Aspecte radiologice și imagistice în traumatisme la sportivi - Genunchiul;

KINETOTERAPIE ANUL 2

SCLIPCEA DANIEL MIHAITA

GRUPA 214

Explorarea imagistica prin rezonanta magnetica in afectiunile genunchiului.

Durerea de genunchi este frecvent întâlnită la pacienții de toate vârstele, cu o gamă

largă de posibile etiologii. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) a genunchiului este o
examinare de diagnostic comună efectuată pentru detectarea și caracterizarea leziunilor
interne acute și cronice ale genunchiului și ajută la ghidarea managementului pacientului.

Una dintre cele mai solicitate examinări prin IRM (imagistica prin rezonanță
magnetică) este cea a articulației genunchiului. Practic, aproape toți pacienții care prezintă
simptomatologie dureroasă persistentă, inclusiv cei cu gonartroză, efectuează un examen IRM
mai devreme sau mai târziu.

Cum funcționează procedura.

Spre deosebire de examenele cu raze X și tomografia computerizată (CT), IRM nu

utilizează radiații. În schimb, undele radio realinează atomii de hidrogen care există în mod
natural în organism. Acest lucru nu provoacă modificări chimice în țesuturi. Pe măsură ce
atomii de hidrogen revin la alinierea lor obișnuită, ei emit cantități diferite de energie în
funcție de tipul de țesut în care se află. Scanerul captează această energie și creează o imagine
folosind aceste informații.

Investigația de primă intenție în examinarea genunchiului este radiografia. Fiind o

investigație rapidă și la îndemână, chiar dacă minim iradiantă, ea permite o primă evaluare a
regiunii, în funcție de care putem orienta mai departe algoritmul diagnostic. Chiar dacă oferă
informaţii grosiere este important că poate exclude lucruri acute și grave - cum ar fi fracturile,
dizlocațiile sau lucruri cronice, însă grave, cum ar fi tumorile. În felul acesta putem orienta
mai departe pasul doi în diagnostic, acesta fiind de obicei, rezonanța magnetică

În articulația genunchiului există anumite elemente anatomice care sunt lezate în

traumatisme. Cartilajul de acoperire a suprafețelor articulare, ligamentele încrucișate și
colaterale, precum și meniscurile și capsula articulară, dar și mușchii și structurile tendinoase
pot fi vizualizate foarte eficient.

Rolul examenului IRM este și acela de a evidenția și contuzia osoasă sub forma
semnalului IRM edematos, care poate persista 6-12 săptămâni post-traumatic. Fracturile, în
special, o formă particulară de fractură (numită de tip Segond, sunt asociate cu leziune a
ligamentului încrucișat anterior și reprezintă avulsiunea (îndepărtarea) capsulei articulare de
pe inserția articulară.
 Leziunile cartilajului de acoperire a suprafeței articulare și, în special, osteocondrita
disecantă, sunt mai frecvent întâlnite în porțiunea internă a condilului femural intern. Există
mai multe tipuri de clasificare a leziunilor de cartilaj sau ale condromalaciei (înmuiere a
cartilajelor). O clasificare utilă în practica zilnică este aceea în care există patru grade de
alterare descrisă de Outerbridge.

În urma diverselor studii, acuratețea cu care IRM stadializeaza leziunile de tip

condromalaciei variază între 50-95%, în funcție de instalație și de parametrii tehnici aleși.
Distribuția sediului leziunilor arată că frecvența leziunilor este mai mare retropatelar, în
porțiunea internă a condilului femural intern și în platoul tibial lateral, în special porțiunea
posterioară.

Cartilajul retropatelar are cea mai mare grosime din organism și măsoară circa 5 mm.
În cazul leziunilor la pacienți tineri, acestea apar medial, iar în cazul leziunilor degenerative,
acestea apar lateral.

Când se recomandă IRM.

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) a genunchiului utilizează un câmp

magnetic puternic, unde radio și un computer pentru a produce imagini detaliate ale
structurilor din articulația genunchiului.

Indicațiile examinării sunt diverse, de la patologia traumatică, până la cea tumorală, iar
informațiile pe care le obținem în urma examinării IRM sunt foarte utile pentru stabilirea
diagnosticului, terapiei adecvate, dar și verificării rezultatelor obținute post-terapeutic. De
examinarea prin IRM beneficiază și pacienții cu afecțiuni degenerative sau inflamatorii și
infecțioase.

Scopul examenului IRM constă în evaluarea aspectului anatomic al articulației

genunchiului, ținând cont de simptomatologia clinică. Este un examen imagistic valoros, care
ne ghidează conduita terapeutică. Prin evaluarea informației anatomice, putem aprecia efectul
asupra funcționalității articulației genunchiului.

Injectarea intravenoasă cu substanță de contrast nu se face de rutină și poate fi de folos

doar în anumite cazuri de diagnostic diferențial sau sub formă de artrografie indirectă. Prin
IRM, poate fi efectuată artrografie directă, cu injectarea intra-articulară de substanță de
contrast paramagnetica diluată.

Practic, pacientul va fi introdus în magnetul cilindric după ce, în prealabil, în jurul

genunchiului i-am fixat o antenă cu ajutorul căreia obținem informația. Zona de examinat,
respectiv genunchiul, trebuie să fie amplasată în mijlocul magnetului.

Patologia traumatică.

În articulația genunchiului există anumite elemente anatomice care sunt lezate în

traumatisme. Cartilajul de acoperire a suprafețelor articulare, ligamentele încrucișate și
colaterale, precum și meniscurile și capsula articulară, dar și mușchii și structurile tendinoase
pot fi vizualizate foarte eficient.

Rolul examenului IRM este și acela de a evidenția și contuzia osoasă sub forma
semnalului IRM edematos, care poate persista 6-12 săptămâni post-traumatic. Fracturile, în
special, o formă particulară de fractură (numită de tip Segond, sunt asociate cu leziune a
ligamentului încrucișat anterior și reprezintă avulsiunea (îndepărtarea) capsulei articulare de
pe inserția articulară.

Leziunile cartilajului de acoperire a suprafeței articulare și, în special, osteocondrita

disecantă, sunt mai frecvent întâlnite în porțiunea internă a condilului femural intern. Există
mai multe tipuri de clasificare a leziunilor de cartilaj sau ale condromalaciei (înmuiere a
cartilajelor). O clasificare utilă în practica zilnică este aceea în care există patru grade de
alterare descrisă de Outerbridge.

În urma diverselor studii, acuratețea cu care IRM stadializeaza leziunile de tip

condromalaciei variază între 50-95%, în funcție de instalație și de parametrii tehnici aleși.
Distribuția sediului leziunilor arată că frecvența leziunilor este mai mare retropatelar, în
porțiunea internă a condilului femural intern și în platoul tibial lateral, în special porțiunea
posterioară.

Cartilajul retropatelar are cea mai mare grosime din organism și măsoară circa 5 mm.
În cazul leziunilor la pacienți tineri, acestea apar medial, iar în cazul leziunilor degenerative,
acestea apar lateral.

Fracturile și reacțiile de stres

Prin IRM, pot fi vizualizate fracturi fără deplasare și fracturi de stres care nu pot fi
puse în evidență prin examene radiografice [Link] stadializarii IRM alcătuită de
Fredericson, fracturile au următorul aspect:

Stadiul 1: Edem periostal.

Stadiul 2: Edem osos vizibil în secvențele T2 cu supresie de grăsime.

Stadiul 3: Edem vizibil în T1.

Stadiul 3: Linie de fractura vizibila.

Leziunile meniscale:

Criteriile de apreciere a morfologiei normale a meniscului:

Suprafața meniscului este întotdeauna mai mare decât grosimea sa.

Cornul posterior meniscal este mai gros decât cel anterior, în cazul meniscului lateral, și are
grosime aproximativ egala în cazul celui medial.

În planul coronal, coarnele posterioare acoperă în întregime platourile tibiale.

Meniscul medial este atașat de capsula articulară și nu există fluid între aceste două structuri.

Există și variante anatomice care predispun la apariția unor leziuni. Meniscul discoid
este o variantă anatomică întâlnită cel mai frecvent în compartimentul lateral, iar cu
aproximație se poate aprecia prezenta acestuia dacă apare pe mai mult de 2 secțiuni adiacente
cu grosime de 4 mm sau de 3 mm.

Aspectul leziunilor meniscale:

Leziunile orizontale apar mai frecvent în cornul posterior la vârstnici și sunt degenerative.

Leziunile longitudinale apar de obicei post-traumatic.

Leziunile radiare sunt, de obicei, post-traumatice și aspectul particular este de "cioc de

papagal", la care exista o asociere între traiectul vertical, de la radiar la cel longitudinal
trecând prin un traiect curbiliniu.

Concluzii.

Cu excepția contraindicațiilor relative și a celor absolute, examenul IRM a intrat în

obișnuință activității noastre medicale. Practicarea anumitor sporturi predispune la leziuni la
nivelul structurilor componente ale articulației genuchiului. Exemplul obișnuit îl constituie
schiatul sau fotbalul, prin solicitarea genunchiului prin mișcări complexe și posibilele șocuri
puternice la care poate fi supusă articulația.

Există anumite structuri care sunt mai frecvent afectate, în funcție de mișcările
extreme sau de traumatismele care au produs leziunile și este foarte importantă colaborarea
între medicul care face solicitarea examinării, medicul radiolog care o interpretează și pacient,
pentru corelarea simptomatologiei cu diagnosticul și stabilirea conduitei terapeutice adecvate.

Examenul IRM este un tip de explorare medicală în plina dezvoltare și diversificare,

iar utilitatea să nu poate fi înlocuită cu alt tip de [Link] prin rezonanță
magnetică poate fi recomandată de medic pentru că îi oferă detalii suplimentare, mai ales că
acest test de diagnostic oferă imagini ale țesuturilor moi (ligamente, tendoane și mușchi),
precum și ale oaselor. Aceasta imagine mult mai detaliată a articulației genunchiului poate fi
de folos dacă radiografiile genunchiului sunt neconcludente sau dacă medicul suspectează că
simptomele se datorează altor afecțiuni și nu gonartrozei, cum ar fi afectarea meniscului de la
genunchi, afectarea tendoanelor sau ligamentelor.

Bibliografie:

RADIOLOGICE ŞI IMAGISTICE MEDICALE: Agenţia Naţională de Acreditare şi Evaluare

în Sănătate (ANAES)şi suportul Direcţiei Generale de Siguranţă Nucleară şi Radioprotecţie
(DGSNR) Ediţia 1 – 2005

RadiologyInfo - Knee MRI

[Link]