TEMA 7.
INSTITUȚIA JURIDICĂ A CETĂȚĂNIEI
1. Noțiunea, natura juridică şi trăsăturile cetăţeniei
Totalitatea de drepturi și libertăți fundamentale, precum și de obligații formează statutul juridic al
persoanei în societate. Statutul juridic al unei persoane este o noțiune fundamentală și reprezintă un
ansamblu de norme care reglementează drepturile si obligațiile unei persoane și exprimă structura și
atributele lor specifice, raportate la un anumit element de referință avut în vedere. Caracterizarea
corectă a statutului juridic implică reliefarea tuturor atributelor juridice specifice subiectului dat.
Noţiunea de cetăţenie are un dublu sens: instituţie juridică şi condiţia juridică. Cetăţenia, ca instituţie
juridică, reprezintă un ansamblu de norme juridice ce reglementează raporturi sociale grupate în jurul
necesităţii de a asigura plenitudinea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de Constituţie şi legi acelor
persoane care, prin sentimentele şi interesele lor, sunt strâns legate de destinele statului nostru.
Cetăţenia reprezintă condiţia juridică sau statutul ce se creează prin normele juridice acelor persoane
care au calitatea de „cetăţean”.
Cetăţenia este acea calitate a persoanei fizice ce exprimă legătura politico-juridică permanentă
nelimitată în timp şi spaţiu dintre această persoană fizică şi statul respectiv. Calitatea de cetăţean
atribuie persoanei date plenitudinea de drepturi şi obligaţii reciproce stabilite de Constituţie şi legi. 1
Cetăţenia desemnează legătura juridică între o persoana şi un stat şi nu indică originea etnică a
persoanei.
În ştiinţa juridică au fost exprimate mai multe teorii privitoare la natura juridică a
cetăţenei:
a) Teoria contractuală-Cetăţenia ar fi rezultatul unui „raport contractual”, ceea ce ar
însemna că ea se naşte numai dintr-un acord de voinţă aparţinând statului şi persoanei fizice.
Această teorie este supusă criticilor datorită deosebirilor semnificative între instituţia cetăţeniei
şi instituţia contractului în ceea ce priveşte natura şi forma acestora.
b) Teoria manifestării unilaterale a voinţei de către stat. Adepţii acestui curent aduc în
calitate de argument unele temeiuri de dobândire a cetăţeniei. Astfel, ei consideră că în cazul
dobândirii cetăţeniei prin naştere, dar mai ales la dobândirea cetăţeniei prin cerere, statul îşi
manifestă în mod unilateral voinţa, naturalizarea devenind „un act unilateral de putere publică.
c) Teoria condiţiei juridice. Cetăţenia este definită ca apartenenţă a persoanei la stat, în
virtutea căreia aceasta are faţă de stat drepturile stabilite de lege, precum şi obligaţiile
corespunzătoare
d) Teoria statutului juridic. Conform acestei teorii, cetăţenia statului este un „statut
personal”, cum ar fi clasa socială, vârsta, sexul confesiunea religioasă.
e) Teoria situaţiei juridice. Îl are ca susţinător pe A. Teodorescu, care argumentează teoria
pe temeiul dobândirii cetăţeniei prin naştere, ceea ce s-ar constitui într-o situaţie juridică
generatoare de drepturi şi obligaţii.
1 Arseni Al., Suholitco L., „ Cetăţenia – o nouă viziune şi reglementare europeană”, Litera, Chişinău 2002,
p. 8.
f) Teoria raportului juridic consideră cetăţenia ca fiind un raport politic şi juridic de
„dominaţie şi supuşenie”, din care se nasc drepturi şi obligaţii, „atât în ceea ce priveşte pe
individ faţă de stat, cât şi pe stat faţă de individ”.
g) Teoria cetăţeniei – element al capacităţii juridice. Susţinătorii teoriei consideră cetăţenia
ca o componentă, un element al capacităţii juridice, care reprezintă o prerogativă a subiectelor
de drept. În calitate de argument este adus faptul că persoanele fizice în cadrul raporturilor
juridice apar ca cetăţeni, ca străini şi ca apatrizi.
2. Principiile care guvernează instituția cetăţeniei Republicii Moldova
Principiile ce stau la baza dobîndirii cetăţeniei:
1. jus sanguinis (dreptul sîngelui);
2. jus soli (dreptul locului, a teritoriului pe care s-a născut o persoană);
3. naturalizare sa u acordarea cetăţeniei la cerere.
Regulile asupra cetăţeniei Republicii Moldova se întemeiază pe următoarele principii: a) dreptul
fiecărei persoane la o cetăţenie;
b) nedescriminarea cetăţenilor, indiferent de temeiurile dobîndirii cetăţeniei;
c) inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetăţenia ei şi de dreptul de a-şi schimba
cetăţenia;
d) evitarea apatridiei;
e) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi, asupra cetăţeniei celuilalt
soţ sau asupra cetăţeniei copilului dacă nu există o cerere scrisă în acest sens a părinţilor.
3. Moduri de dobândire a cetăţeniei Republicii Moldova
Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte prin:
a) naştere;
Articolul 11. Dobîndirea cetăţeniei prin naştere
(1) Este considerat cetăţean al Republicii Moldova copilul:
a) născut din părinţi, ambii sau unul dintre care, la momentul naşterii copilului, este cetăţean al
Republicii Moldova;
b) născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi apatrizi sau beneficiari de protecţie
internaţională;
c) născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi care au cetăţenia unui alt stat sau unul dintre
care este apatrid sau beneficiar de protecţie internaţională, iar celălalt este cetăţean străin, cu condiția
că, la momentul nașterii, cel puţin unul dintre părinţi deţine drept de şedere sau beneficiază de
protecţie internaţională acordate de autorităţile competente ale Republicii Moldova ori este recunoscut
apatrid de autorităţile competente ale Republicii Moldova.
(2) Copilul găsit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat cetăţean al ei, atît timp cît nu
este dovedit contrariul, pînă la atingerea vîrstei de 18 ani.
(3) Asupra cetăţeniei copilului prevăzut la alin. (1) lit. c) hotărăsc, de comun acord, părinţii
acestuia. În cazul în care părinţii nu cad de comun acord, asupra apartenenţei copilului la Republica
Moldova va decide instanţa de judecată, ţinînd cont de interesele acestuia. În cazul copilului care a atins
vîrsta de 14 ani se cere consimţămîntul lui, autentificat de notar.
b) recunoaştere;
Articolul 12. Dobîndirea cetăţeniei prin recunoaştere
(1) Sînt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care au dobîndit şi au păstrat
această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare, precum şi persoanele care au dobîndit cetăţenia
conform prezentei legi.
(11) Persoanele cu vîrsta de peste 18 ani, născute pe teritoriul Republicii Moldova, care nu sînt
luate în evidenţă de autoritatea competentă ca cetăţeni ai Republicii Moldova şi care nu deţin dovada
cetăţeniei sînt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova, iar data dobîndirii cetățeniei se consideră
data exprimării consimțămîntului în scris în acest sens. În cazul în care persoana nu este de acord cu
data dobîndirii cetăţeniei, la solicitarea acesteia, autoritatea competentă determină data dobîndirii
cetăţeniei în temeiul documentelor care confirmă că persoana respectivă întrunea sau întruneşte
condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare sau de cea anterioară în materie de cetăţenie, prin care a fost
declarată cetăţean al Republicii Moldova.
(2) Sînt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care şi-au exprimat dorinţa de a
deveni cetăţeni ai Republicii Moldova şi anume:
a) persoanele născute în străinătate care au cel puţin unul dintre părinţi, bunici sau străbunici
născut pe teritoriul Republicii Moldova;
b) persoanele care pînă la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în Nordul Bucovinei, în ţinutul
Herţa şi în R.A.S.S.M., urmaşii lor;
c) persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova începînd cu 28 iunie
1940, precum şi urmaşii lor;
d) persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii
Moldova şi care continuă să locuiască în prezent.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) din prezentul articol nu pot fi recunoscute ca cetăţeni ai
Republicii Moldova în cazul în care, în procesul de recunoaştere, prezintă informaţii false sau ascund
unele date pertinente, a căror cunoaştere ar duce la respingerea cererii, şi/sau în cazul în care cad sub
incidenţa art. 20 alin. (1) lit. a)–e).
c) adopție;
I. Articolul 13. Dobîndirea cetăţeniei prin adopție
(1) Copilul apatrid dobîndeşte automat cetăţenia Republicii Moldova prin adopție dacă
părinții adoptivi (părintele adoptiv) sînt cetăţeni ai Republicii Moldova.
(2) Asupra cetăţeniei copilului apatrid adoptat de soţi unul dintre care este cetăţean al
Republicii Moldova, iar celălalt cetăţean străin hotărăsc, de comun acord, părinții adoptivi. În
cazul în care părinții adoptivi nu cad de comun acord, asupra apartenenţei copilului la Republica
Moldova va decide instanţa de judecată, ţinînd cont de interesele acestuia. În cazul copilului
care a împlinit vîrsta de 14 ani, se cere consimţămîntul lui, autentificat de notar.
(3) Copilul cetăţean străin adoptat de soţi ambii sau numai unul dintre ei fiind cetăţean al
Republicii Moldova sau unul fiind cetăţean al Republicii Moldova, iar celălalt cetăţean străin sau
apatrid poate deveni cetăţean al Republicii Moldova dacă renunţă la cetăţenia statului străin, cu
excepţia cazurilor prevăzute de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
d) redobîndire;
Articolul 16. Redobîndirea cetăţeniei (1) Persoana care a avut anterior cetăţenia Republicii Moldova o
poate redobîndi la cerere, păstrîndu-şi, la dorinţă, cetăţenia străină, dacă nu cade sub incidenţa art. 20
lit. a)-d). (2) Persoana căreia i s-a retras cetăţenia Republicii Moldova în conformitate cu art.23 lit. c) nu
o mai poate redobîndi, iar în restul cazurilor stipulate la acelaşi articol o poate redobîndi numai în
condiţiile naturalizării şi numai după 5 ani de domiciliu legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova
din momentul retragerii cetăţeniei.
e) naturalizare.
Articolul 17. Condiţiile naturalizării
(1) Cetăţenia Republicii Moldova poate fi acordată la cerere cetățeanului străin sau apatridului cu
domiciliul legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care respectă prevederile Constituţiei, a
susţinut testul pentru evaluarea nivelului de cunoaştere a limbii de stat și are surse legale de venit, cu
respectarea uneia dintre următoarele condiții:
a) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin în ultimii 10 ani. Pentru apatrizi,
refugiaţi şi beneficiarii de protecție umanitară și azil politic, termenul respectiv este de 8 ani;
b) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea împlinirii vîrstei de 18 ani;
c) este căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi a avut domiciliul în mod
continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani;
d) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani la părinţi sau la copii (inclusiv
părinți adoptivi sau copii adoptați) cetăţeni ai Republicii Moldova.
(11) Prin derogare de la prevederile alin. (1), cetăţenia Republicii Moldova poate fi acordată la
cerere cetățeanului străin sau apatridului (solicitantului principal) care cunoaşte şi respectă prevederile
Constituţiei și care întrunește cumulativ următoarele condiții:
a) are o bună reputație economică și financiară;
b) nu prezintă pericol sau risc pentru ordinea publică și securitatea statului;
c) varsă contribuția la Fondul de investiții publice pentru dezvoltare durabilă sau a efectuat și
menține, pentru o perioadă de 60 de luni, investiții în cel puțin unul din domeniile de dezvoltare
strategică ale Republicii Moldova, aprobate de Guvern.
(12) Membrii de familie (soț, soție, copii, părinți) ai persoanei (solicitantului principal) care a
obținut cetățenia în conformitate cu prevederile alin. (1 1) care întrunesc condițiile stabilite la alin. (1 1) lit.
a) și b) pot obține cetățenia Republicii Moldova dacă au vărsat contribuția la Fondul de investiții publice
pentru dezvoltare durabilă sau au efectuat investiții conform alin. (1 1) lit. c).
(13) Valoarea minimă a contribuției și a investițiilor menționate la alin. (1 2), precum și modalitatea
de efectuare a acestora se aprobă de Guvern.
(2) Procedura de evaluare a nivelului de cunoaştere a prevederilor Constituţiei şi a limbii de stat
de către solicitantul cetăţeniei Republicii Moldova se stabileşte de Guvern.
(3) Termenul de şedere legală şi continuă pe teritoriul Republicii Moldova a străinului se
calculează de la data autorizării de către autorităţile Republicii Moldova a şederii acestuia pe teritoriul
ţării. Data autorizării şederii se consideră data eliberării de către autorităţile competente a
documentului care confirmă dreptul de şedere al străinului pe teritoriul Republicii Moldova. Dovada
şederii legale şi continue se face cu documentele oficiale, eliberate de autorităţile competente ale
Republicii Moldova, sau în baza informaţiei din Registrul de stat al populaţiei.
(31) Membrii de familie (soț, soție, copii, părinți) aflați la întreținerea persoanei care a obținut
cetățenia în conformitate cu prevederile alin. (1 1) și care întrunesc condițiile stabilite la alin. (1 1) lit. a) și
b) pot obține cetățenia Republicii Moldova prin vărsarea unei contribuții nerambursabile la Fondul de
investiții publice pentru dezvoltare durabilă în mărime de cel puțin 30% din valoarea contribuției
stabilite conform alin. (12) pentru fiecare persoană.
(4) Şederea străinului pe teritoriul Republicii Moldova se consideră legală şi continuă în cazul în
care, ulterior autorizării şederii:
a) străinul nu a emigrat din Republica Moldova;
b) străinului nu i-a fost anulat sau revocat dreptul de şedere, nu i-a încetat sau nu i-a fost anulat
statutul de apatrid sau de refugiat;
c) prelungirea dreptului de şedere este consecutivă.
(41) Dacă cetățeanul străin sau apatridul care a solicitat cetățenia se află în afara teritoriului
Republicii Moldova o perioadă cumulativă mai mare de 6 luni în cursul unui an, anul respectiv nu se ia în
calcul la stabilirea perioadei prevăzute la alin. (1).
(5) În cazul străinului care, pe perioada şederii legale pe teritoriul Republicii Moldova, şi-a
schimbat statutul juridic, se ia în calcul termenul de aflare conform statutului anterior, dacă acest
termen este continuu.
(6) Verificarea bunei reputații economice și financiare a persoanelor care dobîndesc cetățenia
Republicii Moldova în condițiile alin. (1 1), inclusiv evaluarea, acceptarea și monitorizarea investiției
prevăzute la alin. (13), se efectuează de către Comisia de examinare a dosarului pentru obținerea
cetățeniei prin participarea la programul de investiții în Republica Moldova, constituită pe lîngă
Ministerul Economiei și Infrastructurii, a cărei componență și activitate se reglementează printr-un
regulament aprobat de Guvern.
(7) Acordarea cetățeniei Republicii Moldova în condițiile alin. (11) va fi limitată la 5 mii
de solicitanți principali.
(2) Cetăţenia Republicii Moldova poate fi dobîndită şi în temeiul acordurilor internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
Cererea privind acordarea sau redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova se adresează Preşedintelui
Republicii Moldova şi se depune personal sau prin mandatar, ultimul dispunînd de procură autentificată
în modul stabilit de legislația în vigoare, la structura teritorială a Agenţiei
Servicii Publice în a cărei rază își are domiciliul solicitantul sau, după caz, la Agenţia Servicii Publice, iar în
cazul persoanei cu domiciliu legal şi obişnuit în străinătate – la misiunea diplomatică sau oficiul consular
al Republicii Moldova ori la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova.
Pentru dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova, în funcţie de temei, solicitantul prezintă următoarele
documente:
a) cererea; a 1) actul de identitate; a2) documentele de stare civilă;
a3) documentele ce confirmă domiciliul legal şi obişnuit; a 4) certificatul de cazier judiciar;
b) autobiografia;
c) adeverinţă de la domiciliu despre componenţa familiei;
d) dovada achitării taxei de stat sau a taxei consulare
e) fotografii de format respectiv;
g) alte documente ce rezultă din prezenta lege.
4. Pierderea cetăţeniei Republicii Moldova
Cetăţenia Republicii Moldova se pierde:
a) prin renunţare;
b) prin retragere.
Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova se aprobă solicitantului, cu condiţia prezentării adeverinţei
privind deţinerea sau dobîndirea cetăţeniei unui alt stat ori garanţiei dobîndirii cetăţeniei unui alt stat.
Dacă persoana căreia i s-a aprobat renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova, în pofida garanţiei
nu va dobîndi cetăţenia unui alt stat, adică va deveni apatridă, partea din decretul Preşedintelui
Republicii Moldova privind aprobarea renunţării la cetăţenia Republicii Moldova referitoare la această
persoană se va abroga în modul stability.
Cetăţenia Republicii Moldova poate fi retrasă printr-un decret al Preşedintelui Republicii Moldova
persoanei care:
a) a dobîndit cetăţenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informaţie falsă, prin ascunderea
unor date pertinente sau în lipsa temeiurilor prevăzute de prezenta lege ori de legislaţia anterioară în
materie de cetățenie;
b) s-a înrolat benevol în forţe armate străine;
c) a săvîrşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului.
d) nu respectă condițiile de efectuare și menținere a investiției, stabilite la art. 17 alin.
(11) și (6) din Lege.
Cererea privind acordarea sau redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova se adresează Preşedintelui
Republicii Moldova şi se depune personal sau prin mandatar, ultimul dispunînd de procură autentificată
în modul stabilit de legislația în vigoare, la structura teritorială a Agenţiei
Servicii Publice în a cărei rază își are domiciliul solicitantul sau, după caz, la Agenţia Servicii Publice, iar în
cazul persoanei cu domiciliu legal şi obişnuit în străinătate – la misiunea diplomatică sau oficiul consular
al Republicii Moldova ori la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova.
Pentru aprobarea renunţării la cetăţenia Republicii Moldova solicitantul prezintă următoarele
documente:
a) cererea;
b) autobiografia;
c) adeverinţă de la domiciliu despre componenţa familiei;
e) dovada achitării taxei consulare, precum şi a plății ce acoperă cheltuielile aferente suportate de
către instituţiile serviciului diplomatic;
f) adeverinţa deţinerii sau dobîndirii cetăţeniei unui alt stat, ori garanţia dobîndirii unei alte
cetăţenii;
g) alte documente ce rezultă din prezenta lege.
5. Pluralitatea de cetăţenii
După criteriul gradului de toleranță față de pluralitatea de cetățenii, statele pot fi
împărțite în câteva categorii:
1) Din prima categorie fac parte statele indiferente față de deținerea de către cetățenii lor a
cetățeniei altor state. De obicei, din această categorie fac parte statele multinaționale, cu instituții
democratice dezvoltate, unde migrația e „la ea acasă”. Astfel, în Belgia, Canada și alte state,
cetățenii dețin și cetățenia altor state și nu întâmpină nici un obstacol în exercitarea drepturilor.
2) A doua categorie o constituie statele care, de principiu, acceptă pluralitatea de cetățenii, acordă
cetățenie cetățenilor altor state, dar nu permit ca persoanele pluripatride să acceadă la unele
funcții publice. Este și cazul României.
3) A treia categorie o constituie statele ce țin o evidență strictă a propriilor cetățeni ce
dețin alte cetățenii, mai mult ca atât, aplică față de ei sancțiuni în cazul în care aceștia nu declară că au
dobândit o altă cetățenie. Un exemplu clasic în acest sens este Federația Rusă, care, pe de o parte, nu
acordă cetățenie (cu unele excepții) persoanelor străine până acestea nu renunță la cetățenia
anterioară, iar pe de altă parte, a instituit răspunderea contravențională și penală pentru nedeclararea
în termen de către cetățenii săi a dobândirii cetățeniei unui alt stat.
4) Din ultima categorie de state, a patra, fac parte cele totalitare, precum Coreea de
Nord, și statele clerice, ca Iranul sau Arabia Saudită, în care este categoric interzisă deținerea cetățeniei
unui alt stat. Mai mult ca atât, în Coreea de Nord aceste persoane sunt declarate. Trăsăturile definitorii
ale statutului juridic al pluripatrizilor:
O primă trăsătură ce definește acest statut este dreptul persoanei la pluripatridie. O altă trăsătură a
acestui statut, considerată de noi ca fiind definitorie, este caracterul
personal al pluripatridiei.
O a treia trăsătură caracteristică a statutului juridic de pluripatrid este caracterul de
excepție al restrângerilor impuse de stat pentru pluripatrizi.
A patra trăsătură a pluripatridiei este recunoașterea numai a unei singure cetățenii pe
teritoriul statului a cărui cetățenie pluripatridul o deține.
6. Statutul juridic al străinilor şi apatrizilor în Republica Moldova
Termenul de regim juridic aplicat străinilor şi apatrizilor nu poate fi identificat cu
termenul de statut (condiţie) juridic, care include volumul drepturilor şi obligaţiilor ce aparţin străinilor,
deoarece regimul juridic reprezintă procedura stabilită de către stat şi temeiul în baza căruia are loc
dobîndirea şi realizarea de către cetăţenii străini şi apatrizi a anumitor drepturi şi obligaţii.
În privinţa tratamentului aplicabil străinilor se constată existenţa mai multor tipuri de
regimuri.
Regimul naţional. În temeiul acestui regim, străinilor le sînt acordate, într-o mare
măsură, aceleaşi drepturi sociale, economice, culturale şi civile ca şi propriilor cetăţeni.
Regimul special (preferenţial). Esenţa regimului special constă în faptul că statul
acordă străinilor anumite drepturi prevăzute de legislaţia sa sau de convenţiile internaţionale la care
acesta este parte.
Regimul clauzei naţiunii celei mai favorizate (CNF). Conform acestui regim,
străinului - cetăţean al unui alt stat - i se acordă anumite drepturi în volum cel puţin egal cu volumul
drepturilor acordate cetăţeanului oricărui stat terţ.
Articolul 27. Atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova
(1) Preşedintele Republicii Moldova soluţionează problemele cetăţeniei, conform Constituţiei și
prezentei legi, prin emiterea decretelor în cazul redobîndirii, acordării prin naturalizare sau acordării
cetățeniei în interesele Republicii Moldova, în cazul renunţării și retragerii cetăţeniei Republicii
Moldova, iar în cazul refuzului de acordare a cetăţeniei, dă un răspuns argumentat.
I. Articolul 28. Atribuţiile Agenției Servicii Publice
Agenția Servicii Publice:
a) primește de la persoanele cu domiciliul legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova, în condiţiile
prezentei legi, cereri privind dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova prin naturalizare şi privind
redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova, verifică documentele prezentate, adună date despre
solicitant, întocmește o notă informativă şi, împreună cu avizele Ministerului Afacerilor Interne, ale
Serviciului de Informaţii şi Securitate şi cu cererea solicitantului, le expediază Preşedintelui Republicii
Moldova spre soluţionare;
[Art.28 lit.a) sintagma "În cazul întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, ministerul
şi organele lui întocmesc un aviz argumentat" declarată neconstituţională prin HCC11 din 30.10.12,
MO237-241/16.11.21 art.21; în vigoare 30.10.12]
b) examinează cererile privind dobîndirea cetăţeniei prin recunoaştere, conform prevederilor art. 12
alin. (2). Cererile persoanelor care nu întrunesc integral condiţiile alineatului respectiv sau cad sub
incidenţa alin. (3) din acelaşi articol se resping;
c) determină apartenenţa sau neapartenenţa persoanelor la Republica Moldova;
d) înaintează Preşedintelui Republicii Moldova propuneri întemeiate privind retragerea cetăţeniei
Republicii Moldova;
e) eliberează documente ce adeveresc dobîndirea sau pierderea cetăţeniei Republicii Moldova;
f) ţine evidenţa persoanelor care au dobîndit sau au pierdut cetăţenia Republicii Moldova;
g) execută decretele şi deciziile Preşedintelui Republicii Moldova privind cetăţenia şi eliberează actele de
rigoare;
h) exercită şi alte atribuţii prevăzute de legislaţie
Articolul 29. Atribuţiile Ministerului Afacerilor Externe şi
Integrării Europene şi ale instituţiilor lui
Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale
Republicii Moldova:
a) primesc de la persoane cu domiciliul legal şi obişnuit în străinătate sau aflate în străinătate, în
condiţiile prezentei legi, cereri privind cetăţenia, adună date despre solicitant, verifică documentele
prezentate şi, împreună cu nota informativă a Agenției Servicii Publice, cu avizul Serviciului de Informaţii
şi Securitate şi cu cererea solicitantului, le expediază Preşedintelui Republicii Moldova spre soluţionare;
b) determină apartenenţa sau neapartenenţa persoanelor la Republica Moldova;
c) înaintează Preşedintelui Republicii Moldova propuneri întemeiate privind retragerea cetăţeniei
Republicii Moldova;
d) eliberează acte ce adeveresc dobîndirea sau pierderea cetăţeniei Republicii Moldova persoanelor
domiciliate legal şi obişnuit în străinătate sau aflate în străinătate;
e) execută decretele şi deciziile Preşedintelui Republicii Moldova privind cetăţenia;
f) exercită şi alte atribuţii prevăzute de legislaţie.
Articolul 291. Atribuţiile Ministerului Afacerilor Interne
Ministerul Afacerilor Interne:
a) adună date despre solicitant, efectuează controalele necesare pentru a stabili temeiurile de refuz al
acordării cetăţeniei, întocmeşte avize privind acordarea sau redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova
şi le prezintă Agenției Servicii Publice;
b) prezintă Agenției Servicii Publice propuneri privind retragerea cetăţeniei Republicii Moldova.
Articolul 30. Atribuțiile Serviciului de Informaţii şi Securitate
Serviciul de Informaţii şi Securitate:
a) constată dacă persoana care solicită recunoaşterea potrivit art. 12 alin. (2), acordarea sau
redobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova nu cade sub incidenţa art. 12 alin. (3) sau, respectiv, sub
incidenţa art. 20 şi întocmeşte, în condiţiile prezentei legi, un aviz argumentat în acest sens, pe care îl
prezintă autorităţii competente solicitante;
b) prezintă Agenției Servicii Publice propuneri argumentate privind retragerea cetăţeniei Republicii
Moldova, precum şi avizează propunerile de retragere a acesteia la solicitarea autorităţilor competente.
Articolul 31. Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării
de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova
(1) Pentru examinarea prealabilă a problemelor cetăţeniei Republicii Moldova, pe lîngă Preşedintele
Republicii Moldova funcţionează Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil
politic. Componenţa nominală, modul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru problemele
cetăţeniei şi acordării de azil politic se stabilesc prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova.
I. ATACAREA
Articolul 41. Atacarea decretului Preşedintelui Republicii Moldova
Decretul Preşedintelui Republicii Moldova în problema cetăţeniei poate fi atacat în judecătorie în
termen de 6 luni de la data intrării în vigoare.
Articolul 42. Atacarea acţiunilor persoanelor oficiale
Refuzul de a primi cerere în problemele cetăţeniei Republicii Moldova, încălcarea termenelor, a modului
de examinare a cererii şi de executare a hotărîrilor în problemele cetăţeniei, precum şi refuzul acordării
cetăţeniei şi alte acţiuni ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit de lege, în instanţă
judecătorească.