SUPORT DE CURS ORL-NURSING

INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI OTO-RINO-LARINGOLOGICE

EVALUAREA MORFO- FUNCTIONALA A ORGANELOR OTO-RINO-

LARINGOLOGICE

EXAMENUL AUZULUI

Examenul functiei auditive se face cu scopul stabiliri capacitatii auditive si a

sediului topografic al leziunii.

In acest sens se practica urmatoarele examinari:

-acumetrie fonica : se foloseste vocea;
-acumetrie instrumental : se folosesc ceasul , acumetrele si mai ales
diapazoamele;
-audiometrie cu aparat.

[Link] FONICA - este explorarea functionala a capacitatii de auz folosindu-se

vocea. Prin aceasta metoda se masoara distanta la care urechea percepe distinct,
in mod clar, vocea soptita.

ETAPE DE EXECUTIE:

a).Asigurarea conditiilor de examinare si pregatirea bolnavului;

-bolnavul este adus intr-o incapere cu izolare fonica;
-persoana este asezata pe un scaun, in profil cu urechea de examinat spre
directia de unde vine vocea examinatorului,la distanta de 6m;
-se executa o OTOSCOPIE ( inspectie- sa nu fie dop de cerumen );
-urechea cealalta se astupa cu mana.
b).Examinarea
-examinatorul pronunta cu voce soptita cuvinte bisilabice de tonalitate joasa
(“noua”,”luna”) ; de tonalitate inalta(“trei”,”cinci”)
-daca persoana examinata nu aude, examinatorul se apropie progresiv si repeta cuvintele.
-se noteaza distanta de unde persoana repeta cuvintele.

c).Interpretarea
-vocea soptita se aude in mod normal la distanta de 6 metri;
-vocea de conversatie se aude in mod normal la 20 metri;
-cand vocea nu se aude decat sub 5 metri inseamna ca este o surditate usoara;
-cand nu se aude sub 1m vorbim de surditate accentuata.

OBSERVATIE: Prin aceasta metoda nu se poate defini tipul de surditate, ci numai

gradul.

[Link] INSTRUMENTALA
Se efectueaza o serie de probe cu DIAPAZOANELE pentru a face diagnosticul
diferential intre surditate de tip transmise si cea de tip perceptie (proba Rinne’), proba
Schwabach ,proba Weber). Pentru examinare, DIAPAZONUL se pune in vibratie
strangand intre police si index extremitatea libera a celor doua ramuri ale
DIAPAZONULUI si eliberandu-le brusc (ca o piscatura).
Diapazonul pensat cu degetele se pune in vibratie in fata pavilionului urechii
(proba Reinne’), pe mastoida (proba Schwabach) si pe vertex (proba Weber) .Se compara
auditia pe cale obisnuita aeriana ( timpanica ) cu auditia pe cale osoasa si in acest fel se
stabileste sediul leziunii, deci si tipul de surditate.
[Link] AUDIOMETRIC
Este o metoda moderna prin care se stabilesc tipul de surditate si gradul
deficientei auditive. Se efectueaza cu AUDIOMETRUL prin care se inregistreza grafic
pierderile auditive pe frecvente din scara tonala. Audiometrele au posibilitatea de a
inregistra, pe cale aeriana, intensitati pana la 110 decibeli. Astfel se obtin diferite curbe
audiometrice.
 Otoscopia
Otoscopia este examinarea clinica ce permite vizualizarea conductului auditiv extern, a
membranei timpanice si a casutei timpanului. Examinarea celei din urma fiind posibila
doar cand membrana timpanica este perforata.

Instrumente necesare
- specul auricular.
- lumina indirecta reflectata de oglinda frontala.
- specul Siegle – speculum cu lupa.
- otoscop electric.
- microscop.

Tehnica examenului otoscopic

Tractionand pavilionul in sus si posterior la adult, in jos si posterior la copil, permite
aducerea portiunii cartilaginoase a conductului auditiv extern in acelasi ax cu portiunea sa
osoasa. La copil, un asistent va fixa capul copilului pentru a preveni miscarile acestuia.

Se alege speculul in functie de dimensiunile conductului auditiv extern, dupa care, tinut
in mana stanga, se introduce cu grija pentru a nu leza tegumentele de le nivelul
conductului. Se va evita patrunderea in portiunea osoasa a conductului, zona in care
peretii sunt foarte sensibili si usor de lezat. Mana dreapta va ramane libera pentru a putea
utiliza instrumente de extragere a corpilor straini: carlig, aspirator; timpanotom.

Pentru o buna vizualizare a membranei timpanice, se va curata conductul auditiv extern,

indepartand ceara, secretiile si corpii straini. Realizarea acestui lucru se va indeplini
astfel:

1. Spalatura auriculara cu apa la temperatura camerei se realizeaza cu ajutorul unei

seringi Guvon, directionand jetul de apa inspre peretele posterior al conductului. Totusi
spalatura modifica caracteristicile membranei timpanice.

Indicatii:
- dop de cerumen: spalarea se realizeaza dupa ce acesta a fost inmuiat cu apa oxigenata
3%.
- corpi straini auriculari.
- prezenta exsudatului.
Contraindicatii:
- antecedente de perforatie timpanala.
- perforatie uscata a membranei timpanale.
- fractura de baza de craniu cu interesarea conductului auditiv extern sau a urechii medii.
- traumatisme recente produse la nivelul conductului auditiv extern sau la nivelul
membranei timpanale.
2. Aspiratie sau cu ajutorul portcotonului: se indeparteaza secretiile purulente,
cheagurile de sange de la nivelul conductului, ceara fluida.

3. Carligul sau chiureta se vor utiliza pentru extragerea corpilor straini auriculari in
situatia cand spalatura auriculara nu a fost eficienta.
La copil, extragerea corpilor straini se va realiza numai de catre medicul specialist, sub
anestezie generala.

Dupa indeplinirea conditiilor pentru buna vizualizare a membranei timpanice, se va

evalua la examenul otoscopic, urmatoarele: aspectul (culoare, integritate, repere
anatomice), pozitia si mobilitatea membranei timpanice.

Timpanul va fi examinat in intregime, pana la nivelul inelului fibros periferic.

-NARINOSCOPIA - examineaza narinele si interiorul cavitatii nazale.

-RINOSCOPIA – metoda de investigatie a foselor nazale, folosind un speculum sau un

endoscop.

-BUCO – FARINGO - SCOPIA - examenul cavitatii bucale si a faringelui.

-LARINGOSCOPIA - examenul laringelui

-indirecta
-directa - examen pt. prelevarea de tesuturi pt. examen biopsic si extragerea
corpilor straini.
-RADIOGRAFIA SINUSURILOR FETEI
-EXAMEN DE LABORATOR
- secretie otica - se recolteaza in conditii de asepsie pt. examen bacteriologic
-secretie nazala
-exudatul faringian pt. examen bacteriologic

-sange:
-VSH
-leucograma
-TS ( timp de sangerare )
-TC ( timp de coagulare )

RECOLTAREA SECRETIEI NAZALE SI OTICE

[Link] SECRETIEI NAZALE ( RINOREEA )

-DEFINITIE
 Rinoreea este termenul medical ce descrie orice scurgere de materii fluide
( adesea avand consistenta mucoasa ) din nas.
Recoltarea se face cu un tampon mai subtire fixat pe un porttampon de sarma usor
indoita, cu care se poate patrunde in nazo-faringe.
Pt. examinari virusologice, recoltarea se face fie prin suflarea puternica a nasului
intr-o cutie Petri sterila, fie prin spalare nazo-faringiana.

EXECUTIE:
-recoltarea se face dimineata, dupa trezirea pacientului;
-pacientul este asezat in pozitia sezand, cu capul in extensie fortata;
-se injecteaza in fosele nazale o solutie izotonica de NaCl sterila cu ajutorul unei seringi
ce se prelungeste cu un tub de cauciuc de 2-4cm;
-capatul liber al tubului taiat oblic se introduce in una din fosele nazale si se injecteaza
solutia de spalatura;
-pacientul apleaca imediat capul inainte si lasa sa se scurga lichidul intr-o cutie Petri
sterila;
-se trece imediat lichidul in eprubete etichetate si se trimite la laborator;
-daca se intarzie trimiterea la laborator, atunci produsul va fi asezat la gheata.

[Link] SECRETIEI OTICE

Secretia otica ( otoreea ) : este un simptom caracterizat prin scurgerea din ureche
a unei secretii care poate fii seroasa, mucoasa, muco-purulenta, hemoragica etc.,in functie
de patologia care a determinat-o.
Recoltarea se face, cu tamponul, sub control vizual ( OTOSCOP ), din conductul
auditiv extern.
-flora normala a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern este
reprezentata de bacteriile ce se intalnesc pe piele;
-in etiologia otitei medii acute se intalnesc : stafilococi, streptococci,
Haemophylus;
 -la nou nascuti si copii se intalnesc : [Link], Klebsiella, stafilococ, Pseudomonas
etc. .
Materiale necesare:

manusi ,solutie normal salina, comprese de tifon ,tub cu tampon steril ,tub steril cu mediu
de transport otoscop,specul auricular etichete seringa de 10 ml, ac steril formular analize
laborator

Recoltare:

se spala mainile si se pun manusile

se curate cu blandete excesul de secretii din urechea pacientului cu solutie normal
salina si comprese de tifon

-Se face cu tamponul sub aspect vizual(otoscop) din conductul auditiv extern

se introduce aplicatorul in canalul auditiv si se roteste cu blandete de-a lungul

peretelui canalului, pentru a nu leza timpanul

se retrage aplicatorul cu grija pentru a nu atinge si alte suprafete si se introduce in

tubul steril cu mediu de transport

se eticheteaza corespunzator proba si se trimite la laborator impreuna cu formularele

de laborator

recoltarea din urechea medie se face de catre medic, dupa toaletarea urechii externe
cu ser fiziologic si comprese, prin punctionare si apoi aspirarea lichidului cu o seringa

proba se trimite imediat la laborator

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

DEFINITIE:
Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui process inflamator faringian.

SCOP-EXPLORATOR
-depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului;
-depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni .

MATERIALE NECESARE:
-De protectie: masca de tifon.

-Sterile: - spatula linguala;

-eprubeta cu tampon faringian sau ansa de platina;
-eprubete medii de cultura;
-ser fiziologic sau glicerina 15%.

-Nesterile: -tavita renala;

-stativ pentru eprubete ;
-lampa de spirt;
-chibrituri.

PREGATIREA PACIENTULUI:

Pregatirea psihica: -se anunta si i se explica tehnica.

-Pregatirea fizica: -se anunta sa nu manance, sa nu bea apa;

-sa nu i se instileze solutii dezinfectante in nas;
-sa nu faca gargara;
-se aseaza pacientul pe un scaun.

TEHNICA RECOLTARII
-se recolteaza inainte de administrarea antibioticelor sau sulfamidelor.
Asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool;
-isi pune masca de protectie;
-invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat;
-deschide eprubeta cu tamponul faringian ;
-flambeaza gatul eprubetei si o inchide cu dop steril;
-roaga pacientul sa deschida gura, apoi apasa limba pacientului cu spatula linguala si
inspecteaza fundul de gat;
 -cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe si amigdale, dezlipeste o
portiune din falsele membrane ( cand este cazul );
-flambeaza gura eprubetei si introduce tamponul faringian in eprubeta care se inchide
cu dopul flambat;
-la indicatia medicului, intinde produsul obtinut pe lame de sticla pentru frotiuri
colorate sau insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv doua eprubete din aceasi
recoltare;

-se spala pe maini cu apa si sapun.

PREGATIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR

-se transporta produsul la laborator evitand suprainfectarea;
-daca nu este posibila insamantarea la patul bolnavului, tamponul se umezeste in
prealabil cu ser fiziologic sau glicerina 15%.
REORGANIZAREA
NOTAREA IN F.O. ( foaia de observatie )
-se noteaza data recoltarii;
-numele persoanei caruia i s-a efectuat recoltarea;
-daca s-au facut insamantari sau nu.

DE STIUT!!!
-timpul scurs de la recoltare la insamantare sa nu depaseasca 5-6 ore;
-inainte de recoltare se inspecteaza regiunile de unde urmeaza sa se recolteze;
-recoltarea se face nu numai in angine ci si in alte boli care pot fi declansate de o infectie
faringiana ( NEFRITE, R.A.A.-reumatism articular acut ).

DE EVITAT!
-imbibarea tamponului cu saliva;
-atingerea dintilor.
RECOLTAREA SPUTEI

DEFINITIE:
Sputa este un produs ce reprezinta totalitatea secretiilior ce se expulzeaza din caile
respiratorii prin tuse.

SCOP Explorator- [Link] macroscopice ,citologice, bacteriologice,

parazitologice, in vederea stabilirii diagnosticului.

MATERIALE NECESARE :
-sterile: cutie Petri, pahar conic, scuipatoare speciala ( sterilizata fara substanta
sterilizanta );
-nesterile : pahar cu apa, servetele sau batiste de unica intrebuintare.

PREGATIREA PACIENTULUI
-psihic – se anunta si I se explica necesitatea executarii examinarii
-fizic -se instruieste sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie;
-sa expectoreze numai in vasul dat, sa nu introduca in vas si saliva.

EXECUTIE:
-I se ofera paharul cu apa sa-si clateasca gura si faringele
-I se ofera vasul de colectare, in functie de examenul cerut
-se solicita pacientului sa expectoreze dupa un efort de tuse
-se colecteaza sputa matinala sau adunata din 24h(ore)

RECOLTAREA SPUTEI PRIN FROTIU FARINGIAN SI LARINGIAN

-se umezeste tamponul de vata cu apa distilata sterila

-se apasa limba cu spatula
-se introduce tamponul in faringe cerand pacientului sa tuseasca
-sputa eliminata se prinde pe tamponul de vata care se introduce imediat in eprubeta
sterila
-frotiul laringian se recolteaza de medic patrunzand cu tamponul in laringe sub control
laringoscopic.

RECOLTAREA SPUTEI PRIN SPALATURA GASTRICA

-se introduce sonda ( EINHORN sau FAUCHER ), in stomac, dimineata pe nemancate;

-se introduce prin sonda 200 ml apa distilata, bicarbonatata, calduta, care este evacuata
imediat sau extrasa cu seringa;
-lichidul recoltat se trimite imediat la laborator, pt. ca germenii cautati, pot fi distrusi
daca stau mai mult timp in contact cu mediul acid al sucului gastric;

-daca recoltarea se face pt. insamantare si lichidul trebuie trimis la alt laborator, sucul
obtinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de sodiu(Na)

RECOLTAREA SPUTEI PRIN SPALATURA BRONSICA

-se utilizeaza la pacientii cu TBC cavitara, care nu expectoreaza

-se pun in evidenta bacilli incapsulati in submucoasa, care nu apar in mod obisnuit in
sputa
-se introduc in recipientul de aerosoli 5ml ser fiziologic sau 4ml solutie teofilina 3% cu
1ml sol. de stricnina 1/1000;
-pacientul inhaleaza de cateva ori prin inspiratii adanci, repetate, urmate de expiratii
scurte;
-se face o scurta pauza de 4-5sec. si se repeta pana la aerosolizarea intregii cantitati de
lichid;
-dupa aspiratii, pacientul incepe sa tuseasca chiar daca nu a tusit niciodata;
-sputa expectorata se recolteaza intr-un vas steril, recoltarea se repeta zilnic, in
urmatoarele 4 zile, in vase separate.

PREGATIREA PRODUSELOR PT. LABORATOR

-se acopera recipientele, se eticheteaza, se trimit la laborator.

NOTAREA IN F.O.

SPALATURA AURICULARA

DEFINITIE:
Prin spalatura auriculara se intelege spalarea conductului auditiv extern prin
introducerea unui curent de lichid.

SCOP TERAPEUTIC - indepartarea secretiilor ( puroi,cerumen ) ;

-indepartarea corpilor straini ajunsi in urechea externa accidental sau voluntar;
-tratamentul otitelor cronice.

MATERIALE NECESARE:
-De protectie: doua sorturi de cauciuc , musama , prosop, aleza.
-Sterile: -seringa Guyon, vata
-lichidul de spalatura la 37*C
-solutia medicamentoasa prescrisa, sol. de bicarbonat de Na 1:1000
-Nesterile : masa de tratamente, tavita renala, scaun.

PREGATIREA PACIENTULUI:
-Psihic- se anunta pacientul , i se explica scopul tehnicii.
-Fizic:
-In cazul dopului de cerumen , cu 24h inainte se instileaza in conductul auditiv extern de
3ori/zi de bicarbonat de Na in glicerina 1/20.
-In cazul dopului epidermic se instileaza solutie de Acid Salicilic 1% in ulei de vaselina.
-In cazul corpilor straini hidrofili ( boabe de legume si cereale ), se instileaza alcool

-In cazul insectelor vii ,se fac instilatii cu ulei de vaselina, glicerina sau se aplica un
tampon cu alcool cu efect narcotizant.
-pacientul se asaza in pozitie sezand pe scaun;
-se protejeaza cu prosopul si sortul;
-se aseaza tavita sub urechea pacientului care va tine capul inclinat spre tavita.

.
EXECUTIE:
Asistenta, se spala pe maini si imbraca sortul de cauciuc;
-verifica temperatura lichidului de spalatura si incarca seringa Guyon;
-solicita pacientul sa deschida gura ( conductul se largeste si continutul patologic se
indeparteaza mai usor );
-trage pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana stanga, iar cu dreapta injecteaza lichidul
de spalatura spre peretele posterosuperior si asteapta evacuarea;
-operatia se repeta la nevoie;
-se usuca conductul auditiv extern;
-medicul controleaza rezultatul spalaturii prin OTOSCOPIE;
-se introduce un tampon de vata in conduct;
-se aseaza pacientul in decubit dorsal 1/2-1ora;
-se examineaza lichidul de spalatura.
REORGANIZARE:
NOTARE IN F.O. -se noteaza tehnica si rezultatul spalaturii ( corpi straini extrasi etc.)
DE STIUT!!!
Pot aparea accidente ca varsaturi, ameteli, lipotimie, dureri, traumatizarea
timpanului datorate presiunii prea mari sau temperaturii scazute sau crescute a lichidului
de spalatura.
IRIGAREA NAZALĂ :

irigarea canalelor nazale calmează mucoasele iritate şi curăţă de mucozităţile uscate,

secreţii, şi substanţe străine. Rămase neîndepărtate, aceste depozite pot împiedica
drenajul pe sinusuri şi circulaţia nazală a aerului şi pot duce la dureri de cap, infecţii, şi
mirosuri neplăcute. Irigarea poate fi făcută cu o seringă cu rezervor cauciucat sau cu un
dispozitiv electronic oral

irigarea nazală este recomandată pacienţilor cu afecţiuni nazale acute sau cronice,
inclusiv sinuzitele, rinitele etc. Pe lângă acestea, procedura poate ajuta persoane care cu
regularitate inhalează substanţe toxice sau alergeni (vapori de vopsea, rumegus, pesticide,
praf de cărbune). Irigarea nazală mai este recomandată, de asemenea, după anumite
intervenţii chirurgicale la acest nivel pentru a ajuta vindecarea prin îndepărtarea escarelor
postoperatoare, şi pt a ajuta la redeclanşarea secreţiilor de mucus din sinusuri

contraindicaţiile irigării nazale pot include deteriorarea avansată a sinusurilor,

sângerările nazale frecvente, şi corpuri străine aflate în canalele nazale (care pot fi
conduse şi mai în interior pe canale prin irigare). Totuşi chiar şi unii din pacienţii cu
astfel de probleme pot beneficia de irigare

Materiale necesare :

seringă cu rezervor cauciucat

extremitate irigatoare flexibilă sau rigidă de unică folosinţă

soluţie salină hipertonică

aleze

prosoape de pânză şi de hârtie

bazin

mănuşi

Pregătirea echipamentului :

se va încălzi soluţia salină până la aproximativ 40.5 grade C. Dacă se va face irigarea
cu o seringă, se va introduce puţină soluţie salină în rezervorul acesteia şi apoi se va
expulza din interior, încălzind rezervorul în felul acesta

se spală mâinile şi se pun mănuşi

se va explica procedura pacientului

se va aşeza pacientul într-o poziţie confortabilă care să permită vârfului cateterului să
pătrundă în nas şi lichidul postirigare să poată să se scurgă într-un vas

se va specifica pacientului să stea cu gura deschisă şi să respire pe gură ritmic pe

parcursul irigării

se va instrui pacientul să nu vorbească, să nu înghită pe parcursul irigării pentru a

evita pătrunderea forţată a materiilor infecţioase pe sinusuri şi pe canalul lui Eustache

se va îndepărta vârful irigatorului din nara pacientului dacă acesta simte nevoia să
strănute sau să tuşească, pentru a evita rănirea mucoasei nazale

Implementare:

se va umple rezervorul seringii cu soluţie salină şi se va insera vârful irigatorului cam
1.3 cm în nara pacientului

se va presa rezervorul seringii până ce va începe să curgă un flux uşor, cald de soluţie
in interiorul nasului. Se va evita presarea cu forţă a rezervorului ceea ce ar duce la
deplasarea reziduurilor din canalele nazale în sinusuri şi pe canalul lui Eustachio
provocând infecţii

se va introduce soluţie irigatoare alternativ pe fiecare nară până când soluţia care iese
din nas post irigare este curată

după terminarea procedurii de irigare se pune pacientul să aştepte câteva minute până
să-şi sufle nasul de excesul de fluid din ambele nări deodată. Suflarea uşoară a ambelor
nări previne ca fluidul sau presiunea să pătrundă în sinusuri. Această acţiune ajută, de
asemenea, la desprinderea şi eliminarea secreţiilor uscate şi a mucusului

Consideraţii speciale :

se va astepta o scurtă perioadă ca fluidul să se dreneze din nasul pacientului înainte
de a-şi sufla nasul

se va introduce vârful irigatorului destul de departe pentru a fi siguri că soluţia curăţă
membranele nazale înainte de a fi drenată înspre exterior. O cantitate obişnuită de soluţie
pentru irigarea nazală poate fi cuprinsă între 500 până la 1000ml

Îngrijirea la domiciliu :

pentru a putea continua irigările nazale la domiciliu, se va învăţa pacientul cum să-şi
prepare soluţia salină (să umple o sticlă de plastic curată de 1 l cu apă distilată, să adauge
o liguriţă de ceai cu sare, şi să scuture sticla până se dizolvă sarea)
va fi învăţat, de asemenea, cum să cureţe dispozitivele de irigare

ETANŞAREA NAZALĂ :

în cazul unei mucoase nazale foarte vascularizate, chiar şi cele mai nesemnificative
răniri pot cauza săngerări majore şi pierdere de sânge. Când măsuri terapeutice de rutină
(cum ar fi presiunea directă, cauterizarea, şi medicamentaţia vasoconstrictoare) eşuează
în a controla sângerările nazale (epistaxis), nasul pacientului va trebui etanşat pentru a
opri sângerarea anterioară (care iese din nas în afară) sau cea posterioară (care se scurge
în gât). Dacă sângele pătrunde în zona nasofaringeală sau pe canalele lacrimale pacientul
pare a sângera din gură şi din ochi

majoritatea sângerărilor nazale îşi au originea la nivelul plexului arteriolelor şi

venulelor din septul anteroposterior. Doar 1 din 10 sângerări nazale apără la nivelul
nasului posterior care de obicei sângerează mult mai mult decât în partea anterioară

deobicei, asistenta medicală asistă doctorul la etanşarea nazală anterioară şi

posterioară

orice procedură ar fi aplicată, asistenta trebuie să asigure pacientului încurajarea şi

suportul necesar pentru a-i reduce discomfortul şi anxietatea. Asistenta trebuie, de
asemenea, să realizeze evaluări succesive pentru a evidenţia succesul procedurii şi pentru
a descoperi posibile complicaţii

Materiale necesare :

Pentru etanşarea anterioară şi posterioară :

halat protector

ochelari de protecţie

măşti

mănuşi sterile

bazin de colectare,

prosoape (de hârtie) pentru faţă

halat pentru pacient

speculum nazal

apăsător de limbă
sursă directă de lumină

aspirator steril nazal

vas steril şi soluţie salină sterilă, pentru spălarea aspiratorului nazal

spray cu anestezic local

comprese sterile

seringă de 10 ml cu ac

dispozitiv de electrocauterizare

decongestionant nazal

absorbant hemostatic

soluţie normală salină sterilă

seringă de 60 ml

unguent antibiotic

echipament pentru măsurarea parametrilor vitali

fesi de tifon

tampoane nazale

catetere mici şi flexibile pentru aspirare

Pregătirea echipamentului

se vor spăla mâinile

se va pune tot echipamentul la marginea patului pacientului

se va conecta aspiratorul şi se va verifica

se va crea un spaţiu steril la marginea patului sau pe măsuţa de lucru. Folosind
tehnica aseptică, se va plasa tot echipamentul în locul steril

se vor deschide pachetele cu tuburile de aspirare sterile şi cu extremităţile aspiratoare

şi se vor pune în spaţiul steril

se va umple vasul steril cu soluţie normal salină pentru ca tuburile aspiratoare să
poată fi spălate
dacă pacientul necesită un cateter cu balon nazal, se va testa balonul pentru a preveni
scurgerile, umplând cateterul cu soluţie normal salină având grijă să se îndepărteze
soluţia înainte de inserare

Implementare :

tot personalul care participă la procedură va purta mănuşi, halate şi ochelari de

protecţie pentru a preveni posibila contaminare prin stropire cu sânge

se vor verifica parametrii vitali ai pacientului (hipotensiunea poate fi un semn că

pacientul a pierdut sânge mult) şi permeabilitatea căilor aeriene accesibile, deoarece
pacientul prezintă risc de a inspira sau vomita sângele înghiţit

se va explica procedura pacientului şi va fi încurajat pentru a-i reduce anxietatea şi

pentru a-l stimula să fie cooperant

se va administra un sedativ sau un tranchilizant dacă este prescris, pentru a-i reduce
anxietatea care poate conduce la sângerare nazală

va fi poziţionat cu capul uşor aplecat în jos şi în faţă, pentru a diminua scurgerea
sângelui în gât sau aspirarea sa

se va porni aspiratorul cu tubulatura ataşată, pentru ca medicul să aspire cavitatea

nazală în vederea îndepărtării cheagurilor înainte de a localiza sursa sângerării

pentru a examina cavitatea nazală, medicul va avea nevoie de un speculum nazal şi o

sursă externă de lumină, sau un endoscop fibrooptic nazal

Pentru etanşarea anterioară :

medicul va fi ajutat să aplice agenţi vasoconstrictori pentru a controla sângerarea sau

să utilizeze cauterizarea chimică cu nitrat de argint

pentru a creşte eficienţa acţiunii vasoconstrictoare, se va aplica presiune manuală pe

nas aproximativ 10 minute

Pentru etanşarea posterioară:

se vor spăla mâinile şi se vor folosi mănuşi sterile

dacă medicul va depista sursa sângerării în cavitatea nazală posterioară, va lubrifia

catetere moi pentru a facilita inserţia

se va instrui pacientul să deschidă gura şi să respire normal pe gură pe durata inserării
cateterului
asistenta va ajuta medicul să insereze pansamentul

pacientul va fi ţinut într-o poziţie confortabilă cu capul ridicat la 45 de grade până la

90 de grade

se vor monitoriza periodic semnele vitale ale pacientului pentru a detecta la timp
modificări ce pot semnala hipovolemia sau hipoxemia

Prevenirea sângerărilor nazale frecvente:

deoarece sângerările nazale pot apărea în cazul unor mucoase nazale uscate, se va
sugera pacientului să folosească un umidificator, mai ales în medii uscate

se va învăţa pacientul cum să micşoreze presiunea căilor nazale, să evite constipaţia şi
tensionarea din timpul defecaţiei, să aibă o dietă bogată în fibre şi o ingerare adecvată de
lichide, să evite eforturile fizice extreme timp de 24 de ore după ce sângerarea nazală a
fost stopată, să evite aspirina (care are proprietăţi anticoagulante), băuturile alcoolice si
tutunul pentru o perioadă de minim 5 zile)

dacă pacientul prezintă totuşi sângerări nazale în ciuda tuturor acestor precauţii, va fi
învăţat să-şi ţină capul în sus faţă de inimă, şi să-şi folosească policele şi indexul pentru a
presa partea moale a ambelor nări (nu se recomandă presarea directă dacă are răni faciale
sau fractură nazală. I se recomandă să ţină presat până la 10 minute şi apoi să verifice
sângerarea. Dacă sângerarea nu se va opri, pacientul va trebui să preseze din nou zona
respectivă pentru încă 10 minute ţinând gheaţă între cele două degete

după o sângerare nazală, pacientul va fi atenţionat să nu îşi frece sau să îşi ciupească
nasul, să nu îşi sufle nasul cu putere pentru cel puţin 48 de ore. Dupa aceea îşi va putea
sufla nasul cu grijă şi va trebui să folosească spray nazal cu apă sărată pentru a curăţa
cheagurile nazale

dacă sângerarea persistă în urma acestor manevre, se poate introduce un rulou din
vata direct pe partea cu sângerarea, ceea ce va funcţiona ca un cheag artificial

dacă toate aceste metode dau greş va trebui instituită electrocauterizarea sau etanşarea
nărilor (chiar dacă sângerarea se produce pe o singură parte, ambele nări necesită
etanşarea pentru a controla sângerarea.

Consideraţii speciale:

pacienţii cu astfel de probleme sunt de obicei spitalizaţi în vederea monitorizării

se va menţine tot echipamentul de urgenţă lângă patul pacientului pentru a grăbi
îndepărtarea pansamentului dacă este mişcat şi blochează căile aeriene
o data ce pansamentul este aplicat, se va realiza o evaluare corectă a situaţiei
pacientului, pentru a se putea depista cauza de bază a sângerării nazale. Factorii mecanici
includ o deviaţie de sept, leziuni, corp străin. Factorii de mediu includ uscarea sau
distrugerea mucoasei nazale. Alte posibile cauze pot fi infecţii ale tractului respirator,
terapia anticoagulantă, tulburări cardio-vasculare sau hepatice, tumori localizate în
cavitatea nazală sau probleme ale sinusurilor, nefrită cronică

dacă apare o pierdere semnificativă de sânge sau dacă cauza de bază rămâne
necunoscută poate fi necesară transfuzia de sânge. După aceste proceduri medicul poate
solicita analiza gazelor din sângele arterial pentru a depista posibile complicaţii
pulmonare sau saturaţia de oxigen din artere a căror monitorizare ajută la evaluarea
hipoxemiei

dacă este necesar, se va adminstra pe mască oxigen umidificat, se vor administra

antibiotice şi decongestionante dacă sunt prescrise de medic

deoarece pacientul cu pansament nazal este nevoit să respire pe gură va trebui să fie
asigurată o îngrijire corespunzătoare a gurii. Camera cu umiditate asigurată, şi multe
lichide ingerate ajută la reducerea senzaţiei de gură uscată cauzată de respiraţia pe gură

pansamentul nazal este de obicei îndepărtat în 2 până la 5 zile. După ce un pansament

anterior a fost îndepărtat, se va instrui pacientul să evite frecarea sau ciupirea nasului,
inserarea oricărui tip de obiecte în nas, suflarea nasului cu putere timp de 48 de ore

Îngrijirea la domiciliu:

se va avertiza pacientul că este posibil să-i fie redusă capacitatea de a simţi mirosul şi
gustul (de aceea, va trebui să aibă un detector de fum acasă, să mănânce alimente moi
deoarece capacităţile sale de a mânca şi de a înghiţi vor fi afectate, să bea des lichide
pentru a face faţă senzaţiei de gură uscată)

va fi învăţat ce măsuri trebuie să ia pentru a preveni sângerările nazale şi va fi instruit

să apeleze echipa medicală dacă aceste măsuri dau greş în a stopa sângerarea

Complicaţii:

presiunea exercitată de pansamentul localizat nazal, posterior pe palatul moale poate

conduce la hipoxemie. Aceşti pacienţi prezintă un risc special în a aspira sângele.
Pacienţii cu probleme serioase pulmonare sau astm, sunt expuşi unui mare risc de
agravare a hipoxemiei pe perioada cât este aplicat pansamentul. Hipoxemia poate fi
depistată cu pulsoximetrul. Semnele şi simptomele includ tahicardia, dezorientarea,
cianoza, agitaţia
blocarea căilor aeriene poate apărea dacă un pansament aplicat anterior sau posterior
nazal alunecă în spate. Pacientul se poate plânge de dificultăţi la înghiţire, durere,
discomfort. La pacienţii cu tamponament aplicat posterior se poate dezvolta otita urechii
medii\

IRIGAREA URECHII:

irigarea urechii implică spălarea canalului auditiv extern cu un flux de soluţie pentru
a curăţa canalul de depuneri, pentru a înmuia şi îndepărta depozitele de cerumel, sau pt a
deplasa şi scoate un corp străin. Câteodată irigarea are ca scop să amelioreze inflamaţiile
localizate la acest nivel şi discomfortul aferent

procedura trebuie să fie realizată cu mare grijă pentru a nu cauza discomfort

pacientului sau ameţeală şi pentru a evita creşterea riscului de otită externă. Deoarece
irigarea poate contamina şi urechea medie dacă membrana timpanului este perforată, o
examinare otoscopică trebuie întodeauna să preceadă irigarea urechii

această procedură este contraindicată când un corp străin obstrucţionează canalul

auditiv. Acest tip de corp străin atrage şi absoarbe umezeală. În contact cu orice soluţie
de irigare, se umflă cauzând durere intensă şi complicând îndepărtarea obiectului
respectiv prin această metodă

irigarea urechii este, de asemenea, contraindicată dacă pacientul este răcit, dacă are
febră, sau dacă are o infecţie a urechii, dacă prezintă o perforare la nivelul membranei
timpanului.

Irigarea canalului auditiv:

se va trage uşor urechea în sus şi înapoi pentru a îndrepta canalul urechii

se va pune un mic recipient sub ureche pentru a se scurge în el soluţia de după irigare

se va poziţiona vârful seringii irigatoare în orificiul canalului auditiv având însă grijă
să nu se blocheze ieşirea din canal pentru că astfel este împiedicată scurgerea soluţiei în
urma irigării, crescând astfel presiunea în canal

se va poziţiona vârful seringii irigatoare în sus şi spre partea posterioară a canalului
urechii. Acest unghi previne afectarea membranei timpanice şi protejează împotriva
împingerii reziduurilor înăuntru

se va imprima un flux constant de lichid înspre peretele superior al canalului urechii,
şi se va inspecta lichidul la ieşirea lui din ureche pentru a vedea dacă este tulbure, dacă
conţine ceară, sânge sau substanţe străine

Materiale necesare :
seringă de irigare a urechii (cu rezervor din cauciuc)

irigator

bazin mare

tampoane mari şi prosop

vas de colectare a lichidului irigator

vată sau aplicatoare cu capăt de vată

comprese

mănuşi

Pregătirea echipamentului:

se va alege seringa potrivită şi se va obţine un irigator

se vor evita schimbările extreme de temperatură pentru că acestea pot afecta fluidele
urechii interne producând greaţă şi ameţeală

se va verifica temperatura soluţiei picurând câteva picături pe partea internă a

încheieturii mâinii

se va verifica echipamentul să nu fie deteriorat

Implementare :

se va explica procedura pacientului

se va asigura intimitatea

se vor spăla mâinile şi se vor pune mănuşi

se va examina cu otoscopul canalul auditiv care urmează să fie irigat

se va ajuta pacientul să stea într-o poziţie corectă. Pentru ca soluţia să nu-i curgă în
jos pe gât, i se va poziţiona capul puţin înainte şi întors înspre partea afectată. Dacă nu
poate sta în poziţia şezând, va putea să stea întins în decubit lateral (pe partea neafectată)
cu capul uşor întors spre partea afectată

dacă pacientul este în poziţia şezând, se va pune prosopul sau campul pe umerii săi şi
pe partea de sus a braţului de pe partea cu urechea afectată. Dacă stă întins, se va acoperi
perna şi zona de sub urechea afectată

se va cere pacientului să ţină vasul de colectare aproape de cap, sub urechea afectată
se va îndrepta canalul auditiv apoi se va introduce seringa şi se va începe evacuarea
soluţiei în ureche

se va observa dacă în timpul irigării apar la pacient semne de durere sau ameţeală.
Dacă se plânge de aşa ceva se va opri procedura, se va verifica din nou temperatura
substanţei irigatoare, se va examina urechea pacientului cu otoscopul, şi abia apoi se va
relua irigarea după cum este prescris

după golirea seringii se va verifica lichidul ieşit din ureche în urma irigării. Apoi se
va reumple seringa şi se va continua irigarea până când lichidul ieşit din ureche în urma
irigării este curat. Nu se vor folosi niciodată mai mult de 500 ml de soluţie irigatoare pe
parcursul acestei proceduri

se va arunca seringa şi se va examina canalul urechii cu otoscopul

se va şterge urechea şi gâtul pacientului

se va îndepărta prosopul şi se va ajuta pacientul să se întindă pe partea urechii

afectate apoi se va pune o compresă sub urechea sa pentru a absorbi reziduurile şi urmele
de soluţie

Complicaţii :

ameţeli, greaţă, otită externă, şi otită medie (dacă pacientul prezintă o perforaţie sau o
alterare la nivelul membranei timpanului)

perforaţie de timpan la manevrarea brutală a instrumentelor

Metode de tratament:

ADMINISTRAREA MEDlCAMENTELOR PE CALE NAZALA(Instilatia,

Inhalatia)

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Introducerea medicamentelor pe cale nazală pentru tratarea problemelor locale
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Medicamentele prescrise
- Tavă sau cărucior pentru medicamente
- Pipetă/sticlă picurător
- Şerveţele
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Explicaţi necesitatea procedurii şi a poziţiei pentru instilaţii nazale
- Explicaţi efectul terapeutic şi necesitatea menţinerii poziţiei timp de 5'
- Identificaţi eventualele alergii cunoscute de pacient
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi poziţia adecvata pentru ca medicamentul să nu ajungă în faringe,
deoarece va fi înghitit iar efectul va fi influenţat;
- Capul pacientului se aşează pe o pernă la marginea patului în funcţie de zona
afectată
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior pentru tratamente
- Verificaţi recomandarea medicală
- Identificaţi pacientul
- Rugaţi pacientul să nu se mişte
- Spălaţi mâinile cu apă şi săpun
- Asiguraţi lumina adecvată
- Aşezaţi pacientul într-una din cele trei poziţii pentru a permite medicamentelor
să ajungă în zona afectată:
a) În decubit dorsal cu capul uşor înclinat spre zona afectată pentru trompa lui
Eustachio
b) În decubit dorsal cu umerii sprijiniţi pe o pernă, cu capul în extensie pentru
sinusurile etmoidal şi sfenoidal
c) În decubit dorsal cu umerii sprijiniţi pe pernă, cu capul în hiperextensie
întors spre partea afectată pentru sinusurile frontale şi maxilare
- Daţi pacientului şerveţele
- Aspiraţi în pipetă cantitatea de medicament necesară
- Introduceţi vârful pipetei exact în nară
- Instilaţi cantitatea necesară numărând picăturile
- Instruiţi pacientul să menţină poziţia timp de 5' pentru a preveni scurgerea în
afară sau spre gât a medicamentului
- Absorbiţi excesul de medicamente şi explicaţi pacientului să nu sufle nasul
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
- Observaţi starea pacientului
- Informaţi pacientul în cât timp se instalează efectul;
- Instruiţi pacientul/familia cum să procedeze dacă va trebui să continue
tratamentul la domiciliu
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Puneţi medicamentele şi pipeta în locul de păstrare
- Asiguraţi-vă că sunt condiţii optime pentru păstrarea medicamentelor
(sticluţelor) deschise
- Spălaţi mâinile
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Data, ora, medicamentul, doza, calea de administrare, numele nursei care a
Administrat

- Orice observaţie legată de starea pacientului sau aspectul local

• Transmiteţi informaţiile semnificative în scris şi verbal la schimbul de tură
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Medicamentele au fost administrate fără incidente
- Pacientul respiră pe nas, cu uşurinţă
- Pacientul nu acuză reacţii neplăcute
- Pacientul este cooperant şi demonstrează înţelegerea informaţiilor primite
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- La atingerea firelor de păr din nas se declanşează strănutul:
- Acţionaţi cu grijă în timpul administrării
- Oferiţi pacientului şervetele şi instruiţi-l să-şi acopere nasul şi gura cu un şerveţel dacă
îi vine să strănute
- Pacientul acuză senzaţie de înţepătură sau uscăciune a mucoasei:
- Explicaţi pacientului că senzaţia este trecătoare
- Dacă manifestările se menţin, anunţaţi medicul
-Pacientul acuză cefalce, palpitaţii, insomnii (mai ales la bătrâni şi copii):
- Anunţaţi medicul
- Aspirarea solutiei în fosa nazala favorizeaza scurgerea acesteia în laringe provocând
accese de tuse (spasme)
- Liniştiţi pacientul, anunţaţi medicul
ATENŢIE!
- Folosiţi pipeta pentru un singur pacient!
- Deşi cavitatea nazală nu este sterilă, respectaţi normele de asepsie şi antisepsie
deoarece există legături cu sinusurile!

ADMINISTRAREA MEDICATIEI PE CALE NAZALA:

Medicatia pe cale nazala poate fi sub forma de picaturi, spray sau aerosoli
(folosind un nebulizator).

Majoritatea medicamentelor administrate in acest fel produc mai degraba efecte

locale decat sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazala sunt
vasoconstrictoare, folosite pentru ameliorarea congestiei nazale.

Alte tipuri de medicamente folosite pe aceasta cale sunt antisepticele, anestezicele

si corticosteroizii. Anestezicele locale pot fi adminsitrate pentru asigurarea confortului
pacientului in timpul unei examinari rinolaringeale, laringoscopii, bronhoscopii sau
intubatii endotraheale. Corticosteroizii reduc inflamatia in sindroamele alergice sau
inflamatorii sau atunci cand pacientul are polipi nazali.

Materiale necesare:
 medicatia prescrisa
 manusi
 tavita renala

Administrarea:

 se reverifica medicatia prescrisa de medic cu cea ridicata de la farmacie, data

expirarii medicamentului, concentratia
 se confirma identitatea pacientului
 se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa si pentru a-i
reduce anxietatea
 se asigura intimitate pacientului
 se spala mainile si se pun manusi
 se pozitioneaza pacientul corect, in functie de manevra pe care vrem sa o
efectuam.

Administrarea de picaturi nazale:

 pentru a i se administra picaturi, pacientul trebuie pozitionat culcat cu capul usor

inclinat spre zona afectata.
 se fixeaza o nara ridicand-o usor si asezand picuratorul exact la orificiul de
intrare. Picuratorul se va indrepta in sus si spre linia mediana a nasului, mai
degraba decat in jos pentru ca medicamentul sa se duca inspre spatele cavitatii
nazale nu in gat.
 se introduce apoi picuratorul aproximativ 1 cm in nara fara a o atinge si se
adminsitreaza doza prescrisa de medic.
 pentru a evita ca medicamentul sa curga afara din nara se indica pacientului sa-si
mentina pozitia inca 5 minute de la administrare si sa respire pe gura, permitand
astfel medicamentului sa efectueze constrictia mucoasei si sa diminueze congestia
nazala.
 pacientul poate expectora in tavita daca medicamentul a ajuns in gura sau gat.
 se va sterge cu o compresa curata excesul de medicament de pe fata pacientului,
daca este cazul
 se va spala picuratorul cu apa calda si va fii lasata sa se usuce, fiind indicat sa se
foloseasca doar la acelasi pacient.
Administrarea de spray-uri nazale:

 pacientul este pozitionat fie ridicat cu capul dat pe spate, fie culcat, cu umerii
ridicati, capul dincolo de marginea patului, in hiperextensie. Se va sprijini capul
pacientului astfel pozitionat.
 se inlatura capacul spray-ului
 se astupa o nara a pacientului si se introduce capatul flaconului in cealalta nara
 pacientul este instruit sa inhaleze eliberand concomitent o doza de medicament
repede si ferm, dupa care pacientul va expira pe gura.
 daca este necesar se va repeta manevra in aceeasi nara sau in cealalta
 pacientul este instruit sa isi mentina pozitia inca cateva minute dupa administrare,
sa inspire bland pe nas si sa expire pe gura, sa evite sa isi sufle nasul cateva
minute.

Administrarea de medicamente sub forma de aerosoli:

 pacientul este rugat sa-si sufle nasul

 se agita flaconul inainte de utilizare si se indeparteaza capacul
 se tine flaconul intre degetul mare si aratator
 se indica pacientului sa isi dea capul pe spate si se introduce capatul flaconului
intr-o nara in timp ce o acoperim pe cealalta
 se elibereaza o doza de medicament printr-o miscare ferma si rapida
 se agita din nou flaconul si se introduce si in cealalta nara
 se indeparteaza adaptatorul flaconului, se spala cu apa calduta si se lasa sa se
usuce fiind indicat sa se foloseasca doar la acelasi pacient

Consideratii speciale:

 tuburile sub presiune (ca sprayurile si aerosolii) trebuie verificate sa nu fie

accidentate sau perforate.
 Pentru a evita contaminarea si raspandirea infectiilor, flacoanele se eticheteaza si
se folosesc doar la un pacient
 Pacientul trebuie invatat sa isi administreze singur si corect medicamentele daca
este necesar sa continue administrarea si acasa
 Pacientul trebuie avertizat sa nu si adminstreze medicatia un timp mai indelungat
decat este prescris, deoarece aceasta isi pot pierde efectul terapeutic sau
dimpotriva, poate da dependenta
 Pacientul trebuie informat asupra posibilelor efecte adverse ale tratamentului cat
si a anumitor particularitati ale medicamentelor administrate (de exemplu, la
 administrarea de corticosteroizi sub forma de spray sau aerosoli, efectul poate
aparea la un interval cuprins intre 2 zile si 2 saptamani)
 Pacientul va fi invatat sa isi mentina o buna igiena orala si nazala

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN PICATURI AURICULARE:

Instilatiile auriculare se folosesc pentru tratamentul infectiilor si inflamatiilor

urechilor, indepartarea cerumenului, anestezie locala, sau indepartarea insectelor ajunse
accidental in ureche.

Instilatiile auriculare sunt in principiu contraindicate pacientilor cu perforatie de

timpan, dar se pot totusi efectua anumite manevre sterile.

De asemenea, instilatiile cu hidrocortizon sunt contraindicate pacientilor cu

herpes, alte infectii virale, fungi etc.

Materiale necesare :

 picaturile prescrise
 pipeta
 sursa de lumina
 aplicator cu capatul de bumbac
 bol cu apa calduta
 dopuri de urechi din bumbac

Pregatirea medicamentelor:

 pentru a preveni efectele adverse ce pot apare la administrarea de instilatii

auriculare prea reci (vertij, greata , durere) se vor pregati instilatiile la temperatura
camerei fie tinandu-le intr-un bol cu apa calda fie incalzind flaconul in mana, si se
vor testa pe incheietura mainii inainte de aplicare
 daca se va folosi picurator de sticla se va verifica integritatea acestuia pentru a nu
rani canalul auditiv

Adminstrarea :
 se spala mainile
 se verifica identitatea pacientului
 se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul si ne asiguram ca
stim exact care este urechea afectata
 se asigura intimitate pacientului
 se aseaza pacientul culcat pe partea opusa urechii afectate
 se pozitioneaza canalul auditiv (la adult se trage ureche in spate si in sus, la copil
in spate si in jos) pentru o mai buna patrundere a medicamentului
 se va sterge orice secretie observata cu aplicatorul cu capat de bumbac, deoarece
orice colectie poate reduce efectul medicamentului
 se verifica medicamentul care trebuie adminstrat ca data de expirare si se compara
inca o data cu indicatia medicului
 cu urechea corect pozitionata se aplica numarul indicat de picaturi tinand in asa
fel picuratorul incat picaturile sa fie aplicate nu direct pe timpan ci pe peretele
canalului auditiv, pentru a dimuna disconfortul pacientului
 se mentine urechea in acceasi pozitie pana cand medicamentul dispare cu totul in
interiorul canalului auditiv, apoi este eliberata in pozitia obisnuita.
 se cere pacientului sa ramana culcat inca 5-10 mkinute pentru a lasa
medicamentul sa fie absorbit si se poate pune un dop de bumbac pentru a
impiedica scurgerea medicamentului, avand grija sa nu fie introdus prea adanc
pentru a nu crea presiune in canalul auditiv
 se curata si usuca ureche externa
 daca este indicat se va repta aceeasi procedura in cealalta ureche dupa cel putin 10
minute
 se spala mainile

Consideratii speciale:

 Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite
afectiuni, aceasta sensibilitate creste, de aceea se recomnda o blndete deosebita in
efectuarea manevrelor
 Se vor spala mainile inainte si dupa efectuarea instilatiilor cat si intre aplicatii
daca se indica adminstrarea la ambele urechi
 Pentru a preveni ranirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul cu
capat de bumbac dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber
 Daca se indica administrare de picaturi si unguent, se vor aplica intai picaturile
 Daca necesita continuarea tratamentului acasa, pacientul trebuie invatat cu atentie
metoda corecta de adminstrare
 Daca pacientul prezinta vertij, se vor ridica barele de protectie ale patului in
timpul adminstrarii si se va evita ridicarea brusca sau grabita dupa terminarea
procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul.
 Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reactii adverse ca:
vertij, greata, colectii, durere etc

MANIFESTARI DE DEPENDENTA ( SEMNE SI SIMPTOME )

SURDITATEA:
-Hipoacuzia - tulburarea auditiei ce consta in scaderea acuitatii auditive ( vocea soptita
se aude de la o distanta de sub 5m ).Poate fi cauzata de dop de cerumen, otite , parotidita,
meningita.
-Surditatea - tulburare a auditiei in care persoana nu aude vocea soptita nici in
apropierea urechii.
-surditatea se poate instala lent sau brusc ( in accidentele vasculare ), la
nivelul arterei auditive.
-Cofoza - tulburare in care persoana nu distinge nici un sunet.

INFECTII:
-Infectiile otice , se pot localiza:
-la nivelul pavilionului urechii
-in conductul auditiv extern
-urechea medie - OTITE
-mastoida - OTOMASTOIDITA
-Infectiile rinosinuzale se pot localiza:
-la nivelul cavitatii nazale - rinite , furuncul;
-la nivelul sinusurilor - sinuzite.
-Infectiile faringoamigdaliene se pot localiza:
-infectiile faringelui si amigdalelor - Faringoamigdalita
-infectiile vegetatiilor adenoide - Adenoidita;
-infectiile laringiene- Laringite.
CORPI STRAINI
-Auriculari - hipoacuzie , acufene
-Nazal - obstructie nazala , rinoree

TULBURARI DE ECHILIBRU -apar in imbolnavirile acute ale canalelor semicirculare

din labirint in cadrul infectiilor otice, rinofaringiene sau independent ( sindrom
Me’niere).
SEMNELE:
-vertij( senzatie ca obiectele din jur se invartesc sau se deplaseaza )
- tulburari de echilibru
-hipoacuzie
- greturi si varsaturi la miscarile bruste ale capului
-neliniste.
EPISTAXIS ( hemoragie ce ia nastere in fosele nazale ) , cauzata de iritatie mecanica
locala sau leziuni ale vaselor mucoasei nazale, sau traumatisme ale oaselor nazale; apar si
in cadrul unor boli generale HTA, Hemofilie, Avitaminoza C,K;
Semnele insotitoare sunt in functie de cantitatea de sange pierdut.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI ALE URECHII EXTERNE

(dopul de cerumen, corpi straini, plagi, contuzii, arsuri si degeraturi ale pavilionului
urechii)

CULEGEREA DATELOR- circumstante de aparitie:

1). -Dop de cerumen - persoane cu hipersecretie a glandelor ceruminoase
 -Traumatismele pavilionului- expunere la temperaturi scazute, accidente de
munca, traumatisme.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA ( semne si simptome ) :

-diminuarea auzului
-discomfort auricular
-ameteli
-prezenta plagilor, arsurilor, degeraturilor la nivelul pavilionului
-secretii purulente, sanguinolente la nivelul pavilionului urechii
-durere
-cicatrici vicioase cu ingustarea orificiului conductului auditiv extern.

PROBLEME:
-comunicare ineficienta senzoriala auditiva
-discomfort fizic cauzat de durere sau senzatii auditive violente ( in cazul corpilor straini
animati)
-risc de complicatii: infectii ale timpanului urechii medii si cicatrici vicioase.

DIAGNOSTIC DE NURSING:
-Dificultate de a comunica din cauza hipoacuziei manifestata prin colaborare ineficienta
cu personalul medical.
-Risc de accident legat de prezenta vertijului manifestat prin risc de caderi.
-Discomfort din cauza durerii manifestat prin agitatie, neliniste, anxietate.

-OBIECTIVE:
-cicatrizarea plagilor, arsurilor, fara complicatii;
-pacientul sa afirme stare de bine.

INTERVENTII:
 ASISTENTA pregateste materialele si pacientul pt. spalatura auriculara in
vederea inlaturarii dopului de cerumen si a corpilor straini;
-aplica tratamentul in plagile pavilionului urechii ( spala tegumentele sanatoase
din jur cu apa calduta si sapun, le dezinfecteaza cu alcool, face dezinfectia plagii prin
tamponare cu apa oxigenata, acopera plagile cu comprese uscate fixand pansamentul cu
fasa);
-aplica comprese umede in solutii de rivanol 1/1000 in cazul infectarii plagilor;
-educa pacientul sa se prezinte in continuare pt. schimbarea pansamentului pana la
vindecarea plagilor..

INGRIJIREA PACIENTILOR CU OTITA

DEFINITIE:

Otita este o infectie a urechii medii care netratata in faza congestiva

determina supuratia .Otomastoidita este complicatia otitei medii supurate, netratata la
timp, aparand la doua – trei saptamani de la debutul otitei.

CULEGERA DATELOR:
-CIRCUMSTANTE DE APARITIE - in timpul unei faringite
- la orice varsta, mai frecvent la copii si sugari.

-MANIFESTARI DE DEPENDENTA(semne si simptome):

-IN OTITA ACUTA SUPURATA:
-durere la inceput moderata, treptat devine vie si insuportabila, iradiaza spre maxilar;
-senzatie de tensiune in ureche;
-febra 39-40*C;
-frisoane;
-hipoacuzie;
-IN OTOMASTOIDA ACUTA SUPURATA:
-durere vie in regiunea mastoidiana;
-febra;
-dispnee;
-tahicardie.

PROBLEME:
-durere;
-hipertermie;
-anxietate;
-insomnie;
-comunicare ineficienta la nivel senzorial auditiv;
-risc de complicatii: alterarea respiratiei si circulatiei, deshidratare,paralizia nervului
facial.

DIAGNOSTIC DE NURSING:
- Insomnie din cauza durerii in conductul auricular manifestata prin ore insuficiente
de somn.
- Deshidratare din cauza febrei manifestata prin tegumente uscate.
- Hipertermie din cauza procesului inflamator otic, manifestat prin febra 39-40*C,
frisoane..

OBIECTIVE:
-pacientul sa afirme stare de bine;
-temperatura corporala sa se mentina in limitele fiziologice;
-sa se obtina vindecarea fara complicatii.

INTERVENTII:

ASISTENTA- asigura repausul la pat in perioada febrila intr-o camera linistita cu

temperatura 20-22*C;
-masoara temperatura, pulsul si le noteaza in foaia de temperature ( F O );
-administreaza tratamentul: cu antibiotic pe cale generala, cu simptomatice pt,
combaterea febrei si a durerilor;
-face instilatii auriculare cu solutii caldute decongestive si analgetice;
-aplica instilatii nazale cu solutii dezinfectante;
-aplica comprese caldute pe regiunea mastoidiana ;
-asigura alimentatia hidrozaharata in perioada febrila, bogata in vitamine si lichide, pe
care o completeaza ulterior cu alte alimente;
-pregateste pacientul si participa la punctia otica ( paracenteza otica ).

SCOPUL PUNCTIEI:
-EXPLORATORIE- recoltarea secretiei otice;
-TERAPEUTICA- evacuarea secretiei urmata de spalatura.

Ingrijiri ulterioare:
- Educa pacientul sa se prezinte la control ( prezinta mesa pt. drenaj, este informat
ca orificiul format creat se vindeca fara a afecta auditia );
- -Pregateste pacientul, cand este cazul pt., interventia chirurgicala-
ANTROMASTOIDIDECTOMIE - si il ingrijeste postoperator.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU MASTOIDITA

DEFINITIE: Mastoida reprezinta infectia si inflamatia spatiilor de aer cuprinse in osul

mastoidian.
Mastoida face parte din osul temporal al craniului .Poate fi palpata ca o
proeminenta osoasa posterior si usor superior lobului urechii. Contine spatii mici pline cu
aer (celule aeriene). Este conectata cu urechea medie, si astfel atunci cand exista o
colectie lichidiana in urechea medie, este prezenta o cantitate mica de lichid si in spatiile
cu aer din mastoid.
CAUZE:
Afectiunea se dezvolta de regula cand o otita medie acuta este netratata sau tratata
necorespunzator si se extinde de la urechea medie la osul inconjurator.
Severitatea mastoidei variaza de la simpla ( putin lichid ajuns in celulele aeriene
ale mastoidei, in urma unei infectii a urechii medii ), la complexa, atunci cand infectia
invadeaza periostul osului mastoidian, la foarte grava cand este distrus chiar osul.

SIMPTOME:
-apar la zile sau saptamani dupa dezvoltarea otitei medi acute, pe masura ce infectia
distruge portiunea interna a procesului mastoid;
-se pate forma o colectie de puroi (abces) in os;
-simptomele initiale ale mastoidei pot fi aceleasi cu simptomele din faza initiala infectiei
urechii mijlocii;
-pielea care acopera mastoida devine eritematoasa (inrosita), inflamata si sensibila, iar
urechea externa este impisa in lateral si inferior;
-febra;
-durere in jur sau in ureche, tinde sa fie persistenta si pulsatila;
-scurgeri cremoase din ureche;
-afectarea auzului se poate inrautati progresiv.

PROBLEMELE PACIENTULUI:
-discomfort;
-risc de complicatii;
-anxietate;
-alterarea integritatii tegumentelor;
-alterarea eliminarilor.

DIAGNOSTIC DE NURSING:
-Discomfort din cauza durerii manifestat prin agitatie, neliniste.
-Anxietate legata de pierderea auzului manifestata prin agitatie, neliniste.
-Alterarea integritatii tegumentelor legata de formarea abcesului manifestata prin piele
eritematoasa si scurgeri cremoase din ureche.

OBIECTIVE:
-pacientul sa fie linistit, sa nu prezinte durere;
-sa-si diminueze anxietatea la un nivel usor sau moderat;
-sa nu prezinte complicatii.

INGRIJIRI:
Asistenta, pregateste pacientul psihic si fizic pt. CT;
-recolteaza secretii purulente pt. examen bacteriologic;
-pregateste si efectueaza spalatura auricultara;
-la indicatia medicului administreaza antibiotice;
-explica pacientului complicatiile posibile ale afectiunii si importanta administrarii
tratamentului indicat.

TERAPIA MASTOIDEI ACUTE:

-antibiotice folosite : Vancomicina plus Ceftriaxona sau Cefepine pt.
Pseudomonas sau combinatia unei Peniciline cu un inhibitor de beta-lactamaza
(ampicilina cu sulbactam);
-terapia parenterala trebuie administrata pt. cel putin 7- 10 zile;
-terapia orala poate inlocui tratamentul parenteral daca se observa ameliorari pt.
un total de 4 saptamani;
-agentii orali cuprind Clindamicina plus o cefalosporina de generatia III sau
Amoxicilina plus Acid Clavulanic.

TERAPIA IN MASTOIDA CRONICA:

-Tratamentul este similar cu cel al otitei cronice medii supurate, cu antibiotice
topice.
Daca acesta esueaza se practica toaletarea urechii si terapie sistemica.
 Alegerea empirica a antibioticelor sistemice trebuie sa actioneze asupra
bacteriilor aerobe si anaerobe. Aproape jumatate din bacteriile anaerobe gram-
negative sunt rezistente la peniciline pt. ca produc beta – lactamaza.
Clindamicina, Cefotaxinul, Metronidazolul, Cloramfenicolul sau combinatia
Amoxicilina si Acid Clavulanic sau Piperacilina si Tazobactam acopera bacteriile
anaerobe.
-Cand este prezent Staphylococcus aureus Meticilin rezistent se va administra
Vancomicina sau Linezolid.

-O aminoglicozida, cefalosporina de generatia III sau o quinolona trebuiesc

indicate pt. acoperirea bacililor gram- negativi aerobi, incluzand Pseudomonas.
-Terapia orala poate inlocui pe cea parenterala si se va mentine pt.o durata de 6
saptamani.

TERAPIA CHIRURGICALA:
-Miringotomia si timpanocenteza sunt folosite de obicei pt. a obtine specimene si
a ameliora discomfortul din otita medie acuta. Plaga timpanica se vindeca in
cateva zile.
-In timpanostomie se plaseaza un tub care mentine membrane timpanica deschisa
si permite acces la urechea medie si mastoid pt. administrarea picaturilor
antibiotice, steroide sau ambelor pt. drenaj fara probleme asupra permeabilitatii
tubei Eustache.
-Mastoidectomia se efectueaza prin interiorul urechii sau in spatele urechii printr-
o [Link] deschide osul mastoid si inlatura celulele aeriene infectate.
Membrana timpanica este incizata pt. a drena urechea medie. Se vor administra
picaturi antibiotice in ureche.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU TUMORI ALE URECHII MEDII

-Tumorile benigne ale urechii externe provin din elementele histologice din care este
format pavilionul sau conductul auditiv extern . Pe tegument putem intalni papiloame
( trumori de dimensiuni mici care se dezvolta pe suprafata tegumentului sau a mucoaselor
), care necesita extirpare, iar in conductul auditiv extern apar osteoame ( tumori osoase
benigne ), ce determina hipoacuzie numai cand devin obstruante. Osteoamele se extirpa
chirurgiucal.
Tumorile maligne sunt destul de rare. Carcinoamele pavilionului ( carcinom –
tumora maligna cu originea in orice tip de tesut care contine cellule epiteliale ) apar cu
predilectie la barbatul varstnic si necesita extirpare. Cancerele conductului auditiv sunt de

mare gravitate, pt. ca afecteaza precoce osul. Rezultatele chirurgiei sau ale radioterapiei
sunt modeste.

Tumorile urechii medii

-Tumorile benigne ale urechii medii sunt foarte rare. Cea mai frecventa este tumora
glomusului de jugulara, care naste pe golful (curbura) venei jugulare (tumora glomica
jugulara), evolueaza la gaura rupta posterioara dar mai ales in urechea medie(tumora
glomica timpanica), unde patrunde prin erodarea peretelui inferior al casei timpanului.

COLESTEATOMUL
Definitie: Colesteatomul este o tumora benigna, cauzata de o infectie cu capacitate de
distrugere a structurilor osoase invecinate (asemanator cariei dentare), aparuta ca urmare
a proliferarii epidermului (pielii) in interiorul urechii medii.
Colesteatomul poate constitui si o sursa de infectie al sistemului nervos central,
ducand la aparitia abceselor cerebrale, meningitelor, unele avand chiar prognostic
rezervat si evolutie grava.
Incidenta colesteatoamelor nu este foarte bine cunoscuta.

CULEGEREA DATELOR
Circumstante de aparitie (cauze):
a).Accidentale (dobandite) :
- introducerea unor obiecte ascutite in ureche
-lovituri peste ureche
-spalatura auriculara pt. extragerea dopurilor de ceara
-retractia membranei timpanice
-in urma timpanoplastiei
-perforare de timpan ca urmare a unei otite medii acute sau traumatism
-iatrogen (termen care desemneaza o boala determinata de rezultatul unui tratament, ca
efect advers fie nedorit, fie neasteptat,inevitabil
-otita medie
-in timpul unor interventii chirurgicale.

b).Congenitala – apare ca urmare a sechestrarii de tesut epitelial scuamos in interiorul

osului temporal in timpul perioadei fetale.
-devine clinic manifest in primi ani ai copilariei (6 luni – 5 ani) cu evolutie
rapida.

Manifestari de dependenta (semne si simptome ):

-cefalee
-tinitus (tiuituri, fasait, zgomot in ambele urechi )
-durere in ureche
-ameteala, vertij
-otoree nedureroasa, ce nu dispare sau care are caracter recurent
-scurgere colorata din ureche (brun galbuie, de cele mai multe ori si foarte urat
mirositoare (miros fetid)
-scurgeri de puroi din ureche
-slabiciune a muschilor fetei
- modificari ale auzului – hipoacuzie (mergand pana la pierderea lui )
-etc.
PROBLEMELE PACIENTULUI
-discomfort
-risc de complicatii
-insomnie
-alterarea integritatii tegumentelor
-risc de caderi

DIAGNOSTIC DE NURSING
-Discomfort din cauza durerii , manifestat prin agitatie, neliniste.
- Insomnie din cauza durerii manifestata prin ore insuficiente de somn
- Alterarea integritatii tegumentelor din cauza scurgerilor purulente manifetata prin
iritatia tegumentelor

OBIECTIVE
-pacientul sa nu prezinte durere
-sa nu apara complicatii
-sa doarma ore suficiente
-sa fie ferit de riscuri

INTERVENTII
Asistenta asigura repaus la pat intr-o camera linistita;;
-urmareste functiile vitale ale pacientului: temperatura, puls, TA si le noteaza in foia de
temperatura;
-recolteaza sange pt. analize de laborator;
-administreaza tratament medicamentos la recomandarea medicului;
-pregateste pacientul preoperator, il insoteste la sala de investigatii;
-il ingrijeste postoperator ;
-educa pacientul ca dupa externare sa se prezinte la controale periodice.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU SINDROMUL MENIERE

Sindromul MENIERE apare in cadrul imbolnavirilor acute ale canalelor

semicirculare din labirint, din cursul infectiilor rinofaringiene sau otice sau independent
de ele. Boala MENIERE reprezinta distensia labirintului membranos prin acumulare de
endolimfa.

CULEGEREA DATELOR:
-Circumstante de aparitie ( cauze ) :
-infectii rinofaringiene si otice;

-Manifestari de dependenta ( semne si simptome ) :

-tulburari de echilibru;
-ameteli;
-senzatie de zgomot in ureche (acufane);
-greturi;
-varsaturi , mai ales la miscarile capului;
-surditate de perceptie uni- sau bilateral.

PROBLEME:
-dificultate de deplasare si de mentinere a ortostatismului;
-intoleranta digestiva;
-comunicare ineficienta la nivel senzorial auditiv;
-anxietate;
-risc de complicatii - surditate.

DIAGNOSTIC DE NURSING:
Dificultate de a se misca si a avea o buna postura din cauza tulburarii de echilibru
, manifestata prin imposibilitate de mentinere a echilibrului.
 Anxietate din cauza surditatii, manifestata prin agitatie , neliniste.
Risc de complicatii din cauza greturilor si a varsaturilor manifestat prin
deshidratare, tegumente uscate.

OBIECTIVE:
-Pacientul sa-si pastreze o buna pozitie, sa se deplaseze fara dificultate.
-Pacientul sa-si pasteze integritatea fizica si psihica.
-Pacientul sa nu prezinte greturi si varsaturi.

INTERVENTII:
Asistenta asigura camera obscura,linistita pt. repausul pacientului;
-asigura alimentatie desodata si cu reducerea cantitatii de lichide/24h;
-administreaza medicatia recomandata pt. scaderea presiunii intralabirintice: diuretice,
sulfat de magneziu 15% intravenous(i.v.) , glucoza hipertona i.v. si antivomitive;
-insoteste pacientul in micile deplasari in salon, la toaleta, protejandu-l de caderi;
-reeduca pacientul pt. mentinerea echilibrului;
-il invata sa se culce pe partea sanatoasa si sa-si intoarca ochii pe partea bolnava.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU INFECTII NAZOFARINGIENE SINUZALE SI

LARINGIENE

DEFINITIE:
Rinita acuta este inflamatia mucoasei nazale de natura virala sau alergica.
Sinuzita este inflamatia unuia sau a tuturor sinusurilor , oaselor fetei (frontal,
etmoidal, sfenoidal, maxilar).
Laringita este inflamatia acuta a mucoasei laringiene si a corzilor vocale.
CULEGEREA DATELOR:
-Circumstante de aparitie ( cauze ):
-sezonul rece;
-primavara, pt. rinitele alergice;
-inhalare de pulberi iritante, persoane cu eforturi vocale mari, in cazul laringitelor;
-sinuzitele si laringitele pot aparea ca urmare a unei rinite acute sau cronice.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA ( SEMNE SI SIMPTOME ):

-In rinite:
-obstructie nazala;
-respiratie pe gura;
-secretie apoasa din nas.

-In sinuzite
-durere la nivelul fetei;
-secretie purulenta nazala;
-tulburari respiratorii si ale mirosului, febra ,fotofobie, cefalee;

-In laringita:
-disfonie : care poate merge pana la afonie;
-tuse seaca;
-disfagie;
-anxietate.

PROBLEME:
-alterarea respiratiei ;
-lipsa confortului fizic;
-risc de complicatii ( cronicizare, prinderea si a altor segmente a cailor respiratorii );
-anxietate.
DIAGNOSTIC DE NURSING:
-Alterarea respiratiei din cauza obstructiei cailor respiratorii manifestata prin dispnee.
-Risc de complicatii din cauza extinderii infectiei manifestata prin septicemie.
-Anxietate legata de necunoasterea prognosticului bolii manifestata prin agitatie,
neliniste.

OBIECTIVE:
-pacientul sa respire liber pe nas, sa aiba stare de bine psihic si fizic;
-pacientul sa poata comunica eficient verbal;
-sa nu prezinte complicatii, sa se previna cronicizarea infectiei.

INTERVENTII:
Asistenta-asigura repausul la pat in incapere aerisita cu umiditate 65% , in pozitie
care sa favorizeze scurgerea secretiei (decubit ventral in sinuzite );
-asigura repausul vocal pt. pacientul cu laringita, invatandu-l sa comunice in scris,
reluarea vorbirii facandu-se treptat cu voce soptita si apoi cu voce normala ( atentie la
profesionisti: cantareti, avocati );
-asigura aport crescut de lichide calde in rinite , laringite;
-invata pacientul sa-si evacueze secretiile nazale fara violenta,pe rand fiecare nara, iar la
sugar aspira secretiile cu o para de cauciuc;
-participa la punctia si spalatura sinusala efectuata de catre medic;
-administreza tratamentul recomandat:
 instilatii nazale cu solutii dezinfectante astrigente in rinitele infectioase si
instilatii cu antihistaminice in rinitele alergice;
 antibioticoterapie pe cale generala , inhalatii aerosoli cu solutii antiseptice
astrigente in laringite;
 pregateste psihic si fizic pacientul pt. interventie chirurgicala si pt.
repararea viciilor castigate sau congenitale care intretin sinuzita cronica
( deformatii ale nasului, deviatia de sept nazal,polipi nazali ).
-educa pacientul sa evite fafctorii care favorizeaza aparitia infectiilor: fumatul, alcoolul,
condimentele, vaporii iritanti, consumul de bauturi reci.
INGRIJIREA PACIENTILOR CU AMIGDALITA

DEFINITIE:
AMIGDALITA este inflamatia amigdalelor. Poate fi acuta sau cronica, fiind
determinata in mod deosebit de streptococ hemolitic.

CULEGEREA DATELOR:
-Circumstante de aparitie ( cauze ):
-anotimpul rece;
-schimbari bruste de temperatura;
-frecventa scazuta la copii;
-persoane astenice, convalescente cu rezistenta scazuta.

-Manifestari de dependenta (semne si simptome):

-dureri la deglutitie;
-usoara senzatie de sufocare;
-febra 39-40*C, frisoane.

PROBLEME:
-alterarea respiratiei si circulatiei;
-hipertermie;
-incapacitatea de a se alimenta;
-risc de complicatii - flegmon amigdalian;
-alterarea comunicarii;
-disfagie.
DIGNOSTIC DE NURSING:
-Hipertermie din cauza procesului inflamator infectios, manifestata prin febra(39-40*C).
-Alterarea comunicarii din cauza disfoniei ( raguseala ), manifestata prin dificultate de
comunicare cu personalul.
-Disfagie din cauza obstructiei laringiene manifestata prin dificultate de a se alimenta.
-Risc de complicatii din cauza propagarii infectiei manifestata prin septicemie.

OBIECTIVE:
-pacientul sa afirme stare de bine fizic si psihic;
-sa aiba respiratie libera, usoara, eficienta;
-pacientul sa se poata alimenta pe cale naturala;
-pacientul sa-si mentina temperatura corpului in limite fiziologice;
-sa nu intervina complicatii.

INTERVENTII:
ASISTENTA- asigura repausul la pat in camera calda,cu umiditate corespunzatoare, pe
fata anterioara a gatului aplica comprese alcoolizate;
-asigura alimentatie lichida ( ceai, zeama de compot, lapte supe caldute ), in perioada
febrila; alimentatia se imbogateste cu alimente semiconsistente in functie de reducerea
durerilor la deglutitie;
-masoara temperatura ,pulsul ,respiratia;
-administreza tratamentul: antibioticoterapie, antitermice;
-recolteaza exudatul faringian, sange pt. cercetarea VSH-ului, ASLO, leucogramei;
-pregateste pacientul care prezinta flegmon amigdalian de urgenta pt. incizia si evacuarea
puroiului;
-invata pacientul caruia i s-a facut incizie sa stea cu capul aplecat in fata pt. a se scurge
puroiul in tavita renala si periodic sa faca gargara cu H2O2 ;
-educa pacientul care prezinta amigdalite repetate sa se supuna interventiei chirurgicale
pt. a preveni reumatismul articular acut ( R.A.A.), glomerulanefrita.
Pregateste pacientul pt. amigdalectomie:
-masoara pulsul , tensiunea arteriala(TA), respiratia ,temperatura;
-recolteaza sange pt. determinarea hemoleucogramei, TS, TC;
-recolteaza urina pt. examen de laborator.
Ingrijeste postoperator dupa amigdalectomie:
-supraveghere permanenta 6-8 ore, internare 24 de ore;
-asigura repausul complet la pat in decubit ventral cu capul sprijinit pe antebrat sau
sezand cu capul aplecat in fata cu tavita renala pe coapsa;
-educa pacientul sa nu inghita saliva, sa nu faca miscari de deglutitie, copiii sa nu planga
pt. a nu se accentua sangerarea;
-examineaza secretia care se scurge in tavita renala si informeaza medicul in cazul
hemoragiilor mari pt. a se reinterveni chirurgical;
-alimenteaza pacientul dupa atenuarea durerii si opririi hemoragiei cu lichide reci in
inghitituri mari;
-invata pacientul sa nu suga cu paiul lichidele, sa nu faca gargara, sa evite sa tuseasca, sa
stranute , sa vorbeasca tare ( acestea putand determina hemoragii ) ;
-educa pacientul ca timp de sapte zile sa stea in casa si il informeaza ca in a 6-a-8-a zi
este posibila o mica hemoragie datorita desprinderii membranelor albicioase formate in
lojele amigdaliene.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU VEGETATII ADENOIDE ( POLIPOZA )

DEFINITIE:
VEGETATIILE ADENOIDE reprezinta hipertrofia amigdalei [Link]
intalnesc mai frecvent intre 3-10 ani.
CULEGEREA DATELOR:
-CIRCUMSTANTE DE APARITIE:
-copii cu infectii repetate- rinite;
-anotimpul rece;
-alimentatie deficitara, avitaminoze.
-MANIFESTARI DE DEPENDENTA(semne si simptome):
-obstructie nazala care se accentueaza in perioadele acute ale bolii;
-secretie nazala abundenta;
-respiratie pe gura;
-apetit diminuat;
-astenie;
-somn agitat;
-apatie;
-intelect redus;
-tulburari in dezvoltarea scheletica ( facies characteristic cu prognatism );
-cutie toracica deformata ( torace globules ).

PROBLEME:
-alterarea respiratiei;
-intoleranta la activitatea fizica;
-comunicare ineficienta la nivel afectiv;\
-comunicare ineficienta la nivel intelectual;
-insomnie;
-modificarea schemei corporale;
-risc de complicatii – otite, traheite, bronsiectazie.
DIAGNOSTIC DE NURSING:
Alterarea respiratiei din cauza obstructiei cailor respiratorii manifestata prin
respiratie ingreunata.
Insomnie din cauza durerii localizata in gat manifestata prin ore insuficiente de
somn.

OBIECTIVE:
-copilul sa prezinte respiratie libera pe nas;
-sa aiba apetit prezent, somn odihnitor;
-sa recupereze deficitul ponderal;
-sa atinga greutatea corespunzatoare varstei;
-sa fie comunicativ, sa se joace ,sa invete.

INTERVENTII:
-ASISTENTA din ambulatoriu – dispensar, cresa camin, scoala , informeaza familia,
educatorii ,invatatorii privind consecintele negative ale vegetatiilor adenoide asupra
dezvoltarii copilului;
-indruma parintii copiilor catre medicul specialist OTO-RINO- LARINGOLOG;
-asistenta din serviciul ORL, ambulatoriu sau spitalicesc, pregateste copilul pt. interventia
chirurgicala ( ca si pt. amigdalectomie );
-supravegheaza post operator copilul 3-4 ore pt. ca secretiile bucale sa se scurga in tavita
renala;
-linisteste copilul sa nu planga , sa nu se agite pt. a prevenii hemoragiile;
-timp de 24 ore recomanda regim hidric rece;
-daca intervin hemoragii, administreza hemostatice;
-asistenta din ambulatoriu va ingriji copilul in continuare pt. combaterea sechelelor
( anemia ,rahitismul si reeducarea respiratiei ).

INGRIJIREA PACIENTILOR CU FURUNCUL IN CONDUCTUL AUDITIV

EXTERN

Definitie : Este o infectie a pielii situata la radacina unui fir de par. Spre deosebire de
foliculita ( cos ) cu care adesea incepe, infectia din furuncul este localizata adinc in piele.
Cauze : Infectia este produsa de Stafilococ, care patrunde pe linga firul de par datorita
unor mici leziuni sau iritatii ale pielii: zgarieturi, rosaturi la picioare, frecaturi la ceafa de
gulerul hainei, dupa barbierit, etc.
Unele boli care slabesc rezistenta la infectii a organismului si de pielea mai groasa.
Semne si simptome :
-La inceput se manifesta printr-o roseate in jurul unui fir de par, adesea insotita de
mancarime (prurit )
-Dupa cateva ore, locul respectiv devine dureros iar roseata se intinde si la pielea din jur
-Durerea devine violenta local cu iradieri in zona si care exacerbeaza la palpare
-Hipoacuzie
-Modificarea starii generale.
Problemele pacientului :
-Discomfort
-Diminuarea auzului
-Risc de complicatii
Diagnostic :
Alterarea integritatii tegumentelor si mucoaselor legat de aparitia burbionului manifestata
prin eritem , prurit, durere.
Risc de accident din cauza hipoacuziei, manifestat prin vertij, risc de caderi.
Risc de complicatii legat de diseminarea infectiei manifestat prin Furunculoza.
Obiective :
Sa se opreasca din evolutie infectia.
Pacientul sa nu prezinte durere.
Interventii :
-In faza initiala , infectia poate fi oprita daca se aplica pe leziune un tampon cu spirt, apa
de colonie cu tinctura de iod diluata cu apa pe din doua ( 1/1 );
-Tamponul trebuie fixat cu leucoplast sau un pansament si tinut pina cand infectia
cedeaza;
-Administrarea de antialgice de combatere a infectiei si durerii;
-Asistenta educa pacientul sa pastreze o igiena riguroasa local si sa nu palpeze zona;
-In faza a doua, cand apare umflatura si durerea cu senzatia de zvacnire, simtome ce
indica “coacerea” furuncului, se vor aplica comprese calde, umede sau uscate, care
grabesc delimitarea infectiei si formarea puroiului;
-Bolnavul este invatat sa nu stoarca buboiul pentru a nu raspindi infectia in singe.
Aceasta operatiune va fi efectuata de catre medic;
-Asistenta pregateste pacientul si instrumentele necesare;
-In faza de colectie se practica incizia si se dreneaza cu mese umezite cu solutii
dezinfectante;
-Tratamentul general, dupa caz, se face cu antibiotic sau sulfamide;
-Se vor trata bolile care favorizeaza infectiile pielii, diabetul, etc.;
-Persoanele cu furunculoza repetata vor mentine o igiena corespunzatoare a pielii si a
rufariei de corp si de pat.

URGENTELE OTORINOLARINGOLOGICE

[Link] STRAINI IN ORGANELE OTORINOLARINGOLOGICE

Corpii straini care pot sa ajunga in organele otorinolaringologice pot fi de

provenienta externa ( exogene ) si de provenienta endogena ( dopul de cerumen, false
membrane, dop epidermic, colesteatom, etc )
Acest capitol se va referi numai la corpii straini exogeni, patrunsi pe cale naturala
in urmatoarele cavitati : conductul auditiv extern, fosele nazale, rinofaringe, orofaringe
sau hipofaringe, laringe, trahee si bronhii, esofag.

[Link] STRAINI AURICULARI

Corpii straini exogeni ai conductului auditiv extern pot fi de doua categorii :

a).Corpi straini animati ( vii ) : insecte ( purici, plosnite, tintari, fluturasi sau larve de
muste ), viermi, paianjeni, urechelnite.

b).Corpi straini neanimati ( inerti ) : simbure de fructe, vegetale, boabe de fasole, bete
de chibrit, scobitori, margele sau corpi straini metalici, etc.
Urgentele adevarate pot fi considerate doar corpii straini, vii sau inerti, care au provocat
leziuni ale conductului sau timpanului.
Corpii straini inerti, latenti, de obicei asimtomatici, nu constituie urgente.

Simtome :
-Daca nu este lezat conductul, bolnavul acuza:
- Senzatii de infundare a urechii, jena
- Hipoacuzie, acufene.
-In caz de leziune a conductului data de corpul strain, fie ca urmare a introducerii brutale,
fie prin stagnarea indelungata sau prin tentative necorespunzatoare de extragere, apar
urmatoarele simtome:
- Otalgii
- Excoriatii sau plagi ale conductului, timpanului urechii medii
- Tumefiere, tegument infiltrat, rosu, secretand produse de stagnare
indelungata de vegetale sau corpi straini iritanti.
-In cazul corpilor straini vii,apare o simtomatologie subiectiva intensa, manifestata prin:
- Zgomote auriculare insuportabile ( produse de miscarile insectei ) care fac
sa vibreze timpanul.
- Uneori apar dureri, gadilaturi, ameteala.

Masuri de urgenta:

a).OTOSCOPIE : se verifica existenta, natura si sediul corpului strain cu ajutorul

Speculului Auricular.
b).SPALATURA AURICULARA corecta pentru extragerea corpului strain.
c).Daca extractia corpului strain nu a reusit prin spalatura, se recomanda sa nu se
insiste cu alte mijloace ( pense ) care ar putea sa provoace leziuni ale timpanului.
Bolnavul va fi trimis la serviciul ORL din policlinica sau spital.
-Cand corpul strain este viu,va fi transformat intr-unul inert prin:
- Instilare de ulei de parafina in conduct, ulei comestibil sau glicerina, care
asfixiaza insecta;
- Aplicarea in fata conductului a unui tampon imbibat cu eter, mentinut timp
de 3-10 minute
Incetarea zgomotelor, provocate de miscarea insectei, dovedeste moartea
acesteia.
-Extragerea se va face prin spalatura auriculara.
-Daca nu a reusit extractia insectei prin acest procedeu, se va trimite bolnavul la serviciul
ORL.

De retinut : daca pe conduct exista leziuni de otita externa, bolnavul va fi trimis la

serviciul de specialitate ORL pentru tratamentul leziunilor. Extragerea se va face sub
control vizual.
Uneori cand corpii straini inclavati sau foarte profunzi, aderenti, nu pot fi extrasi pe caile
naturale, vor fi extrasi pe cale chirurgicala sub anestezie locala sau generala ( in special la
copiii mai mici ).

[Link] STRAINI NAZALI

Urgenta in corpii straini introdusi prin narine este data de corpii straini ai pacientului.
Copiii isi introduc in nas diferite obiecte ( nasturi, margele, pietricele, boabe de fasole,
seminte, hartie, etc. )
Adultii, introduc corpi straini de obicei cu scop terapeutic ( tampoane de vata sau tifon ,
introduse si uitate in fosele nazale ).
Simtome :
 In cazuri recente, simtomatologia este data de obstructia nazala unilaterala:
 -senzatia de infundare a nasului
-hidroree ( secretie nazala apoasa )
-stranut
-lacrimare
 In cazuri mai vechi, apare infectia:
-rinoree mucopurulenta ( secretie nazala galbuie, purulenta ), uneori secretie
sanguinolenta, fetida unilaterala.
-eczema si ragade perinarine.
 La rinoscopia anterioara ( examenul foselor nazale cu speculul nazal ) facuta de
medic, se constata prezenta corpului strain si modificari locale:
-mucoasa congestionata, acoperita cu secretii purulente
-uneori ulceratii.

Masuri de urgenta :
 Cand corpul strain este situat anterior in fosa nazala si este mobil, extragerea o
face fara anestezie orice cadru medical, folosind un stilet cudat sau chiureta ce
incarca de sus in jos corpul strain si il extrage.
Observatie : daca este vorba de un copil, acesta este imobilizat intr-un cearsaf sau va
fi tinut in brate de un ajutor care cu o mana va imobiliza capul copilului iar cu
cealalta mainile acestuia, iar cu picioarele incrucisate peste ale copilului va imobiliza
picioarele acestuia, copilul sa fie la distanta de sol.

Atentie ! Boabele de fasole nu se extrag cu pensa !

 In toate celelalte cazuri, bolnavul va fi trimis la serviciul ORL, unde extragerea
corpului strain se va face in conditii de luminozitate optima si sub anestezie locala
prin:
-introducerea unor tampoane cu solutie vasoconstrictoare si anestezica ( solutie
Xilina 2% cu Adrenalina sau Efedrina )
-imobilizarea ferma a capului
-extragerea se va face cu un stilet incurbat.
De retinut : In afara serviciilor ORL este interzisa incercarea de a extrage un corp strain
nazal mai profund situate,cu suprafete netede rotunde,deoarece se pot produce accidente
grave,ca :
- Inclavarea corpului in treimea posterioara a fosei;
- Caderea corpului in faringe, putand fi astfel aspirat in laringe, trahee cu
ocazia unei inspiratii adinci in timpul plansului.

[Link] STRAINI FARINGIENI

Corpii straini orofaringieni si hipofaringieni sunt retinuti in aceste cavitati datorita
anfractuozitatii , neregularitatii regiunii care favorizeaza inclavarea lor, fiind fie de volum
mare, fie ascutit ( coaja de nuca, butoni de mansete, fragment de oase, os de peste, cuie,
ace de gamalie, fragmente de proteze dentare, cioburi de sticla, etc.)
Cauze favorizante : rasul, stranutul, tusea in timpul alimentatiei precum si scaderea
sensibilitatii faringiene in ebrietate sau paraliziile faringiene.
Urgenta acestor cazuri este data de anxietatea bolnavului de faptul ca unii corpi straini
fiind mai voluminosi pot comprima orificiul laringian, determinand insuficienta
respiratorie.

Simtomatologie :
In caz de corpi straini voluminosi, bolnavul prezinta:
- Disfagie
- Disfonie ( raguseala )
- Tulburari respiratorii
- Senzatii de intepatura
- Acuza durere la deglutitie
- Stari de anxietate
- Sialoree ( salivare exagerata )
Obiectiv ,corpii straini orofaringieni se pun in evidenta prin :
-Bucofaringoscopie- in unele cazuri corpul strain este patruns aproape in totalitate in
tesuturi (corpi straini mici, peri din peria de dinti ), evidentierea lor nu se poate face si
necesita trimiterea la exemen de specialitate ORL.
-Corpii straini hipofaringieni se pun in evidenta cu ajutorul oglinzii laringiene sau cu
ajutorul directoscopiei.
-Corpii straini metalici se pun in evidenta prin examen radiologic;
-Uneori corpii straini anorganici (metale,sticle etc.) pot fii tolerate timp indelungat fara sa
determine reactii inflamatoare;
-Cel mai adesea corpii straini care nu au fost extrasi la timp produc leziuni inflamatoare
si supurative.
ATITUDINEA DE URGENTA
In caz de corp strain vizibil in orofaringe, medicul generalist va proceda la
extragerea acestuia cu pense potrivite , apoi va recomanda in continuare gargarisme cu
ceai de musetel sau apa oxigenata 3%.
Corpii straini inclavati in hipofaringe vor fi extrasi numai de medici specialisti in
serviciul ORL, sub anestezie.
-La COPIL , dupa preanestezie; sub anestezie generala , extragerea se va face in
pozitie culcat, bine imobilizat prin directoscopie;
-La ADULT , dupa anestezie locala de suprafata (cocaina sau xilina ) fie in
pozitie sezanda - cu pensa laringiana , fie in pozitie culcat. Extragerea se va face cu
ajutorul pensei pt. corpi straini esofagieni.
ATENTIE ! In toate cazurile de corpi straini faringieni exista pericolul de cadere a
corpului strain in caile respiratorii.
Cadrele medii nu vor incerca manevre de extragere a corpilor [Link] va incerca
prin interogatorii stabilirea naturii corpului strain si in lipsa medicului se va trimite
bolnavul urgent intr-un serviciu de specialitate. Corpii straini ai rinofaringelui sunt mai
rari, ei pot provenii din corpi straini faringieni sau ajung in acest loc prin manevre
necorespunzatoare ( monede, suruburi etc.)

[Link] STRAINI LARINGIENI

 Localizarea corpilor straini in laringe este mai rara prin faptul ca o partedin corpii
straini se fixeaza in feringe, iar alta parte patrund mai deperte in arborele traheo-bronsic.
Corpii sraini patrund in laringe prin aspirare.

SIMPTOMATOLOGIE:
Debut brusc cu fenomene de insuficienta respiratorie acuta manifestata prin:
-dispnee inspiratorie,
-tiraj, cornaj,
-cianoza, tuse spasmodica, [Link] faza dureaza de la cateva minute la ½ ora,
dupa care simptomatologia respiratorie acuta cedeaza.
Bolnavul prezinta o insuficienta respiratorie mai usoara:

-TIRAJUL,CORNAJUL de mai mica intensitate;

-TUSEA SPASMODICA intermitenta, DISFONIE.

IMPORTANT: uneori bolnavul este vazut numai in aceasta faza . De aceea anamneza are
o mare importanta pt. stabilirea momentului aspiratiei corpului strain si natura lui.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
In lipsa datelor anamnestice se va face diagnosticul diferential ( la copil )cu
LARINGOSPASMUL.
-Laringita acuta subglotica ( pseudocorp )
-Laringita striduloasa
-Crupul difteric
-Astmul bronsic in criza.

CONDUITA DE URGENTA
-Cand exista suspiciunea unui corp strain laringian este obligatoriu internarea bolnavului
de urgent intr-un serviciu de specialitate.
-Evitarea oricarei manevre de extragere ce poate declansa spasme laringiene.
IMPORTANT!
Diagnosticul se face prin laringoscopie sau directoscopie cu anestezie generala la
copil,iar la adult cu anestezie locala.

[Link] STRAINI TRAHEOBRONSICI

Frecventa si variabilitatea corpilor straini traheobronsici sunt mai mari decat a

celor laringieni. Obisnuitele victime ale acestui accident sunt copiii nesupravegheati, dar
accidentul survine si la adulti, mai ales la persoanele care tin anumite obiecte in gura in
timpul lucrului
( tapiteri , pantofari ), la cei care mananca foarte repede.
Patrunderea corpilor straini poate sa aiba loc in timpul unui acces de ras al unei
chinte de tuse sau al unui stranut. In trahee si bronhii pot patrunde aceeasi corpi straini,
care au fost descrisi la capitolele anterioare.
O gravitate deosebita este data de corpii straini vegetali, hidroscopici ( boabe de
fasole, porumb etc.)care isi maresc treptat volumul, ducand la obstructia completa a
bronhiei sau de cei iritanti pt. mucoasa bronsica prin uleiurile pe care le elimina
( sambure de nuci ).
Corpii straini traheali sunt in general mobili. Cei bronsici, cand sunt mici, pot
migra dintr-o bronhie in alta. Unii se instaleaza intr-una din bronhii, mai in dreapta care
este o bronhie mai mare, aproape vertical, in continuarea traheei.

SIMPTOME- faza de debut

Simptomatologia se traduce printr-un tablou dramatic:
-Debut brusc ,in plina sanatate ( in imprejurari cunoscute sau nu de anturaj ) cu :
-un acces de sufocare brutala spasmodica;
-cianoza , tiraj, cornaj;
-chinte de tuse exploziva
-jena retrosternala;
-spaima, agitatie, voce pastrata.
ATENTIE ! Aceste fenomene pot sa duca la ASFIXIE, mai ales cand corpul strain este
mare si obstrueaza complet LUMENUL TRAHEAL.
De cele mai multe ori tulburarile respiratorii se calmeaza, corpul strain fixandu-se in
bronhie: DISPNEEA si TUSEA apar in crize paroxistice.
-In faza secundara simptomatologia este in functie de localizarea corpului strain.

Corpul strain traheal mobil da o simptomatologie intermitenta:

-chinte de tuse paroxistica la miscarea corpului;
-accesele survin noaptea, in pozitie culcata, jena retrosternala;
-la auscultatie : zgomot in clapa la expiratie, zgomot de drapel in inspiratie
(asemanator cu cel produsde panza unui drapel batut de vant ).
Precizarea diagnosticului se face prin control ENDOSCOPIC.

In cazul corpilor straini inclavati in bronhii, bolnavul are:

-O DISPNEE continua , dar de mai mica intensitate;
-TUSEA la inceput este seaca, apoi cu expectoratie mucopurulenta sau
sanguinolenta;
-bolnavul nu are TIRAJ;
-CORNAJUL este inlocuit de un suierat ASMATIFORM;
-VOCEA este clara.

Dupa un anumit timp apar modificari ale peretilor conductului:

-iritatii ;
- edem;
- eroziuni;
-supuratii.
Sub nivelul obstacolului se dezvolta fenomene de ATELECTAZIE ( imposibilitatea unei
parti a plamanului de a se extinde ).
Diagnosticul se face prin RADIOGRAFIE toracica.
Inflamatiile supraadaugate fenomenelor de STAZA duc la PNEUMOPATII ACUTE.
OBSERVATIE: aceste tulburari sunt precoce si brutale in cazul corpilor straini organici;
cei metalici dau reactii mai putine si sunt mai bine tolerati.
Diagnosticul se pune usor cand se cunoaste momentul aspiratiei si natura corpului
strain.
Precizarea diagnosticului ( in lipsa anamnezei ) se face prin examen
RADIOLOGIC si ENDOSCOPIC ( TRAHEOBRONHOSCOPIC ) .
MASURI DE URGENTA
-In orice suspiciune a unui corp strain traheobronsic, bolnavul va fi transportat de urgenta
intr-un serviciu de specialitate ORL sau PNEUMOLOGIE;
-In timpul transportului ( daca este posibil ) se administreza OXIGEN;
-Se anunta telefonic serviciul specializat pt. a se putea intervenii de urgenta.

TRATAMENTUL consta in:

-extragerea corpului strain prin caile naturale prin BRONHOSCOPIE ( de medici
instruiti pt. ENDOSCOPIE );
-la copii sub 4-5 ani este de preferat la nevoie executarea unei TRAHEOTOMII,
prin orificiul careia se scoate corpul strain.
Cadrul mediu de teren joaca un rol important in masurile de prevenire a
patrunderii corpului strain in arborele traheobronsic, printr-o munca sustinuta de educatie
[Link] asemenea, recunoasterea simptomatologiei si o anamneza corecta pot
constitui informatii pretioase pt. medic, in vederea atitudinii terapeutice.
Profilaxia incepe in mediul familial. Copiilor sa nu li se puna la dispozitie boabe
de orice fel pt. joaca.

[Link] STRAINI ESOFAGIENI

 Orice obiect care se opreste in tranzitul lui in lumenul esofagului constituie un
corp strain esofagian.
Mai frecvent se intalnesc la copii, alienati mintal, la anumiti meseriasi ( croitori ,
cizmari etc. ) care au obiceiul sa tina in gura ace sau cuie, la bolnavi care sufera de
stenoza esofagiana, la persoane in stare de ebrietate.
Obiecte care devin cel mai frecvent corpi straini esofagieni sunt: monede, oase
( de vita sau de peste ), diferiti samburi de fructe, proteze dentare,bol alimentar etc.
Nivelul la care se opresc este de obicei situat in dreptul stramtorilor fiziologice ale
esofagului: 70% in 1/3 superioara la strictura CRICOTIROIDIANA. Restul in treimea
medie a esofagului la CARDIE.

SIMPTOME:
In faza initiala
Simptomatologia este in functie de momentul examinarii:
-durere puternica
-disfagie ( dificultate la inghitire )
-odinofagie ( durere la deglutitie )
-jena retrosternala, uneori intrascapulara
-hipersalivatie ( sialoree )
-In inclavarile inalte, dispnee prin edem inflamator sau in cazul corpilor straini mari care
comprima laringele sau traheea.

In faza de toleranta
-In aceasta perioada exista o senzatie de jena exacerbata de deglutitia alimentelor.

In faza de complicatie
Apar fenomene infectioase:
-febra, care traduce reactii inflamatoare
-apar leziuni de Esofagita, ulceratii de decubit, abcese esofagiene
Corpul strain poate perfora esofagul, producand hematemeza si toate consecintele
perforatiei esofagiene ( abces periesofagian,mediastinita purulenta acuta, abces
mediastinal ).
Daca nu sunt tratate, leziunile supurative pot provoca moartea fie prin fenomene
hipertoxice, fie prin hemoragie masiva, datorita erodarii vaselor importante din vecinatate
( aorta, carotida, jugulara, subclaviculara ).
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe anamneza, examen radiologic si examenul
endoscopic.

Atentie!
Esofagoscopia este contraindicata cand sunt semne de perfortie esofagiana
( emfizem cervical si mediastinal ,febra si odinofagie ), care pot sa fie puse in evidenta
prin radiografia toracica.

MASURI DE URGENTA:
Asistenta medicala ( in lipsa medicului ) va face anamneza amanuntita.
-Va lua masuri de:
-suprimare a alimentatiei pe cale naturala ( repausul esofagului );
-administrare a antispasticelor si calmantelor.
-Va transporta bolnavul de urgenta la un serviciu de specialitate pt. precizarea
diagnosticului si extragerea corpului strain prin ESOFAGOSCOPIE.
-In cazurile de deshidratare, la indicatia medicului, va instala o perfuzie cu glucoza 5%.

-La copii extragerea corpului strain se face , sub anestezie generala.

-La adult anestezie de baza ( FENOBARBITAL + ATROPINA ) si anestezie locala a

ISTMULUI BUCOFARINGIAN si a SINUSURILOR PIRIFORME.
-se folosesc tuburi si pense speciale potrivite pt. extragerea corpilor straini;
-in caz de infectie se administreaza ANTIBIOTICE.
Atentie! Sunt contraindicate:
-procedeele oarbe de extragere sau impingere a corpului strain in stomac;
-provocarea de varsaturi;
-ingerare de miez de paine ( aceste procedee pot determina leziuni grave ale esofagului ).

HEMORAGIILE OTO-RINO-LARINGOLOGICE

[Link] NAZALA ( EPISTAXISUL)

DEFINITIE:
Prin epistaxis se intelege orice hemoragie care ia nastere in fosele nazale
( pierdere de sange prin nas ). Se mai numeste si rinoragie.

In functie de sediul epistaxisului distingem:

-Epistaxis anterior din pata vasculara ( zona Valsalva - Kisselbach );
- Epistaxis posterior;
-Epistaxis viu, difuz in mai multe puncte ale mucoasei pituitare ( indica de cele mai
multe ori existenta unei discrazii sanguine, tulburari de goagulabilitate sanguine ).

CAUZE - sunt local , generale si traumatice.

[Link] locale :
-grataj digital;
-tusea;
-stranutul;
-prezenta unor ulceratii ale septului naza ( ulcer Hayek );
-afectiuni inflamatoare ( viroze );
-unele tumori benigne sau maligne;
-polip sangerand al septului.

[Link] generale:
-hipertensiune arteriaa ( HTA) ;
-lipsa vit.C si K ( avitaminoze );
-boli ale sangelui: Leucemie, Hemofilie, Purpura, Agranulocitoza etc.;
-boli cardiovasculare ( stenoza mitrala) ;
-insuficiente hepatice si renale;
-boli contagioase ( Scarlatina,Gripa,Febra Tifoida etc.).

[Link] traumatice:
-accidentale sau chirurgicale.

TABLOUL CLINIC:
1. IN EPISTAXISUL BENIGN
a).Bolnavul este agitat, speriat.
Prin anamneza se va stabili daca hemoragia a survenit prin grataj, tuse , stranut,
expunere la rece sau la caldura, efort fizic ,traumatism extern.
b).Hemoragia este de obicei unilateral (se stabileste prin inspectie sau daca sunt conditii
prin rinoscopie anterioara, dupa o prealabila suflare a nasului si crearea conditiilor unei
bune vizibilitati).

[Link] EPISTAXISUL GRAV

-Hemoragia nazala abundenta , pe una din fose cel mai adesea; rar pe ambele fose nazale.
Inundand faringele , sangele este eliminate si pe gura.
-Starea generala a bolnavului este alterata:
-palid ( uneori cu facies normal colorat );
-transpiratii reci;
-puls noprmal sau usor accelerat;
-TA este normal , la hipertensivi ridicata sau scazuta , in raport cu tensiunea
anterioara;
-In cazul hemoragiilor mari:
-sete;
-TA prabusita;
 -lipotimii.
OBSERVATII:
Acest tablou clinic dramatic este determinat de:
-epistaxisul grav al hipertensivilor ( este epistaxisul salvator, cu rol de supapa de
siguranta , care evita hemoragia cerebral );
-epistaxisul grav posttraumatic;
-epistaxisul grav dat de bolile amintite la cauze generale.
ATITUDINEA DE URGENTA
-bolnavul va fi asezat pe un scaun si asistenta medical il va linisti;
-va fi eliberat de orice compresiune (guler, centura);
-se va indeparta anturajul;
-se va incerca stabilirea cauzei locale si locul hemoragiei, putandu-se alege atitudinea de
urgenta.
Hemostaza locala in hemoragiile simple se obtine prin:
-compresiunea digitala; se apasa aripa narinei care sangereaza , cel putin 10 min;
-aceasta se poate face si dupa ce au fost introduse tampoane narinare imbibate cu solutii
hemostatice (Trombina, solutie de Antipirina 10%, Apa Oxigenata, solutie de otet etc.),
pelicula de Fibrina, Gelaspon, Adrenalina 1:1000;
-aplicarea de comprese reci pe regiunea frontal - nazala.
Daca hemoragia continua se practica:
-tamponamentul anterior al fosei nazale.
MATERIALE NECESARE:
-oglinda frontala, o sursa de lumina;
-speculum nazal, o pensa lunga si subtire ( Lubet Barbon ) ;
-pensa anatomica;
-mesa de tifon ( lunga de 30 - 50cm si lata de 1 - 2cm ) sau comprese sterile ( patrate );
-lubrefiante sterile: ulei de parafina, oleu gomenolat sau unguent cu tetraciclina , tavita
renala.
TEHNICA
-sedegajeaza fosele nazale de cheagurile de sange, invitandu-se bolnavul sa sufle nasul,
nara cu nara, intr-o tavita renala;
-se imbiba mesa cu substanta lubrefianta;
-cu ajutorul speculului nazal si al pensei, sub controlul vederii, lasand 5 - 6cm inafara, se
introduce mesa in nas cautand-o dinapoi inainte ( in acordeon ) in straturi suprapuse,
astupand complet fosa nazala;
-dupa aceea se pune bolnavului la nas un pansament sub forma de capastru sau prastie;
-tamponamentul anterior se mentine 24 - 48 de ore sau mai mult;
-demesarea se face cu multa atentie, inmuind continuu mesa cu apa oxigenata, cu ajutorul
unei seringi.

DE RETINUT:
In anumite imprejurari, tamponamentul anterior al fosei nazale se poate face cu
comprese sterile, asezate in straturi suprapuse si tasate.
In centrele dotate, tamponamentul anterior se practica ideal, cu baloane de
cauciuc sau bureti resorbabili de fibrina sau trombina.
Indiferent de metodele intrebuintate , controlul hemostazei va fi facut
obligatoriu ,prin Bucofaringoscopie.
Tamponarea unei fose nazale necesita obligatoriu asocierea antibioterapiei de
protectie ( tampoanele imbibate cu sange din fosele nazale fiind mediu de cultura propice
pt. dezvoltarea unor germeni patogeni ).
Administrarea de hemostatice generale:
-Venostat,Calciu, Adrenostazin, vit.K, pe cale parenterala;
-pt. hemoragiile care vin din pata vasculara si se repeta, se va face cauterizarea punctelor
hemoragice cu creion de nitrat de argint sau termocauterizare ( electrocoagulare ).
-dupa cauterizare se indica dezinfectante nazale (D.N.F.)
ATENTIE!
Dupa tratamentul de urgenta se va recomanda repaus fizic timp de 24-48 de ore
( in functie de abundenta sangerarii, eventual internare ).
La nevoie se administreza calmante pt. linistirea bolnavului.
Pt. epistaxisurile este indicate internarea de urgenta a bolnavului in spital. Pana la
internare se aplica:
 -primele masuri de urgenta care sunt cele amintite la epistaxisul benign
( hemostaza locala : comprimarea narinei, tampoane narinare, tamponament anterior,
hemostatice generale );
-transportul se va face in pozitie semisezanda sau culcat cu capul usor ridicat;
-in caz de colaps se va aseza bolnavul culcat in decubit lateral, cu capul decliv.
In epistaxisul grav
Aceste hemoragii de intensitate mai mare, la varstnici, hipertensivi, necesita de
cele mai multe ori tamponament posterior care trebuie facut de medici specialisti ORL.
IN SPITAL
Tehnica tamponamentului posterior
-se confectioneaza un tampon dintr-o fasa ( 2cmx2 pt. adult ) pregatit anterior si sterilizat;
-tamponul este legatla mijloc cu un fir de ata de matase ale carui capete se lasa lungi ( 20
cm );
-se introduce in fosa nazala care sangereaza o sonda subtire Ne’laton al carui capat se
scoate prin gura;
-de acest capat se leaga firul de ata al tamponului si se retrage sonda;
-in felul acesta tragem tamponul prin gura si-l introducem in rinofaringe (inapoia valului
moale);
-la narina se leaga firele tamponului posterior la un alt tampon, care astupa complet
narina; se formeaza astfel o cavitate inchisa care favorizeaza formarea de cheaguri
sanguine si oprirea hemoragiei;
-se asociaza tamponamentului posterior antibiotic, hemostatice, calmante, la nevoie
transfuzii de sange.

De retinut!
-Este bine ca tamponamentul posterior sa nu fie tinut mai mult de 2-3 zile.
-Personalul mediu va avea permanent materiale sterile pregatite pt. cazurile de
urgenta .Va supraveghea bolnavul spitalizat si va semnala medicului orice modificare
aparuta in starea bolnavului.
 HEMORAGIILE AURICULARE (OTORAGIILE)

DEFINITIE:
Prin otoragie se intelege scurgerea de sange prin conductul auditiv extern.

CAUZE:
[Link] auriculare posttraumatice benigne:
-plagi taiate, intepate sau zdrobite ale pavilionului urechii;
-leziuni traumatice pe conductul auditiv extern (prin manevre intempestive de grataj , cu
ocazia manevrelor de scoatere a corpilor straini);
-in fracturile peretelui anterior al conductului auditiv extern si al condiliului mandibular
in caderile pe barbie;
-in urma unei perforatii sau rupturi traumatice a timpanului ( corpi straini, instrumente
intepatoare );
-in traumatisme cranio - cerebrale, cu fractura stancii temporalului.

[Link] auriculare din cursul bolilor infectioase:

-Otite medii acute gripale;
-Otita medie, Otomastoidita supurata cronica polipoasa;
-Tumoare glomica.

[Link] auriculare grave, otoragii survenite prin:

-accidente dupa timpanectomie, prin lezarea sinusului lateral ( din casa timpanului );
-erodarea arterei carotide interne ( in cazuri de tuberculoza ulcerativa a stancii temporale,
tumori maligne ale urechii, ale bazei craniului;
-fracturi sau leziuni ale regiunii otomastoidiene ( posttraumatic ) prin arme de foc.

MASURI DE URGENTA:
Indiferent de cauza, in cazul otoragiilor vor fii respectate riguros masurile de
asepsie a conductului auditiv extern.
 In aplicarea masurilor de urgenta se va tine seama de doua elemente:
- existenta sau nu a unui traumatism asupra urechii sau a craniului , urmat de
otoragie;
- aparitia otoragiei in cursul unui proces inflamator otic.
Astfel,
[Link] cazul otoragiilor posttraumatice benigne survenite in pavilionul urechii sau
conductul auditiv extern, in lipsa medicului, cadrul mediu va aplica un tampon la locul
hemoragiei si va aplica un pansament auricular steril, sau tamponament al conductului;
va trimite bolnavul la un serviciu ORL sau neurochirurgie.

ATENTIE!
In cazul otoragiilor survenite in cadrul unui traumatism, cranio- cerebral, masurile
de urgenta se adreseaza traumatismului craniocerebral ( vezi capitolul corespunzator ).
Se evita instilatiile auriculare, spalaturile auriculare.

[Link] cazul otoragiilor survenite in cursul unui proces inflamator, primul ajutor in
ambulator este aplicarea unui pansament steril auricular si trmiterea bolnavului intr-o
unitate spitaliceasca.

In spital - in functie de intensitatea si cauza otoragiei medicul va face:

-toaleta chirurgicala a plagii;
-pensarea si ligatura vasului sangerand.
La nevoie:
-spalatura auriculara;
-instilatii auriculare cu solutii de glicerina si vasoconstrictoare ( in cazul proceselor
inflamatorii)
-tratamentul general de fond: antitermice, vit.C, dezinfectie nazofaringiana, antibiotic;
-tratament chirurgical.
DE RETINUT:
In otoragiile grave ,tratamentul corect este facut numai de specialist, in unitati
sanitare bine dotate, unde in functie de cauza se vor face tratamente locale:
 - mesajul conductului cu mese imbibate cu solutii hemostatice ( trombina
5% );
- tratament general: transfuzie , hemostatice;
- trepanarea mastoidei (operatie prin care se deschide tabla externa a
mastoidei si se indeparteaxa leziunile ).

HEMORAGIILE FARINGIENE

Hemoragiile pot survenii dupa traumatisme faringiene, dupa interventii

chirurgicale (ADENOAMIGDALECTOMIE-extirparea vegetatiei adenoide si a
amigdalelor palatine ), biopsii, drenajul flegmonului periamigdalian etc.
Uneori au loc hemoragii spontane , putin abundente, dar repetate.
In aceste cazuri se pune problema diagnosticului diferential cu hematemeza,
hemoptizia. Bolnavul v-a fi trimis intr-o unitate spitaliceasca pt. investigatii.
In hemoragiile faringiene survenite dupa interventii chirurgicale si care apar in
spital ( in sectiile de specialitate ), hemostaza este facuta de medici specialisti, cadrelor
medii revenindu-le sarcina de a semnala urgent medicului aparitia hemoragiei sau a altor
semne ( paloare marcata, varsaturi de sange negru, puls tahicardic, TA scazuta ) si de a
ajuta medical la interventia de urgenta, avand pregatit material steril si medicamente de
urgenta.

De retinut:
Hemoragiile dupa amigdalectomie sunt de trei tipuri:
-precoce, in primele patru ore de la interventii, de obicei survin prin deschiderea unor
vase
( vene sau artere );
-dupa opt ore de la actul opertator ( aceleasi cauze = leziuni de vase );
-tardive, la 7-10 zile de la actul operator.
MASURI DE URGENTA
Urgenta propriu - zisa ce solicita ajutorul medicului din teren este hemoragia
survenita tardiv dupa interventiile chirurgicale.
Pe baza anamnezei se poate constata ca bolnavul a fost operat in urma cu 7-10
zile si sangereaza brusc din faringe.
-se administreza hemostatice generale ( vit. K, venostat, Adrenostazin, E.A.C.=acid
aminocaproic etc.)
-se transporta bolnavul de urgenta la serviciul ORL.

In spital- hemostaza o face medicul specialist:

-suprimarea reflexelor faringiene si a durerii prin tamponarea sau pulverizarea plagii si a
mucoasei faringiene cu Xilina 2% , sau solutii anestezice in spray (stomacaina);
-comprimarea lojei amigdaliene prin tampoane din tifon steril, imbibate in apa oxigenata
solutii de Trombina, Coagulen sau alcool;
-compresiune prin compresorul Mikulitz;
-pensarea sau ligatura vasului;
-tratament medical;
-refrigerare locala prin suctiune de gheata si aplicare de comprese reci;
-administrare de hemostatice ( mentionate anterior );
-la nevoie, transfuzie de sange.

Atentie!
Bolnavul va fi supravegheat atent, va fi pus in pozitie sezand sau semisezanda, va
fi sfatuit sa nu inghita.

HEMORAGIILE LARINGIENE

Hemoragiile laringiene sunt rare si pot sa survina:

-In cadrul unui traumatism laringian:
-plagi;
-fracturi ale laringelui;
 -corpi straini;
-rupturi ale corzilor vocale ( la cantareti ):
-eforturi puternice de tuse;
-varsaturi.
-Postoperator :
-biopsii;
-Laringectomii.

-In afectiuni inflamatoare sau tumorale ale laringelui;

-In cadrul unei afectiuni generale:
-discrazii sanguine ( Hemofilie, Purpura,Avitaminoza C si K );
-HTA;
-Leucoze acute si cronice;
-Insuficienta hepatica;
-boli infectioase cronice.
-Hemoragiile laringiene sunt periculoase prin patrunderea sangelui in caile pulmonare, cu
riscul de asfixie ( sufocare).

Atitudine de urgenta (vezi atitudinea in hemoragii traheobronsice)

HEMORAGIILE TRAHEOBRONSICE

In hemoragiile trahebronsice , hemoptizia este simptomul frecvent (sangele care

se elimina prin tuse ).
-Hemoragia poate fi cosecutiva unui corp strain, secundara unei interventii chirurgicale
( trahetomizati , larigectomizati,dupa exereza pulmonara ) sau dupa manevre
endoscopice.

-Hemoragia poate sa survina si in cadrul unei:

 -afectiuni traheobronsice;
-bronsita hemoragica;
-turbeculoza bronsica;
-cancer traheobronsic;
-polipomatoza laringotraheala;
-tumori benigme.

-Hemoragia poate sa apara si in cadrul unei afectinui generale:

-discrazii sanguine;
-HTA;
-stenoza mitrala;
-insuficienta hepatica;
-astm bronsic.

Masuri de urgenta:
-repaus fizic absolute, repaus vocal;
-pozitie semisezanda;
In spital
- transportul bolnavului in spital , unde in cazul riscului de asfixie se face trahetomie;
-exceptand cazurile cu inundatie bronsica si iminenta de asfixie, se face calmarea tusei si
anxietatii.
Atentie!
-Daca nu exista inundatie traheobronsica si iminenta de asfixie,la indicatia medicului se
poate administra Morfina, care are efecte sedativ asupra tusei , starii psihice.
Mai pot fi administrate:
-barbiturice;
-preparate de Dionina;
-Atropina sau Tusocalmin.
-hemostatice cu actiune asupra vascularizatiei bronhopulmonare si hemostatice
pulmonare.
 -uneori se recurge la trasfuzii de sange in cantitate mica ( 100ml ), cu scop
hemostatic.

HEMORAGIILE ESOFAGIENE

-Hemoragiile din esofag au o etiologie foarte variata.

CAUZE:
Traumatisme esofagiene:
-manevre endoscopice;
-corpi straini esofagieni, tentative nereusite de extragere a unui corp strain;
-traumatism caloric sau coroziv al esofagului;
-plagi penetrante sau perforatii, rupturi spontane ale peretilor esofagieni.

Esofagopatii:
-esofagita peptica;
-cancerul esofagian;
-tumori benigne sau turbeculoza esofagiana.

Boli hepatobiliare:
-varicele esofagiene in cirozele hepatice.

Afectiuni generale:
-cardiopatii;
-scleroza vasculara;
-HTA;
-discrazii sanguine;
-leucemii.
SIMTOMATOLOGIE:
-Uneori debutul hemoragiei este brusc, fara semne premonitorii ( la cirotici, traumatisme,
corpi straini ). Alteori este precedat de stare de rau, o jena sau apasare retrosternala.
-In hematemeza esofagiana ( eliminarea sangelui prin varsatura ) sangele este rosu,
neaerat (hematemeza rosie ) in cantitate variabila.
-Odata cu producerea hematemezei, mai ales cand aceasta este abundenta, se instaleaza
semnele de anemie acuta ( pulsul se accelereaza,TA se prabuseste, buzele si extremitatile
bolnavului se cianozeaza, paloare, transpiratii, colaps ).
-In cursul hemoragiilor esofagiene moderate sangele se varsa in stomac, de unde este
eliminat sub forma de hematemeza cu sange negru si prin scaun ( melena ). Aceste cazuri
nu se manifesta prin tabloul dramatic descris.

MASURI DE URGENTA:
-Repaus strict la pat in decubit dorsal, fara perna ( in hemoragiile masive pozitia
Trendelenburg, pt. mentinerea unei circulatii cerebrale corespunzatoare ).
-Se interzice orice efort fizic ( efortul fizic poate accentua hemoragia sau poate
agrava tabloul clinic ).
-As. med. va linisti bolnavii si apartinatorii, recomandandu-le calm si
convingandu-i in acelasi timp si de necesitatea repausului.
Atentie!
Aceasta masura trapeutica trebuie aplicata atat la domiciliul bolnavului, in timpul
transportului catre spital , cat si in spital. Repausul la pat dureza cel putin 3 zile dupa
oprirea hemoragiei.
-As. med. va colecta intr-un vas sangele eliminat de bolnav si-l va prezenta
medicului.
-Va curata gura bolnavului, cu capul asezat intr-o parte, fara sa deplaseze
bolnavul.
-Prevenirea socului hemoragic trebuie sa se faca imediat la orice esalon al as.
med., fie ca este vorba de dispensar rural ,de dispensar comasat, dispensar
policlinic, camera de garda de spital etc. Evolutia unui H.D.S .(hemoragie
 digestiva superioara ) fiind imprevizibila, se recomanda ca medicul care vede
prima data bolnavul sa puna o perfuzie cu solutii cristaloide, fie glucoza 5%, fie
ser [Link] de transfuzie se face mai tarziu, la aprecierea medicului.
-Bolnavul cu H.D.S. trebuie in mod obligatoriu sa fie internat, tocmai pt., a evita
evolutia fatala in caz de agravare a hemoragiei, eventualitate care este
imprevizibila.

Conduita in spital
-Supravegherea functiilor vitale. In hemoragiile masive se face din ora in ora.

Examinari de laborator
La indicatia medicului:
-Se recolteaza sange pt. determinarea hematocritului nr. hematiilor, hemoglobinei
(hemograma).
-Se recolteaza scaunul pt. a-l trimite la laborator in vederea punerii in evidenta a
sangelui din materiile fecale (reactia Adler sau Grecersen).
-In cazuri grave (stari de soc) se determina azotemia, ionograma , rezerva
alcalina, testele de [Link] clinicile mari se face si determinarea volumului sanguin
cu metode izotopice.

Aplicarea masurilor terapeutice indicate de medic

-As. [Link] punga cu gheata.
-Pregateste sange izogrup, izoRh si instaleaza transfuzia de sange.
-Administreaza (in cazul ca se asociaza) medicatia hemostatica (CaCl2, gluconat
de calciu,vitaminele K, C, venostat, trombina, adrenostazin).
-Instaleaza perfuzie cu substituenti de volum: macrodex (dextran 70),
rheomacrodex (dextran 40). In lipsa de solutie macromoleculara se poate perfuza
ser fiziologic sau glucozat, dar acestea au actiune mai slaba pt. refacerea volemiei.
-Pregateste si administreza, in cazurile indicate, sedative ( fenobarbital,
diazepam ) pt. calmarea starii de agitatie.
De precizat. Diagnosticul cauzei H.D.S. poate fii precizat (in afara anamnezei si
examenul clinic) prin endoscopia digestiva, care trebuie sa se practice de urgenta dupa ce
bolnavul a iesit din socul hemoragic.

Alimentatia
-Se suprima alimentatia pe gura, bolnavul putand primi numai lichide reci cu lingurita si
bucatele de gheata in prima zi. Eventual lapte rece in cantitati mici ( 20 - 30 ml ), din ora
in ora.
-In functie de evolutie, a doua zi de la sangarare sunt permise 12 - 14 mese, compuse din
150 -200 ml lapte, regim hidrozaharat.
-Incepand cu a treia zi regimul se imbogateste, adaugandu-se supe mucilaginoase , gris cu
lapte,piureuri de legume, budinci, creme, ou moale, carne slaba de vita sau pasare,
legume fierte, adaugandu-se in cateva zile ( 5 - 7 ) la o ratie calorica de 1500 - 2000
calorii.

Particularitati terapeutice
-Cand hemoragia este data de ruptura varicelor esofagiene, se introduce in esofag, pt. 24-
36 de ore, sonda speciala cu balonas esofagian compresiv ( tip Sengstaken - Blackmore )
sau se recurge la scleroza vaselor esofagiene.
-In hemoragiile de orice sursa se administreza o fiola noratrinal peroral, cu 60 ml ceai.
In cazurile in care hemoragia nu cedeaza se repeta dupa incercarea metodelor
terapeutice descrise , se recurge la interventia chirurgicala.
BIBLIOGRAFIE:
Asociatia de Nursing din România ” Proceduri de nursing Vol I, II” Ex Ponto – Constanța
- 2009
C. Mozes ”Tehnica îngrijirii bolnavului” Editura Medicală București, 1997
G. Balta,M Stanescu ”Tehnici speciale de ingrijire ale bolnavului”, Editura didactica si
pedagogica,1988

Karl Heinz Kristel ”Îngrijirea bolnavului” ,Editura All București 1998

[Link] ”Breviar de explorari functionale si de ingrijiri specale acordate bolnavului”,

Editura Viata Romaneasca Bucuresti 1994.

L. Titircă ”Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali” Editura Viața

Românească București 1997.

L. Titircă ”Urgente medico-chirurgicale Editura Medicală Bucuresti, 2003

L Titircă ”Ingrijiri speciale acordate pacienților de catre asistentii medicali Editura Viata
Medicala Românească 2006
R. Barbu ”Explorari functionale”, Editura Medicala, Bucuresti 1978