Intemeierea Romei

In anul 753 [Link].. a fost infiintata in Italia de mijloc o cetate careia ii fusese
destinat un mare viitor si un rol insemnat in istoria popoarelor. Infiintarea Romei la data
indicata de Titus Livius a fost atestata de arheologii care au dezgropat Roma veche,
situata la circa 25 km de varsarea Tibrului in Marea Mediterana. Cele 7 coline pe care a
fost cladita Roma se pot vedea si astazi. Ele erau usor de aparat datorita povarnisurilor
abrupte.

Despre originea acestei cetati ne-au ramas diferite legende care infrumuseteaza
istoria acelor timpuri. Ele povestesc despre stramosul latinilor ce au fondat Roma,
Enea, ginerele lui Priam, regele troienilor. Acesta a reusit sa-si salveze parintele si fiul
in timp ce Troia cadea sub asaltul furios al grecilor si , impreuna cu alti cativa troieni, au
plecat pe mare. Dupa o lunga calatorie au ajuns in Latium. Acolo Enea a intemeiat
cetatea Lavinium iar mai tarziu, fiul sau, Ascanius, a intemeiat, la poalele Muntilor
Albani, cetatea Alba-Longa , cetate in care a domnit. Viata si faptele lui Enea sunt
povestite minunat in versurile poemului lui Vergiliu , Eneida.

Dupa moartea lui Ascanius un sir intreg de regi au domnit in cetatea cladita de el.
Unul dintre acestia a fost Numitor. Fratele sau mai mic, Amulius l-a alungat de pe tron,
iar pe fiica acestuia, Rhea-Silvia, a facut-o preoteasa a zeitei Vesta, obligand-o astfel sa
nu se mai casatoreasca. Prin aceasta, nici un urmas al regelui alungat nu se mai putea
naste pentru a razbuna nelegiuirea facuta de el. Dar preoteasa Rhea-Silvia a fost iubita
de Marte , zeul razboiului, si a nascut doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Afland
vestea, Amulius a poruncit ca cei doi copii sa fie aruncati in raul Tibru. Cosul in care se
aflau cei doi micuti a fost intai scos la mal de curenti si adapostit sub un smochin. Se
spune ca zeul Marte a trimis o lupoaica sa alapteze copii. Un pastor al regelui ,
Faustulus , i-a gasit pe copii si i-a dus acasa sotiei sale care le-a devenit doica si i-a
crescut. Cand baietii s-au facut mari si au aflat povestea lor , cunoscadu-si acum
originile regale, au hotarat sa intemeieze o noua cetate in tinutul in care crescusera,
acolo unde Tibrul, iesit din munti, se indrepta spre mare.

Intre cei doi frati a izbucnit insa un conflict : cine sa dea numele cetatii si cine sa
carmuiasca .Nu s-au inteles nici asupra locului unde trebuia cladita cetatea : pe dealul
Palatin sau pe cel Aventin. Din aceasta cauza s-a iscat vrajba mare in urma careia
Remus a fost ucis de catre fratele sau. Astfel a ajuns Romulus singurul stapan, iar
cetatea intemeiata de el pe dealul Palatin a luat numele fondatorului ei : Roma.
 Orasul era loc de refugiu pentru sclavii fugari si pentru oamenii liberi dornici sa-si
schimbe viata, insa ducea lipsa de femei. In zadar a cerut Romulus cetatilor vecine ca
fetele lor sa se marite cu noii locuitori ai cetatii: nimeni nu a vrut sa intre in legaturi de
familie cu oamenii fara capatai din Roma. Atunci Romulus, a recurs al un viclesug, i-a
invitat pe locuitorii celorlalte cetati latine si s-au distrat, uitandu-se linistiti la jocurile
desfasurate in cinstea zeilor. La un semn al lui Romulus, barbatii din Roma s-au repezit
si fiecare a rapit cate o femeie. Barbatii straini, neinarmati n-au putut sa le apere si au
fugit, blestemandu-i pe romanii care calcau in picioare legile ospitalitatii.

Asa a inceput razboiul. Cetatile latine au fost invinse usor, dar sabinii, in frunte cu
regele lor Titus Tatius, mai puternici, au pornit contra Romei. Cele doua armate s-au
ciocnit in valea mlastinoasa dintre Capitoliu si Palatin. Lupta a durat mult. La un
moment dat, soldatii romani, temandu-se pentru viata lor, au inceput sa fuga, dar
Romulus a reusit sa-i imbarbateze readucandu-i in lupta. Sabinele, legate acum de
ambele cetati, au intervenit intre cele doua tabere, impacandu-i pe barbatii si pe fratii
lor. Cele doua cetatii s-au unit, formand un singur popor. Romulus si Titus Tatius au
domnit impreuna peste poporul unit.

Acesta este mitul despre intemeierea cetatii Roma. El atribuie unor eroi si
semizei o opera care a apartinut in realitate, mai multor generatii. Cele mai sigure date
cu privire la istoria veche a Romei ni le furnizeaza materialele arheologice. Din datele
arheologice reiese limpede ca intemeierea orasului nu a fost opera unui "intemeietor" ,
dupa cum pretinde traditia literara. Orasul s-a format treptat , prin unirea si contopirea
diferitelor comunitati .

Legenda intemeierii Romei este un izvor important , deoarece ne ofera informatii