OASELE CAPULUI

Oasele capului formează craniul. Acesta este constituit din 23 oase. Dintre

acestea numai mandibula şi hioidul sunt mobile. Celelalte oase sunt fixe.
                      Oasele capului se împart în: neurocraniul, în care este adăpostit encefalul, şi
oasele feţei sau viscerocraniul, în care sunt situate unele organe de simţ şi
segmentele iniţiale ale aparatelor digestiv şi respirator.
I. NEUROCRANIUL  este denumit așa datorită faptului că
adăpostește sistemul nervos central.
Neurocraniul este format din 8 oase: frontalul, etmoidul, sfenoidul, occipitalul
(nepereche), apoi două parietale şi două temporale. împreună ele
formează calvaria sau bolta craniului şi baza craniului. Oasele neurocraniului
au forme variate: unele sunt plane, altele pneumatice şi altele neregulate.

1. Osul frontal este un os nepereche, aşezat în partea anterioară a

craniului, deasupra masivului facial. Este alcătuit din două părţi şi anume, o parte
verticală şi alta orizontală. Osul frontal prezintă o faţă endocraniană, care vine în
raport cu creierul, şi alta exocraniană, care vine în raport cu pielea capului. Partea
verticală se mai numeşte şi scuama frontalului. Pe faţa exocraniană se află două
proeminenţe orizontale aşezate deasupra orbitelor, numite arcadele sprâncenoase.
Tot pe faţa exocraniană, osul frontal prezintă două proeminenţe osoase situate
deasupra arcadelor sprâncenoase, numite bose frontale laterale iar medial se află
bosa frontală medială sau glabela. În interiorul părţii verticale, în dreptul glabelei
se găsesc nişte cavităţi săpate între tăblia internă şi externă a osului, numite
sinusurile frontale. Inferior, frontalul se articulează cu etmoidul printr-un şanţ în
formă de U deschis posterior, numit şanţ etmoidal.
2. Osul etmoid este un os nepereche, aşezat în partea anterioară şi mediană a
- 21 - bazei craniului, sub porţiunea orizontală a osului frontal. El contribuie la formarea
peretelui cavităţii craniene, precum şi a foselor nazale şi orbitale şi este alcătuită dintr-o
parte verticală, o parte orizontală şi două mase laterale. Partea orizontală este alcătuită
dintr-o lamă osoasă aşezată în şanţul etmoidal al frontalului. Ea are o formă
dreptunghiulară şi prezintă un număr mare de orificii, de unde şi denumirea de lamă
ciuruită. Această lamă formează plafonul cavităţii nazale. Prin orificiile ei trec nervii
olfactivi. Partea verticală este împărţită în două porţiuni: o porţiune numită apofiza crista
gali şi o porţiune numită lama perpendiculară a etmoidului. Masele laterale sunt
formaţiuni osoase situate pe părţile laterale şi inferioare ale lamei ciuruite, în interiorul
lor se găsesc săpate nişte cavităţi numite celulele etmoidale
3. Osul sfenoid este un os nepereche aşezat în partea centrală a bazei
craniului, între etmoid şi frontal. Osul sfenoid este alcătuit din următoarele părţi: corpul
sfenoidului, aripile mici, aripile mari şi apofizele pterigoide. Corpul sfenoidului are o
formă neregulată, cuboidală. Pe faţa superioară se observă o adâncitură, depresiune -
numită şaua turcească, în care este adăpostită glanda hipofiză. În corpul sfenoidului se
găsesc două cavităţi, numite sinusuri sfenoidale, care comunică cu fosele nazale. Aripile
mici sunt două lame osoase de formă triunghiulară aşezate în plan orizontal. Aripile mari
sunt două formaţiuni osoase ce se desprind de pe feţele laterale ale corpului sfenoidului;
ele prezintă trei feţe: o faţă cerebrală, care contribuie la formarea endobazei; o faţă
orbitală, care ia parte la formarea peretelui extern al orbitei; o faţă temporală, care
formează peretele cutiei craniene, între frontal şi temporal (fosa temporală). Apofizele
pterigoide sunt două proeminenţe osoase care se desprind de faţa inferioară a corpului
sfenoidului, îndreptându-se vertical în jos. Fiecare apofiza pterigoidă este alcătuită din
două lame osoase (una internă şi alta externă). Între cele două lame se găseşte un spaţiu
care poartă numele de fosa pterigoidă.

4. Osul occipital este un os nepereche situat în partea mediană, posterioară

şi inferioară a capului. Are două feţe antero-superioare (endocraniană) şi postero-
inferioară (exocraniană) şi patru margini. Faţa endocraniană prezintă fosele cerebeloase,
fosele cerebrale, protuberanta occipitală internă. Faţa exocraniană prezintă protuberanţa
occipitală externă, liniile occipitale superioare şi inferioare. Osul occipital are forma unui
segment de sferă, prezentând în partea sa inferioară un orificiu ovalar - gaura occipitală -
care realizează comunicarea între cavitatea craniană şi canalul rahidian. Occipitalul este
alcătuit din patru părţi: partea bazilară, două părţi laterale şi scuama occipitalului. Partea
bazilară sau corpul, apofiza bazilară este situată anterior față de gaura occipitală. Pe faţa
exocraniană se află - 22 - tuberculul faringian, pe care se insera aponevroza faringiană (ce
formează peretele superior al faringelui), iar pe faţa endocraniană se observă un şanţ
numit clivus, în care se află bulbul rahidian şi puntea. Părţile laterale sunt două
formaţiuni osoase neregulate aşezate lateral, de o parte şi de alta a găurii occipitale. Pe
faţa exocraniană a părţilor laterale se află condilii occipitali. Scuama occipitalului este
situată înapoia găurii occipitale, reprezentând cea mai mare parte a osului occipital. Ea
are două feţe, una endocraniană, care vine în raport cu creierul mare şi cu creierul mic, şi
alta exocraniană, care vine în raport cu pielea şi muşchii capului. 
5. Osul temporal este un os pereche aşezat în partea inferioară şi laterală a
cutiei craniene și participă la formarea bazei craniului şi a calotei craniene. Osul temporal
este alcătuit din trei părţi; partea pietroasă, timpanică şi scuama temporalului. Partea
pietroasă sau stânca temporalului are două feţe superioare şi două feţe inferioare şi este
situată la baza craniului, între sfenoid şi occipital şi are forma unei piramide. Faţa
anterioară a stâncii temporalului se află pe endobaza craniului, iar faţa inferioară, pe
exobaza craniului. Pe faţa anterioară a osului temporal se observă o mică scobitură -
impresiunea trigemenului - în care se află ganglionul nervului trigemen. Pe faţa
posterioară se găseşte orificiul endocranian al conductului auditiv intern. Faţa inferioară a
stâncii temporalului este neregulată, prezentând depresiunea numită fosă jugulară. Partea
timpanică a osului temporal este situată pe faţa exocraniană a temporalului. Este formată
dintr-o lamă osoasă, curbată în sus şi alcătuieşte trei sferturi din orificiul conductului
auditiv extern. Scuama temporalului este o lamă osoasă aplatizată, are două feţe şi patru
margini, de formă aproape semicirculară, situată în partea superioară a osului temporal.
Pe faţa exocraniană a scuamei temporalului se află o proeminenţă osoasă, numită apofiza
zigomatică, şi o depresiune numită fosa mandibulară. 
6. Osul parietal este un os lat de formă aproximativ patrulateră, situat de o
parte şi de alta a liniei mediane, în partea superioară şi laterală a craniului. Prezintă o faţă
exocraniană convexă şi o faţă endocraniană concavă. Pe faţa exocraniană se află bosa
parietală şi două linii curbe. Pe faţa endocraniană, de formă concavă se găsesc fosa
parietala şi numeroase şanţuri, în care sunt adăpostite vasele sanguine. Marginile osului
parietal se articulează cu porţiunea verticală a osului frontal (cu care formează sutura
coronară), cu scuama occipitalului (cu care formează sutura lambdoidă), cu osul parietal
de pe partea opusă (cu care formează sutura sagitată a craniului) și cu scuama osului
temporal (cu care formează o sutură scuamoasă).
II. VISCEROCRANIUL sau oasele feţei  sunt în număr de 15. Ele se
grupează formând cele două maxilare. Maxilarul superior este alcătuit din 13 oase.
Acestea sunt: cornetele inferioare, lacrimalele, nazalele, maxilele,
palatinele, zigomaticele (toate pereche) şi vomerul, singurul nepereche. Maxilarul inferior
este alcătuit dintr-un singur os, mandibula, care este şi singurul os mobil al
scheletului capului. Al 15-lea os, hioidul, cu toate că este situat la nivelul gâtului, se
studiază împreună cu oasele feţei. Oasele viscerocraniului sunt unele pneumatice
şi neregulate, altele plane.

a. Maxilarul superior
1. Maxilaruleste un os pereche care prin articularea cu cel de partea opusă
participă la formarea scheletului osos al cavităţii bucale, al cavităţii orbitale şi al
foselor nazale. Maxilarul se compune dintr-un corp şi apofizele palatină şi
piramidală. Corpul maxilarului are o formă neregulată și prezintă patru feţe:
anterioară, superioară sau orbitală, internă sau nazala şi posterioară. Faţa anterioară
vine în raport cu părţile moi ale feţei. Fața superioară are forma unei lame
triunghiulare. Faţa internă ia parte la formarea peretelui lateral al foselor nazale.
Posterior față de apofiza zigomatică se descrie faţa posterioară pe care se găseşte o
proeminenţă numită tuberozitatea maxilară. Cei patru pereţi ai corpului maxilarului
delimitează o cavitate, numită sinusul maxilar, care comunică cu fosa nazală.
Apofiza piramidală are bază, vârf şi trei feţe (superioară, anterioară şi posterioară).
Apofiza palatină este o lamă osoasa care porneşte de pe faţa internă sau nazală a
maxilarului şi participă la formarea palatului dur.
2. Osul palatin este un os pereche de formă neregulată, aşezat înapoia osului
maxilar, este format dintr-o lamă osoasă orizontală și alta verticală unite în unghi
drept. Lama orizontală se uneşte cu cea de pe partea opusă, formând treimea
posterioară a bolţii palatine. Lama verticală este de formă aproximativ patrulateră,
formează o parte din peretele lateral al cavităţii nazal

3. Osul zigomatic sau osul malar este un os pereche aşezat în

partea superioară şi laterală a feţei, El are o formă neregulată, prezentând două feţe (una
internă şi alta externă), patru margini şi patru unghiuri. Faţa externă vine în raport cu
pielea şi cu muşchii feţei, formând umărul obrazului. Faţa internă intră în constituţia fosei
temporale.

4. Osul lacrimal este un os pereche aşezat pe peretele median al fosei

orbitale, are forma unei lame dreptunghiulare, formând împreună cu apofiza frontală a
maxilarului canalul nazolacrimal. 

[Link] nazal are forma unei lame dreptunghiulare. Faţa externă a nazalului

este acoperită de piele, iar cea internă formează o parte din peretele superior şi lateral al
fosei nazale.

6. Cornetul nazal inferior este un os care se prezintă ca o lamelă

osoasă de formă triunghiulară. El este fixat printr-o margine de peretele extern al fosei
nazale, iar - 24 - cealaltă margine o are liberă. Între cornetul nazal inferior şi peretele
lateral al fosei nazale se află un spaţiu, numit meatul nazal inferior. 

7. Vomerul este un os nepereche aşezat în plan median. Marginea lui superioară

se articulează cu faţa inferioară a corpului sfenoidului. Prin marginea lui inferioară
vomerul se articulează cu lama perpendiculară a etmoidului formând porţiunea osoasă a
septului nazal.
 b. Maxilarul superior 
1. Mandibula este un os nepereche aşezat în partea inferioara a craniului
visceral, fiind singurul os mobil al scheletului capului. Ea este formată din trei părţi: un
corp şi două ramuri. Corpul mandibulei are forma unei potcoave aşezate cu convexitatea
în partea anterioară. Pe faţa anterioară, externă a corpului mandibulei, pe linia ei mediană
se află o proeminenţă osoasă, numită simfiza mentonieră iar lateral, câte un orificiu pe
unde ies nervii şi vasele mentale, numit gaura mentonieră. Tot pe faţa anterioară se află
pe fiecare parte câte o creastă, numită linia oblică externă pe care se insera muşchi. Pe
fata posterioară, internă a corpului mandibulei se găsesc: mici proeminențe aşezate de o
parte şi de alta a liniei mediane, numite apofizele genii superioare şi inferioare pe care se
inseră muşchii geniogloşi şi geniohidieni); câte o creastă osoasa, numită linia oblică
internă sau milohioidiană, pe care se insera muşchiul milohioidian; o depresiune aşezată
deasupra liniei milohioidiene, numită foseta sublinguală, care vine în raport cu glanda
sublinguală; o altă depresiune aşezată dedesubtul liniei milohioidiene, numită foseta
submandibulară, care vine în raport cu glanda salivară submandibulară. Pe marginea
superioara a corpului mandibulei se observă opt scobituri, numite alveole dentare, în care
se fixează dinţii arcadei dentare inferioare. Ramurile mandibulei se prezintă ca nişte lame
osoase de formă aproape patrulatere care continuă corpul mandibulei, formând cu acesta
un unghi, numit unghiul mandibulei sau gonion. În partea superioară se află condilul
mandibulei care formează împreună cu cavitatea glenoidă a temporalului articulaţia
temporo-mandibulară.