0% au considerat acest document util (0 voturi)
41 vizualizări7 pagini

Curs 5 - Inlay

Documentul prezintă definiții, avantaje, dezavantaje, indicații și contraindicații ale inlay-urilor. Sunt descrise trei tehnici de realizare a inlay-urilor: indirectă, directă și semidirectă, cu etapele fiecăreia.
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
41 vizualizări7 pagini

Curs 5 - Inlay

Documentul prezintă definiții, avantaje, dezavantaje, indicații și contraindicații ale inlay-urilor. Sunt descrise trei tehnici de realizare a inlay-urilor: indirectă, directă și semidirectă, cu etapele fiecăreia.
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Inlay

Definiție: este o restaurare indirectă (o microproteză) care redă reliefurile


negative (morfologia șanțurilor și fosetelor).
Onlay-ul = microproteză care reface cuspizii (restaurări cu protecție
cuspidiană).
Overlay = microproteză care reface atât relieful negativ cât și cel pozitiv
(reface șanțurile, fosetele și cel puțin un cuspid).

Avantaje
1. Refacerea corectă a morfologiei ocluzale
2. Refacerea morfologiei proximale și adaptare cervicală superioară
3. Protecția cuspidiană – acoperire
4. Rezistență mare, fiabilitate
5. Pentru inlay-urile din compozit sau ceramică sunt valabile avantajele care decurg din utilizarea
adeziunii amelo-dentinare

Dezavantaje
1. Exigență crescută în ceea ce privește execuția tehnică
2. Preț de cost crescut

Indicații
1. Reconstituirea morfo-funcțională a dinților afectați de carii
2. Elemente de agregare pentru punți de mică întindere
3. Imobilizarea dinților parodontotici
4. Refacerea ocluziei funcționale

Contraindicații
1. Predispoziție marcată la carii
2. Igienă bucală deficitară
3. Pacienți cu bruxism
4. Dinți cu patologie parodontală
5. Procese carioase extinse mult subgingival
6. Pacienți tineri sub 18 ani
! Predispoziția la carii și igiena deficitară sunt contraindicații deoarece inlay-urile sunt restaurări care
predispun la apariția cariei marginale secundare.
1
Clasificare
• În funcție de materialul din care sunt realizate
o Metalice:
▪ puțin utilizate la ora actuală deoarece se dorește estetică
▪ au o rezistență crescută
o Fizionomice
▪ Ceramice: ceramică feldspatică, vitroasă, CAD-CAM
▪ Compozite: hibride sau….
• În funcție de tehnica de realizare:
o Indirecte
o Directe
o Semidirecte

Tehnica indirectă
• Cea mai utilizată tehnică la ora actuală este tehnica indirectă.
Etape
• Prepararea cavității
o Cavitatea pentru inlay e opusul cavităților Black (neretentivă pt a permite inserția și
dezinserția piesei).
• Se realizează amprenta și se trimite la laborator.
• În laborator, pe model, tehnicianul va realiza inlay-ul.
• După ce revine în cabinet suntem obligați să verificăm adaptarea inlay-ului pe model, în
cavitatea orală.
• Colarea adezivă a inlay-ului (cimentare)
o se realizează cu rășină dual polimerizabilă.
o Se face în condiții de izolare
o Urmează același protocol ca și fațetele:
Etapele colării
• Pregătirea feței interne a inlay-ului
o Dacă inlay-ul este din compozit (înseamnă că are deja fața internă sablată) → aplicare
silan pe fața internă a inlay-ului
o Dacă inlay-ul este din ceramică → pe suprafața internă se va face gravare acidă cu HF ,
C de 4%, timp de 90 sec, apoi se spală acidul + uscare + silanizare (obligatorie!!)

2
o După ce a fost pregătită fața internă a microprotezei este bine să fie acoperită pentru a
nu fi în contact cu aerul.
• Pregătirea suprafeței dentare pe care se va cimenta - Aplicarea sistemului adeziv
o Gravare cu acid : 15 sec pe dentină și 15-30 de secunde pe smalț deoarece suprafața
smalțului a fost preparată (unde smalțul nu este preparat, ex la fațete) se face gravare
timp de 80 de secunde).
o Spălare, uscare
o Aplicare primer/ primer și adeziv.
o Fotopolimerizare
▪ Fotopolimerizarea adezivului este opțională pentru colarea inlay-urilor și
fațetelor. Ca să nu fie un strat prea gros de adeziv care să nu mai permită
inserarea piesei protetice se preferă ca fotopolimerizarea să se facă după ce se
aplică și cimentul rășină.
• Aplicarea rășinii dual polimerizabile (cimentului rășină)
o Se poate aplica doar pe una dintre suprafețe sau în strat foarte fin pe ambele suprafețe
(pe inlay și pe dinte) => colarea adezivă acceptă aplicarea cimentului pe ambele
suprafețe
o Dacă se cimentează inlay-uri metalice nu avem voie să aplicăm ciment pe ambele
suprafețe (deoarece nu va mai intra inlayul în cavitate).
• Inserția piesei protetice și menținerea ei sub presiune
• Următorul pas depinde de tipul de inlay:
o Inlay compozit: se îndepărtează un prim strat de rășină și apoi se fotopolimerizează câte
40 de sec din toate direcțiile.
o Inlay ceramic: se face o primă fotopolimerizare de 1 secundă ca să ajungă rășina duală
în faza de gel, se îndepărtează excesul și apoi se continuă cu fotopolimerizarea finală
câte 40 de sec din toate direcțiile.

• Finisare în zonele de joncțiune dento-protetică


• Verificarea adaptării ocluzale
o !!! limitele inlay-dinte nu trebuie să fie în zone de contact ocluzal (pentru acest lucru
putem înregistra punctele de contact ocluzale înainte de prepararea cavității și pentru a
le menține pe dinte în timpul preparării se fixează cu bonding)

3
Detalii tehnice
• Tehnicianul realizează inlay-ul pe model prin stratificarea compozitului (la fel cum realizează
medicul o obturație). Se aplică gel izolator pe bont înainte de realizarea inlay-ului.
• Aceste compozite folosite la tehnica indirectă au nevoie și de o postpolimerizare → după a
fotopolimerizat fiecare strat, a finisat inlay-ul și l-a adaptat pe model urmează o
postpolimerizare a compozitului. În funcție de cel fel de material compozit a fost utilizat se
face:
• Fotopolimerizare: timp de 3 min
• Termo-foto-baropolimerizare: timp de 20 min
• Ultima etapă pe care o face tehnicianul este sablarea feței interne a inlay-ului cu particule de
oxizi de aluminiu. După ce această suprafață a fost sablată înseamnă că inlay-ul este pregătit
pentru cimentare.

Tehnica directă
• Se realizează de către medic, în cavitatea orală.
• Inlay-urile prin tehnica directă sunt greu de realizat, în sensul că e greu să îl inseri și să îl
dezinseri.
• La prepararea inlay trebuie aplicat gelul izolator ca să nu adere materialul de pereții cavității (și
în laborator tehnicianul aplică gel izolator pe bont).

Tehnica semidirectă
• Este o tehnică care presupune realizarea inlay-ului în cabinet, din compozit, pe model.
• Se numește tehnică semi-directă deoarece:
o Inlay-urile sunt realizate de către medic în cabinet
o Presupune realizarea unei amprente și turnarea unui model
o Sunt utilizate doar materiale compozite
o Sunt realizate și cimentate într-o singură ședință.
• Exemplu de sistem de compozite pentru inlay semidirect: Grandioso Inlay System (Voco).
Conține :
o Silicon cu vârf automixant (priză: 4 min)
o Rășina dual polmerizabilă pentru colare (Bifix QM) cu capete pentru mixare și vârfuri
aplicatoare
o Sistemul adeziv dual polimerizabil (Futurabond) și aplicator pentru adeziv. Se apasă pe
bulina albastră, se amestecă cele două componente și se aplică în cavitate.

4
o Compozit pentru realizarea inlay-ului
o Polipanturi pentru finisare
o Grandioso are foarte multe nuanțe. Este unul dintre puținele care are nuanțe de A3.25 și
A5. Fotopolimerizarea se face în funcție de lampă și de nuanță:
▪ Nuanțele închise se fotpolimerizează 40 sec, restul nuanțelor 20 sec;
▪ Dacă lampa este de putere mai mare: nuanțele opace se fotopolimerizează 40 sec,
cele mai închise 20 sec și cele deschise 10sec.
Etape
1. Prepararea cavității
2. Amprentare cu alginat
o Este important să se ia cu alginat deoarece modelul îl vom turna din silicon și astfel nu
aderă
3. Turnarea modelului din silicon
o Se umple amprenta de alginat, cu silicon astfel încât să nu rămână goluri de aer,
cuprinzând câte doi dinții vecini de o parte și de alta a preparației.
o Siliconul face priză în 4 min
o Este bine să realizăm un model duplicat pentru a secționa bontul. Dacă realizăm dintele
pe model vom putea reface punctul de contact iar dacă avem un model pe care să îl
secționăm , vom putea adapta inlay-ul la nivel gingival.
4. Realizarea extraorală a piesei protetice
o Se aplică straturi succesive de 2 mm, polimerizate în funcție de nuanță
o Se vor realiza punctele de contact
o Se va modela morfologia ocluzală
o Se adaptează cervical
5. Finisarea extraorală
o Se realizează cu freze diamantate cu inel roșu sau galben atașate la turbină
o Se va îndepărta excesul și se vor finisa marginile până se obține o adaptare perfectă a
inlay-ului la marginile preparației, pe model
o Apoi se verifică pe model adaptarea marginală și punctul de contact.
6. Proba intraorală
o Se face cu grijă pentru a nu fractura inlay-ul.
o De multe ori se preferă ca adaptarea în ocluzie să se facă după cimentare.
7. Cimentarea adezivă cu rășină dual polimerizabilă
o Aplicarea sistemului adeziv +/- fotopolimerizarea adezivului (fiind adeziv cu priză
duală oricum face priză destul de repede).
o Aplicarea rășinii dual polimerizabile .
5
o Aplicarea inlay-ului și menținerea cu ușoară presiune.
o Fotopolimerizarea cimentului sub protecție de glicerină la limita dento-protetică.
8. Finisarea intraorală
o Adaptarea în ocluzie
o Finisarea
o Lustruirea
Marele avantaj al tehnicii semi-directe: realizând inlay-ul pe model vom reduce contracția de
polimerizare asupra dintelui (dintele va suporta doar contracția de polimerizare a rășinii duale cu care
colăm inlay-ul deoarece în rest toată polimerizarea compozitului se face pe model).

Prepararea dinților pentru aplicarea unor inlay-uri


Principii generale
1. Preparația trebuie să nu prezinte zone retentive → cavitatea trebuie să fie total neretentivă
pentru a permite inserția și dezinserția inlay-ului
2. Dacă există zone retentive prezente se vor căptuși cu GIC pentru deretentivizare
3. Nu se vor realiza margini în muchie de cuțit, trebuie să aibă unghiuri rotunjite.
4. Marginile gingivale se plasează obligatoriu supragingival.
5. Se va evalua atent grosimea pereților în vederea asigurării rezistenței acestora
6. Preparația presupune o reducere uniformă a structurilor dentare cu menținerea formelor
anatomice.
7. Se scot marginile cavității din contact cu dintele vecin (la 0.5 mm de dintele vecin)
8. Pereții laterali trebuie să fie divergenți
o Cea mai mare divergență se realizează la inlay-urile din compozit semidirecte (pentru a
putea insera și dezinsera piesa protetică).

Etape
• Îndepărtarea obturațiilor vechi sau deschiderea cavității carioase și stabilirea conturului
de exterior al cavității
o Cu freze cilindro-conice diamantate
o Marginile vestibulare și orale ale cavităților proximale se plasează la distanță de 0.5
mm față de dintele vecin
• Exereza dentinei alterate
o Se îndepărtează în totalitate dentina alterată
o Se menține dentina sclerotică (afectată)

6
• Finisarea preparației
o Se va asigura o profunzime a cavității de min 1.5 mm la nivelul fosetelor
o Pereții vestibulari și orali vor fi divergenți (6 - 15°) spre ocluzal
• Finisarea marginilor
o Marginile se vor plasa înafara punctelor de contact cu dinții vecini
o Înregistrarea punctelor de contact ocluzale → plasarea marginilor cavității în afara
punctelor de contact cu dinții antagoniști.
o Unghiul cavo-superficial: 90°
o Marginea gingivală se plasează supragingival sau juxtagingival.
o Dacă marginea gingival este plasată subgingival se face gingivectomie

S-ar putea să vă placă și