1) Etimologic, cuvântul „ierarhie” înseamnă:
*
a) ordine universală.
b) origine sacră.
c) principiu sacru.
2) Dacă între fapta liberă a voinței și legea morală există un raport negativ, atunci
fapta se numește: *
a) moral-bună.
b) moral-rea.
c) neutră.
3) Temeiul ontologic-trinitar al ordinii morale creștine se referă la: *
a) iubirea interpersonală dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt revărsată în lume ca bunătate.
b) lucrarea de mântuire a lui Iisus Hristos.
c) lucrările tainice ale lui Hristos prin harul Sfântului Duh.
4) Legea juridică se deosebește de legea morală prin: *
a) folosirea puterii represive în restaurarea dreptății.
b) scopul ei: binele social.
c) faptul că are în vedere atitudinea interioară a omului.
5) Versetul „Păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii...” (Rom. 2, 14) se referă
la: *
a) legea morală pozitivă.
b) legea morală a Noului Testament.
c) legea morală naturală.
6) Porunca „ să nu furi” face parte din: *
a) Legea dată pe Muntele Sinai.
b) legea morală naturală.
c) legea pozitivă dată lui Noe.
7) Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam a fost:
a) curcubeul.
b) potopul.
c) tăierea împrejur.
8) Cele trei sfaturi evanghelice (morale) sunt:
a) căsătoria, fecioria și ascultarea.
b) sărăcia de bunăvoie, fecioria și ascultarea.
c) ascultarea, iubirea aproapelui și sărăcia.
9) „Inima” din fericirea a șasea exprimă: *
a) gândul omului.
b) centrul ontologic al Omului.
c) „ochiul” ființei Omului, care îl „vede” pe Dumnezeu.