Complementul

Gramatica » Sintaxa » Sintaxa propoziției » Complementul
Complementul este o parte secundară de propoziție care determină un verb, un adjectiv,
un adverb sau o interjecție cu funcția de predicat.
Complementul răspunde la pe cine? ce?
întrebările: cui? despre cine? despre ce? la cine? la ce?
pentru cine? cu cine? cu ce?
de cine? de ce?
unde? de unde? pe unde? pâna unde? încotro?
când? de când? până când? cât timp?
cum? în ce fel? cât?
din ce cauză? din ce pricină?
în ce scop? cu ce scop?
 Să mergem în camera noastră. (în camera complement, determină verbul să mergem)
 Mașina roșie ca focul este a mea. (ca focul complement, determină adjectivulroșie)
 Mașina merge mai repede decât trenul. (decât trenul complement, determină
adverbul mai repede)
 Hai la masă. (la masă complement, determină interjecția hai)
Complementele care determină un adjectiv sunt precedate de prepoziții sau de adverbe de
comparație (cât, ca, decât). Complementele care determină un adverb se exprimă prin
adverbe (așa, cam, destul, destul de) sau substantive ori pronume precedate de
adverbe de comparație (cât, ca, decât).
Clasificarea complementelor
Complementele se împart în două clase: circumstanțiale și necircumstanțiale.

Complementele circumstanțiale (cuvântul circumstanțial înseamnă împrejurare) arată

împrejurările în care se petrece acțiunea exprimată de verbul determinat și se împart în
complemente circumstanțiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, condiționale,
concesive și consecutive.

Cele necircumstanțiale arată obiectul asupra căruia se efectuează acțiunea sau obiectul căruia i
se acordă ceva și se împart în complemente directe, indirecte și de agent.

Mijloace de exprimare
Locul complementului în propoziție
De obicei, complementele stau după cuvintele determinate. Există și cazuri în care
complementele (complementele direct) stau înaintea cuvântului determinat.

 Pe ea am văzut-o în autobuz.

 În autobuz am văzut-o pe ea.
Punctuația complementului
! Complementul direct și cel indirect nu se despart niciodată prin virgulă de verbele
determinate.
Complementele aflate în raport de coordonare se despart sau nu prin virgulă între ele conform
regulilor de punctuație descrise la Punctuația conjuncțiilor.

Valoarea stilistică a complementului

 Complementul direct
Gramatica » Sintaxa » Sintaxa propoziției » Complementul » Complementul direct
Complementul direct arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea exprimată de
cuvântul determinat. Determină un verb, o interjecție sau o locuțiune verbală.
Complementul direct răspunde la întrebările: pe cine? ce?
 L-am cunoscut pe fratele lui Vasile. (pe cine am cunoscut? – pe el, -l)
 Citesc cartea cumpărată online. (ce citesc? – cartea)
 Uite-l pe Mihai! (pe cine? – pe Mihai, -l)
 A luat peste picior un profesor și a fost pedepsit. (pe cine a luat peste picior? – un
profesor)
Mijloace de exprimare
Complementul direct se exprimă prin substantive, pronume, numerale, verbe la moduri
nepersonale.

Complementul direct exprimat prin substantive

Complementul direct exprimat prin pronume
Complementul direct exprimat prin numerale
Complementul direct exprimat prin verbe
Locul complementului direct
Complementul direct de regulă stă după verbul determinat, dar poate sta și înaintea acestuia.

 Exercițiul acesta nu o să-l rezolv. (ce nu o să rezolv? – exercițiul)

 Am adus cartea cu mine. (ce am adus? – cartea)
Atunci când verbul determinat este la modul infinitiv sau la conjunctiv, complementul direct
exprimat prin pronume personal neaccentuat stă între prepoziția infinitivului sau
conjuncția să și verb.
 Să veniți la mine pentru a vă sfătui. (pe cine a sfătui? – pe voi vă)
 Încearcă să–l sfătuiești cât mai bine. (pe cine să sfătuiești? – pe el -l)
Atunci când verbul determinat este la infinitiv și este așezat după verbul a putea,
complementul direct exprimat prin pronume neaccentuat stă înaintea verbului a putea:
 Te pot ajuta dacă îmi dai voie să o fac. (pronumele te, complement direct, determină
verbul a ajuta; sensul acestei construcții este echivalent cu pot a te ajuta)
Punctuația complementului direct
Complementul direct nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.

 Am văzut filmul.
 Filmul l-am văzut cu tine.
Complementele directe aflate în raport de coordonare se despart sau nu prin virgulă între ele
conform regulilor de punctuație descrise la Punctuația conjuncțiilor.

Complementul indirect
Gramatica » Sintaxa » Sintaxa propoziției » Complementul » Complementul indirect
Complementul indirect arată obiectul căruia i se atribuie acțiunea, însușirea sau
caracteristică exprimată prin cuvântul determinat. Determină un verb, un adjectiv,
un adverb sau o interjecție.
Complementul indirect cui? despre cine? despre ce? la cine? la ce?
 răspunde la întrebările: pentru cine? cu cine? cu ce? de cine? de ce?
asupra cui? contra cui? împotriva cui?
 I-am spus Ioanei vestea cea mare. (cui am spus? – Ioanei)
 Privim la televizor un concert de muzică rock. (la ce privim? – la televizor)
 Magazinul acesta este mai aproape de casă. ( de casă – complement indirect, determină
adverbul mai aproape)
 Poftim și vouă o notă mare. (cui? – vouă; poftim interjecție cu funcție de predicat)
Mijloace de exprimare
Complementul indirect se exprimă prin substantive, pronume, numerale, adjective, verbe.

Complementul indirect exprimat prin substantive

Complementul indirect exprimat prin pronume
Complementul indirect exprimat prin adjective
Complementul indirect exprimat prin numerale
Complementul indirect exprimat prin verbe
Locul complementului indirect
În general, complementul indirect stă după cuvântul determinat, dar există și cazuri când se
află înaintea acestuia.

 I-am dat Mariei cartea.
 Mariei i-am dat cartea.
De multe ori, complementul indirect este despărțit de cuvântul determinat prin alte părți de
propoziție.

 Ne vedem fiecare de viața noastră.
 De sectorul acesta al orașului sunt responsabil eu.
Atunci când complementul indirect este exprimat printr-un pronume personal sau reflexiv la
dativ și determină un verb la infinitiv sau conjunctiv, acesta se intercalează între prepoziția
sau conjuncția verbului.

 L-am rugat să–mi aducă aminte mai târziu.

 A venit mai devreme pentru a–mi aduce cartea.
Complementul indirect exprimat printr-un pronume neaccentuat în dativ se așază înaintea
verbului a putea atunci când determină un verb la infinitiv aflat după verbul a putea. Această
regulă este o cerință a limbii literare actuale. În construcțiile arhaice ale limbii române
complementul indirect se afla între propoziția infinitivului și verb.

 Îți pot spune ce doresc. (locul complementului indirect în limba actuală)

 Pot a–ți spune ce doresc. (locul complementului indirect în limba veche)
Atunci când complementul indirect cunoaște o dublă exprimare, termenul dublat poate poate
sta după infinitiv sau poate fi pus înaintea verbului a putea.

 Îmi poți comunica mie ce dorești.
 Mie îmi poți comunica ce dorești.
Punctuația complementului indirect
Complementul indirect nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.
Complementele indirecte aflate în raport de coordonare se despart sau nu prin virgulă între ele
conform regulilor de punctuație descrise la Punctuația conjuncțiilor.

Complementul de agent
Gramatica » Sintaxa » Sintaxa propoziției » Complementul » Complementul de agent
Complementul de agent arată de cine este făcută acțiunea exprimată de verbul determinat: de
regulă un verb la diateza pasivă sau verbe la modurile supin și participiu, verbe la diateza
reflexiv-pasivă, locuțiuni verbale cu verbe la diateza pasivă, adjective provenite din verbe.
Complementul de agent răspunde la întrebările: de cine? de către cine?
 Cântecul a fost compus de noi. (verb la diateza pasivă la modul personal)
 Fiind ascultat cu atenție de noi, profesorul și-a continuat lecția. (verb la diateza pasivă la
modul nepersonal)
 Este un examen de trecut de oricine. (supin)
 Mâncarea gătită de mine s-a stricat. (participiu cu sens pasiv)
 Amenzile se dau de polițiști. (diateza reflexiv-pasivă)
 Copilul a fost băgat în seamă de vecinii lui. (locuțiune verbală cu verb la diateza pasivă)
 Este o carte greu citibilă de neinițiați. (adjective provenite din verbe)
Mijloace de exprimare
Complementul de agent se exprimă prin substantive, pronume, numerale.

Complementul indirect exprimat prin substantive

Complementul indirect exprimat prin pronume
Complementul indirect exprimat prin numerale
Locul complementului de agent
De regulă, complementul de agent stă după verbul pe care îl determină, dar sunt și situații în
care poate sta după acesta.

 A fost acceptat de părinții mei.

 De părinții mei a fost acceptat.
Verbul la diateza pasivă poate avea două sau mai multe complemente de agent, aflate în
raport de coordonare.

 Filmul a fost urmărit de copii, adulți și de bătrâni.

Punctuația complementului de agent
Complementul de agent nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.

Complementele de agent aflate în raport de coordonare se despart sau nu prin virgulă între ele
conform regulilor de punctuație descrise la Punctuația conjuncțiilor.

Complementul circumstanțial de loc

Gramatica » Sintaxa » Sintaxa propoziției » Complementul » Complementul circumstanțial de loc
Complementul circumstanțial de loc arată locul unde se petrece acțiunea (direcția, punctul
de plecare, spațiul, limita). Determină un verb, locuțiune verbală sau o interjecție cu funcție
de predicat.
Complementul circumstanțial de loc răspunde unde? de unde? pe unde? până
la întrebările: unde? încotro?
 Mergem la munte. (la munte, complement circumstanțial de loc – determină un verb)
 A luat-o la sănătoasa prin pădure. (prin pădure, complement circumstanțial de loc –
determină o locuțiune verbală)
 Hai la film! (la film, complement circumstanțial de loc – determină o interjecție
predicativă)
Mijloace de exprimare
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin substantive
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin pronume
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin adjective
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin numerale
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin verbe
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin adverbe
Complementul circumstanțial de loc exprimat prin locuțiuni adverbiale
Locul complementului circumstanțial de loc
De regulă, complementului circumstanțial de loc stă după verbul pe care îl determină. Când
este exprimat prin adverbul interogativ unde, complementul circumstanțial de loc stă înaintea
termenului determinat.
 Nu știu unde ești.
Punctuația complementului circumstanțial de loc
Complementul circumstanțial de loc nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.

Complementul circumstanțial de timp

Gramatica » Sintaxa » Sintaxa propoziției » Complementul » Complementul circumstanțial de timp

Complementul circumstanțial de timp arată timpul când se petrece acțiunea (momentul,

durata, limita temporală).
Complementul circumstanțial de timp răspunde la când? de când? până când? cât
întrebările: timp?

Complementul circumstanțial de cauză

Gramatica » Sintaxa » Sintaxa propoziției » Complementul » Complementul circumstanțial de cauză
Complementul circumstanțial de cauză arată cauza unei acțiuni, a unei stări, a unei însușiri.
Complementul circumstanțial de cauză răspunde la din ce cauză? din ce
întrebările: pricină?

Complementul circumstanțial de scop

Gramatica » Sintaxa » Sintaxa propoziției » Complementul » Complementul circumstanțial de scop

Complementul circumstanțial de scop arată scopul acțiunii exprimate de verbul determinat.

Complementul circumstanțial de scop răspunde la întrebările: în ce scop? cu ce
scop?

Complementul
circumstanțial condițional
Gramatica » Sintaxa » Sintaxa
propoziției » Complementul » Complementul circumstanțial
condițional
Complementul circumstanțial condițional arată condiția
de care depinde realizarea unei acțiuni sau a unei însușiri.
Complementul circumstanțial condițional cu ce
răspunde la întrebările: condiție?

Complementul
circumstanțial concesiv
Gramatica » Sintaxa » Sintaxa
propoziției » Complementul » Complementul circumstanțial
concesiv

Complementul circumstanțial concesiv arată o
împrejurare care ar fi putut împiedica realizarea unei acțiuni
sau a unei însușiri, dar nu o împiedică.
Complementul
circumstanțial consecutiv
Gramatica » Sintaxa » Sintaxa
propoziției » Complementul » Complementul circumstanțial
consecutiv

Complementul circumstanțial consecutiv arată
consecința acțiunii sau a însușirii, măsura
intensității acțiunii.