Boletus
Boletus
Boletus edulis (Hribi cenușii)
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungus
Diviziune: Basidiomycota
Subdiviziune: Boletineae
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Boletaceae
Subfamilie: Boletoideae
Gen: Boletus
L. (1753)
Specia tip
Boletus edulis
Bull. (1782)
Diversitate
mai mult de 100 de specii
Modifică text
Boletus (Carl von Linné, 1753)[1] este un gen de ciuperci al
încrengăturii Basidiomycota din familia Boletaceae care cuprinde mult peste 100 de specii și
coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Numele
generic este derivat din cuvântul latin (latină boletus) care decurge la rândul său de la
cuvântul din limba greacă antică bolitos (greacă βωλίτης), ce înseamnă „ciuperci de pe
pământ”[2], fiind cunoscut în popor sub denumirea hribi.[3] Acest gen este caracterizat prin
tubulețe fixate vertical sub pălărie precum un picior în mod general cu bază bulboasă. Cel
mai cunoscut reprezentant precum tipul de specie este Boletus edulis (hribul cenușiu). Acest
gen a fost definit și descris de Carl von Linné, pentru prima oară în anul 1753.[4] Familia
boletaceelor este răspândită peste toate continentele (în afară de Antarctida).
Descriere[modificare | modificare sursă]
Genul Boletus este o ciupercă de diversificare mai recentă (între 44 și 34 milioane de ani) din
timpul perioadei geologice Eocen, în diferență cu Agaricus (între 178 și 139 milioane de ani).
[5]
Pălăria: are o pălărie netedă și fără luciu de diferite culori de la alb-gri și gălbui la
maro închis cu un diametru de până 30 cm. La început, pălăria este semisferică, având
mai târziu mereu forma unei perne.
Buretele dracului
Tuburile și porii: are tubulețe fixate vertical sub pălărie, nu lamele ca de exemplu
la Agaricus bisporus și Agaricus edulis, nici pori, acești cuvin genului Polyporus sau
stinghii ca la genul Cantharellus). Din aceste tubulețe cad după procesul de maturare a
sporilor. Culoarea acestora diferă tare. În majoritatea cazurilor sunt albe, galbene sau
roșii.
Piciorul: are un picior robust și cărnos, de până la 10 cm lățime, scund și obez la
început, iar apoi întins, robust, în mod general cu bază bulboasă de până la 12 cm
lățime, cunoscut de la hribi, câteodată de formă fusiformă, ca de exemplu la Boletus
aestivalis sau Boletus citrinus. Culorile sunt foarte diferite: alb, galben, maroniu,
maro-roșcat, adesea oară cu gratii de la maro peste roșu înfocat, purpuriu până la
aproape negru care se întind reticulari peste suprafață dar și cu picățele colorate
diferențiat sau cu ochiuri.[6]
Acest tip de ciupercă formează o ecto-micoriză cu rădăcinile de copaci diferiți (în mod
special cu molizi, brazi, fagi și stejari), care, în unele cazuri, apare ca ecotipuri foarte
specializate.
Hribi și alte feluri Boletus uscate
Hribi congelați
Comestibilitate[modificare | modificare sursă]
Singurele ciuperci precis otrăvitoare, dar nu mortale, din familia Boletaceae sunt Boletus
satanas (buretele dracului) și speciile înrudite ca de exemplu Boletus lupinus, Boletus
rhodoxanthus, Boletus satanoides și altele puține. Mai departe există un număr mic de
ciuperci suspecte (Boletus luridus, Boletus splendidus) sau incomestibile, fie că sunt de gust
prost sau foarte amare ca Boletus calopus, Tylopilus felleus sau Boletus radicans. Majoritatea
acestor bureți sunt comestibili și de savoare, dar din păcate, specia este tare atacată de
numeroase larve, în special în perioada de creștere.[7][8]
Conservare[modificare | modificare sursă]
Cel mai bun fel de conservare este uscatul bureților. De abia atunci bureții dezvoltă aroma
precum gustul lor extraordinar. Ei pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul
caz sunt foarte moi și puțin gustoase. În cele mai multe cazuri se folosesc hribi.[9]
Taxonomie[modificare | modificare sursă]
Genul Boletus este mare și are o istorie taxonomică complexă. Index Fungorum enumeră
peste 300 de denumiri științifice, care au fost aplicate acestui gen, deși numărul de nume în
prezent valabile este mai mic. În plus, față de sinonimie, multe specii au fost mutate în alte
genuri cum sunt de exemplu Gyroporus, Leccinus, Suillus, Typopilus, sau Xerocomus.
Analizele filogenetice moleculare furnizează noi informații cu privire la relațiile dintre populațiile Boletus.
Pentru un laic este foarte greu a găsii o orânduire clară, pentru că din păcate sinonimele și chiar schimburile de
nume diferă intre țări precum scientiști. Următoarea tabelă arată câteva exemple ale speciei:
Boletus aereus[10] Boletus junquilleus[12]
Boletus aestivalis[10] Boletus luridus[10]
Boletus albidus [11]
Boletus permagnificus[11]
Boletus bicolor [12]
Boletus pinicola[10]
Boletus calopus[10] Boletus pulverulentus[11]
Boletus cyanescens [10]
Boletus queletii sin. Leccinum queletii[13]
Boletus duriusculus[11] Boletus regius[13]
Boletus edulis [10]
Boletus russellii[11]
Boletus erythropus[10] Boletus splendidus[13]
Boletus fechtneri [13]
Boletus speciosus[13]
Boletus fragrans[13] Boletus umbrinus[12]