Mărimi sinusoidale.

Se numește mărime sinusoidală (armonică), o mărime alternativă a cărei expresie, ca funcție

de timp, poate fi scrisă sub forma „în sinus”:
u (t ) = U max  sin (t +  ) ; (1.80)
în care, Umax > 0, ω > 0, , pozitiv sau negativ, sunt parametri constanți, caracteristici mărimii:
amplitudine, pulsație și faza inițială.
Amplitudinea este modulul valori maxime a mărimii sinusoidale.
Faza este argumentul, dependent liniar de timp, al sinusului – (t + ). Faza se exprimă
întotdeauna în radiani.
Faza inițială reprezintă valoarea fazei, , în momentul t = 0. De obicei,  se aduce în
intervalul [-π, π ].
Reprezentările grafice ale mărimilor sinusoidale sunt prezentate în figura 1.20.

u(t) u(t)

Umax Umax
0 0
t t


T T = 2

Fig. 1.20. Reprezentări grafice ale mărimilor sinusoidale.

A) Calculul valorilor caracteristice.

Se consideră o mărime sinusoidală cu faza inițială nulă:
u(t) = Umaxsint
a) Valoarea medie pe o semiperioadă.

U max  sin t  d(t ) = − U max  cos t
1 1 2


U med = = U max . (1.81)
0  
0

b) Valoarea efectivă.
2
U 2max  sin 2 t  d(t ) =
1
U= 
2 0
2
U max
 (1 − cos 2t )d(t ) =
1 2 1
= U max . (1.82)
2 2 0 2
c) Factorul de formă.
U max

kf =
U ef
= 2 =   1,11 . (1.83)
U med 2
U max 2 2

 d) Factorul de vârf.
U max U max
kv =
= = 2  1,41 . (1.84)
U ef U max
2
e) Expresia mărimii sinusoidale în funcție de valoarea efectivă:
u(t ) = U  2  sin (t +  ) . (1.85)
Relația (1.85) se numește expresie normală în sinus.

B) Relații de fază.
Se numește defazaj între două mărimi sinusoidale, considerate într-o ordine dată, diferența
fazelor lor, în această ordine.
Considerând două mărimi sinusoidale cu frecvențe (pulsații) egale,
u 1 = 2  U 1 sin (t +  1 )
 ,
u 2 = 2  U 2 sin (t +  2 )
se observă că defazajul celor două mărimi este egal cu deferența fazelor lor inițiale (figura 1.21):
12 = (t + 1 ) − (t +  2 ) = 1 −  2 . (1.86)

Se definesc următoarele relații de fază:

a) 12 = 1 - 2 > 0  u1 este defazată înaintea lui u2;
b) 12 = 1 - 2 < 0  u1 este defazată în urma lui u2;
c) 1 = 2,  12 = 0  u1 și u2 sunt în fază;

d) 12 = 1 - 2 =   u1 și u2 sunt în cuadratură;
2
e) 12 = 1 - 2 =    u1 și u2 sunt în opoziție.

u
12
u2
u1
0 t
2

1

Fig. 1.21. Explicativă pentru defazajul dintre două mărimi sinusoidale.

Observații.
1. Dacă mărimea u1 e înaintea mărimii u2 cu defazajul 12, atunci mărimea u2 e în urma
mărimii u1 cu defazajul 12.
2. Deoarece fazele sunt determinate până la un termen aditiv, multiplu arbitrar de 2 și
defazajul e determinat până la un asemenea termen. De aceea, dacă nu se introduce o restricție
suplimentară, relațiile de fază înainte și în urmă nu au o interpretare unică. Pentru a evita o
exprimare ambiguă, defazajul se reduce întotdeauna la intervalul [- , ], adăugând sau scăzând
un multiplu de 2 în relația (1.86). Cu această precizare, relația de definiție a defazajului devine:
 12 = 1 - 2 + 2n, iar 12  [- ; ]. (1.87)

1.4.5. Reprezentarea în complex a mărimilor sinusoidale.

A) Reprezentări geometrice.
O funcție sinusoidală de timp, de frecvență dată, e complet caracterizată de două valori
scalare:
− amplitudinea sau valoarea efectivă – număr pozitiv;
− faza inițială – unghi.
Un vector liber în plan, e complet caracterizat de două valori reale:
− modulul – număr pozitiv;
− unghiul făcut de orientarea lui cu o axă de referință, numit argumentul său – unghi.
Se numește vector liber, un vector al cărui punct de aplicație e arbitrar, astfel încât reprezintă
mulțimea tuturor vectorilor omoparaleli și de aceeași mărime cu el (echipolenți cu el), având
diferite puncte de aplicație.
Se poate deci asocia, fără restricție, fiecărei mărimi sinusoidale dintr-o specie dată (curent,
tensiune, etc.) un vector liber în plan și reciproc, această asociere fiind biunivocă:

u(t ) = U 2  sin (t +  )  F u .

Relațiilor analitice dintre mărimile sinusoidale le vor corespunde relații geometrice între
vectorii corespunzători, relații care sunt mai intuitive și mai ușor de explicitat.
Vectorii reprezentativi F{u} sunt numiți fazori pentru a se preciza distincția față de mărimile
fizice vectoriale definite în spațiul fizic, tridimensional.
Se obțin astfel reprezentările analitice – sau în complex – ale mărimilor sinusoidale:
u(t ) = U 2  sin (t +  )  Cu ,
în care fiecărei funcții sinusoidale de timp u îi corespunde o mărime complexă, C {u}.

B) Reprezentarea în complex simplificată.

Această reprezentare poate fi utilizată numai când toate mărimile sinusoidale au aceeași
frecvență.
În reprezentarea în complex simplificată, imaginea în complex a mărimii u este un număr
complex constant, având modulul egal cu valoarea efectivă a mărimi sinusoidale și argumentul
egal cu faza inițială:
u(t)=U√2⋅ sin(ωt+γ) ↔U=U(cosγ+jsinγ), (1.88)
forma trigonometrică a unui număr complex. j = − 1 , este unitatea imaginară, iar U = C {u}.
Sau:
U = a + j∙b, forma algebrică a numărului complex.
a – partea reală: a = U∙cosγ
b – partea imaginară: b = U∙sinγ.
Modulul numărului complex (valoarea efectivă a mărimii sinusoidale):
|U|= U = √a2 +b2
 Argumentul numărului complex (faza inițială a mărimii sinusoidale):
b
arg{U} = γ = arctg
a

C) Teoremele reprezentării in complex.

1. Teorema de liniaritate.
n  n n
C  a k  u k  =  a k C u k  =  a k  U k . (1.89)
 k =1  k =1 k =1

Imaginea în complex a unei expresii liniare de mărimi sinusoidale este o expresie liniară de
mărimi complexe.
2. Teorema derivatei.
 du 
C   = jC u = jU . (1.90)
 dt 
Demonstrație:
u = U 2  sin (t +  )
 
= U 2    cos(t +  ) = U 2  sin  t +  + 
du
dt  2
  
 du  j  +  j
j
C   =   U  e  2  =   e2  U
 e = j  U
 
dt j U

3. Teorema integralei.

 
C  u (t )dt =
1
j
U (1.91)

Demonstrație:
u = U 2  sin (t +  )

 u(t )dt = U 2  sin (t +  )dt = −U cos(t +  ) =

1
2

1  
= − U 2 sin  t +  + 
  2


 
 
j  + 
C  u (t )dt = − U  e  2  = − e2  U
1 1 j j j 1
 e =− U= U.
  j U  j

1.4.6. Reprezentarea fazorială a mărimilor sinusoidale.

Se aleg în mod convențional, în plan:
− o axă origine a fazelor (unghiurilor);
− un sens pozitiv pentru măsurarea unghiurilor → sensul trigonometric (fig. 1.22).
Convenția de reprezentare.
U
1. Lungimea fazorului este egală cu valoarea efectivă
a mărimii sinusoidale (la o anumită scară). U
2. Unghiul măsurat de la axa origine la direcția  +
fazorului, în sens pozitiv (trigonometric), este faza inițială Axa origine
de fază
a mărimii sinusoidale. Fig. 1.22. Fazorul unei mărimi
Reprezentarea prin fazori, pe aceeași figură, a tuturor sinusoidale.
mărimilor electrice (tensiuni și curenți) dintr-un circuit
(rețea) constituie diagrama fazorială a circuitului respectiv.
De regulă, în diagrama fazorială nu se mai reprezintă axa origine a fazelor, alegându-se
ca origine a fazelor direcția unuia dintre fazorii respectivi.