3

Baschetul
4

CUPRINS

ARGUMENTUL.........................................................................................................................4
SCURT ISTORIC AL JOCULUI DE BASCHET.....................................................................4
SCURT ISTORIC AL BASCHETULUI ROMÂNESC.............................................................4
APARIȚIA JOCULUI DE BASCHET ÎN ROMÂNIA.............................................................4
TEHNICA JOCULUI DE BASCHET........................................................................................4
PIVOTAREA..............................................................................................................................4
ARBITRII, OFICIALII ȘI COMISARUL..................................................................................4
ECHIPELE..................................................................................................................................4
ANTRENORUL.........................................................................................................................4
CONCLUZII...............................................................................................................................4
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................4
BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ............................................................................................4
GALERIE FOTO........................................................................................................................4
5

ARGUMENTUL
Jocul de baschet înregistrează, în etapa actuală, noi mutații de ordin cantitativ și mai
cu seamă [Link] este un sport dinamic, spectaculos și in același timp poate fi
considerat un sport elegant, prin prisma mișcărilor efectuate.
Baschetul este unul dintre cele mai raspândite jocuri sportive din lume. Se
caracterizează prin finețea, precizia si fantezia exercițiilor tehnice si tactice, prin talia înaltă și
calitațile fizice deosebite ale jucătorilor. Este o luptă sportivă, care cere spirit de echipă și de
sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă.
Am ales să dezbat această temă, deoarce este jocul care ma entuziasmat și tot odată
mi-a îndrumat pașii catre un ritm de viață sănătos. În ceea ce privește acest joc pentru ai
atinge performanțele este necesar de o implicare fizică, cât și un echilibrul psihic. Este un
sport de echipă și ajută la dezvoltarea relațiilor sociale ce se stabilesc între coechipieri și fair-
play-ul cu celelate echipe.
Un prim argument ce susține tema prezentată sunt marile competiții internaționale ca
Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale, Universiadale, Cupele campionilor europeni și
altele au scos în evidență prestații individuale și de echipă de mare randament, dintre care
unele cu un pronunțat aspect de virtuozitate tehnico-tactică.
Tot odată baschetul nu este dificil în practicare, dinamica și rapiditatea acestui sport
ma atras, astfel încât, gândirea tactică are un rol important și reprezintă un factor căruia
trebuie să i se acorde o atenție deosebită în instruirea sportivilor și în joc, în formarea
viitorilor profesori și antrenori în domeniul baschetului.
În sprijinul acestei afirmații se oferă trei argumente:
 Primul se refera la capacitatea de utilizare în joc a aactelor motrice specifice, aspect
care reclamă o bună gandire tactică;
 Cel de-al doilea se referă modelarea conținutului pregătirii, care nu poate fi realizată
de cât pe fondul unor corelări corespunzătoare între situațiile concrete de joc și cele
create în procesul de pregatire;
 Cel de-al treilea argument constă în faptul că toate componentele jocului și ale
antrenamentului sunt subordonate tacticii.
Astfel, revenind la probelma formării și dezvoltării gândirii tactice, țin să menționez
că la baza acestui proces stă cunoașterea fundamentelor jocului, pe temeiul cărora se
aprofundează și se aplică în joc deprinderile însușite și perfecționate în decursul anilor.
6

SCURT ISTORIC AL JOCULUI DE BASCHET

Vechile populații incașe, maya și aztecepracticau un joc în care mingea era aruncată
într-un inel de piatră, suspendat orizontal pe un zid. Băștinașii din Florida aveau o țintă
formată dintr-un coș de nuiele iar indienii din America plasau un fel de coș în trunchiuri de
copac.
În anul 1891, un tânăr asistent de la colegiul Springfield, din statul Massachusetts,
SUA, pe numele său James A. Naismith, încercând să facă mai variate lecțiile de educație
fizică ale studenților, cu un conținut mai atractiv și mai dinamic, fără condiții materiale
deosebite, a combinat unele reguli din jocul de fotbal cu 13 reguli noi și a înlocuit poarta cu
un coș suspendat pe un perete. Astfel a luat naștere sportul căruia i s-a spus apoi basketball
(basket = coș, ball = minge).
La început echipele erau alcătuite din câte 50 de jucători, apoi numărul s-a redus
treptat pentru a se ajunge la echipe formate din 5 jucători pe teren. Jocul se răspândește
în Europa, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904 (de la St. Louis).
În 1932 se constituie Federația Internațională de Baschet Amator (F.I.B.A.) și din 1935 se
dispută Campionatele Europene (la care a participat și țara noastră). Baschetul este primul joc
pe echipe în care au aparut fete pe terenul sportiv.
Media de înalțime a echipelor masculine este în jur de doi metri, iar a celor feminine
de 1,87 metri, fiecare echipă încercând să aibă pe teren unul sau doi jucatori foarte înalți.
Jucătorii au o pregătire multilaterală, folosesc în joc ambele mâini cu ușurință și
realizează execuții tehnice în mare viteză și derutante. Terenul de joc este o suprafață
dreptunghiulară, liberă de orice obstacole, având 26 de metri lungime si 14 metri lațime.
Panoul de baschet este fabricat din lemn tare, sticlă sau plastic, cu o grosime de 3
centimetri. Mingea de baschet este confecționată dintr-o cameră de cauciuc, acoperită cu o
anvelopă de piele, material plastic sau cauciuc, având greutatea de 600-650 grame și
circumferința de 75-80 centimetri. Jocul este condus de doi arbitri în teren, ajutați de un scorer
si un cronometror.
Un meci de baschet se desfășoară în doua reprize de câte 20 de minute, cu o pauza de
10 minute. La baschet se cronometreaza efectiv timpul de joc, cronometrul fiind oprit la toate
întreruperile jocului. Coșul înscris este valabil numai daca mingea intră în coș pe deasupra lui
și trece prin el.
7

SCURT ISTORIC AL BASCHETULUI ROMÂNESC

Jocul de baschet se răspândește în Europa de la începutul secolului XX, fiind prezentat
demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904. În 1932 se constituie Federația Internațională de
Baschet Amator (F.I.B.A.). România s-a aflat printre cele 8 țări membre fondatoare ale forului
mondial alături de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elveția și
Portugalia. Din 1935 se dispută campionatele europene (la care a participat și țara noastră).
La noi în țară, primele demonstrații de baschet au fost efectuate în 1920. Până în 1923,
baschetul se practica în special în liceele din capitală, organizându-se sporadic competiții
interșcolare. Unul dintre liceele celebre la acea vreme a fost „Mihai Viteazul”, învingător în
prima competiție interliceană organizată la noi în țară. De altfel, liceul „Mihai Viteazul” a fost
și prima instituție care a beneficiat de un teren regulamentar de baschet. Începând cu
anul 1928 se constituie diferite echipe, exclusiv masculine, la cluburile Sportul Studențesc,
Juventus sau T.C.R.
Federația Română de Baschet și Volei ia ființă în 1931. Tot atunci este organizat și
primul campionat regional masculin. În această perioadă nu existau mai mult de 150-200
sportivi legitimați, baschetul trăind mai ales din insistențele și pasiunea unor animatori.
După 23 august 1944, odată cu instaurarea regimului comunist acest sport începe să aibă
caracter de masă, ca de altfel majoritatea activităților sportive din acea vreme. Sunt organizate
campionate republicane (începând cu anul 1947), se participa la primele Jocuri Balcanice
(1946), sunt organizate anual campionate școlare și universitare, precum și festivaluri de
minibaschet pentru copii.
Dintre performanțele României pe plan internațional menționăm clasarea de 3 ori pe
locul IV la Campionatele Feminine Europene (1964,1966,1968) și de două ori pe locul V la
cele masculine (1957, 1967), precum și unele succese ale echipelor de club Steaua, Dinamo,
Politehnica București, Rapid în cupele europene. În 1981, la Campionatele Mondiale
Universitare echipa de fete a României s-a clasat pe locul III, cucerind medalia de bronz, iar
echipa masculină a ocupat locul IV. În 1991 echipa masculină de baschet juniori a României a
înregistrat cea mai bună peformanță a vreunui lot din România la un campionat mondial de
baschet clasându-se pe locul V la CM de la Edmonton, Canada. Din lot făceau parte, printre
alții, Ghiță Mureșan, singurul român care a evoluat în NBA sau Constantin (Titi) Popa, doi
dintre cei mai cunoscuți baschetbaliști români pe plan internațional..
8

APARIȚIA JOCULUI DE BASCHET ÎN ROMÂNIA

Istoria baschetului românesc ne conduce la staff-ul înaltului Comandament Nord-
American. Acesta a decis să importe în țara noastră, imediat după capitularea armatelor
germane din primul Război Mondial, sportul inventat de profesorul Naismith.
Conducerea înaltului Comandament Nord-American s-a hotărât să nu mai care peste
ocean echipamentul sportiv folosit de militarii săi pentru a-și ocupa timpul liber și l-a donat
țărilor care au făcut parte din Coaliție.
Printre acestea se găseau și câteva mingi de baschet și panouri din lemn, cu inele din
sârmă. Tot pe aceeași filiera militară, au ajuns la Bucuresti și primele informații despre
baschet, regulamentul de joc fiind publicat în decembrie 1921. La puțin timp după aceasta,
Asociația Americană pentru Tineret (YMCA) a construit rapid primele terenuri de baschet, pe
un loc viran, situat în centrul Capitalei, în zona Hotelului Intercontinental.
În 1922, apare si primul teren regulamentar din Bucuresti, amenajat în curtea Liceului
Mihai Viteazu. La puțin timp, este organizat și primul campionat inter-școlar. Prima Întâlnire
oficială de baschet din România a fost câstigată de echipa Liceului Mihai Viteazu în disputa
cu jucatorii Liceului Dimitrie Cantemir. În 1922 este organizat primul campionat regional al
Munteniei. Șapte ani mai târziu, este organizat primul campionat bucureștean.
În 1931 ia ființă Federația Română de Baschet si Volei, avându-l ca președinte pe I. C.
Marinescu. În anul 1932, FRBV se afiliază la Federația Internațională de Baschet Amator,
țara noastră fiind unul dintre cei noua membrii fondatori ai FIBA, alături de Anglia,
Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elveția și Portugalia.
Dinamo București – club fanion
Prestigiul lui Dinamo în lumea baschetului nu se datorează, însă doar celor 20 de
titluri naționale și a celor patru Cupe ale României cucerite, ci și faptului că, de-alungul
timpului, acest “team” de exceptie a izbutit să se califice o dată, în sferturile de finală ale
Cupei Campionilor Europeni, în ediția 1972-1973.
9

TEHNICA JOCULUI DE BASCHET

Tehnica jocului de baschet reprezintă ansamblul de mișcărispecifice pe care le

execută un sportiv în timpul practicării jocului, înconcordanță cu regulile și sarcinile ridicate
de participarea echipei sale în competiție.

 Sistematizarea tehnicii jocului fără minge

ATAC APĂRARE
1) poziție fundamentală: 1) poziție fundamentală:
- înaltă; - înaltă;
- medie; - medie;
- joasă; - joasă;

2) deplasarile: 2) deplasarile:
- alergarea - alergarea - pasul adăugat
> normală; > înainte; > înainte;
> cu sprint pe 5, 10, 15, 20m; > cu spatele; > cu spatele;
> cu opriri și porniri bruște; > laterală; > laterală;
> cu schimbare de direcție;

3) săriturile: 3) săriturile:
- cu desprindere de pe loc; - de pe loc;
- cu elan; - cu elan;

4) piruetă. 4) piruetă.
5) jocul de picioare si lucrul de brațe.

 Sistematizarea tehnicii jocului cu minge

1)Ținerea mingii:
- cu o mână (apucat; în echilibru)
- cu două mâini
a. simetrică (la piept; deasupra capului; în dreptul bazinului)
b. asimetrică (în dreptul umărului; deasupra capului)
10

2) Prinderea mingii:
- cu o mână
- cu doua mâini (de pe loc; din alergare; din săritură)
3) Pasarea mingii:
- cu o mână (de la umăr; de la spate; peste umăr; în semicârlig; din dribling)
- cu două mâini
a. de la piept; cu pământul; deasupra capului.
b. de pe loc; din deplasare; din săritură.
4) Oprirea:
- într-un timp
- în doi timpi
5) Pivotarea:
- cu pășire
- cu întoarcere (ofensivă; defensivă)
> 45°
> 90°
> 180°
6) Driblingul:
- cu mâna dreaptă pe loc (înalt; mediu; jos)
- cu mâna stângă pe loc (înalt; mediu; jos)
- cu mâna dreaptă (din mers; din alergare)
- cu mâna stângă (din mers; din alergare)
> înainte; lateral; înapoi.
> înalt; mediu; jos.
- cu variații de ritm
- cu schimbări de direcție
> cu trecerea mingii prin față
> cu trecerea mingii pe la spate
> cu trecerea mingii printre picioare
> cu piruetă
7) Aruncarea la coș:
- de pe loc
11

> cu o mână de la umăr

> cu o mână de sus
- din deplasare
> din dribling
> din alergare
- din săritură
> cu desprindere din loc (precedată de oprire într-un timp; în doi timpi)
- din pasă; din dribling.
- din voleibolare.

 Descrierea modelului de execuție și metodica învățării poziției fundamentale.

Poziția fundamentală – poziția inițială a majorității procedeelor tehnice.

Tehnica de execuție: jucatorul se află cu genunchii ușor îndoiți și orientați puțin spre interior,
picioarele sunt depărtate în lateral, aproximativ la nivelul lațimii umerilor. Gleznele îndoite,
greutatea corpului repartizată egal pe întreaga suprafață a tălpilor așezate paralel pe sol.
Trunchiul este ușor aplecat spre înainte – flexie a articulațiilor gleznelor, genunchilor și a
șoldurilor. Umerii relaxați, cu brațele ușor depărtate în lateral, pregătite pentru a acționa în
toate planurile și sensurile, în vederea prinderii mingii.
Capul și bărbia se mențin în sus, privirea căutând să cuprindă o cât mai mare zonă din
teren.
Metodica învățării:
A.> Găsirea poziției optime; > Dezechilibrări: pe perechi, un jucător în poziție
fundamentală, celălalt încearcă să-l dezechilibreze;
B.> Din alergare, la semnal, oprire în poziție fundamentală; > Pe perechi, față în
față, cu mâinile sprijinite de umerii partenerului, deplasare în poziție fundamentală;
C. Jucătorii execută „joc de picioare și lucru de brațe”, menținând o poziție
fundamentală joasă. La primul semnal al profesorului, sprintează înainte, la al doilea
executant, oprire și deplasare cu spatele în poziție fundamentală cu pași adăugați

 Metodica învățării:
> Dribling pe loc: cu mâna dreaptă, cu mâna stângă, înalt, mediu, jos.
12

> Dribling din mers și din ușoară alergare: cu mâna dreaptă, cu mâna stângă, înainte, cu
spatele, lateral.
> Dribling cu deplasare în ghemuit
> Dribling cu ocolire de jaloane.
> Dribling cu schimbări de direcție cu trecerea mingii prin față, cu piruetă, pe
la spate, printre picioare.

 Structuri de procedee tehnice

> Dribling cu schimbări de direcție- pasă din deplasare – schimbare de direcție – prinderea
mingii – dribling – aruncare la cos din dribling.
> Dribling – aruncare la cos din dribling.

 Regulament
Un joc de baschet are loc între două echipe a câte 5 jucători pe teren fiecare. Scopul
fiecarei echipe este să introducă mingea în coșul adversarilor și să încerce să împiedice
cealaltă echipa să înscrie.
Echipa care înscrie cele mai multe puncte la terminarea timpului de joc va fi
învingătoarea jocului respectiv. Mingea poate fi pasată, aruncată, lovită, rostogolită, driblată,
în orice direcț[Link] îl poți păcăli pe [Link] asta se folosesc fentele.

 Terenul de baschet
Terenul de joc este o suprafață dreptunghiulară, plană și dură, liberă de orice obstacol.
Dimensiunile terenului trebuie să fie de 28 m în lungime pe 15 m în lățime, acestea fiind
măsurate de la marginea interioară a liniilor care delimitează terenul. Federațiile naționale au
autoritatea să aprobe pentru competițiile naționale, terenurile de joc existente cu dimensiunile
minime de 26 m lungime și 14 m lățime.
Terenul de joc va fi delimitat de linii. Toate liniile trebuie să fie trasate cu aceeași culoare
(de preferință alb), să aibă o lățime de 5 cm și să fie clar vizibile. Aceste linii sunt: liniile de
fund (pe lățimile terenului) și liniile laterale (pe lungimile terenului). Aceste linii nu fac parte
din terenul de joc. Orice obstacol inclusiv scaunele din zona băncii echipelor trebuie să fie
situate la cel puțin 2 m distanță de terenul de joc.
Linia de centru trebuie trasată, paralel cu liniile de fund, din punctele centrale ale fiecărei
linii laterale. Ea va fi prelungită cu 15 cm în afara fiecărei linii de tușă. Cercul central trebuie
13

trasat la centrul terenului și va avea o rază de 1,80 m măsurată de la marginea exterioară a

circumferinței.
Dacă suprafața cercului central este colorată, atunci culoarea va fi aceeași cu cea a zonelor
de restricție. Semicercurile vor fi trasate pe terenul de joc având centrul la jumătatea liniilor
de aruncări libere și o rază de 1,80 m măsurată de la marginea exterioară a liniilor care le
delimitează.
14

PIVOTAREA

Descriere:
- pivotarea se realizează atunci când un picior rămâne fix în punctul său de contactcu
solul, pe
pingea, iar celălalt se deplasează în diferite direcţii. Pivotul executatpână la 180° se numeşte
semi-pivot, iar cel peste 180° se numeşte pivot.
Dinpoziţia fundamentală, jucătorul trece greutatea corpului pe piciorul de sprijin
fix,care se îndoaie din gleznă şi genunchi. La terminarea întoarcerii, jucătorul se vagrăbi în
poziţia fundamentală; în timpul pivotării, mingea se va proteja prinducerea braţelor în diferite
planuri, în funcţie de poziţia apărătorului.
1. Din poziţie fundamentală se va executa pivotul prin păşirea fără minge,
înainte, înapoi, lateral, cu revenire în poziţie fundamentală.
2. Deplasări variate (alergare normală, deplasare cu spatele, deplasare
laterală, sprint) cu opriri şi pivotări de voie la semnale sau la diferite semne.
3. Studenţii sunt dispuşi în coloană câte unul, pe 4 echipe, la semnal sonorprimul jucător
aleargă până la centrul terenului, ridică mingea, efectuează pivotofensiv, defensiv, lasă
mingea se întoarce la urma şirului propriu şi pleacăurmătorul jucător.
4. Jucătorii sunt împărţiţi în 4 şiruri dispuse în diagonală, faţă în faţă,jucătorul 2 şi 4
execută pasă către jucătorul 1 rescpectiv 3 şi se deplasează la urmaşirului unde a pasat;
jucătorul 1 şi 3 efecutează, ieşire la minge, prindere, oprire,pivotare, pasă şi deplasare la
urma şirului de pe aceeaşi parte.
5. Studenţii sunt dispuşi pe 2 şiruri, execută dribling, oprire, pivotare,
aruncare la coş, recuperare şi deplasare în dribling la urma şirului opus.
6. Structuri complexe de procedee tehnice:
- dribling, oprire, pasă şi deplasare la urma şirului propriu;
- autolansarea mingii, alergare, săritură, prinderea mingii, oprire, pivotare, dribling
la urma şirului opus;
- pasă, deplasare cu schimbare de direcţie, prindere, oprire, pivotare, aruncare la
coş, recuperare şi deplasare în dribling la urma şirului.
15

7. Joc de baschet 2 contra 2, pe jumătate de teren, cu finalizare, cuobligativitatea ca

jucătorul care intră în posesia mingii să execute structura:prindere, oprire, pivotare, dribling
sau aruncare la coş.

ARBITRII, OFICIALII ȘI COMISARUL

Arbitrii sunt “primul arbitru” şi “al doilea arbitru” în cazul arbitrajului în 3,vor exista
doi asemenea “al doilea arbitru” . Ei vor fi asistaţi de oficiali şi de cătreun comisar.
Oficialii sunt:
-un scorer;
- un ajutor de scorer;
- un cronometror;
- un operator de 24 secunde.
Comisarul va ocupa un loc între scorer şi cronometror. Datoria sa principalăîn timpul
jocului este de a supraveghea munca oficialilor de la masa scorerului şide a-i ajuta pe arbitri
pentru desfăşurarea normală a jocului.
Arbitrii desemnaţi pentru un anume joc nu trebuie să aibă nici un fel de
legătură cu una sau cealaltă echipă prezentă pe terenul de joc.
Arbitrii, oficialii şi comisarul trebuie să conducă jocul în conformitate cu
aceste reguli şi nu au nici o autoritate să le schimbe.
Uniforma arbitrilor constă în bluza de arbitru, pantaloni lungi de culoare
neagră, şosete negre şi pantofi/ghete de baschet de culoare neagră.
Arbitrii şi oficialii vor fi echipaţi uniform.
Arbitrii au dreptul să ia decizii pentru sancţionarea infracţiunilor la regulilede joc
comise fie în interiorul terenului, fie în afara limitelor acestuia, inclusiv înzona mesei oficiale,
a băncilor echipelor şi în suprafaţa aflată imediat în spateleliniilor ce delimitează terenul.
Arbitrii trebuie să fluiere atunci când a fost comisă o infracţiune, s-aterminat o perioadă
sau arbitri consideră necesară oprirea jocului. Arbitrii nutrebuie să fluiere după o aruncare
liberă reuşită, după un coş reuşit din acţiune sauatunci când mingea devine vie.
Când decid asupra unei greşeli personale sau abateri, arbitri vor ţine seama
şi vor avea în vedere următoarele principii fundamentale, şi anume:
16

- spiritul şi scopul regulilor şi necesitatea de a menţine integritatea jocului;

- consecvenţă în aplicarea conceptului “avantaj/dezavantaj” prin intermediul căruiaarbitri nu

trebuie să “caute” să întrerupă inutil cursivitatea jocului, pentru asancţiona un contact
personal întâmplător care nu oferă nici un avantaj jucătoruluiresponsabil de producerea lui şi
nici nu-l pune pe jucătorul care a suferit contactulîn dezavantaj;
- consecvenţă şi înţelepciune în aplicarea unei aprecieri uniforme la fiecare joc,ţinând cont
permanent de posibilităţile jucătorilor implicaţi cât şi de atitudinea şiconduita lor în timpul
jocurilor.
Dacă vreuna dintre echipe depune o reclamaţie, arbitrul principal (comisarul,dacă este
prezent) trebuie să raporteze incidentul autorităţilor competiţiei îninterval de o oră de la
terminarea jocului.
Dacă un arbitru se accidentează sau din orice alt motiv el nu mai poatecontinua să-şi
îndeplinească îndatoririle în următoarele 5 minute de la producereaincidentului, jocul va fi
reluat. Celălalt arbitru va arbitra singur pâna la terminareajocului, cu excepţia cazului cand
există posibilitatea înlocuirii arbitrului accidentatcu un alt arbitru calificat. Arbitrul programat
iniţial şi care a rămas valid, după ce
se va consulta cu comisarul va decide asupra înlocuirii.
În toate meciurile internaţionale, dacă este nevoie de o comunicare verbală
pentru a clarifica o decizie, aceasta trebuie făcută în limba engleză.
Fiecare arbitru are puterea de a lua decizii în limitele îndatoririlor lui, dar nuare
autoritatea să anuleze sau să pună la îndoială decizia luată de alt(alţi)arbitru(arbitri).
17

ECHIPELE

Drept de joc înseamnă a avea autorizaţia de a juca pentru o echipă aşa cumeste prevăzut
în regulamentele forului organizator al competiţiei. Limita de vârstăpoate fi o condiţie a
dreptului de joc.
Un component al echipei este desemnat să joace atunci când el a fost înscrisîn foaia de
arbitraj înaintea începerii jocului şi până în momentul în care estedescalificat sau comite 5
greşeli, atunci el devenind însoţitor al echipei ca şi,managerul, doctorul, fizioterapeutul
echipei, etc.
Fiecare echipă va fi compusă din:
- maximum 10 sportivi, cu drept de joc;
- maximum 12 sportivi, cu drept de joc pentru turneele în care o echipă are de
disputat mai mult de 3 jocuri;
- un antrenor şi eventual un antrenor secund;
- un căpitan care va fi unul dintre sportivii echipei desemnat să joace;
- un număr maxim de 5 jucători însoţitori cu responsabilităţi precise
18

ANTRENORUL

Antrenorul, sau antrenorul secund, sunt singurii reprezentanţi ai echipei carepot

comunica cu oficialii de la masa scorerului (inclusiv comisarul) în timpuljocului pentru a
obţine informaţii legate strict de îndatoririle oficialilor [Link] pot face aceasta numai
când cronometrul este orpit şi mingea moartă. Acesterelaţii cu masa oficială trebuie să fie
întotdeauna calme şi civilizate şi nu trebuie săderanjeze desfăşurarea normală a jocului.

Antrenorul şi antrenorul secund (la fel şi înlocuitorii şi însoţitorii echipei)sunt singurele

persoane care au dreptul să stea şi să rămână în zona băncii echipeilor, cu excepţia cazului în
care nu respectă prevederile acestui regulament.

Numai antrenorul principal poate să stea în picioare pe tot parcursul [Link] se poate
adresa verbal jucătorilor în timpul jocului cu condiţia să ramână în zonabăncii echipei sale.
Antrenorul va desemna jucătorul din partea echipei sale care va executaaruncările libere
în toate situatiile când jucatorul care execută aruncările libere nueste desemnat prin
regulament.
Numai antrenorul sau antrenorul secund poate cere minut de întrerupere.
19

CONCLUZII

Popularizarea baschetului pornește și de la idea că acest joc are ca obiective principale

atragere unui număr cât mai mare de copii, intruirea acestora sub formă de joc, întărirea
sănătății și organizarea timpului liber în mod util, recreativ.
La acestea se adaugă inițierea și instruirea în cadrul unui process instructive-educativ
bazat pe participare conștientă și un climat social care să le asigure formarea unei conduit
demne de viață.
Conținutul acestui capitol se referă la apariția baschetului în lume și la noi în țară, la
înființarea F.R.B. și a primului regulament de joc, participarea echipei representative la cele
mai importante competiții.
De asemenea, în acest capitol sunt prezentate noțiuni de regulament, principalele
caracteristici ale jocului de baschet și rolul important al pregătirii fizice, tehnice, tactice,
psihologice și teoretice a acestuia.
Spre final baschetul este un sport de echipă, dinamic și totodată ca în orice sport există
fair-play-ul, care sperând sa fie respectat în totalitate de orice jucător.
20

BIBLIOGRAFIE
Lucian, Vasilescu, Baschet Bazele Tacticii, Editura Fundației “România de mâine ”
București, 1998

Gh., Luca, D., Pavelescu, BaschetTehnicășiTactică, EdituraUniversității,”Al. I. Cuza”

Iași 2005
21

BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ

[Link]

[Link]
22

GALERIE FOTO

[Link]
23

[Link]
24

[Link]
25