Complementul direct
DEFINIȚIE: Este partea secundară de propoziție care determină un verb tranzitiv, arătând
obiectul asupra căruia se răsfrânge nemijlocit acțiunea verbului sau rezultatul acțiunii.
Sunt poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere.
Am văzut cartea care mă interesa.
Regentul complementului direct poate fi de asemenea:
a. Locuțiune verbală
Îl avusesem întotdeauna în vedere pe eminentul tânăr.
b. O interjecție cu valoarea unui verb tranzitiv
Iat–o pe fata care-mi place.
Poftim cartea care mi-ai cerut-o.
OBSERVAȚIE Unele verbe intranzitive pot avea CD numai atunci când acestea sunt exprimate
prin substantive și au aceeași rădăcină cu verbul respectiv sau fac parte din aceeași sferă de
înțeles cu el
Căci de mult v-ați trăit traiul.
A umblat cale lungă.
Aceste construcții sunt folosite mai mult în vorbirea populară. Un astfel de CD se mai numește
și complement i n t e r n.
ÎNTREBĂRI: Complementul direct răspunde la întrebările Pe cine? Ce?
FELURILE COMPLEMENTULUI DIRECT
Complementul direct poate fi exprimat prin:
A) Substantive (echivalentele lor) cu sau fără prepoziția pe
a) cu prepoziția pe
nume proprii de persoane/animale
Găsii în dosul casei pe Mărgărinta și pe Irinuca rupându-și mâinile și văicărindu-se.
nume comune de persoane cu sau fără articol
…și atunci Făt-Frumos birui pe Zmău.
adjective și numerale substantivizate când sunt precedate de articolul demonstrativ
(adjectival) cel, cea, cei, cele
…pe cel frumos, cum însuți ești.
Pe cel de-al doilea l-am întâlnit ieri.
pronume (cu excepția formelor neaccentuate, a pronumelui relativ ce, a pronumelui
demonstrative cu valoare neutră și a pronumelui nehotărât care nu se referă la persoană
Pe mine m-or plânge.
Ia stai să-ți spun și eu pe ale mele.
Pe acesta să-l avem în vedere.
Îl cunosc pe fiecare dintre ei.
b) fără prepoziția pe
substantive comune ce nu denumesc persoane
Numai din pricina voastră am răcit casa.
pronume personal formă atonă
Vezi ce va să zică să nu mă asculţi?
pronume demonstrativ care are valoare neutră
Am văzut asta.
pronume nehotărât care nu se referă la persoană
Ia cântă-mi și mie ceva.
B) Verb la infinitiv
Noi știm a învârti sapa, coasa și securea.
C) Verb la gerunziu
De treci codrii de aramă, de departe vezi albind. (Călin file de poveste, M Eminescu)
D) Verb la supin
Am avut de învățat.
OBSERVAȚIE Unele verbe tranzitive ca a anunța, a asculta, a examina, a întreba, a ruga, a
sfătui, a învăța pot avea două CD în același timp, unul al persoanei și unul al obiectului.
El m-a învățat poezia.
L-am rugat ceva.
ATENȚIE!!! Există verbe intranzitive care pot avea CD. Acest tip de complement direct se
numește CD intern
RELUAREA SAU ANTICIPAREA CD PRINTR-UN PRONUME PERSONAL NEACCENTUAT (FORMĂ
ATONĂ) ÎN AC.
Este o structură specifică limbii române.
a) reluarea are loc când CD e exprimat printr-un substantiv care se află înaintea regentului și
este articulat cu articolul hotărât.
Cartea o cumpăr azi. (Topica CD se schimbă.)
Sau când CD e exprimat prin substantiv propriu sau comun precedat de prepoziția pe,
prin pronume personal, pronume posesiv, pronume
demonstrativ, pronume nehotărât, pronume relativ ce, cine
Pe Ion/Pe băiat/Pe el/ Pe al meu/ Pe fiecare/ pe acela îl chem la mine.
b) Anticiparea se face când CD este pus după regent și este exprimat prin pronume personal
accentuat în Ac, pronume posesiv sau demonstrativ:
Am văzut-o pe ea.
TOPICA ȘI PUNCTUAȚIA COMPLEMENTULUI DIRECT
CD poate sta atât după, cât și înaintea regentului.
După regent nu se desparte prin virgulă
Înaintea regentului – nu se desparte prin virgulă
Pe Ionescu l-am văzut la teatru.
– se desparte prin virgulă
Pe Ionescu, l-am văzut la teatru.
în funcție de gradul de legătură cu regentul