1.
Era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele umane: Buna Dispoziție, Tristețea, Întelepciunea,
Iubirea şi altele.
Într-o zi sentimentele au aflat că insula se va scufunda în curând, aşa că şi-au pregătit navele şi au plecat;
doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula a început să se scufunde, Iubirea a hotărât să
ceară ajutor.
Bogăția a trecut pe lângă Iubire într-o barcă luxoasă şi Iubirea i-a zis:
- Bogăție, mă poti lua cu tine?
- Nu te pot lua, căci am mult aur şi argint în barca mea şi nu mai am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
- Orgoliu, te rog, mă poți lua cu tine?
- Nu te pot ajuta Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea întina nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristețea, care trecea pe lângă ea:
- Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!
- Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură…
Chiar şi Buna Dispoziție a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de mulțumită încât nu a auzit că o striga.
Dintr-o dată o voce a strigat:
- Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea s-a simțit atât de recunoscătoare şi plină de bucurie încât a uitat să îl
întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când au ajuns pe țărm, bătrânul a plecat.
Iubirea şi-a dat seama cât de mult îi datora şi a întrebat Cunoaşterea:
- Cunoaştere, îmi poți spune cine m-a ajutat?
- Era Timpul…
- Timpul? s-a întrebat Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoaşterea, plină de înțelepciune, i-a răspuns:
- Pentru că numai Timpul e capabil să înțeleagă cât de importantă e Iubirea ...
2. Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur,
un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-
se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu:
- Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am
schimbat si nu mai am pic de rautate in mine!
In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus:
- Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai
schimbat cu adevarat ?
- Sigur ca da - zise omul cu nerabdare - sigur ca m-am schimbat!
- Bine! - a mai spus ingerul. Vez firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai
si vei scapa de chinurile de aici.
Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se
urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada
ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului.
- Ce faceti ?! - striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-
auziti ?! - tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au
cazut cu totii.
- Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de
aici!
- Nu se poate! - i-a raspuns ingerul.
- Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor!
- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a invidiei tale. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul
daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai
lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul
nu te-a tinut; de aceea s-a rupt.
In viata nu va reusi cel rau, cel zgarcit si interesat doar de propria persoana.
Poate ca va strange averi, dar in sufletul sau cu ce se va alege ?
Dar cel ce ii ajuta mereu si cu dragoste pe ceilalti, acela strange in inima comori ceresti, devenind om cu
adevarat, caci om este doar cel ce traieste pentru oameni.
3. Odata, patru ucenici au vrut sa se intreaca. Zis si facut. S-au asezat toti intr-o incapere si au decis ca,
timp de trei zile, nici unul sa nu spuna o vorba, ca astfel sa-si incerce rabdarea si puterea de
concentrare. Dar, spre seara, cand a inceput sa se intunece, unul nu s-a mai putut abtine si a zis:
- Sa aprinda cineva lumina!
- Ce faci, nu trebuia sa tacem ? - l-a intrebat nedumerit al doilea.
- Prostilor, de ce ati vorbit ? - se repezi al treilea sa-i dojeneasca.
- Ehe, doar eu am tacut! - se lauda cu ingamfare cel de-al patrulea.
Fiecare ucenic a cazut prada cate unei ispite: graba, neincrederea, mania si mandria - cele patru ispite care
incearca pe oameni in tot ceasul. De aceea, rabdarea este cel mai bun tovaras de drum in viata, fie ca
muncesti, ca inveti sau ca te rogi.
"Unde nu este rabdare, nu este nici iubire."
"Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu!
Nu cauta placerea in tine si o vei gasi in ceilalti!”"
Versete: 1Tesaloniceni 1: 2 ,,Mulțumim totdeauna lui Dumnezeu...”
1Timotei 5:5 ,,Stăruiește zi și noapte în rugăciuni”
Matei 5:44 ,,Rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc”
Matei 6:5 ,,Când vă rugați să nu fiți ca fățarnicii...”
Matei 6:6 ,,...intră în odăița ta și roagă-te Tatălui tău care este în ascuns...”
Matei 6:7 ,,Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe ca păgânii...”
Matei 26:36 ,,Mă voi duce colo să Mă rog”
Luca 18:1 ,,...trebuie să se roage necurmat și să nu se lase...”
1 Ioan 5:14,,...dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă”
Coloseni 4:2 ,,...stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri”
Evrei 4:16 ,,...să ne apropiem dar cu deplină încredere...”
Iacov 1:6 ,,...s-o ceară cu credință”
; Marcu 11:24 ,,...când vă rugați să credeți...”
; Faptele Apostolilor 16:25,,...se rugau și cântau cântări de laudă” (Pavel și Sila în
închisoare)
; Ieremia 29:12 ,,Mă veți ruga și vă voi asculta...”
; Psalmul 30:2 ,,...am strigat către Tine și Tu m-ai vindecat”
Psalmul 51:10 ,,Ziște în mine o inimă curată, Dumnezeule...!”
Psalmul 51:6a ,,Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii...”
Psalmul 51:6b ,,...fă să pătrundă înțelepciunea înlăuntrul meu!”
Rugăciunea personal
Împărăția lui Dumnezeu
Protecția lui Dumnezeu
Iertarea celorlalți
Nevoi împlinie
Puterea lui Dumnezeu
Iertarea lui Dumnezeu
Rugăciunea mea pentru alții
Slava lui Dumnezeu Insistența în rugăciune
Rugăciunea personal
Împărăția lui Dumnezeu
Protecția lui Dumnezeu
Iertarea celorlalți
Nevoi împlinie
Puterea lui Dumnezeu
Iertarea lui Dumnezeu
Rugăciunea mea pentru alții
Slava lui Dumnezeu Insistența în rugăciune
1. Când adâncul plin de ape era gol și-n tunecat
Dumnezeu o ce minunat
A vorbit și-n întuneric EL lumina a creat
Dumnezeu o ce minunat
Când e negură și cetă și când sufletul mie gol
Când îmi pare că și că noaptea-i grea
Chiar atunci EL îmi vorbește și din nou eu văd lumină
Dumnezeu e tăria mea!
Când armatele de duhuri cerul l-au întunecat,
Dumnezeu e tăria mea!
R: Dumnezeu e tăria mea,
Adăpost pentru sufletul meu,
Ajutor, când povara e grea,
Dumnezeu e tăria mea!
R: Dumnezeu e tăria mea,
Adăpost pentru sufletul meu,
Ajutor, când povara e grea,
Dumnezeu e tăria mea!
2. Dumnezeu are putere ca în cer şi pe pământ,
Dumnezeu e tăria mea!
Tot ce-n lume se întamplă este scris şi în Cuvânt,
Dumnezeu e tăria mea!
Încercarea când e mare şi se pare că mă-ngroapă,
Întunericul e gros şi nu mai pot vedea,
Plec şi fruntea şi genunchiul, dar înalţ spre ceruri duhul,
Dumnezeu e tăria mea!
1. /: Se clatină lumea și se înspăimântă
De valul și groaza ce i-a învăluit
Dar noi vrem să spunem a noastră speranță
E în mâna Celui ce ne-a mântuit: /
R: /: Noi nu, nu ne temem
Privirea noastră o ridicăm în sus
Nimic nu ne poate opri așteptarea
Să ne ia din suflet dorul și cântarea
Prin care Îți spunem: "Revino Isus!": /
2. /: Prin tot ce se întâmplă Scriptura vestește
Ca totul se-ndreaptă spre-un grabnic final
Dorim o Părinte să fii tu la cârmă
Să duci barca noastră prin valuri spre mal: /