Scribd
Încărcați
42 vizualizări2 pagini

BIOLOGIE

Dovezile indirecte ale evoluției includ fosile, anatomie comparată, embriologie și biochimie. Fosilele arată schimbările speciilor de-a lungul timpului. Anatomia comparată evidențiază organele omoloage și analoage. Embriologia demonstrează asemănarea între stadiile embrionare ale unor animale. Biochimia evidențiază legături de rudenie prin studiul ADN-ului.

Încărcat de

amnyatic
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
42 vizualizări2 pagini

BIOLOGIE

Dovezile indirecte ale evoluției includ fosile, anatomie comparată, embriologie și biochimie. Fosilele arată schimbările speciilor de-a lungul timpului. Anatomia comparată evidențiază organele omoloage și analoage. Embriologia demonstrează asemănarea între stadiile embrionare ale unor animale. Biochimia evidențiază legături de rudenie prin studiul ADN-ului.

Încărcat de

amnyatic
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Dovezi indirecte ale evoluţiei

Dovezile indirecte sunt furnizate de diferite ştiinţe.

Paleontologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul fosilelor. O fosilă este o rămăşiţă
de plantă/animal care a trăit cu milioane de ani în urmă şi care au dispărut în diferite
epoci geologice. Fosilele s-au păstrat fie în roci, fie în gheaţă. Fosilele organismelor
mai simple s-au găsit în roci mai vechi, iar fosilele organismelor mai complexe, s-au
găsit în roci mai nou formate. Dovada existenţei fosilelor susţine teoria clasică
Darwinistă, conform căreia organismele mai complexe s-au format din organisme
simple, unicelulare, prin procesul de selecţie naturală. Stratificarea fosilelor arată cum
s-au schimbat speciile de-alungul timpului. Vârsta fosilelor este estimată după vârsta
straturilor de rocă în care se află acestea. Organismele cu corpul moale, nu au putut fi
fosilizate, deoarece acestea s-au descompus complet. Un set complet de fosile există
pentru cal, care a evoluat, cu 60 de milioane de ani în urmă, dintr-un animal de
mărimea unui câine, care a trăit în pădurile tropicale.
Anatomia comparată furnizează dovezi despre rolul sau alcătuirea diferitelor organe,
care au fost transformate în funcţie de mediul de viaţă. La grupe diferite de
vieţuitoare, ca rezultat al adaptării speciilor ce trăiesc în acelaşi mediu, pot apărea
organe asemănătoare ca formă şi funcţie, dar diferite ca organizare anatomică, numite
organe analoage. De exemplu : aripile de la liliac, aripile fluturilor, aripile păsărilor,
înotătoarele peștilor, înotătoarele delfinilor. Organele omoloage există la vieţuitoare
înrudite, care trăiesc în condiţii de mediu diferite. Organele omoloage sunt diferite ca
formă şi funcţie, dar au o organizare anatomică asemănătoare. De exemplu : mâna
omului (apucat, mânuit unelte), membrele anterioare ale liliacului (zbor), membrele
pisicii (mers, alergat), paletele balenei (înot). Organismele cu organe analoage nu au
evoluat dintr-un strămoş comun, ele au evoluat separat, ca urmare a adaptării la medii
de viaţă asemănătoare. Organismele cu organe omoloage au evoluat dintr-un strămoş
comun.
Embriologia demonstrează asemănarea între stadiile embrionare ale unor animale. În
primele stadii de dezvoltare, embrionii de peşti, reptile, păsări, mamifere se aseamănă
foarte mult, având structuri similare. Acest fapt sugerează existenţa unui strămoş
comun pentru aceste grupe de vertebrate.
Biochimia prin studiile asupra ADN-ului, demonstrează că speciile care au un ADN
asemănător sunt înrudite, au un strămoş comun.

S-ar putea să vă placă și