Pregătirea fizică a extremei in

jocul de handbal
Pe cele două extreme joacă cei mai iuți jucători de pe teren. Aici nu mai e
nevoie de înălțime și de brațe puternice, ci mai degrabă de viteză, finețe și
calități motrice speciale. Extremele sunt explozive și au o imaginație
bogată. Extremele țâșnesc primele pe contraatac, de aceea au nevoie de
multă pregătire fizică si calități motrice.

Pregătirea fizica generala este activitatea practica care

urmărește sa asigure o buna capacitate de lucru a organismului
in condițiile efortului fizic. Efectuarea planificata a pregătirii
fizice generale pe parcursul tuturor perioadelor de antrenament
asigura formarea unui larg bagaj de deprinderi motrice care
facilitează munca stricta de specializare. Un accent deosebit
asupra pregătiri fizice generale se pune in special in prima
perioada de pregătire. Aceasta are o durata de aproximativ trei
saptamâni.

Ca sarcini in aceasta perioada enumeram: 

- intrarea progresiva in efort si adaptarea treptata si cat mai

rapida a organismului sportivilor la solicitările antrenamentelor
de baza;

- perfecționarea pregătirii fizice, o pondere mare acordându-se

pregătirii fizice generale

- perfecționarea tehnicii de baza, a tehnicii specifice posturilor

si a tacticii individuale legata de execuția tehnica.

Din aceste sarcini rezulta ca ponderea cea mai mare in

aceasta perioada o au pregătirea fizica generala si pregătirea
tehnica de baza. 

Dezvoltarea corespunzătoare a organismului din punct de

vedere funcțional respectiv adaptarea la efort se realizează prin
exerciții de pregătire fizica generala si multilaterala cu accent
pe [Link] cadru pregătirii fizice se va urmări
îmbunătățirea calităților motrice in forma lor generala de
manifestare precum si prelucrarea grupelor si lanțurilor
musculare implicate in execuții tehnice mai dificile ce urmează
sa fie învățate sau perfecționate. In aceste condiții raportul
dintre parametrii efortului este caracterizat printr-un volum
mare, intensitatea si complexitatea fiind ceva mai scăzute. O
buna pregătire fizica generala asigura suportul optim pentru
îmbunătățirea pregătirii fizice specifice si in general pentru o
evoluție buna a pregătirii ulterioare

2 Pregatirea fizica specifica

Pregatirea fizica specifica reprezinta procesul de educare a

aptitudinilor fizice specifice jocului de handbal. Aceasta
activitate se desfasoara in conditii cat mai apropiate de
conditiile de joc si se realizeaza intr-o stransa interdependenta
cu insusirea deprinderilor tehnico-tactice. Pregatirea fizica
specifica nu poate suplini pregatirea fizica generala, cele doua
aspecte ale pregatirii fizice fiind in stransa legatura, se
interconditioneaza reciproc. Pregatirea fizica specifica isi face
aparitia incepand cu etapa a doua de pregatire, cu o durata de
aproximativ sase saptamani.

In aceasta etapa apar urmatoarele sarcini:

- perfectionarea pregatirii fizice in cadru careia creste treptat ponderea

celei specifice;

- perfectionarea tehnicii prin mijloace cu structuri mai complexe si mai

apropiate conditiilor de joc;

- perfectionarea mijloacelor si combinatiilor tactice de baza, a

principalelor mecansime de functionare a sistemelor de joc
adoptate de echipa, precum si studierea si consolidarea
verigilor deficitare din continutul diferitelor faze de joc.

In aceasta etapa creste ponderea pregatirii fizice specifice

pundu-se acces pe cresterea vitezei de executie a elementelor
tehnico-tactice, pe asigurarea cunatumului necesar de forta in
executarea cu inalta maiestrie a tehnicii, precum si imbunatirea
treptata a rezistentei in regim de viteza indemanare si forta.

Sarcinile si continutul acestei etape impun o reducere a

volumului si o crestere importanta a intensitatii si complexitatii.
Este bine ca la inceputul acestei perioade echipa sa participe la
un turneu de pregatire si verificare.

In etapa a treia de pregatire, cu o durata de aproximativ trei

saptamani, apar uramtoarele sarcini:

- perfectionarea pregatirii fizice, pondere prioritara avand forma specifica;

- perfectionarea elementelor tehnico-tactice in conditii analogice jocului, a

fazelor, a sistemelor de joc si a jocului bilateral;

- perfectionarea aspectelor speciale de tactica.

Apropierea de perioada competitionala impune asigurarea

unui ritm de exercitii tehnico-tactice egal cu cel intalnit in
jocurile oficiale si chiar superior [Link] si forta
exercitiilor, precum si rezistenta de viteza si forta trebuie sa se
ridice la cotele jocurilor oficiale. Ca urmare, mijloacele folosite
vor avea o complexitate analoga structurii jocului.

In mod firesc, volumul va inregistra o scadere iar

intensitatea si complexistatea vor creste in continuare.

La fel ca si la etapa precedenta, la finalul acestei etape este

indicat ca echipa sa participe la un turneu cu jocuri de verificare
cu adversari puternici.

Calitatile motrice specifice jocului in aparare

Viteza

Prin viteza se intelege capacitatea omului de a executa

miscarile cu rapiditate si frecventa maxima. Referindu-se la
handbal, viteza respectiva, capacitatea jucatorului de a executa
actiunile de atac si aparare intr-un timp cat mai scurt.

Viteza este o calitate motrica innascuta, mai putin perfectibila facand

parte din zestrea ereditara a individului.
Viteza este determinata de o intreaga serie de factori:

- activitatea scoartei cerebrale (raportul dintre excitatie si inhibitie);

- excitabilitatea cailor nervoase senzitive si motorii;

- gradul de excibilitate si reactivitatea muschiului;

- viteza proprie a muschiului angrenat in miscare;

- compozitia muschiului;

- nivelul al celorlalte calitati motrice;

- corectitudinea executiei tehnice.

In handbal viteza se manifesta sub urmatoarele forme:

- viteza de reactie (timpul latent al reactiei motrice);

- viteza de executie (viteza unei singure miscarii);

viteza de repetitie (frecvanta miscarilor).

Pe langa aceste trei forme mai apar si manifestari ale vitezei

in combinatie cu celelalte calitati motrice:

- viteza in regim de rezistenta;

- viteza in regim de forta;

viteza de decizice (viteza de reactie in combinatie cu viteza de executie);

Pentru dezvoltarea vitezei trebuie sa se tina cont de

urmatoarele principii metodice:

1 - Miscarile de executare in timpul exercitiilor sa fie identice;

2 - Durata exercitiilor sa fie scurta (7-10 s.);

3 - Numarul de repetarii poate oscila intre 15 si 20;

4 - Refacerea dupa efort trebuie sa fie completa;

5 - Volumul de lucru trebuie sa fie redus;

6- Lucrul pentru viteza se realizeaza la inceputul

antrenamentului dupa o incalzire usoara.

Metode de lucru in dezvoltarea vitezei:

- metoda repetitiei;

- metoda executiei la semnal;

- metoda executiei in conditii usurate;

- metoda executiei in conditii ingreuiate.

Forta

Forta reprezinta capacitatea organismului uman de a

invinge o rezistenta externa sau interna prin intermediul
contractiei musculare.

Forta este o calitate motrica perfectabila, fiind conditionata

de mai multi factori:

- capacitatea de concentrare a proceselor corticale fundamentale;

- numarul fibrelor musculare angrenate in efort;

- calitatea proceselor metabolice si substratul energetic al contractiei;

- durata contractiei musculare;

- varsta sportivilor;

- sexul sportivilor;

- nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice;

- factori psihici.

Forma de manifestare ale fortei:

1 Forta maxima 
2 Forta in regim de viteza

3 Forta in regim de rezistenta

Dezvoltarea fortei presupune aplicarea unui excitant de o

anumita valoare, care trebuie sa realizeze un anumit grad de
incordare musculara.

Metode de dezvoltare a fortei:

[Link] cu greutati mici

- repetari pana la refuz

- la juniori incarcatura trebuie sa fie 30-40% din capacitatea maxima, la

seniori de 50-60%

- un numar de 20-25 de repetari in 5-10 serii

- se folosesc benzi elastice, bara de haltere, gantere

dezvolta forta in regim de rezistenta

[Link] cu greutati mijlocii:

- valoarea incarcaturii este in functie de nivelul pregatirii

- 4-7serii a 3-5 repetari

dezvolta forta in regim de viteza

[Link] halterofilului:

- se lucreaza cu bara si cu discurile

- cresterea efortului se face in mai multe modalitati 

- este specifica lucrului cu juniorii mari si seniorii

- dezvolta forta maxima 

intre-un antrenament se executa 2-4 serii, 3-5 repetari si pauza 2-4

minute in serii

[Link] "power-training"
- dezvolta forta in regim de viteza

- cuprinde trei grupe de exercitii: cu greutati, cu mingi medicinale,

exercitii acrobatice

- dupa executia a trei exercitii din prima grupa, pauza 2-3 minute, se
executa exercitiile din grupa a doua, pauza 2-3minute, urmand exercitiile
din grupa a [Link] integrala se poate relua de2-3 ori cu pauze de 2-5
minute intre serii.

[Link] pliometrica:

- dezvolta forta in regim de viteza

- se bazeaza pe "ciclul intindere-scurtare" a fibrei mussculare

- exista doua tipuri de antrenament pliometric:antrenamentul pur

pliometric si antrenamentul mixt

- sarituri in adancime, 8-10 sarituri legate, 4-8 serii cu 7-8 minute intre
serii

se folosesc lazi (1m baieti, 0,8m fetele)banci de gimnastica, garduri de

atletism sau bara de haltere.

Mijloace pentru dezvoltare fortei:

a) Exercitii din gimnastica

- flotari in brate

- genuflexiuni

- sarituri

- exercitii la sol sau la spaliere

b) Exercitii la aparate:

- uracare oe franghie

- tractiuni in brate

- exercitii la spaliere

c) Exercitii cu halterele:
- impins culcat

- ridicare la piept si lasare la sol 

- flexii si extensii ale bratelor

- genuflexiuni cu haltera

- indoiri laterale, rasuciri

Rezistentza

Rezistenta face parte din categoria calitatilor motrice

labile, usor perfectibile si reprezinta capacitatea organismului
de a efectua un timp indelungat eforturi fizice.

Rezistenta este conditionata de:

- capacitatea sistemului nervos de a coordona aparatul locomotor si

functiile vegetative

- adaptarea la efort a sistemului cardiovascular si respirator

- calitatea surselor energetice si a metabolismului muscular

- energia anaeroba alactacida

- energia anaeroba lactacida

- energia aeroba

- factori psihici (vointa)

Forme de manifestare a rezistentei sunt:

- rezistenta la efort la intensitate mica 

- rezistenta la efort de intensitate medie

- rezistenta la efort de intensitate mare

- rezistenta la efort de intensitate submaximala

- rezistenta la efort de intensitate maximala

In antrenamentele cu copiii si juniorii III folosirea eforturilor cu
intensitate maximala trebuie sa se faca cu [Link] juniorii
I si II se pot utiliza cu curaj aceste eforturi, deoarece
organismul acestora face fata cu succes acestor solicitari. In
cadrul unui ciclu saptamanal se pot planifica chiar doua lectii in
care intensitatea efortului poate fi submaximala sau chiar
maximala.

Metode folosite pentru dezvoltarea rezistentei:

1. Metoda cresterii duratei: 

se bazeaza pe cresterea treptata a volumului de lucru.

2. Metoda cresterii tempoului:

- cresterea progresiva a intensitatii efortului de la un ciclu saptamanal la

altul;

- se face in functie de starea de antrenament;

- se realizeaza prin accelarea actiunilor.

3. Metoda cu intensitate variabila:

- se caracterizeaza prin modificarea intensitatii, cu pastrarea

duratei de lucru;

- stabilirea intensitatii se face in functie de posibilitatile

sportivilor;

- are rezultate dupa accidentari, la revenirea in activitatea

sportiva.

4. Metoda antrenamentului cu intervale:

- impartirea de lucru in reprize de efort alternate cu reprize de

odihna;

- durata reprizelor, a pauzelor si intensitatea efortului se face in

functie de adaptarea organismului la efort;

- se utlizeaza la juniori II, I si seniori;

- reprizele sunt 15-30", pauze de 1-1,5 min , 6-8 reprize intr-
un antrenament.

5. Metoda antrenamentului in circuit

- cresterea intensitatii se face prin cresterea incarcaturii sau scurtarea

pauzelor;

- in perioadele pregatitoare se recomanda circuite lungi, cu

incarcatura redusa.

Mijloace pentru dezvoltarea rezistentei:

1. Dezvoltarea rezistentei generale:

- alergari in tempo uniform pe teren plat sau variat (3-6 km.);

- alergarea in ritm variat (3-6 km).

2. Dezvoltarea rezistentei specifice:

- serii de sprinturii scurte pe 10-20m. (20-60 repetari cu pauze scurte);

- "cine tine mingea mai mult" (5-7 reprize a 1-2 min);

- deplasarea in popzitie fundamentala (7-8 reprize a 30");

- suveica dubla cu aparatori (5-7 reprize a 1 min);

- contraatac in circuit cu aparatori ( 5-7 reprize a 1 min).

3. Mijloace pentru antrenamentul cu intensitate variabila:

- 600 m. alergare usoara; 300 m. alergare rapida;

- alergare pe teren variat;

- 400 m. alergare;100 m. alergare usoara, 100m. sprint.