VERBUL
Este o parte de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, evenimente și stări.
Are 4 categorii gramaticale: mod, timp, număr, persoană,diateza
Verbul are 4 conjugări (pt a afla conjugarea verbul trebuie pus la infinitiv):
I - terminația a ( a ara, a uda, a urca)
II – terminația este diftongul ea (a bea, a vrea)
III – terminația e (a culege, a spune, a permite)
IV- terminația i sau î (a urî, a lovi, a iubi, a vârî)
Atenție! Verbele a crea și a agrea au conjugarea I deoarece nu se termină cu
diftongul ea ci cu vocala a: cre-a, a-gre-a.
CLASIFICARE:
A. VERBE PREDICATIVE/PERSONALE: se află la un mod predicativ/personal
B. VERBE NEPREDICATIVE/NEPERSONALE: se află la un mod nepersonal.
verbe copulative: nu are înțeles de sine stătător ci are nevoie de un nume
predicativ pentru a forma predicatul (nominal)
a fi: când are ca sinonim sensurile lui „a exista” (a se afla,a se găsi, a trăi, a
trece, a se duce, a se întâmpla, a fi necesar, a costa,etc)
a deveni: este totdeauna copulativ
a ieși / a se face / a ajunge – când au sensul lui „a deveni”
a însemna: când nu are sensul propriu de a nota/ a scrie pe ceva/ a marca
printr-un semn
a părea: când prezintă caracteristica subiectului „ea părea bolnavă” sau în
construcții verbale impersonale: pare mai simplu să mergi pe jos.
a rămâne: când nu are sensul propriu de a sta pe loc
a se naște: când nu are sensul propriu de a veni pe lume „românul s-a născut
poet”
verbe auxiliare:
a fi : intră în alcătuirea:
viitor anterior „eu voi fi terminat treaba...”
condițional optativ/conjunctiv timpul perfect: eu aș fi terminat
treaba/ să fi terminat treaba
construcții pasive: el a fost bătut
a avea: intră în alcătuirea:
indicativ, perfect compus: eu am terminat treaba
indicativ, viitor popular: eu am să termin treaba
condițional optativ: eu aș termina treaba/ eu aș fi terminat treaba
viitor în trecut: eu aveam să termin...
a vrea/a voi:
viitor standard: eu voi termina treaba
viitor anterior: eu voi fi terminat treaba
Notă! verbul a fi poate fi predicativ, auxiliar sau copulativ
O ALTĂ CLASIFICARE A VERBELOR:
1. verbe personale: care au forme pentru toate persoanele
2. verbe impersonale: ca înțeles acțiunea lor nu poate fi atribuită unei
persoane, iar ca formă sunt unipersoanle având doar persoana a IIIa singular:
se referă la fenomene meteorologice: ninge, tună, viscolește
verbe psihologice: îmi pare bine că...
se referă la numele cuiva: Mă cheamă Ionescu. Îmi zice campionul
construcții cu vb a fi predicativ: E frig/ e luni / mi-e sete (atenție! Aici
substantivele de după verb sunt subiectul)
construcții în care vb este la un mod nepersonal: Este corect a spune
adevărul.
Verbe care devin impersonale în context: eu alerg – se aleargă repede pe
pistă
Alte verbe și construcții impersonale:
Este bine să...
Se știe că..
Trebuie să...
DE REȚINUT:
verbe unipersonale: a cotcodăci, a lătra, a consta. Aceste verbe nu sunt
impersonale și au persoana a III-a plural.
Unele vb impersonale pot fi folosite ca personale: profesorul tună si
fulgeră...
Nu confunda!
Mă cheamă Dan. – vb impersonal, fără subiect
Nașii l-au botezat Dan – vb personal, cu subiectul nașii
Mă numesc Dan – vb personal cu subiect inclus eu.
LOCUȚIUNILE VERBALE: un grup unitar de cuvinte care are ca sinonim un verb
„el a luat-o la sănătoasa”
MODURILE ȘI TIMPURILE VERBALE
I. MODURI PREDICATIVE/PERSONALE:
1. INDICATIV:
prezent: eu merg
imperfect: eu mergeam/ tu mergeai/ el mergea/....
acțiune neterminată din trecut
spre finalul verbului apare un a
atenție la verbul a vrea! Corect este să îl înlocuiești cu conjugarea lui
a voi: eu voiam, tu voiai, el voia, noi voiam, voi voiați, ei voiau
perfect compus: eu am mers/ tu ai mers
folosește verbul auxiliar a avea
perfect simplu: are terminațiile: i , și, silabă accentuată, răm , răți, ră
mersei, merseși, merse, merserăm, merserăți, merseră
mai mult ca perfect: se adaugă un „se” la timpul perfect simplu?
mersesem, merseseși, mersese, merseserăm, merseserăți, merseseră
viitor stardard: eu voi merge
viitor anterior: voi fi mers
viitor în trecut: eu aveam să merg ( a avea+ conjuncția subord. să+ vb bază)
viitor popular: eu o să merg/ eu am să merg
2. CONJUNCTIV:
prezent: eu să merg
perfect: eu să fi mers
3. CONDIȚIONAL-OPTATIV: exprimă o dorință
prezent: eu aș merge
perfect: eu aș fi mers
4. IMPERATIV: exprimă o poruncă/ un îndemn
!!! are doar persoana a 2a singular/plural
forma afirmativă: Mergi mai repede!
forma negativă: pentru forma de singular: nu + forma de infinitiv
Nu merge pe gazon!
!!!! verbul a fi: fii vesel! nu fi vesel!
II. MODURI NEPERSONALE:
1. INFINITIV: forma de dictionar a unui verb
- forma scurtă:
cu prepoziția „a”: a merge pe jos este bine.
fără prepoziția „a”: eu pot merge pe jos.
- forma lungă: o formă inversă veche, rară de condițional optativ terminată cu
„re”
„închinare-aș și n-am cui...”
!!! cum îl deosebesc de substantiv? dacă este substantiv îl pot articula în context:
exemple:
„închinare-aș și n-am cui...” – verb la infinitiv forma lungă
eu aduc închinare Domnului. – substantiv deoarece îl pot articula
2. PARTICIPIUL: se termină în t sau s
- apare în componența unor moduri și timpuri compuse: eu aș fi citit
verbul la participiu devine:
- adjectiv provenit din vb la participiu: când stă lângă un substantiv
ex. are un glas răgușit! este o fire deschisă!
- adverb provenit din vb la participiu: când însoțește un verb
ex. a vorbit răgușit! a vorbit deschis despre...
3. GERUNZIUL: se termină în ind/ ând
- devine adjectiv când se acordă în gen, nr și caz cu substantivul
Cu mâna tremurândă atinse floarea – adjectiv (se acordă cu substantivul
mâna)
Sania alunecând prindea viteză - vb la gerunziu (nu se acordă în nr și gen cu
substantivul sania)
4. SUSPIN: este însoțit de prepozițiile: de, la din, după, pentru
de spălat, de mers, de cântat
m-am plictisit de așteptat.
CONSTRUCȚII VERBALE:
1. construcții active: acțiunea o face subiectul asupra altui obiect
Ionel citește o carte.
2. construcții pasive: subiectul suportă acțiunea făcută de altcineva
Cartea este citită de Ionel.
3. construcții reflexive: subiectul face acțiune și tot el o suportă/ face acțiunea
în propriul lui interes:
!!! verbul este însoțit de pronumele reflexiv forma neaccentuată: a se teme, a se
spăla
Ionel se spală cu săpun. Eu mă pieptăn cu peria.
Tipuri de construcții reflexive:
În care pronumele reflexiv are funcție sintactică proprie. În acest caz nu
face parte din predicat: Se apără cu argumente solide. Își alege o meserie
intersantă.
În care pronumele reflexiv intră în structura verbului pt că nu are
funcție sintactică proprie: Se gândește la mama. Și-a adus aminte de temă.
(pronumele face parte din predicat)
De reținut!
Verbele din construcțiile pasive la formă personală formează predicate
verbale:
Fusese încurajat de profesor să participe... =indicativ, mai mult ca
perfect
Să fi fost lăudat, acum avea curaj mai mult. – conjunctiv, perfect
Există și o formă reflexiv-pasivă: prin atașarea pronumelui reflexiv se la
forma activă. Apare doar la persoana a IIIa
Exemplu:
Profesorii corectează lucrările - construcție activă
Lucrările se coretează în alt județ - construcție reflexiv-pasivă
Copiii citesc cărțile la bibliotecă - construcție activă
Cărțile se citesc la bibliotecă. construcție reflexiv-pasivă
Posibile confuzii:
Vinetele sunt coapte de mama.- PV exprimat prin vb a coace la forma
pasivă
Toamna, vinetele sunt coapte. – PN exprimat prin vb copulativ + nume
predicativ
Modul condițional optativ, perfect – construcție activă
Dacă avea mașină, i-ar fi așteptat în gară pe prieteni.
Modul condițional optaiv, prezent – construcție pasivă
Dacă ar fi așteptat de prieteni la gară, s-ar simți mai bine.