Petru Badicico,
este indubitabil faptul că acesta poate invoca un interes legitim pe marginea activității
administrative realizate și a actului administrativ emis, fapt ce presupune în mod automat
că, reclamantul poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în
sensul art.17 din Codul administrativ.
Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ reține la caz prevederile art.27 alin.(1) din Legea cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, potrivit căruia completele de
examinare a contestaţiilor ale colegiului disciplinar verifică contestaţiile împotriva
deciziilor inspecţiei judiciare de respingere a sesizărilor.
În accepțiunea art.28 alin.(1) și (3) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară
a judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, completele de contestaţie examinează
contestaţiile împotriva deciziilor inspecţiei judiciare de respingere a sesizării. Procedura
în faţa completelor de contestaţie este scrisă.
Completele de contestaţie decid: a) admiterea contestaţiei şi restituirea cauzei
inspecţiei judiciare pentru verificări suplimentare; b) respingerea contestaţiei ca
neîntemeiată. În temeiul art.29 alin.(3) al legii menționate, hotărârea privind respingerea
contestaţiei împotriva deciziei inspecţiei judiciare de respingere a sesizării este definitivă.
În speța dedusă judecății prezintă relavanță și prevederile 85, 86.1 ale
Regulamentului cu privire la activitatea Colegiului disciplinar, aprobat prin hotărârea
nr.505/24 din 13 noiembrie 2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, care
reglementează că hotărârea privind respingerea contestaţiei împotriva deciziei inspecţiei
judiciare de respingere a sesizării este fără drept de atac. Contestația împotriva hotărârii
completului de contestație prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei
Inspecției judiciare de respingere a sesizării se va restitui fără examinare printr-o decizie
motivată a Colegiului disciplinar.
În acest sens, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ notează că, în conformitate cu art.71 din Legea nr.947-XIII din 19 iulie
1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și art.8 din Legea nr.178 din 25 iulie
2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, Inspecția Judiciară și Colegiul
disciplinar ca organe specializate ale Consiliului Superior al Magistraturii, activează
independent și exercită atribuții quasi-judiciare. Întrucât examinarea sesizărilor se poate
finaliza cu aplicarea unei sancțiuni disciplinare în privința unui magistrat independent și
inamovibil, în activitatea de înfăptuire a justiției a căruia sunt interzise orice fel de
imixtiuni, atât Inspecția Judiciară cât și Colegiul disciplinar activează ca un „tribunal”.
Astfel, conform art.27 alin.(2) și 29 alin.(1) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu
privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, completele de contestație sunt formate
din trei membri ai colegiului disciplinar numiți prin hotărârea colegiului disciplinar. În
completul de contestație sunt incluși, în mod obligatoriu, doi judecători și un reprezentant
al societății civile. Iar hotărârea privind respingerea sesizării se adoptă cu votul unanim al
membrilor completului de contestație.
În consecință, prin lege organică și anume articolele 27-29 din Legea nr.178 din 25
iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, este reglementată detaliat
procedura de examinare a contestațiilor împotriva deciziilor Inspecției Judiciare.

Astfel, o persoană interesată căreia Inspecția Judiciară i-a respins o sesizare, poate
utiliza o „cale de atac prevăzută de lege”, depunând o contestație la Completul de
examinare a contestațiilor al Colegiului disciplinar. Aceste două etape procedurale,
prevăzute de legea organică, reprezintă activități quasi-judiciare, întrucât conțin atât șanse
cât și garanții ale apărării dreptului pretins încălcat, cât și rigori de formă, conținut și
termene de procedură.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, interpretând articolul
6§1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a stabilit că „dreptul la un tribunal”
(accesul liber la justiție) nu este unul absolut, poate fi limitat, reglementarea sa fiind
adesea variabilă în timp și în spațiu, în funcție de nevoile și resursele comunității și ale
indivizilor (cauzele Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii din 21 februarie 1975,
§38, Ashingdane contra Regatului Unit din 28 mai 1985, §57). Condiția impusă constant
de jurisprudența Curții în aplicarea articolului 6§1 din Convenție cere ca limitările
operate de către statele contractante să nu restrângă nejustificat accesul individului la un
„tribunal” în măsura în care dreptul în discuție să fie afectat în chiar substanța sa.
În acest context, completul judiciar atestă că, reclamantul Petru Badicico a avut
acces la un „tribunal”, iar legea organică i-a oferit 2 niveluri de jurisdicție, atâta cât a
considerat legiuitorul Republicii Moldova suficient, astfel încât dreptul acestuia nu este
afectat în substanța sa.
Această concluzie este fortificată și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara victimă, acesta
trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale probabilității survenirii unei
încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente niște simple bănuieli sau
conjuncturi (cauza Senator Lines GmbH împotriva a cincisprezece state membre ale
Uniunii Europene, cererea nr. 45572/00).
Prin urmare, analizând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate
supra, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că acțiunea urmează a
fi declarată inadmisibilă, având în vedere că acțiunea acestuia a fost formulată cu referire
la activitatea jurisdicțională reglementată printr-o Lege organică specială - Legea nr.178
din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
 Prin hotărârea nr.136/8 din 01 iulie 2022 a Completului de examinare a
contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii
i s-a explicat lui Petru Badicico că, în cadrul examinării sesizării s-a stabilit că, motivele
invocate de autor nu reprezintă fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare în acțiunile
judecătorilor vizați, prevăzute de art.4 alin.(1) al Legii cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor, iar decizia nr.437s-547p/m din 03 iunie 2022 a Inspecției
judiciare emisă pe marginea sesizării depuse la 03 iunie 2022 asupra acțiunilor
judecătorilor Negreanu Igor și Parii Ivan de la Judecătoria Rezina(sediul central) este
întemeiată.
În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ menționează că, la depunerea contestației împotriva hotărârii nr.136/8 din
01 iulie 2022 a Completului de examinare a contestațiilor nr.2 al Colegiului disciplinar de
pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, reclamantul Petru Badicico greșit s-a bazat
pe prevederile art.39 alin.(1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, deoarece, din dispozițiile acestei norme reiese că,
pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii hotărârile Colegiului disciplinar
emise în modul stabilit de art. 36 alin. (1) al legii indicate, potrivit căruia Colegiul
disciplinar poate hotărî: a) constatarea abaterii disciplinare şi aplicarea uneia dintre
sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 6; b) constatarea abaterii disciplinare şi sistarea
procedurii disciplinare, în cazul în care au expirat termenele de tragere la răspundere
disciplinară; c) încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care nu a fost comisă o
abatere disciplinară; d) încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării sesizării
depuse, când părţile nu insistă la examinarea sesizării pe fond, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art.19 alin.(4).
În speță, completul reiterează că prin decizia nr. 136/8 din 01 iulie 2022 a
Colegiului disciplinar, contestaţia depusă de Petru Badicico a fost respinsă ca
neîntemeiată, astfel încât aceasta nu se încadrează în categoria deciziilor stabilite de
art.36 al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178 din 25 iulie
2014, pasibile de contestare în faţa Consiliului Superior al Magistraturii conform art.39
alin.(1) din aceiași lege.
În această ordine de idei, nu poate fi reținut nici argumentul recurentului Petru
Badicico cu referire la faptul că i-a fost îngrădit accesul la justiţie, întrucât în această
situație cadrul normativ pertinent instituie o dublă jurisdicție la examinarea sesizării, iar
legiuitorul a optat doar pentru posibilitatea contestării hotărârilor colegiului disciplinar
privind rezultatul examinării cauzei disciplinare adoptate în condițiile art.36 alin.(1) al
Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr.178 din 25 iulie 2014, dar
nu și a hotărârilor colegiului disciplinar privind restituirea contestației.
Din considerentele menționate completul specializat pentru examinarea acţiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
conchide asupra inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ depusă de Petru
Badicico împotriva Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii
cu privire la contestarea actelor administrative.
În acest context, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ punctează că,
admisibilitatea/inadmisibilitatea unei acțiuni, nu se limitează doar la temeiurile
menționate în special la art.207 alin.(2) din Codul administrativ, exercitarea efectivă a
unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri certe și concludente.
Totodată, instanța ține să menționeze că declararea inadmisibilă a acțiunii exclude
examinarea fondului cauzei de contencios administrativ atât din perspectiva
circumstanțelor de fapt, cât și motivelor de drept.
În conformitate cu prevederile art.207 alin.(1) și alin. (2) , art.230 Cod
administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de
Apel Chișinău, -

dispune:

Se declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de către Petru

Badicico împotriva Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii
privind anularea hotărârii nr.136/8 din 01 iulie 2022
Se explică lui Petru Badicico, că declararea acțiunii inadmisibilă în temeiul art.207
alin.(2) lit. e) Cod administrativ, exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a
aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.
Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție în termen de 15
zile de la notificarea ei, prin intermediul Curții de Apel Chișinău.

Președintele completului, judecătorul Anatolie Minciuna

Judecător Veronica Negru

Judecător Ecaterina Palanciuc