MOTIVAȚIA LUCRĂRII

În prima fază nu am fost încântată de această lucrare, deoarece a fost o

tema trasa la sorti dintre zecile de titluri destinate proiectelor.
Însă, când am început sa mă documentez despre această afecțiune, am
constatat că nu este o temă atât de grea mai ales că primul stagiu de practică din
anul întâi de studiu l-am făcut pe o secție de recuperare (masaj si fizioterapie)
pentru pacienți cu probleme locomotorii si pot spune că am învățat multe lucruri
despre modul în care se aplică tratamentul de recuperare.
Acum o să vă prezint și aparatele care se foloseau:
-Aparat cu unde magnetice -Magnetodiaflux- pentru mai multe afecțiuni:
circulatorii, neuropsihice si articulare (timp de folosire 8 min).
-Curenți-electro-terapie (timp de 8 min). Plăcuțele se aplicau pe zona
lombară sau cervicală. Tipurile de curenți utilizați erau -TENS- curenți
interferențiali si TRABERT.
-Laser cu timp de acțiune de un minut pentru fiecare punct (se
făcea in 3puncte în formă de triunghi)
-Ultrasunete -5 minute, local prin mișcări circulare.
-Parafina -încălzită in cuptoare speciale la anumite temperaturi,
aplicate localtimp de 20 de minute pentru dureri reumatice.
Osteoporoza reprezintă un pericol pentru orice persoană poate nu
imediat, dar cu siguranţă în jurul vârstei de 40 de ani, iar în cazuri nefaste, cu ani
înainte.
Osteoporoza poate însemna lungi perioade de durere, deformări
generatoare de infirmitate din cauza ruperii sau fărâmițării oaselor sau chiar
posibilitatea unei morți premature.
Cu toate că in cele mai multe cazuri osteoporoza afectează persoane în
vârstă tinereț, ea nu reprezintă un factor lipsit de pericol. Exista o formăjuvenilă
a acesteia care îi afectează si pe copii.
La femei osteoporoza poate apărea după nașterea unui copil, la 20-30 de
ani. De asemenea este uneori generată de medicația cu steroizi la orice vârstă.

1
 SCURT ISTORIC AL
OSTEOPOROZEI

Osteoporoza a fost mult timp considerată ca o stare normală a vârstnicilor

neacordândui-se atenție. Dezvoltarea cunoștințelor medicale arată că
osteoporoza nu este specifică numai generației a treia, ea apare şi la vârste
mai tinere.
În România, în prezent, riscul ca o femeie să sufere o fractură
osteoporotică se apropie de 40%, iar 20% dintre victimele unei fracturi de șold
mor în anul următor, din cauza complicațiilor.
Riscul de deces:
➢ fractura de șold: 2.8% (25% dintre persoanele care suferă prima fracturăde
şold mor în următoarele 12 luni din cauza complicațiilor);
➢ cancerul de sân: 2.8% cancer uterin: 0.7%
Osteoporoza poate fi tratată şi mai ales prevenită cu succes.
Cu cât boala este depistată într-o fază incipientă, cu atât eficiența intervenției
va fi mai mare.
Este bine ca boala să fie tratată înaintea primelor fracturi osteoprotice,
deoarece o primă fractura va iniţia apariţia altora. Deși nici bărbații nu sunt ocoliți
de această boală, incidența este de 2-4 ori mai mare la femei decât la bărbați (1
din 3 femei adulte va dezvolta de-a lungul vieții o fractură osteoporotică, pe când
doar 1 din 8 bărbați va suferi din aceeași cauză la grupa de vârstă 50-60 de ani).
Nu se cunoaste exact care este cauza osteoporozei, insa stim cum apare
boala. Osul este un tesut viu, dinamic, in continua schimbare. Pentru ca oasele sa
ramana puternice de-a lungul vietii, corpul nostru indeparteaza osul vechi si il
inlocuieste cu unul nou. Copilaria si adolescenta sunt perioadele esentiale cand se
formeaza masa noastra osoasa: oasele cresc, devin mai lungi si mai puternice, iar
acest ritm continua pana la 25-30 ani, cand se atinge masa osoasamaxima.
După aceasta vaârstă, oasele sufera un proces continuu de formare si
distrugere care le permite sa ramana sanatoase. Totusi, cand implinim 40 sau
50 ani, acest echilibru se modifica, deoarece nu mai este posibil sa inlocuim la fel
de repede tesutul osos pe masura ce el este indepartat. Iar acest efect este cu atat
mai accentuat in cazul femeilor in primii ani dupa menopauza, cand se pierde
efectul protectiv al hormonului estrogen.

2
 CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS

1.1. ANATOMIA SISTEMULUI OSOS

Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor care intră incomponența
organismului.
Sistemul osos reprezintă partea pasivă a sistemului locomotor care
realizează mișcarea. Oasele legate între ele prin articulații formează scheletul.
În funcție de regiunile corpului scheletul se clasifică în: scheletul capului,
trunchiului si membrelor.
1. Scheletul capului
Este format din 22 de oase si cuprinde: neurocraniul si viscerocraniul.
a) Neurocraniul (cutia craniana)
Este formata din 8 oase late care adăpostesc encefalul, din care:
-4 sunt neperechi: osul frontal (al frunții), oasele etmoid si
sfenoid așezate la baza cutiei craniene, osul occipital (al cefei);
-2 perechi: oasele temporale (al tâmplelor) si oasele parietale
(alboltii craniene).
b)Viscerocraniul
Este format din 14 oase, din care:
-2 neperechi: osul vomer, osul maxilarului inferior (mandibula);
-6 perechi: oasele maxilare, palatine, nazale, lacrimale,
zigomatice, cornetele nazale inferioare.

Figura nr.1 -Structura craniului

3
2. Scheletul trunchiului
Cuprinde: coloana vertebrala, coastele si sternul. Sternul, coastele si
regiunea toracică a coloanei vertebrale formează cutia toracica (cușca).
a) Coloana vertebrala
Este formata din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale.
Cuprinde 5 regiuni:
➢ cervicala (formata din 7 vertebre);
➢ toracică (formata din 12 vertebre);
➢ lombara (formata din 5 vertebre);
➢ sacrala (formata din 5 vertebre);
➢ coccigiana (formata din 4-5 vertebre reduse).
Prezinta 4 curburi fiziologice:
➢ lordoza cervicala si lordoza lombara, cu convexitatea dispusa
posterior
➢ cifoza toracică si cifoza sacrala, cu concavitatea dispusa posterior
b) Coastele
Sunt in număr de 12 perechi. Sunt oase lungi si se împart in:
➢ coaste adevărate (primele 7 perechi, de la I la VII) care se
articulează direct cu sternul prin cartilajele costale proprii.
➢ coaste false (următoarele 3 perechi, de la VIII la X) care se
articulează indirect cu sternul prin cartilajele celei de a VII- a coastă.
➢ coaste flotante (ultimele 2 perechi) de la XI la XII, care nu se
articuleazăcu sternul.
c) Sternul
Este osul pieptului, os lat alcătuit din: corp, manubriu si apendice
xifoid.
Se articulează cu claviculele si primele 7 perechi de coaste.

Figura nr.2 - Structura trunchiului

4
 Figura nr. 3 - Structura toracelui

3. Scheletul membrelor
Este format din scheletul centurilor si scheletul membrelor propriu-zise
a) Scheletul membrelor superioare
Centura scapulara - leagă oasele membrelor superioare de scheletul
trunchiului. Este formata din omoplat (scapula) si clavicula.
Scheletul membrului liber propriu zis este format din:
➢ scheletul brațului (humerus);
➢ scheletul antebrațului (radius si cubitus);
➢ scheletul mâinii (8 carpiene, 5 metacarpiene si 14 falange).

Figura nr.4 - Structura membrului superior

5
 b) Scheletul membrelor inferioare:
Centura pelviana leagă scheletul membrului inferior de cel al trunchiului. Este
formata din 2 oase coxale, care împreuna cu osul sacrum si coccisul formează
bazinul.
Scheletul membrului liber propriu-zis cuprinde:
➢ scheletul coapsei (femur)
➢ scheletul gambei, peroneul (tibiei si fibula)
➢ scheletul piciorului (7 tarsiene, 5 metatarsiene si 14 falange)
➢ rotula (patela), osul genunchiului

Figura nr.5 - Structura membrului

inferior

Rolul sistemului osos:

➢ asigura stațiunea bipeda a omului
➢ da forma caracteristica corpului
➢ reprezintă locuri de inserție pentru mușchi
➢ formează cavități de protecție: cutia craniana (adăpostește encefalul),
canalul vertebral (adăpostește măduva spinării), cutia toracica (adăpostește inima,
plămânii si vasele de sânge importante), bazinul (adăpostește organe ale
sistemelor digestiv, excretor si reproducător)
➢ constituie depozit de săruri minerale
➢ prin măduva roșie contribuie la formarea elementelor figurate ale
sângelui.
[Link]șterea in lungime si grosime a oaselor
In viața intrauterina (pana in luna a II a) scheletul embrionului este abia schițat
si este format din țesut conjunctiv de consistenta membranoasa sau cartilaginoasa.
După aceasta data si după naștere acest țesut suferă procese de osificare
(osteogeneza) care consta in înlocuirea țesutului vechi conjunctiv cu țesut osos
nou.
Osificarea de membrana (osteogeneza de membrana) consta in înlocuirea
țesutului conjunctiv fibros cu țesut osos
Osificarea endocondrala (osteogeneza endocondrala) consta in înlocuirea
țesutului cartilaginos cu țesut osos.

6
 Creșterea oaselor depinde de o serie de factori endocrini (hormoni hipofizari,
tiroidieni, sexuali), vitamine (A,C,D) si de o alimentație bogata in calciu si fosfor.
Oasele cresc atât in lungime cat si in grosime:
1. Cresterea in lungime
Este mai evidenta la oasele lungi (de exemplu. femur, tibia, radius...etc).
Se realizează cu ajutorul cartilajelor de creștere care asigura formarea de țesut
osos nou spre diafiza prin osificarea endocondrala.
[Link] in grosime
Caracterizează toate formele de oase. Se realizează prin activitatea periostului
care asigura formarea de țesut osos nou de la exteriorul către interiorul osului prin
osificare de membrana.

1.2. FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS

[Link] osoase
Sunt cauzate de:
➢ suprasolicitări in timpul unor activități;
➢ încălțăminte strâmta;
➢ statul îndelungat in picioareținuta incorecta a corpului timp
îndelungat.
a) Cifoza
Este caracterizata prin accentuarea curburii toracele a coloanei vertebrale
(cocoașa). Cauza este ținuta incorecta a corpului timp îndelungat. Este mai des
întâlnita la ceasornicari, cizmari, cicliști, persoane care muncesc stand in poziție
aplecata.
b) Scolioza
Consta in devierea laterala a coloanei vertebrale, rezultatul fiind o asimetrie
a trunchiului, caracterizat prin ridicarea unui umăr si coborârea celuilalt. Cauza
este poziția incorecta a corpului.
c) Lordoza
Este caracterizata prin accentuarea concavității curburii lombare a coloanei
vertebrale.
d) Piciorul plat
Apare in timpul creșterii oaselor deoarece nu se formează bolta piciorului,
contactul piciorului se face pe toata talpa. Cauzele sunt statul in picioare timp
îndelungat si folosirea unei încălțăminte necorespunzătoare.
2. Fracturile
Fracturile constau in ruperea sau fisurarea oaselor si pot fi închise sau
deschise. In cazul fracturilor închise pielea rămâne intacta; in cazul fracturilor
deschise sunt afectați mușchii si pielea iar capetele osului ies la exterior. Cauzele
sunt poli traumatisme si accidente. Se manifesta prin dureri, echimoze (vânătăi),
deformarea si scurtarea regiunii.

7
 [Link]
Se caracterizează prin întinderea sau ruperea ligamentelor dintr-o articulație.
Sunt cauzate de mișcări bruște, necontrolate si traumatisme. Se manifesta prin
dureri locale, echimoze si umflături ale articulației.
[Link]
Se caracterizează prin dislocări ale elementelor componente ale unei
articulații, in special a suprafețelor osoase articulare.
Luxațiile pot fi:
➢ luxații traumatice, datorate unui traumatism (de exemplu. căderea pe
cot poate produce luxația umărului).
➢ luxații patologice, datorate unor infecții
➢ luxații congenitale, indivizii se nasc cu ele.

8
 CAPITOLUL II
OSTEOPOROZA

2.1. DEFINIŢIE
Osteoporoza reprezinta scăderea masei osoase, ceea ce la nivel structural
se manifestă ca subțiere și rarefiere a lamelor osoase care alcătuiesc osul,
uneori cu dispariția lor totală. Numele bolii osteoporoza provine din limba latina
și se traduce ca „os poros”.
Osul este un țesut complex, organizat sa ofere organismului 2 funcții
principale, cea metabolica de rezerva umorala pentru calciu, fosfor si magneziusi
cea structurala de formare a scheletului, care participa in locomoție si protecția
organelor vitale.
Osul este format din material anorganic 70%, matrice organica, celule
25% si apa 5 %. Mai mult de 99% din calciu total din organism este stocat la
nivelul scheletului si orice anormalitate in structura lui duce la afectări severe ale
fenotipului scheletului. Formarea matricei osoase are drept rezultat lamele osoase
orientate după anumite direcții si caracterizate de o anumita densitate osoasa.

Figura nr. 6 – Aspectul apariției afecțiunii osoase

Remodelarea osoasa înseamnă formarea si resorbția osoasa, care au locin

permanenta la un moment dat, la nivelul scheletului. Suma acestor procese este in
permanenta controlata si din balanța lor se formează un schelet sănătos. Orice
dezechilibru conduce la instalarea diverselor patologii, inclusiv a osteoporozei.

2.2 SIMPTOMATOLOGIE
Osteoporoza se numește „hoțul tăcut al calciului“. Este puțin probabil să
existe vreun simptom care să poată fi recunoscut înainte ca tulburările să dateze

9
 de câțiva ani, iar examenele radiologice nu vor evidenția pierderile de țesut
osos decât atunci când au atins cel puțin 40 la sută. De multe ori asemenea
evenimente sunt primele indicii că ceva nu este în regulă; cel mai probabil ele se
produc după vârsta de 60 de ani.
În consecință toate simptomele osteoporozei derivă de la rupturi.
Cel mai evident indiciu al fracturării vertebrelor este scăderea în înălțime.
Efectele acute ale vertebrelor fracturate pot fi dureri în zona osului afectat care
iradiază spre fată sau spre o parte, sau sub forma unei strânsori de cingătoare;
sensibilitate la presiune (aceasta nu se simte chiar la os ci în mușchii care intră în
contractură pentru a proteja partea vătămată); inflamație localizată; limitare
severă a mișcărilor (în special la aplecare și ridicare); colică abdominală;pierdere
a apetitului, stare de vomă, febră.
Simptomele imediate ale fracturilor de șold pot consta în : durere de șold
resimțită în funcție de gradul traumatismului sau de pierderea de sânge;
imposibilitatea de asta în picioare; piciorul este răsucit spre exterior.
Simptomele fracturii lui Colles constau în durere acută deoarece fractura la
articulația pumnului poate fi mai dureroasă decât cea de șold; sensibilitate;
inflamație; limitarea mișcărilor; articulația pumnului are o formă neobișnuită.
Va fi descris tabloul clinic al celui mai frecvent tip de osteoporoză,
osteoporoza vârstnicului.
Osteoporoza are o perioadă subclinică lungă; subiecții cu osteoporoză sunt
de obicei asimptomatici sau acuză vagi dureri dorsolombare, care seaccentuează
in ortostatism prelungit sau cu ocazia unor solicitări fizice mai intense, și care se
atenuează prin repaus în decubit dorsal.
Osteoporoza vertebrală devine net simptomatică odată cu apariția unei
tasări vertebrale, care este de fapt o fractură de corp vertebral. Tasările vertebrale
se manifestă prin rahialgii de două tipuri: acute şi cronice.
Cel mai des, tasarea vertebrală se traduce prin rahialgii acute situate de
obicei în regiunea dorsală inferioară sau în regiunea lombară instalate brusc uneori
în urma unei căderi sau, mai des, după un mic efort de ridicare, de presiune sau
după o simplă mișcare a trunchiului. Aceste dureri sunt adesea deosebit de intense,
impunând repausul la pat timp de câteva zile sau săptămâni, rahialgiile se
atenuează progresiv, putând dispare complet în 6-8 săptămâni.
Rahialgiile cronice, lombare sau prezente în intervalul dintre episoadele de
rahialgie acută sau în absența lor, constituie singura manifestare a tasărilor
vertebrale; aceste dureri au caracterul rahialgiilor banale, de oboseală, şi sunt
accentuate de portul unor greutăți, de statul prelungit în picioare sau pe scaun, de
activitățile casnice etc; durerile se ameliorează prin repaus.
La unii bolnavi, osteoporoza însoțită de tasări vertebrale poate fi complet
incoloră, ea fiind identificată cu prilejul unui examen radiologic, efectuat
întâmplător.

10
 În formele avansate de osteoporoză vertebrală pot apărea şi dureri
cervicocapsulare şi toracice de origine statică. Unii bolnavi pot prezenta o durere
toracică imensă după un traumatism minim sau după efortul de tuse,care
determină o fractură costală.
Bolnavii cu osteoporoză dureroasă sunt adesea obosiți, slăbiți, astenici,
irascibili; uneori deprimați, intervenind şi o componentă nevrotică.

2.3. CLASIFICARE
1. Osteoporoze idiopatice (primare)
a) De tip I (postmenopauza, presenila)
Este întâlnită la femei în vârstă de 50-65 de ani, la un interval de 15-20
de ani de la instalarea menopauzei.
Fracturile vertebrale, cele de radius (Pouteau Colles), şi cele costale sunt
cele mai întâlnite manifestări clinice ale acestui tip de osteoporoză.
Sunt fracturi prin zdrobire care antrenează deformări osoase şi dureri
intense, locul de elecţie al acestor fracturi este reprezentat de zone osoase, care
conțin cantități mari de os trabecular.
La persoanele cu osteoporoză de tip I, rata pierderii osoase a osului
trabecular este de 2-3 ori mai mare decât cea normală, în timp ce rata pierderii la
nivelul osului cortical depășește numai cu puțin normalul.
În timpul acestei faze accelerate a pierderii osoase au loc perforații ale
plăcilor trabeculare cu slăbirea structurii vertebrelor şi ci o marcată tendință a
acestora la colaps acut.
În cazul osteoporozei de tip I, la majoritatea bolnavilor, turnoveru-ul
osos este înalt, cu o resorbție osoasă accentuată şi cu o formare osoasă
compensatorie insuficientă.
În ceea ce privește patogenia osteoporozei de tip I există unele
particularități: majoritatea factorilor implicați în acest tip de osteoporoză sunt
determinați de deficitul de estrogeni, menopauză, accelerarea pierderii de țesut
osos, scăderea secreției de hormon paratiroidian, scăderea semnificativă a
absorbției calciului, ceea ce sugerează pierderea osoasă.

b) Osteoporoza idiopatică de tip II (senilă, de involuție)

Este întâlnită la persoanele de peste 70 de ani de ambele sexe, rezultând
dintr-o pierdere lentă de țesut osos.
Se manifestă mai ales prin fracturi de cil femural, dar şi prin fracturi
vertebrale, ale humerusului, ale tibiei proximele şi ale bazinului, fracturi
vertebrale deseori multiple şi realizând aspectul de vertebre cuneiforme - pot duce
la o accentuată cifoză dorsală.
Subțierea trabeculelor şi reducerea lentă a masei osoase determină o
deformare treptată a corpilor vertebrali, neînsoțită de durere.

11
 Mecanismele care duc la constituirea osteoporozei de involuție
acționează lent si se aplică ambelor sexe si la întreaga populație. Pe măsura
înaintării în vârstă creste proporția celor la care scăderea densității osoase atinge
pragul fracturar.
Principalele mecanisme de involuție sunt reprezentate de scăderea
capacității măduvei osoase de a forma precursori osteoblastici şi de
hiperparatiroidismul secundar. Pierderea accentuată de țesut osos în perioada
postmenopauză explică de ce osteoporoza de involuție şi fracturile de colfemural
sunt de două ori mai frecvente la persoanele vârstnice de sex feminin decât la
bărbații de vârstă corespunzătoare, deși rata pierderii osoase lente este similară la
cele două sexe.

c) Osteoporoza idiopatică a adultului tânăr

Este rar întâlnită la ambele sexe, manifestându-se mai ales prin fracturi
vertebrale, dar şi prin fracturi de coaste sau ale oaselor periferice.
Evoluția este uneori blândă, alteori severă, progresivă, refractară la
tratamentul clasic al osteoporozei.
Uneori ea apare la femei tinere în cursul sau după o sarcină, la unele dintre
ele notându-se o scădere a fosfatazei alcaline în ser.

d) Osteoporoza idiopatică juvenilă

Mai rară decât osteoporoza adultului tânăr. Poate afecta băieți şi fete în perioada
prepubertară, între 8-14 ani.
Are o evoluție zgomotoasă pentru 2-4 ani, cu dureri osoase şi fracturi după
traumatisme minime; după care se produce o remisie spontană, urmată de reluarea
creșterii țesutului osos.

Figura nr.7 - Fragment de os osteoporotic

2. Osteoporoze secundare:
a) Osteoporoza indusă de glucocorticoizi
Este întâlnită în sindromul Cushing si după tratamentul îndelungat cu
12
corticoizi.
Tratamentul cu hormoni glucocorticoizi determină o pierdere osoasă
datorită faptului că rata resorbției osoase o depășește pe cea a formării osoase.
Dozele suprafiziologice de hormoni glucocorticoizi realizează acest
dezechilibru prin două mecanisme:
➢ reducerea formării osoase datorate deprimării funcțiilor
osteoblastelor
➢ creșterea resorbției
Sunt afectate în special oasele cu conținut mare de os trabecular (vertebrele
şi coastele), rezultând un mare risc de fractură, dar şi riscul de fractură de șold
este [Link]ăderea densității osoase are loc mai ales în primul an al
corticoterapiei,dar continuă, într-un ritm mai lent, şi în perioada următoare.
Mecanismele prin acre dozele suprafiziologice de cortizon suprimă
formarea de os sunt:
➢ reducerea conversiei unor celule precursoare în osteoblaste;
➢ reducerea sintezei de către osteoblastele mature a principalelor
proteinelematricei oaselor;
Suprimarea unor factori locali de creștere datorită suprimării sintezei de
prostaglandine, care au unele acțiuni asupra factorilor de creștere propriu-ziși.
Efectul hormonilor glucocorticoizi de a mări resorbția osoasă se
realizează prin următoarele mecanisme:
a) Reducerea absorbției intestinale a calciului;
b) Reducerea resorbției calciului, la nivelul tubilor renali cu creșterea
pierderii sale urinare;
c) Stimularea secreției de parathormon, ca rezultat al malabsorbţiei
calciului şi pierderii urinare;
d) Activarea osteoclastelor ,secundară semnalelor declanșate de excesul
de parathormon.
Glucocorticoizii scad şi concentrațiile serice de hormoni sexuali, în
special la bărbat şi la femeie după menopauză. Urmarea acestor efecte cumulative
este o pierdere substanțială de os trabecular, evaluată în unele studii până la 30%
în primele luni ale tratamentului.
Pierderea de os are ca urmare apariția de fracturi la circa o treime din
bolnavi după 5-10 ani de tratament.
Incidența osteoporozei secundare corticoterapiei, însoțită de fracturi ale
scheletului axial şi periferic este atât de mare încât reprezintă o problemă medicală
majoră.
Aceste fracturi sunt mai frecvente la vârstnici deoarece osteopenia
cortizonică se adaugă celei determinate de vârstă, de menopauză şi de descreșterea
activității fizice.
Studii clinice şi densiometrice efectuate pe subiecții tratați cu cortizon
(Prednison, 30mg/zi) timp îndelungat au demonstrat la 80% dintre ei fie
osteoporoză, fie prezența unor complicații ale acesteia (fracturi).
13
 Factorii majori care măresc riscul fracturilor în cazul celor tratați cu
cortizon sunt:
➢ Cifra marea dozei cumulate de hormoni glucocorticoizi,
➢ Vârstele mari
➢ Perioada postmenopauză
Examenul radiologic al coloanei vertebrale evidențiază uneori târziu o
hipertransparenţă a corpilor vertebrali. Studiile densiometrice sunt costisitoare,
dar permit un diagnostic precoceal acestei forme de osteoporoză secundară.
Diversele fracturi certifică diagnosticul tardiv.

b) Osteoporoza din hipertiroidism

Poate fi atât endogenă, cât şi exogenă în cazul subiecților cărora li se
administrează tiroidă (levitiroxină) ca tratament de substituție. Este o formă cu
turnover înalt şi se traduce clinic prin dureri osoase şi fracturi. Mecanismul
principal este reprezentat de stimularea resorbției osoase de către nivelurile
excesive ale hormonului tiroidian.
Datorită creșterii resorbției osoase, are loc următoarea succesiune de
tulburări:
➢ Diminuarea secreției de hormon paratiroidian
➢ Scăderea concentrației de vitamina D
➢ Malabsorbţia calciului
Dintre parametri biochimici sunt de reținut creșterea în plasmă a
calciului şi a fosfatazei alcaline, însoțită de creșterea în urină a calciului,
fosforului şi hidroxiprolinei.

c) Osteoporoza bărbatului cu hipogonadism

Hipogonadismul constituie una din cauzele osteoporozei la bărbat,
identificat la 3-7% dintre bărbații cu fracturi vertebrale. În această formă are loc
atât o reducere a osului cortical, cât şi a celui trabecular, ca urmare a creșterii
resorbției şi scăderii mineralizării, ambele fenomene putând fi corectate prin
tratament cu androgeni.
În patogenie par să intervină următorii factori:
➢ Efectul direct al androgenilor pe țesut osos
➢ Scăderea concentrației plasmatice a formei active de vitamina D
➢ Malabsorbţia calciului
➢ Reducerea nivelului calcitoninei circulante
Diagnosticul osteoporozei prin hipogonadism este facilitat de dozarea în
ser a testosteronului şi a gonadotrofinelor.
În acromegalie poate apărea uneori o osteoporoză la constituirea căreia
participă panhipopituitarismul secundar şi hipogonadism asociat.

14
 d) Osteoporoza atletelor amenoreice
Exercițiile fizice în general au un efect benefice asupra scheletului, atleții
având o masă osoasă mai mare decât subiecții sedentari. Totuși atletele de
performanță care au devenit amenoreice au o masă osoasă mai mică şi prezintă
riscul unei fracturi de stres.
Amenoreea este comună în cazul atletelor şi al dansatoarelor de balet,
ajungând până la 50% dintre alergătoare de cursă lungă şi dintre balerinele de
elită. Amenoreea se datorează probabil unei greutăți corporale prea mici.
Osteoporoza atletelor amenoreice se datorează deficitului de estrogeni
circulanți ele găsindu-se într-o situație similară femeilor tinere, cu ovariectomie
bilaterală.
Osteopenia atletelor amenoreice este -cel puțin în parte- reversibilă,
reducerea intensității exercițiilor ducând la o creștere în greutate, creșterea
estrogenilor circulanți, reapariția menstrelor şi ameliorarea masei osoase.

e) Osteoporoza rezecaților gastrici

Osteoporoza este relativ frecvent întâlnită în cazul bolnavilor supuși
chirurgiei gastrice, de ambele sexe. Un studiu recent arată că 9% dintre bărbații
care prezentau fracturi de osteoporoză aveau în antecedente rezecții gastrice.
Factorii care pot explica acest tip de osteoporoză sunt:
➢ Scăderea absorbției vitaminei D
➢ Reducerea aportului alimentar
➢ Malabsorbţia calciului
➢ Absența activității gastrice şi accelerarea tranzitului intestinal

f) Osteoporoza din diabetul zaharat

Nu prezintă o complicație majoră a acestuia deși masa osoasă este redusă
la persoanele cu diabet şi aceștia prezintă un risc crescut de fractură. Pierderea
osoasă poate începe la puțin timp după apariția diabetului.
Mecanismele care explică apariția osteoporozei în cadrul persoanelor
care suferă de diabet sunt următoarele:
➢ Scăderea formării osoase datorită deficitului de insulină
➢ Pierderea de calciu prin urină însoțind glicozuria
➢ Creșterea resorbției osoase prin alte mecanisme insuficient
precizate.

g) Osteoporoza de imobilizare
Activitatea fizică şi ortostatismul sunt esențiale pentru menținerea masei
osoase, diminua reactivității fizice contribuind la pierderea osoasă ce apare odată
cu înaintarea în vârstă.
Imobilizarea duce la o rapidă pierdere osoasă, de aproximativ de 1% pe
săptămână, care continuă timp de aproximativ șase luni, după care pierderea
osoasă devine tot mai lentă.
15
 Osteoporoza de imobilizare este determinată de accentuarea resorbţiei
osoase şi de diminuarea formării osoase, la care se asociază o creștere a
concentrației calciului în plasmă, hipercalciurie, diminuarea secreției de hormon
paratiroidian, diminuarea absorbției de vitamina D şi calciului.
Imobilizarea duce la o mai mare pierdere osoasă în oasele ce participă la
portul greutății corporale, ceea ce sugerează că la apariția pierderii osoase
contribuie factori mecanici locali.

h) Osteoporoza cosmonauților
Expunerea la un mediu micro gravitațional determină o pierdere de calciu
din scheletul cosmonauților. Această pierdere are loc datorită absenței gravitației
terestre ceea ce perturbă procesele de menținere a osului în exercitarea funcției
sale majore – aceea dea suporta greutatea corpului – se consideră că acest
mecanism similar celui ce intervine şi în osteoporoza de imobilizare, reprezintă
principala explicație a osteoporozei cosmonauților.
Nu este exclus ca la această pierdere să contribuie şi alți factori, cum ar fi
unele tulburări hormonale sau un anumit deficit nutrițional.

i) Osteogenesis imperfecta
Este o afecțiune ereditară rară, determinată de o sinteză anormală a
colagenului cu modificări ale compoziției acestuia şi a stabilității sale.
Este caracterizată prin:
➢ Osteoporoză
➢ Fracturi multiple
➢ Deformări ale scheletului
➢ Surditate
➢ Anomalii dentare
➢ Piele subțire
➢ Anomalii cardiace, etc

În funcție de apariția anomaliilor menționate, boala are două forme:

➢ Osteogenesis imperfecta congenita
➢ Osteogenesis imperfecta tarda- forma tardivă, mai frecventă decât
cea congenitală, este transmisă în mod autosomal dominant şi se poate manifesta
prin fracturi în primul an de viață (forma gravă), sau mai târziu (forma ușoară).
Boala poate determina fracturi vertebrale, reducerea înălțimii, scolioză şi
fracturi ale oaselor lungi cu deformări şi poziție vicioasă (aplecată).
Osteoporoza, alături de tegumentele subțiri şi alte câteva consecințe ale aceste
boli, constituie argumente în favoarea unei anomalii generalizate a țesutului
conjunctiv.

16
 j) Osteoporoza din alcoolism
Consumul mare şi îndelungat poate duce la o osteoporoză severă.
Alcoolismul cronic poate fi identificat la 5-10% dintre bărbații cu
osteoporoză, cu fracturi vertebrale. Alcoolismul se însoțește de o scădere a
formării osoase printr-un efectdirect al alcoolului asupra osteoblastelor.
Alți factori patogeni ai osteoporozei din alcoolism sunt:
➢ Alimentația deficitară
➢ Malabsorbţia calciului datorită deficitului de vitamină D
➢ Pierderea de calciu prin urină (indusă de alcool)
➢ Afectarea hepatică

k) Osteoporoza indusă de anticonvulsivante

Studiile densiometrice au identificat o masă osoasă redusă cu 10-30% la
bolnavii epileptici tratați cu aniconvulsivante.
Administrarea anticonvulsivantelor la copii poate reduce masa
osoasămaximă, rezultând fracturi la vârsta adultă.
În cazul bolnavilor cu epilepsie, fracturile vertebrale pot apărea şi ca
urmarea a traumatismelor şi convulsiilor.

l) Osteoporoza bolnavilor cu homocistinirie

Homocistinuria se datorează unei erori înnăscute în metabolismul metioninei.
Datorită deficitului enzimei cistationin sintetază se acumulează în organism
metionina şi homocistina. Boala este ereditară, recesiv autosomală, foarte rară şi
se traduce prin:
➢ Osteoporoză
➢ Anomalii scheletice
➢ Dislocarea cristalinului
➢ Epilepsie
➢ Întârziere mintală,etc
Osteoporoza care afectează coloana vertebrală determină apariția
vertebrelor biconcave. Osteoporoza oaselor lungi induce tendința la fracturi
patologice, cu vindecare lentă.

2.4 INVESTIGAȚII
➢ Testele de laborator ca hemograma, VSH, calciuria, calcemia,
fosfataza alcalina, creatinina pot orienta diagnosticul spre o cauza a osteoporozei
secundare. In cazul osteoporozei post-menopauza calcemia sifosforul anorganic
in sânge sunt normale .Fosfataza alcalina este de asemenea normala in cazurile
necomplicate, deși poate creste ușor după fracturi. Hipercalciuria poate fi
prezenta la 20% din osteoporoza.

17
 ➢ Radiografia osoasa -este examenul paraclinic cel mai comun in
explorarea osteoporozei. El devine pozitiv tardiv când s-a pierdut mai mult de
30% din masa osoasa. Modificările evidente constau din demineralizarea difuza
sau insulara, scăderea numărului de travee osoase. Corpii vertebrali devin
hipertransparenti si apar tasările vertebrale frecvente si multiple.
Tasările dorsale sunt predominant anterioare dând vertebrelor un aspect
trapezoidal sau cuneiform. Se remarca de asemenea prezenta cifozei dorsale.
La nivelul oaselor lungi se observa subțierea corticalei. Dezavantajul examenului
radiologic consta in identificarea tardiva a osteoporozei si in imposibilitatea
monitorizării bolii. Pentru aprecierea orientativa a progresiei bolii se utilizează
indicii vertebrali. Astfel indicele vertebral după Dambacher implica măsurarea
diametrului vertical la cele doua extremități si in mijlocul corpului vertebral.
Daca una din cele doua măsurători este cu 15% mai mica decât valoarea
unei măsurători anterioare se considera ca a apărut o noua deformare vertebrala
ca urmare a progresiei bolii.
➢ De mare acuratețe sunt tehnicile moderne ca absorbtiometria
fotonica (uni-sau bifotonica) si tomografia computerizata. Absorbția unifotonică
apreciază densitatea osoasa la extremitatea distală a radiusului
Tomografia computerizata cantitativa măsoară densitatea osului trabecular
.o metoda noua este analiza activității neutronice care apreciază foarte exact masa
osoasa totala sau regionala. Ea se bazează pe iradierea neutronica prin care
izotopul 48 al calciului este convertit in cel radioactiv (49 Ca).
➢ Alta metoda la fel de sensibila ca si absortiometria fotonica este
metoda de măsurare a vitezei de transmitere a ultrasunetelor la nivelul rotulei.
➢ Biopsia osoasa transiliacă după administrarea de tetraciclina este
utila pentru măsurarea formarii de os apozițional . Se administrează doua cure
de trei zile de tetraciclina la interval de doua săptămâni . La câteva zile după a
doua cura se practica biopsia osoasa. Osul captează tetraciclina si o depune in arii
de mineralizare activa unde se evidențiază prin fluorescenta . Se apreciază distanta
dintre cele doua repere reprezentate de depunerile de antibiotic.
In mod curent explorarea paraclinica a osteoporozei include:
➢ examenul radiografic al porțiunilor afectate;
➢ determinările serice ale calciului, fosforului si fosfatazei alcaline;
➢ măsurarea calciuriei, hidroxiprolinei urinare ;
➢ aprecierea când este posibil, a nivelului seric al parathormonului si
al vitaminei D.
Recent s-a demonstrat ca măsurarea osteocalcinei serice reprezintă un test
sensibil al turnoverului osos.
Măsurarea densității minerale osoase (DMO) prin tehnica de
absorbțiometrie duală cu raze X (DXA) reprezintă principala metodă în
diagnosticul osteoporozei și este efectuată la nivelul coloanei vertebrale
lombare (L1-L4) și șoldului (femur proximal).
18
 La pacienții obezi sau care prezintă alte cauze ce nu permit măsurarea DMO
la nivelele menționate, se recomandă efectuarea DXA la nivelul regiunii distale a
antebrațului.
DXA este raportată prin:
➢ Scorul T care compară masa osoasă a pacientului cu cea a unui adult
tânăr sănătos (considerat a avea vârf de masă osoasă); se măsoară numărul de
deviații standard sub valoarea vârfului de masă osoasă.
➢ Scorul Z care compară masa osoasă a pacientului cu cea a unui
individ normal de aceeași vârstă.
Valoarea absolută a DXA (g/cm2) rezultă prin divizarea conținutului mineral
osos la ariile scanate. Indicații DXA conform ghidului NOF (National
Osteoporisis Foundation) din 2013:
➢ Femeile cu vârsta ≥65 ani și bărbații ≥70 ani, indiferent de factorii
de risc asociați;
➢ Femeile la postmenopauză sau în premenopauză și bărbații cu
vârsta între 50 și 69 de ani, în prezența factorilor de risc;
➢ Adulți peste 50 ani care au antecedente de fractură;
➢ Adulți ce prezintă condiții predispozante (ex: PR, corticoterapie în
doză mai mare de 5mg/zi, peste 3 luni) ce asociază masă osoasă scăzută.
Timpul de efectuare al unui examen DEXA este mai scurt întrucât razele X
produc un flux de protoni mai înalt decât izotopii radioactivi.

2.5 DIAGNOSTIC
Pentru a putea pune diagnosticul, medicul specialist va dori să afleistoricul
medical al persoanei și va realiza un examen fizic. Poate fi nevoie de teste de
sânge și/sau urină, pentru a vedea dacă o anumită boală a provocat osteoporoza.
Dacă medicul consideră că este vorba de osteoporoză, va recomanda un test de
densitate osoasă.
Acest test este numit, în termeni de specialitate, densitometrie osoasă sau
absorbție cu raze X cu energie duală. Se folosesc raze X pentru a măsura
densitatea osoasă din zonele afectate de osteoporoză: încheieturi, șolduri și
coloană. Testul este nedureros și durează 10-30 de minute

2.5.1. DIAGNOSTIC POZITIV

Manifestări clinice
Osteoporoza se dezvolta insidios ,ceea ce face ca uneori sa fie diagnosticata
tardiv, cu ocazia producerii unor fracturi vertebrale ,de radius sau femur
➢ Durerea
Este simptomul principal putând sa fie acuta sau cronica.
Deși osteoporoza este afecțiunea generalizata a scheletului ,durerile apar
predominant la nivelul coloanei dorsolombare. In stadiile precoce, însă
19
osteoporoza este nedureroasa.
Când apare durerea, ea se datorează microfracturilor trabeculare apărute
ca urmare a creșterii reabsorbii osoase cu creșterea fragilității osului. Fracturile
vertebrale sunt urmarea numeroaselormicrofracturi ale osului trabecular vertebral.
Primele fracturi spontane apar la nivelul coloanei dorsale si la joncțiunea
dorsolombara.
Durerea acuta dorsolombara se ameliorează in poziție culcata si cu
analgezice. La primele manifestări clinice ,frecvent osteoporoza este ignorata.
Durerea cronica apare mai târziu si este urmarea compresiei radiculare
determinata de deformările osoase.
➢ Pierderea progresiva in înălțime
Aproximativ 10 cm după 20 de ani de la instalarea menopauzei,< este un
semn clasic al osteoporozei . La 10-15 ani de la menopauza coloana se
curbează datorita microfracturilor vertebrale cu apariția cifozei.
➢ Fracturile oaselor membrelor:
(col femural ,pumn, extremitatea superioara a humerusului ) spontane
sau provocate de un traumatism minim, pot fi o alta manifestare a osteoporozei.

2.5.2 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

In prezenta durerilor osoase ,cu sau fără fracturii sau deformări
vertebrale, este important de eliminat pierderile de masa osoasa din mielomul
multiplu sau metastazele osoase.
Anemia, VSH accelerat ,electroforeza anormala a proteinelor serice,
proteinuria Bence-Jones ridica suspiciunea de mielom multiplu. Diagnosticul este
confirmat prin examenul măduvei osoase care evidențiază plasmocitoza
medulara.
Tasările vertebrale la un bolnav vârstnic cu neoplasm ridica probleme de
diagnostic intre tasarea neoplazica si cea osteoporotica. Argumentele in favoarea
tasării vertebrale neoplazice sunt inițial de ordin clinic, precum si intensitatea si
accentuarea progresiva a durerii. In cazul metastazelor vertebrale examenul
radiologic identifica dispariția unei parți din vertebra tasata (o margine sau un
pedicul). Scintigrafia osoasa in caz de neoplazie arata o hiperfixare a
radiotrasorului si in vertebrele netasate (metastaze invizibile radiologic) spre
deosebire de osteoporoza , in care hiperfixarea trasorului poate fi prezenta doar in
vertebre tasate. Biopsia trans -iliacă poate evidenția in 50% din cazuri prezenta
celulelor neoplazice . Evidențierea si a altor metastaze (hepatica, pulmonara)sunt
elemente in favoarea diagnosticului de metastaza osoasa.
Osteomalacia poate mima osteoporoza sau poate coexista cu ea. Trebuie
suspicionata osteoporomalacia când un sindrom clinic-radiologic deosteoporoza
are particularități biologice evocând hipovitaminoza D, hipocalcemie,
hipocalciurie, hipofosfatemie, hiperfosfatazemie alcalina. Nivelul scăzut de 25-
hidroxivitamina D sugerează posibilitatea osteomalacie deși diagnosticul precis
20
necesita uneori biopsie osoasa .
Pentru diagnosticul hiperparatiroidismului sunt necesare determinările
calcemiei ,fosforului si parathormonului . Hiperparatiroidismul secundar poate fi
prezent la uni pacienți vârstnici ,cu tip II de osteoporoza, in insuficienta renala
cronica, in condițiile unui aport inadecvat de calciu sau scăderea absorbției
intestinale de calciu.

2.6 TRATAMENT
Tratamentul pentru osteoporoză are drept obiectiv reducerea riscului de
fractură. Dacă boala este descoperită timpuriu, se pot administra medicamente
pentru menținerea densității osoase. Formele suplimentare de tratament vor ajuta
la încetinirea avansării bolii, reducerea dizabilitatii și recuperarea parțială a
mobilității. În continuare, puteți citi despre cele mai folosite forme de tratament
în osteoporoză.

2.6.1 TRATAMENT PROFILACTIC

• Masuri generale:
Durerile acute determinate de fracturile corpilor vertebrali impun
spitalizarea cu repaus la pat, analgezice si evitarea constipației. La ameliorarea
durerilor este permisa mobilizarea progresiva. Pentru evitarea deformărilor
coloanei vertebrale este necesara uneori ,purtarea unui corset. Exercițiile fizice
sunt utile pentru creșterea tonusului muscular si corectarea deformărilor de
postura. Mersul pe jos 2-2,5 km/zi si exercițiile fizice reprezintă si un mijloc
profilactic important al osteoporozei.

2.6.2 TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

Exercițiul fizic este util și în tratamentul osteoporozei comune
constituite. Recomandările privind exercițiul fizic trebuie adecvate vârstei și
capacității fizice limitate a pacienților . Se recomandă mersul pe jos, pe distanțe
inițial mici, cu o creștere progresivă a lor și cu o intensificare a ritmului. Poate fi
avut în vedere şi un program de kinetoterapie.
Alimentația va fi bogată în lapte și derivați, adesea asociată şi cu un
supliment de calciu.
Alimentația trebuie să fie echilibrată, evitându-se excesul de proteine care
poate include o creștere a excreției de calciu. Malnutriția care poate accentua
osteoporoza trebuie evitată. Adoptarea unor măsuri speciale pentru a evita
căderile trebuie avută în vedere, începând cu îndreptarea factorilor de mediu.

2.6.3 TRATAMENT MEDICAMENTOS:

➢ Preparatele de calciu:
Aportul de calciu (alimentar si medicamentos ) se recomanda a fi de
aproximativ 1000 mg/zi pentru bărbat si femeie in perioada de premenopauzasi
1500 mg/zi după instalarea menopauzei . Conținutul de calciu diferă in funcție de
21
preparat. Astfel, carbonatul de calciu conține 40% calciu , fosfatulde calciu 30%
lactatul sau citratul de calciu 15% si gluconatul 10%.
Pentru asigurarea unei absorbții optime a calciului alimentar se recomanda un
aport suplimentar de vitamina D 400 -800 u.i/zi sub diverse forme . In aceleași
linie se înscrie si expunere la lumina solara.
➢ Diureticele thiazide sunt indicate la pacienții cu osteoporoza asociata
cuhipercalciurie si hiperparatiroidism secundar.
➢ Estrogenii si androgenii. Terapia de substituție cu estrogeni se
recomanda la femei in perioada de menopauza .Estrogeni scad rata resorbției
osoase. Acest tratament se face cu control ginecologic periodic deoarece creste
incidenta neoplaziilor genitale ca si frecventa trombozelor venoase
Preparatele de testosteron sunt utile in tratamentul osteoporozei
bărbaților cudeficiente gonadale.
➢ Fluorurile . Stimulează formarea de os prin creșterea numărului si
ativității osteoblastelor .Ca urmare a acestui efect creste volumul de ostrabecular
Efectele pe osul cortical sunt minime . Fluorura de sodiu seadministrează in doze
de 40-50 mg/zi timp de 1-2 ani.
➢ Defosforații. Terapia cu defosforați după menopauza reduce
pierderea de os , creste densitatea osului mineral si reduce rata fracturilor
vertebrale. Rezultatele prezentate se observa după un tratament de aproximativ
2 ani. Se utilizează Etidronatul disodic (5-10 mg/zi) in cure continui sau
intermitent.
Calcitonina. Intervine in rglarea homeostazia calciului acționând in special
asupra osului. Ea contracarează efectele parathormonului , inhiba reabsortia
osoasa prin reducerea activității , imobilității si numărul deosteoclasti. De
asemenea ,are efecte analgezice posibil prin creșterea B-endorfinelor, inhibarea
sintezei prostaglandinelor si acțiune directa asupraSNC Se administrează inițial
100 u.i. zilnic in injecții s.c. sau i.m. Tratamentul cronic se face cu 50-100 u.i./zi
sau la 2 zile in administrarea
s.c., i.m. sau intranazal. Administrarea de calcitonină poate fi si o alternativa
eficienta a terapiei cu estrogeni .
Terapia cu estrogeni, aportul adecvat de calciu, exercițiile fizice, ca si
administrarea de calcitonina reprezintă inhibitori ai pierderii de masa osoasa .

2.6.4 TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Proceduri chirurgicale pentru osteoporoza:
Vertebroplastia este minim invaziva utilizata pentru întărirea vertebrelorcu
fracturi de compresie, care sunt frecvente la pacienții cu osteoporoza.
Vertebroplastia implica injectarea unui compus acrilic in vertebrele colaterale
pentru a stabiliza osul slăbit.
Procedura se efectuează într-o sala de operație sau într-o suita de radiologie
iar tratamentul fiecărei vertebre afectate durează aproximativ o ora.
22
 Anestezia locala este injectata in vertebra, se face o mica incizie si se
introduce un ac de biopsie osoasa . mai multe seringi mici de material de
cimentare sunt apoi injectate prin ac in vertebra.

2.6.5 TRATAMENT FIZIO-KINETOTERAPEUTIC /CURATIV

Cel mai important parametru in osteoporoza, este ca pacientul sa facă
mișcare, deoarece oasele fiind dinamice ca structura, reacționează la stimuli fizici.
Un echipament revoluționar de tratament al osteoporozei este placa de
vibrații Galileo care funcționează pe principiul mișcării naturale a mersului uman.
Mișcarea alternativa laterala Galileo este similara cu o mișcare normala cu
amplitudine si frecventa variabila si prin urmare, generează un model de mișcare
similar cu mersul uman .
Mișcarea rapida a platformei de antrenament determina o mișcare de
inclinare a pelvisului, la fel ca in timpul mersului, dar mult mai frecvent. Pentru a
compensa,corpul răspunde cu contracții musculare ritmice , alternând intre partea
stânga si cea dreapta a corpului . De la o frecventa de aproximativ 10 hertz ,aceste
contracții musculare nu sunt un proces conștient ci mai degrabă sunt un reflex .
Acest reflex de întindere activează mușchii picioarelor , stomacului si ai spatelui
Metabolismul osos este influențat de factori fizici, de aceea, simularea mersului
cu ajutorul plăcii Galileo va duce la refacerea masei osoase. Stațiunile
balneoclimaterice sunt indicate in funcție de problemele de sănătate si de
proprietățile lor terapeutice .
Apele sărate si nămolurile sapropelice au proprietăți antiinflamatorii, si sunt
indicate pentru persoanele care suferă de osteoporoza sau care au suferit accidente
la nivelul oaselor.

2.7 EVOLUȚIE. PROGNOSTIC. COMPLICAȚII

Complicații posibile - fracturi vertebrale ale colului femural, osului

radial. Prognostic evolutiv - osteoporoza netratata sporește riscul fracturilor si
poate deveni cauza unor probleme de sănătate.
Factori de vârsta: - pediatrici: alimentația incorecta si modul de viața
insanogen sunt condiții ce favorizează dezvoltarea ulterioara a osteoporozei.
Sarcina - toate femeile gravide au necesitate sporita de calciu si necesita corecția
alimentației cu folosirea suplimentelor de calciu.
Evoluția osteoporozei este de lunga durata. Fracturile de col femural
sunt cele mai grave complicații ale osteoporozei care pot evolua la formarea unei
pseudartroze sau la nevroza capului femural. Artrozele au evoluție lenta, cu
accentuarea leziunilor de uzura, cu perioade de intensificare a durerilor si a
impotentei funcționale, alternând cu perioade lungi de alcamie, remisiunile fiind
spontane sau terapeutice. Prognosticul osteoporozei este variabil in funcție de
rata fracturilor pe os osteoporotic, răspunzătoare de morbiditatea si mortalitatea
prin boala.
23
 Complicațiile osteoporozei sunt fracturile de fragilitate adică fracturi ce
apar de obicei la căderi de la propria înălțime.

Fractura de șold este cea mai serioasă complicație a osteoporozei și

reprezintă o cauză majoră de deces la persoanele vârstnice. Incidența acestei
fracturi începe să crească după 65 de ani, la femei, și 5-10 ani mai târziu, la
bărbați. În afara vârstei, riscul este crescut de către factori care favorizează
căderile la pacientul osteoporotic.
Complicațiile osteoporozei:
➢ Fracturi vertebrale;
➢ Fracturi ale oaselor tubulare – radius, tibia, humerus;
➢ Fractura colului femural;
➢ Scolioza;;
➢ Deformații ale cutiei toracice;
➢ Deficit funcțional sever în urma fracturi.

24
 CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU OSTEOPOROZĂ

3.1 ROLUL PROPRIU

3.1.1 ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE :

Scopul spitalizării bolnavilor, în majoritatea cazurilor, este vindecarea
Pentru a realiza acest lucru trebuie create condiții prielnice, necesare ridicării
forței de apărare si regenerare a organismului si scoaterii lui de sub eventualele
influente nocive ale mediului înconjurător .
Funcțiile organismului sunt controlate și dirijate de scoarța cerebrală.
Pacientul este scos din mediul său și cu ocazia internării pot apărea efecte negative
asupra sistemului nervos legate de spitalizare, de preocuparea pentru boală și
investigații.
Protejarea bolnavului se va face prin:
➢ -ambient cu saloane luminoase albe
➢ -coridoare luminoase, curate;
➢ -mobilier adecvat.
➢ -foile de observație și temperatură nu vor fi ținute în saloane.
➢ -se va încerca izolarea fonică a saloanelor.
➢ -control de securitate și liniște:
➢ -pentru personalul administrativ și vizitatori.
➢ -pansarea rănilor și acoperirea ulcerațiilor e obligatorie.
➢ -se vor folosi dezinfectante fără miros greu, înțepător.
➢ -îndepărtarea imediată a ploștilor, puroiului, pansamentelor din
salon.
➢ -aerisirea salonului.
➢ -odihna pacienților (respectarea programului de odihnă)

3.1.2 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN EXAMINAREA

CLINICA A PACIENTULUI CU OSTEOPOROZA

Pregatirea si asistarea bolnavilor la explorari radiologice:

Metode radiologice de diagnostic:
a) Radioscopia: metoda expeditivă
➢ -bolnavul este așezat între sursa de raze Röntgen și ecran;
➢ -imaginea e citită imediat;
➢ -dă o imagine dinamică;
➢ -oferă informații despre morfologie și funcția organelor;
25
 ➢ dezavantaj: iradiere mare pentru pacient și doctor timpul de
examinare trebuie să fie limitat; aprecierea imaginii e subiectivă.

b)Radiografia
➢ -oferă mai multe detalii;
➢ -poate fi păstrată și comparată sau examinată de mai mulți
specialiști;
➢ -dă o imagine statică, dar timpul de examinare este scurt.

c) Seriografia
➢ -realizează radiografii țintite.

d) Tomografia
➢ -este o radiografie a unui strat dintr-o parte a organismului.

e) Computer-tomografia
Oferă imagini în straturi subțiri:
➢ -se fac secțiuni în plan axial;
➢ -oferă o vizualizare calitativă a unor secțiuni foarte mici;
➢ -se obțin detalii despre organe greu de abordat: pancreas,
creier, ganglioniintra abdominali.

Pregătirea bolnavilor
➢ -camera de examinat trebuie sa aibă temperatura de minim
2C, pentru că pacientul va fi dezbrăcat;
➢ -pacientul va fi transportat și însoțit de asistentă;
➢ -îi vor fi îndepărtate bijuteriile și obiectele de metal;
➢ -pacientul va avea o anumită poziție;
➢ -asistenta va evita să se așeze în vecinătatea aparatului care
emană radiațiinocive;
➢ -medicul va avea șort și mănuși de protecție radiologică. Examenul
radiologic al sistemului osteo-articular
➢ -înainte de examinare se va face: sedarea durerilor bolnavului,
transport adecvat, picioarele sau alte segmente osoase fracturate vor fi
menținute fixate în atele de lemn;
➢ -dacă există hemoragii, se va face hemostază;
➢ -se vor îndepărta pansamentele care nu sunt necesare;
➢ -dacă se fac radiografii de bazin se face o clismă evacuatoare
înainte.

26
3.1.3 SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI CU OSTEOPOROZA PE
TIMPUL SPITALIZĂRII

Asistenta medicală supraveghează bolnavul în permanenţă asigurând

confortul lui în spital.
Ea va urmări comportamentul bolnavului, funcțiile vitale și vegetative,
apariția de stări patologice. Comportamentul bolnavului este diferit în funcțiede
starea psihică, de boală și de mediul spitalicesc. Unii bolnavi pot fi deprimați,
neliniștiți față de boală și de statutul de spital. Pacienții vor fiîncurajați și li se va
răspunde cu amabilitate.
Asistenta va urmări expresia feței bolnavilor, atitudinea lui în pat,
culoarea tegumentelor, mișcările pe care le execută.
În afecțiunile abdominale grave, ileusuri, peritonite, fața este acoperită
de sudori reci, este palidă, cu ochii excavați, cu nasul ascuțit („faciesul
peritoneal”). În bolile febrile sau infecții, fața bolnavului este congestionată.
Poziții caracteristice bolnavului:
➢ -poziția de ortopnee cu trunchiul și capul ridicat în afecțiuni
cardiace și respiratorii
➢ -în pleurite și în fracturi, bolnavul se simte bine stând pe partea
opusă, sănătoasă
➢ -în pleurezii cu mult lichid, pacientul stă pe partea bolnavă
➢ -în meningite, bolnavul nu suportă lumina.
Observarea tegumentelor bolnavului ajută la diagnosticul bolii.
Colorații specifice: paloare în anemii, roșeață în HTA și inflamații, icterîn boli
hepatice, cianoză în boli cardiace și respiratorii.
Starea psihică trebuie observată:
➢ -la pacienții etilici – delirium tremens (halucinații, delir)
➢ -în stări grave, comă (tumori cerebrale, diabet zaharat)
➢ -în encefalopatie, coma – apare în boli grave hepatice (ciroză,
cancer)
➢ -coma din intoxicații – poate apărea după administrarea de
barbiturice sau după abuz de alcool.
Durerea este alt parametru de semnalat. Asistenta va raporta prezența
durerilor pacientului, urmărind topografia și iradierea. Durerea e prezentă în
colica renală, colica biliară, în apendicită sau post operator.
Funcțiile vitale și vegetative vor fi urmărite de către medic și asistenta
medicală și vor fi notate zilnic pe foaia de observație: temperatura, pulsul, TA,
greutatea, numărul de respirații, diureză, numărul de scaune.
Pacienții vor fi așezați în anumite poziții în pat:
➢ -decubit lateral în cazul drenajului cavității pleurale, în caz de
investigații sau tratament, pentru administrarea clismelor, a supozitoarelor,
măsurarea temperaturii rectale, în caz de puncție lombară.
27
 ➢ -decubit ventral după puncții lombare, escare întinse, stază
duodenală.
➢ -poziția genupectorală în cursul rectoscopiei sau a tușeului rectal (are
scop explorator).
Altă sarcină a asistentei este aceea de a schimba poziția pacientului în
pat. Păstrarea unei anumite poziții timp mai îndelungat predispune bolnavul la
apariția complicațiilor cum ar fi: escare de decubit, pneumonii, tromboze și
embolii.

3.1.4 PREGĂTIREA PREOPERATORIE ȘI ÎNGRIJIREA

POSTOPERATORIE

Pregătirea pacientului pentru operație are obiective specifice:

➢ -restricția aportului de alimente și lichide;
➢ -pregătirea câmpului operator (suprafața cutanată);
➢ -recoltarea produselor pentru examene de laborator;
➢ -efectuarea igienei personale și pregătirea psihică a bolnavului;
➢ -asigurarea siguranței pacientului după administrarea medicației pre
anestezice;
➢ -pregătirea documentelor pacientului pentru operație: revederea
semnăturii consimțământului chirurgical.

Pregătirea pacientului în ziua care precedă operația:

➢ -se face o pregătire psihică a pacientului;
➢ -se administrează la indicația medicului sedative, hipnotice în seara
dinaintea intervenției pentru a asigura o odihnă adecvată a pacientului în timpul
nopții;
➢ -igiena pacientului: - se face baie, duș sau toaleta pe regiuni, la
pat, în cazulbolnavilor imobilizați
➢ -se curăță regiunea ombilicală și zonele de flexie pentru a
reduce riscul infecției prin floră cutanată.

Crearea câmpului operator:

➢ -se epilează zona de intervenție prin raderea pilozităților cu
un aparat de rasindividual, pe o suprafață largă (15/25 cm);
➢ -se interzice folosirea cremelor depilatoare;
➢ -se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină.

Supravegherea înaintea operației constă în:

➢ -măsurarea funcțiilor vitale: puls ,TA, temperatură, respirație;
➢ -se cântărește bolnavul pentru dozarea premedicației și anestezicelor;
28
 ➢ -se notează eventualele semne de infecție de căi respiratorii sau
apariția menstruației la femei.

Investigația paraclinică va cuprinde obligatoriu:

➢ -grupul sanguin și factorul Rh,
➢ -hemograma,
➢ -glicemia,
➢ -ureea și creatinina serică,
➢ -ionograma sanguină,
➢ -probele hepatice,
➢ -factorii de coagulare,
➢ -sumarul de urină,
➢ -se efectuează ECG-ul și radiografia pulmonară.
➢ -se va goli intestinul terminal (se face clismă în seara dinaintea și în
dimineața intervenției chirurgicale în caz de intervenție pe tub digestiv - se
administrează un laxativ cu 12 - 24 de ore înaintea intervenției, dacă actul operator
nu se desfășoară pe tubul digestiv și dacă tranzitul bolnavului este normal).
➢ -se restrictioneaza alimentatia prin scaderea aportului alimentar oral
cu o zi înaintea operației si sistarea oricaror alimente (lichide, solide) de la orele
21 înaintea operației si prin interzicerea fumatului sau consumului de alcool cu o
seară înainte de operație.

SUPRAVEGHEREA ȘI ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE:

Se deosebesc doua perioade:
➢ -postoperatorie imediată, de la sfârșitul operației până la
restabilirea stării deconștientă și a funcțiilor vitale (perioada de trezire a
pacientului);
➢ -postoperatorie precoce care începe în momentul în care pacientul
a fostrecuperat complet din anestezie până la momentul externării.

Obiective:
➢ -restabilirea homeostaziei fizice si psihice;
➢ -prevenirea și tratarea complicaților postoperatorii imediate și
precoce;
➢ -managementul durerii.
1. Supravegherea postoperatorie imediată:
➢ -se supraveghează funcțiile vitale;
➢ -se verifică permeabilitatea și poziția cateterelor, a sondelor și
tuburilorde dren.
➢ -transportul de la blocul operator se face pe targă, se
evită mișcărilebruște, se menajează plaga, trusa de perfuzie, tuburile de
dren.
29
 2. Supravegherea postoperatorie precoce.
➢ -se va supraveghea plaga, pansamentul să fie curat;

➢ -se schimbă pansamentul la 24 ore după operație, iar după 3 zile

plaga poate fi lăsată liberă dacă evoluția este bună;

➢ -pansamentul se schimbă precoce dacă este umed sau dacă pacientul

prezintă semne locale sau generale de infecție a plăgii (febră, frison, congestie
locală), caz în care se recoltează secreție din plagă pentru examenul bacteriologic
și antibiogramă;
➢ -se schimbă meșele;
➢ -se scot firele de sutură la 5-7 zile, în funcție de indicația medicului
și deevoluția plăgii;
➢ -se supraveghează racordul drenului la punga colectoare ce va fi
menținută decliv;
➢ -se scurtează sau se îndepărtează drenul la indicația medicului.
➢ -supravegherea curbei febrile
➢ -se măsoară și notează temperatura pacientului;
➢ -se combate frisonul prin încălzirea pacientului cu pături
suplimentare;
➢ -se supraveghează și se raportează semnele de hipotermie:
somnolență,scăderea temperaturii rectale la 34-35° C, scăderea TA și a pulsului;
➢ -se raportează medicului orice creștere patologică a temperaturii.

Supravegherea eliminărilor:
➢ -la cei cu sondă vezicală à demeure se verifică permeabilitatea și
racordulsondei;
➢ -se golește punga colectoare și se notează cantitatea de urină;
➢ la cei fără sondă se urmărește reluarea spontană a micțiunilor la
6 - 8 orepost operator;
➢ -se verifică prezența globului vezical la cei care nu urinează spontan;
➢ -se anunță medicul dacă pacientul nu urinează;
➢ -se face sondaj vezical, în condiții aseptice, dacă bolnavul prezintă
glob vezical;
➢ -se supraveghează reluarea tranzitului intestinal pentru gaze a
doua zipost operator și a patra zi pentru materii fecale, exceptând pacienții cu
fisură anală sau hemoroizi, la care defecația poate fi amânată până la vindecarea
plăgii operatorii;
➢ -în situațiile speciale, când bolnavul nu își reia tranzitul intestinal:
sepune tub de gaze 15-20 minute, maxim o oră, se face masaj abdominal,se pun
supozitoare cu glicerină, se practică clisma evacuatoare sau la indicația medicului
30
se administrează un amestec litic (ser fiziologic + plegomazin + propanolul).

Supravegherea alimentației
În cazurile obișnuite, de chirurgie curentă, schema reluării
alimentațieieste următoarea:

➢ -în ziua operației: hidratarea parenterală cu soluții prescrise de

medic,dieta hidrică în prima zi post operator, dacă bolnavul nu varsă;
➢ -dieta ușor digerabilă, a doua zi post operator,

➢ -dieta obișnuită, după ce bolnavul a avut scaun.

Mobilizarea operatului:
➢ -se recomandă mobilizarea precoce a operatului exceptând cazurile
cu intervenții ortopedice la nivelul membrelor inferioare, coloanei vertebrale;
➢ -se schimbă poziția bolnavului din oră în oră în primele 24 de ore
pentru apreveni pneumonia dată de stază pulmonară sau atelectazia pulmonară;
➢ -se solicită pacientului să execute mișcări active ale membrelor
inferioare din oră în oră sau se fac mișcări pasive ale articulațiilor de la membre,
masaje, în sensul circulației venoase.

3.1.5 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ALIMENTAȚIA

PACIENTULUI

Alimentația bolnavului trebuie să respecte următoarele principii:

➢ -înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului, cele
necesare creșterii (la copii) sau cele necesare refacerii pierderilor, prin consum
(la adulți)
➢ -asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale necesare
metabolismului normal, creșterii (la copil) şi celorlalte funcții
➢ -favorizarea procesului de vindecare prin cruțarea organelor bolnave;
➢ -alimentația rațională poate influenta tabloul clinic, caracterul
procesului infecțios (patologic) şi ritmul evoluției acestuia, devenind astfel un
factorterapeutic
➢ -prevenirea unei evoluții nefavorabile în bolile latente, transformarea
bolilor acute în cronice şi apariția recidivelor
➢ -consolidarea rezultatelor terapeutice obținute prin alte tratamente.
Ținând seama de aceste principii, regimul dietetic al pacientului trebuie
astfel alcătuit încât să satisfacă atât necesitățile cantitative cât şi pe cele calitative
ale organismului.
Ordinea de servire a mesei:
➢ -se va distribui întâi regimul comun, apoi regimurile tip şi la urmă
se va dispune aducerea regimurilor individuale, pentru pacienții a căror
alimentație nu se încadrează în regimurile tip
31
 ➢ -vor lua masa întâi pacienții ce se pot alimenta singuri, apoi asistenta
se va ocupa de cei ce trebuie alimentați de ea
➢ -alimentarea artificială se va face în afara programului obișnuit.
Modurile de alimentare a bolnavilor în funcție de starea acestora se face:

➢ -activ
➢ -pasiv
➢ -artificial
a) ALIMENTAREA ACTIVĂ:
În funcție de starea generală, pacientul mănâncă singur, fără ajutor, alimentele
oferite.

b) ALIMENTAREA PASIVĂ:
Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri,
trebuie să fie ajutați.
c) ALIMENTAREA ARTIFICIALĂ
Are ca scop introducerea alimentelor în organismul pacientului prin
mijloace artificiale: sondă gastrică sau intestinală, gastrostomă, pe cale
parenterală- clismă.
Hidratarea şi mineralizarea organismului:
Organismul uman nu poate trăi (în medie) decât: „3 minute fără oxigen, 3
zile fără apă, 3 săptămâni fără hrană" (Burghele).
„Toate mecanismele vitale nu au decât un țel: acela de a menține unitatea
mediului interior şi de a ne da prin aceasta independentă şi personalitate
biologică" (CI. Bernard).

3.1.6. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EDUCAȚIA

SANITARĂ A PACIENTULUI

Educaţia pentru sănătate este o preocupare de maximă importanţă a

medicinii omului sănătos care constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitară
al diferitelor grupuri de populaţie, precum şi mijloacelor şi procedeeloreducativ-
sanitare necesare formării unui comportament sanogenic.
Pentru prevenirea fracturilor ca şi pentru vindecarea lor se recomandă o
dietă echilibrată, care să conţină cantitatea necesara de calciu şi vitamina D ajuta
la întărirea oaselor.
Un rol primordial în prevenirea fracturilor este prevenirea şi tratamentul
osteoporozei. Aceasta trebuie să constituie o preocupare constantă atât a
medicului şi a pacienţilor cât şi a factorilor de decizie din domeniul medical.
Osteoporoza este departe de a mai fi considerată o parte cvasifiziologică a
procesului de îmbătrânire, ci o problemă majoră de sănătate, cu implicaţii socio-
economice multiple.
32
 Osteoporoza, prin complicaţia sa cea mai redutabilă - fractura, atrage după
sine o reducere semnificativă a calităţii vieţii, creşterea morbidităţii şi chiar a
mortalităţii.
Exerciţiul fizic, alături de o alimentaţie bună şi un stil de viaţă sănătos pot
creşte /menţine densitatea osoasă şi să prevină / încetinească procesul de porozare.

Fiecare adult trebuie să-şi cunoască factorii de risc.

Deşi factorii genetici sunt determinanţi în riscul individual de osteoporoză,
stilul de viaţă influenţează dezvoltarea osoasă din tinereţe şi de asemenea rata
pierderii osoase pe parcursul vieţii.
Alimentaţia, exerciţiul fizic şi alţi factori de stil de viaţă au un rol cheie în
determinarea sănătăţii osoase, precum şi în capacitatea organismului de a înlocui
osul vechi (turnover). Prevenirea osteoporozei începe cu dezvoltarea şi atingerea
unei mase osoase maxime în tinereţe. Osul este un ţesut viu, iar scheletul osos este
într-un proces continuu de creştere de la naştere şi până la vârsta adolescenţei
atingând rezistenţa şi mărimea maximă (masă osoasă maximă) în jurul vârstei de
20 de ani.
Recomandări generale pentru copii şi adolescenţi:
➢ -asigurarea unui aport adecvat de calciu
➢ -evitarea dietelor stricte şi a carenţei de proteine
➢ -menţinerea aportului adecvat de vitamina D
prin expunerea suficientă la razele solare şi prin alimentaţie
➢ -efectuarea de exerciţii fizice regulate
➢ -evitarea fumatului
Recomandări generale la adulţi:
Masa osoasă formată în tinereţe este un factor determinant de risc de
fracturi osteoporotice mai târziu în viaţă. Cu cât se atinge o masă osoasă
mai solidă, cu atât scade riscul de osteoporoză. Odată atinsă masa osoasă
maximă, aceasta este menţinută printr-un proces de "remodelare" - un proces
prin care osul vechi este înlocuit (resorbţie) cu osul nou creat.
Criteriile privind nutriţia şi stilul de viaţă în vederea construirii unor oase
puternice în tinereţe pot fi aplicate şi la adulţi pentru a preveni pierderile
excesive de masă osoasă.
➢ -aportul adecvat de calciu variază între 800 şi 1300 mg pe
zi, înfuncţie de ţară şi vârstă.
➢ -exerciţii fizice regulate cu impact (antigravitaţionale)
➢ -evitarea fumatului
➢ -evitarea consumului excesiv de alcool
➢ -cunoaşterea propriilor factori de risc şi consultarea medicului în
vederea scăderii riscului de fracturi, dacă e cazul.

33
 3.2 ROLUL DELEGAT

3.2.1 ROLUL ASISTENTEI ÎN EXAMINAREA PARACLINICĂ

Asistenta medicală va recolta toate produsele de laborator indicate de
medic și se va îngriji să i se facă pacientului toate investigațiile necesare și să
introducă în foaia de observație a acestuia buletinele obținute prin examenele
efectuate.

Examenele paraclinice completează examenul clinic și permite o

apreciere exactă a stării pacientului. Rezultatele examenelor paraclinice depind de
profesionalismul și corectitudinea cu care asistentele medicale au făcutrecoltarea
produselor biologice şi patologice .
Toate aceste tehnici trebuie bine stăpânite de către asistenta medicală
deoarece de corectitudinea realizării lor depind rezultatele corecte ale acestor
investigații. Pe baza probelor prelevate se vor evidenţia: glicemia, uree, TS, TC
(în vederea pregătirii preoperatorii), transaminaze TGO și TGP, hemoleucograma
completă, VSH.

Toate acțiunile pe care le execută asistenta medicală în rolul delegat sunt

efectuate numai la indicația medicului.
Asistenta medicală va explica bolnavului planul de examinare, natura
examinărilor, mediul în care se execută şi rezultatul care se aşteaptă pentru a
preveni stresurile inutile şi a câștiga colaborarea lui la examinare. La explorări
morfofuncţionale, bolnavul va fi însoțit de asistentă, eventual o să fie transportat
cu fotoliu rulant sau targa.

3.2.2 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN

ADMINISTRAREA MEDICATIEI

Asistenta medicală trebuie să aibă cunoștințele necesare pentru

administrarea tratamentului prescris de medic. Ea trebuie să fie capabilă să
execute tehnicile în mod eficient, corect astfel încât medicația prescrisă să aibă
efectul dorit. Între asistentă şi medic trebuie să existe o strânsă colaborare în
stabilirea priorităților şi tratamentului.
Medicamentele sunt substanţe extrase sau sintetizate din produse de
origine minerală, vegetală sau animală, administrate cu următoarele scopuri:
profilaxia îmbolnăvirilor, ameliorarea bolilor, vindecarea bolilor. În funcţie de
doza administrată acelaşi produs poate acţiona ca aliment, medicament sau toxic,
de aceea asistenta medicală trebuie să cunoască noţiuni precum: doza terapeutică,
doza administrată în scop terapeutic fără efect toxic, doza maximă (doza
administrată în cantitatea cea mai mare fără acţiune toxică asupra organismului),
doza toxică (doza administrată care provoacă fenomene toxice grave pentru
34
organism), doza letală (doza care duce la decesul pacientului).
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a
pacientului.
Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze, înainte de
începerea oricărei proceduri: medicamentul prescris de medic să fie administrat
pacientului respectiv; doza corectă de administrare; timpii de execuţie; acțiunea
farmacologică a medicamentelor; frecvența de administrare şi intervalul de
dozare; efectul ce trebuie obținut; contraindicațiile şi efectele secundare;

interacțiunea între medicamente, calitatea medicamentelor, integritatea

medicamentelor (culoarea, decolorarea sau supracolorarea medicamentelor,
sedimentarea, precipitarea sau existența flacoanelor în soluții, lichefierea
medicamentelor solide, opalescența soluțiilor).
La administrarea medicamentelor trebuie respectat:
➢ -calea de administrare prescrisă de medic
➢ -dozajul prescris
➢ -orarul de administrare şi somnul pacientului
➢ -incompatibilitatea medicamentelor
➢ -administrarea rapidă a medicamentelor deschise
➢ -ordinea de administrare a medicamentelor (tablete, soluții, picături,
injecții, supozitoare, ovule vaginale);
Asistenta efectuează administrarea medicamentelor în condiții de igienă,
asepsie, dezinfecție, sterilizare şi menținere a măsurilor de supraveghere şi control
a infecțiilor nozocomiale sau intraspitaliceşti.

3.3 DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI

3.3.1 TEHNICA INJECŢIEI INTRAVENOASE

Injecțiile intravenoase se utilizează pentru introducerea unor substanţe

direct în circulația sangvină. Avantajele acestei căi constau în aceea că nu se mai
folosesc staţii intermediare (grăsimea, spaţiul intercelular, muşchii), soluţiile
injectate ajungând rapid, pe calea sângelui, din vene în inimă şi apoi în artere, deci
la locul de acţiune.

35
 Figura nr.8- Efectuarea tehnicii de administrare/recoltare

Dintre toate căile de introducere parenterală a medicamentelor, calea

intravenoasă este mai puţin dureroasă pentru pacient, cea mai puţin traumatizantă.

Pe această cale, se pot introduce cantităţi mari de medicamente 5 sau 6

litri de soluţie sau chiar mai mult, în 24 de ore, în ritm lent, perfuzie fără ca
practic, regiunea anatomică (vena) să se resimtă. Pot fi introduse, de asemenea, o
serie de substanţe care nu sunt tolerate de celelalte țesuturi, mai ales dacă soluţiile
nu sunt iritante şi pentru vene.
Este, deci, după calea digestivă, modalitatea cea mai bună de introducere a
medicamentelor. La ea trebuie apelat ori de câte ori felul medicamentelorcare
urmează a fi introduse o cere şi starea clinică a pacientului o permite. Însă, nu
toate medicamentele pot fi introduse pe cale intravenoasă.
Unele dintre ele: cele care trebuie suspendate într-o soluţie uleioasă,
anumite produse biologice sau cele care trebuie absorbite încetul cu încetul
trebuie să treacă neapărat printr-un filtru țesutul pericelular, şi în consecinţă nu
pot fi administrate intravenos.

Scopul injecției intravenoase poate fi: explorator: recoltarea sângelui

pentru examene de laborator; terapeutic: - administrarea medicamentelor sub
forma injecției şi perfuziei intravenoase; - recoltarea sângelui în vederea
transfuzării sale; - executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui; -
sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, H.T.A.

Locul de electie: venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică), venele

antebrațului, venele de pe fața dorsală a mâinii, venele subclaviculare, venele
femurale, venele maleolare interne, venele jugulare şi epicraniene (mai ales la
sugar şi copilul mic).

Materialele necesare: de protecție (pernă elastică pentru sprijinirea

braţului, mușama, aleză), pentru dezinfecția tegumentului (tampon de vatăîmbibat
36
în alcool sanitar), sterile (ace de 25 – 30 mm, diametru 6/10, 7/10, 10/10 mm), în
funcţie de scop- cantităţi mici de soluţie, recoltoare, perfuzii, transfuzii, seringi,
mânuși sterile, tampoane și alte materiale (garou, eprubete sterile, fiole cu soluţii
medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală). Acele pentru puncţia venoasă
trebuie să aibă un bizou alungit (nu tăiat scurt), pentru că numai astfel de bizouri
pot să fie bine ascuțite şi să ofere o înțepare fină, făcând puncţia mai sigură şi
totodată fără traumatizarea importantă a venei. Pentru puncţia venei nu trebuie
utilizate ace mai lungi de 5 – 6 cm, deoarece manevrarea acelor lungi este
nesigură.
Tehnica:
După ce s-au făcut manevrele pregătitoare (explicarea pacientului asupra
necesității tehnicii, aşezarea pacientului în poziție confortabilă (decubit dorsal),
evaluarea calităţii şi stării venelor, aşezarea braţului pe perniţă şi muşama,
încărcarea seringii, dezinfectarea pielii), se aplică garoul la 8 – 10 cm deasupra
locului unde se face injecţia.

Garoul trebuie strâns astfel încât să facă o bună stază venoasă, să scoată
în relief vena, dar să nu oprească şi circulaţia arterială. Cu ajutorul garoului
moderat strâns se opreşte întoarcerea sângelui venos către cord şi se lasă şi vină
prin arteră sânge în segmentul respectiv de corp. În cazul în care se puncționează
o venă de pe fața posterioară a mâinii sau de pe cea anterioară a antebraţului sau
a cotului, pentru a crea o turgescenţă mai mare a ei, se cere pacientului să facă
mișcări de închidere şi deschidere a pumnului, mişcări prin care musculatura
pompează sângele către vene.
După ce vena s-a evidenţiat suficient, se face puncţia venoasă astfel:
cu degetul mare de la mâna stângă se imobilizează pielea la 2 – 4 cm sub locul
unde se va face puncţia şi se ţine imobilizat membrul respectiv.
Seringa la care este adaptat acul sau acul adaptat la perfuzor, se ţine în mâna
dreaptă şi se înţeapă pielea şi vena astfel: în primul rând se înţeapă pielea deasupra
locului care este fixat de policele stâng, se introduce acul ușor de-a lungul
peretelui anterior al venei – câțiva milimetri, oblic, către venă, până când se simte
că a fost înțepată vena; se pătrunde în lumenul venei, se "încarcă" vena pe ac şi se
continuă înaintarea în lumenul ei încă 2 – 3 cm, având grijă ca acul să nu iasă prin
peretele opus.
Controlul prezentei acului în lumenul vasului se face trăgând ușor pistonul
seringii. Dacă acul este în lumen, în seringă vine sânge. În cazul în care
pacientul are o presiune venoasă mare, sângele poate intra singur înseringă sau
în perfuzor.
După ce este sigur faptul că acul este introdus perfect în venă, se desface
garoul, se apasă pe piston şi se introduce încet soluția. Asistenta medicală
urmărește ca în tot timpul injecției sau perfuziei acul să stea corect în venă.
După ce se termină de introdus soluția, se retrage acul cu un gest scurt şi
rapid şi se aplică pe locul puncției un tampon de vată îmbibat cu alcool, care se
37
ţine presat pe locul puncției un timp cu o bandă de leucoplast. Pentru cazurile în
care se introduc soluţii iritante pentru țesuturi (seruri clorurate hipertonice, clorură
de calciu), introducerea lor trebuie să se facă lent, iar la sfârșitulinjecției trebuie
să se aspire în seringă puţin sânge, pentru a spăla acul de soluția respectivă şi în
felul acesta să nu existe riscul de a rămâne sub piele în timpul extragerii acului,
vreo picătură din substanța iritantă.
Dacă pacientul se perforează, se desface clema care compresează tubul
de perfuzie şi se lasă să curgă lichidul în ritmul necesar (de regulă, 60 de picături
pe minut).
Incidente şi accidente:
-Defecțiuni tehnice, determinate de un ac neascuţit care sparge vena, sau
pentru că acul a fost greşit manevrat şi a perforat vena, nepătrunzând în lumenul
acesteia.
-Introducerea de lichid iritant paravenos, care poate determina necroze
locale, cu complicaţii mai mult sau mai puţin grave.

-Introducerea de aer intravenos, care poate avea ca urmare o embolie

gazoasă. Acest incident apare brutal în timpul transfuziei de sânge sau perfuziei de
seruri, dacă aerul nu a fost scos din tubul de perfuzie sau transfuzie, înainte de a se
introduce sângele sau serurile.
-Introducerea lichidului face să se mărească orificiul prin care a intrat acul,
iar lichidul se împrăștie paravenos.
-Unele substanţe dau senzația de căldură sau dau o înroșire ategumentelor.
De aceea, este bine ca toate soluţiile intravenoase să fie introduse lent şi, în felul
acesta, se evită senzații neplăcute.
-Lipotimiile care pot apărea în timpul injecțiilor intravenoase se previn
prin efectuarea injecțiilor numai după ce pacientul a fost așezat în decubit dorsal.

-După injectarea unor substanţe iritante, poate apărea o flebită, al cărei

tratament este dificil şi de lungă durată.
-Un alt incident, de obicei rar, este înțeparea arterei omonime în locul
venei. În seringă pătrunde sânge roșu-deschis, sub presiune mare. În acest caz, se
scoate acul definitiv, se presează bine locul timp de 1 – 2 minute cu un tampon de
vată cu alcool şi se puncționează în alt loc.
-Un incident neplăcut, datorită durerilor pe care le provoacă, este
înțeparea unui nerv. În acest caz, acul trebuie retras sub piele şi căutată cu blândeţe
şi atenție vena.
-Dacă nu a fost ţinut presat un timp suficient, prin orificiul de
puncționare al venei se poate scurge sânge, ceea ce creează un hematom local care
multă vreme dă un aspect neplăcut tegumentului.

38
 Reorganizarea locului de muncă: se aruncă la coș deșeurile de la
injecții (tampoane de vată, seringa in cutii de infecțioase iar acul si fiolele de
sticlă, în cutii de înțepătoare)

3.3.2 PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA

RADIOLOGICĂ (RADIOSCOPIE, RADIOGRAFIE)
Pregătirea psihică a pacientului
- se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face
examinarea (cameră în semiobscuritate)
- pacientul va fi condus la serviciul de radiologie
- se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării

Pregătirea fizică a pacientului

- se dezbracă complet regiunea de examinat; se îndepărtează obiectele
radioopace.

- se aşează pacientul în poziţie ortostatică în spatele ecranului, cu pieptul

apropiat de ecran sau de caseta care poartă filmul.
- când poziţia verticală este contraindicată, se aşează pacientul în poziţie şezând
sau în decubit.
- în timpul examenului radiologic se ajută să ia poziţiile cerute de medic.

Îngrijirea pacientului după examen

- pacientul va fi ajutat să se îmbrace; după terminarea examenului radiologic,
va fi condus la pat
- se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat, data.

39
 CAPITOLUL IV
SUDIU DE CAZ

CAZ NR. I

Culegerea Datelor:
a) Date Relativ Stabile:
Nume: P.
Prenume: C
Vârstă: 70 ani
Sex: Feminin
Domiciliu: Brasov
Nivel de educatie: Studii medii
Data internarii: 05.03.2022
Inaltime: 1,62 m
Greutate: 95 kg
AHC: nesemnificative
APP: HTA de circa 2 ani; sechele TBC pulmonar; fractura de col
femural drept operata în urmă cu 1 an.
Deficite senzoriale: nuAlergii: nu
Obiceiuri: neaga fumat, neaga consumul de alcool
Grup sanguin: A II, RH pozitiv

b) Date Variabile:
MOTIVELE INTERNARII: durere osoasa, astenie fizică, proces degenerativ
osteoporotic, greață, inapetență.
TA: 140/85 mmHg
AV: 75 b/min
T0: 36,7oC
R: 18 r/min
Orientare temporo-spatiala: da
Capacitate de comunicare: normala

MANIFESTARI DE DEPENDENTA:
-durere osoasa generalizata, inapetenta, greata, varsaturi, fatigabilitate, restrictia
mobilitatii, insomnie, astenie fizica, anxietate.

DIAGNOSTIC MEDICAL: OSTEOPOROZA TIP II, ULCER GASTRIC

40
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

Nr. Nevoia Manifestări Surse Problema Gradul

Crt Fundamentală de de de de
Dependenţă Dificultate Dependenţă Dependenţă
1. A respira şi a Independent
avea o
bună circulaţie

A mânca şi a -Inapetenţă Proces de Alterarea Dependent

2. bea -Greata perturbare a nutriţiei
-Varsaturi metabolismul deficit
ui general in Neputinta de
contextul a-si asigura
varstei si alimentatia
imobilizarii

3. A elimina Independent

A se mişcă şi aavea -Fatigabilitate -Fractura col -Alterarea Dependent

4. o -Restrictia femural mobilităţii
bună postura mobilitatii -Teama -Imposibilitatea
-Reducerea -Frica de a se misca
miscarii la -Durere
nivelul -Imobilizare
membrului
inferior

5. A dormi şi a se -Treziri -Durerea -Perturbarea Dependent

odihni frecvente -Dificultate de somnului
-Ore de somn adaptare la -Incapacitatea
insuficiente mediul de a se odihni
-Astenie fizica spitalicesc -Oboseala
-Neliniste

6. A se îmbrăca şi Imposibilitate -Imobilitate -Dificultatea de Dependent

dezbrăca a de a se a se îmbrăca,
îmbrăca/ dezbrăca
dezbrăca
7. A-şi menţine Deficit în a Intoleranţă la -Dificultate în Independent
temperatura corpului respecta efort a se auto
în limite normale prescripţiilede -Varsta îngriji
igiena inaintata

41
8. A fi curat, îngrijit şi -Risc de alterare Dependent
a proteja Imposibilitate a Fracturi a integritatii
tegumentele şi de a-si proteja membru tegumentare
mucoasele tegumentele si pelvian repetate
mucoasele
Neglijarea
infatisarii

9. A evita pericole -Iritabilitate -Alterarea -Durerea Dependent

-Vulnerabilitate functiei -Risc de
-Teamă, locomotorii complicaţii
-Nelinişte -Proces -Anxietate
degenerativ -Frica
osteoporotic
-Stare depresiva
-Idei
anticipative
negative
10. A comunica - - - Independent
11. A actiona Independent
conform propriilor - - -
convingeri

12. A fi Independent
preocupat în vederea
realizării - - -

13. A se recreea - - - Independent

14. A învăţa cum Cere Limite Deficit de Dependent
să-şi păstreze informaţii cognitive cunoştinţe
sănătatea

EXAMEN CLINIC GENERAL:

➢ La examenul clinic efectuat de medic s-au constatat următoarele
aspecte patologice: stare generala usor alterata, sensibilitate la palpare în
epigastru, ganglioni limfatici nepalpabili, paloare discretă, T.A și A.V în limite
normale, murmur vesicular prezent.
➢ Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară
normal, murmur vesicular prezent, rare raluri subcrepitante bazal bilateral.
➢ Aparat cardio-vascular: soc apexian în spațiul V intercostal
42
T.A.=140/85 mmHg, A.V. =75 b/min, artere periferice pulsatile.
➢ Aparat digestiv: abdomen suplu, cu durere în epigastru spontan si la
palpare, ficat cu dimensiuni normale, structură omogenă, fără procese
înlocuitoare de spațiu, colecist cu perete ușor îngroșat, de volum normal, fără
calculi vezicali; căi biliare și splină în limite normale.
➢ Aparat urogenital: micțiuni fiziologice, semnul Giordano negativ
bilateral.
➢ Sistemul nervos: R.O.T. prezente.

RAPORT DE ANALIZE MEDICALE

Rezultat eliberat la data de 05.03.2022

Proba Valori normale Valorile

pacientului
Hemoleucograma
RBC 4,5 – 5 mil/mm³ 4,6 mil / mm³
WBC 4000 – 10000 /mm³ 10500 / mm³
Granulocite:
- Neutrofile Segmentate 2.500-5.500/mm³ 2000 / mm³
- Neutrofile 50-250/mm³ 50 / mm³
Nesegmentate 100-200/mm³ 105 / mm³
- Eozinofile 20-40/mm³ 38 / mm³
- Bazofile 1.200-2.400/mm³ 1970 mm³

PLT 150000 – 450000 / mm³ 380000 / mm³

Hb 13 – 18 g /dl 9 g /dl
Ht 40 – 52% 42%
Glicemie 80 – 110 g/dl 100 g/dl
Colesterolemie 1,80 – 2,00 g 0 /00 1,90 g 0 /00
1 – 10 mm/ora 15 mm/1 ora
VSH
7 – 13 mm/2 ore 17 mm / 2 ore
Na = 135-152 m Eq/l Na=147,3 m Eq/lK + =
K + = 3,5-5,4 m Eq/l 3,9 m Eq/lCl = 101 m
Ionograma serica Cl - = 94-111 m Eq/l Eq/l

Trigliceride < 160mg/l 128 mg/l

TGO= 15 – 45 U.I./ l 20,8 U.I. / l
Transaminaze
TGP = 10 – 40 U.I. / l 19,60 U.I. / l

43
 Creatinina 0,5 – 1,2 mg/dl 0,9 mg/dl
Acid uric 2,4 – 7,5 mg/dl 5,7 mg /dl
Uree 0,2 – 0,5 g/l 0,28 g/l
Bilirubina totală 0,2 – 1,5 mg/dl 0,98 mg/dl
Bilirubina directă < 0,7 mg/dl 0,53 mg/dl

EXPLORĂRI RADIOLOGICE

05.03.2022
EKG - Ritm sinusal, unde P de aspect normal, urmate de complexe QRS
normale la intervale PQ regulate. FC=72 bpm.

06.03.2022
Examen radiologic (față și profil): Multiple calcificări nodulare lob stâng
superior, opacitate nodulară de 1,2 cu hipertransparența centrală paratraheală
stâng, hil drept mărit, difuz.

44
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC INTERVENŢII
DE OBIECTIVE EVALUARE
AUTONOME DELEGATE
ÎNGRIJIRE
1)Disconfort - Pacienta să -asigur repaus fizic si psihic - recoltez probe de sânge Pacienta a
din cauza prezinte -asigur microclimat corespunzător pentru examenele de colaborat în
alterării diminuarea (temperatura 20-22oC, umiditate ˃ laborator menţionate în efectuarea
mobilităţii durerii 40% , obscuritate) tabel investigatiilor;
manifestată prin -explic pacientei mecanismul -administrez antialgice: -durerile pacientei
durere. durerii, caracterul acesteia; Algocalmin fiole 2/ 24 h s-audiminuat după
-pregătesc pacienta pentru recoltări Algifen 2 f/24 h. i.v. administrarea
-informez pacienta asupra moduluide -particip împreuna cu antialgicelor.
acţiune al medicamentelor, despre medicul la vizita medicala
modul de administrare şi reacţiile
alergice ce pot să apară;
-pregatesc pacienta pentru vizita
medicală;
-monitorizez caracteristicile durerii
(frecvență, localizare, iradiere,
intensitate), iradierea v-a dispărea
dacă urmează tratamentul;

45
 DIAGNOSTIC INTERVENŢII
DE OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
ÎNGRIJIRE
[Link]ţie Pacienta să fie -monitorizez vărsăturile pacientei şi le -administrez No-spa f 3/zi; Pacienta
deficitară din echilibrată notez în F.O; -administrez vit. B, C f 1 la cooperează şi
cauza nutriţional. -fac bilanţul ingesta-excreta; 24 h; reuşeşte să se
perturbărilor -ajut să adopte pacienta o poziţie de -administrez Pantoprazol 40 alimenteze
metabolice siguranţă în timpul vărsăturilor mg 2 f la 24 h corespunzător
manifestate prin ( decubit lateral); indicaţiilor, din a
greaţă şi -repartizez alimentaţia fracţionată în treia zi vărsăturile
vărsături. 4-5 mese pe zi începând cu ziua a doua sau remis.
de spitalizare.
-verific respectarea regimului.
[Link] Pacienta sa -aşez pacienta în poziţie şezândă, cu-administrez Metoclopramid Pacienta prezintă
digestivă inadecvată prezinte eliminări capul într-o parte la marginea patului; f 3 la 24/h im.; vărsături egale cu
digestive -pregătesc materialele necesare -rehidratez pacienta parenteral 1000 ml în prima zi
adecvate. captării vărsăturilor pentru examen în pev: şi se reduc în a
macroscopic; SF 2000 ml în 24 h doua zi.
-asigur repaus digestiv şi explic După trei zile de
pacientei necesitatea suprimării spitalizare pacienta
alimentaţiei; are un tranzit
-menajez pudoarea pacientei cu intestinal prezent şi
înţelegere şi răbdare; nu mai varsă.
-urmăresc numărul vărsăturilor.

46
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
INGRIJIRE OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
P

[Link] Pacienta sa prezinte -instalez pacienta în pat respectând Pacienta

mobilitaţii din cauza o postura adecvata poziţile anatomice ale diferitelor cooperează dar îşi
procesului cat mai curand segmente ale corpului; păstrează poziţia
degenerativ al posibil. -ajut pacienta să îşi schimbe poziţia la antalgică în timpul
osteoporozei interval de 2 ore; crizelor dureroase.
-masez punctele de presiune la fiecare
schimbare a poziţiei (occipital,
omoplat, trohlear, călcâi);

5. Insomnie din Pacienta să prezinte -creez un climat de încredere, Pacienta sa mai

cauza durerilor starea de oboseală încurajez si liniştesc pacientul linistit dar oboseala
articulare remisă. -întocmesc un program de odihnă încă persistă.
împreună cu pacienta: repaus după
mese, plimbări scurte de 2 ori pe zi
-verific condiţiile corespunzătoare
odihnei: pat confortabil, curăţenia şi
aerisirea salonului, schimbarea
lenjeriei;
-rog pacientele din salon să respecte
orele de odihnă și liniștea în salon,
precum şi respectarea regulilor de
ordine interioară a spitalului;
47
DIAGNOSTIC INTERVENŢII
DE OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
ÎNGRIJIRE
- asigur condiţii si microclimat -administrez ½ tb Diazepam Pacienta a dormit
corespunzătoare somnului dimineaţa 1 oră în cursul
- explic pacientei ca - verific în raport predarea zilei
semiobscuritatea este favorabilă de Fenobarbital 2mg – 1f –
pentru perioada somnului seara
-învăţ pacienta sa consume
inainte de culcare o cană cu lapte
cald (în cantitati mici pentru a
preveni vărsăturile.)

6. Vulnerabilitate Pacienta să -favorizez adaptarea persoanei la Pacienta este

din cauza durerilor prezinte mediul spitalicesc orientându-o linişitita, s- a
manifestata prin diminuarea asupra poziţiei cabinetului acomodat cu noua
anxietate. gradului de asistentelor, oficiului alimentar, sa situaţie şi cu
anxietate băii; colegele de salon;
-încurajez pacienta să-și exprime gradul de anxietate
emoțiile, nevoile, dându-i toate s-a diminuat
informațiile de care are nevoie
-învăţ pacienta să se relaxeze.

48
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
INGRIJIRE OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE

citească, să asculte muzica, să

depăşească postura de bolnav prin
discuţii cu colegele de salon
-asigur legătura pacientei cu
familia prin vizite frecvente
darcare să nu o obosească
-furnizez explicații clare și
deschise asupra îngrijirilor
programate
7. Alterarea Pacienta să -asigur pacientei lenjerie de corp Tegumentele și
tegumentelor din prezinte tegumente și de pat curată; mucoasele sunt
cauza imobilităţii și mucoase curate, -efectuez toaleta pe regiuni la pat, normal colorate
manifestată prin să nu devină sursă pana ce starea generala ii va -nu sunt semne de
carenţe de igienă. deinfecții, să aibă o permite deplasarea pentru escare
igienă efectuarea dusului, băi; -pacienta este
corespunzătoare si -educ pacienta pentru cooperantă în
sa nu prezinte risc aspectul fizic și îngrijirile efectuarea
de escare. igienice toaletei.
-asigur regimul igienico-
dietetic și hidratarea.

49
DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII
INGRIJIRE OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE

8. Alterarea Pacienta sa aiba -asigur microclimat - administrez Anxiar ½ cp la Pacienta prezinta

integritatii psihice incredere in fortele corespunzator in salon nevoie, dimineata si seara, functii vitalein
din cauza ideilor proprii, sa nu -monitorizez functiile vitale conform prescriptiei medicale parametrii
anticipative negative prezinte temeri -incurajez si linistesc pacienta normali şi o stare
manifestată prin nefondate spunandu-i ca prognosticul de bine d.p.v.
nelinişe, teamă şi afectiunii este de cele mai multeori psihic.
iritabilitate. favorabil

50
 EVALUAREA CAZULUI

Pacienta P.C. in varsta de 70 ani, internata in sectia de Interne a Spitalului

Clinic Judetean de Urgenta Brasov, prezentand urmatoarele manifestari de
dependenta: durere osoasa, astenie fizică, proces degenerativ osteoporotic, greață,
inapetență.
In urma rezultatelor investigatiilor clinice si paraclinice se stabileste
diagnosticul de Osteoporoza gr II, Ulcer gastric acutizat.
Pentru manifestarile de dependenta mentionate, am identificat
urmatoarele probleme de dependenta: durere osoasa generalizata, alimentatie
deficitara, eliminari digestive inadecvate, postura inadecvata, alterarea odihnei,
perturbarea somnului, anxietate, risc de alterare a integritatii tegumentare,
alterarea integritatii psihice.
Pentru problemele identificate am stabilit planul de ingrijire mentionat in
tabel cu obiective si interventii corespunzatoare.
Principalele interventii cu rol propriu au fost asigurarea repausului la pat,
supravegherea generală, observarea eventualelor manifestări de dependenţă nou
apărute, informarea pacientului asupra tuturor nelămuririlor privitoare la modul
de acţiune şi de administrare al medicamentelor, asigurarea dietei şi a igienei,
pregătirea psihica a bolnavei pentru tehnici medicale, încurajarea pacientei în
exprimarea nevoilor, asigurarea legaturii cu familia.
Rolul delegat al asistentei medicale s-a axat pe recoltarea probelor
biologice pentru examene de laborator, participare la examenele radiografice,
administrare de medicamente, rehidratare parenterală, măsurarea glicemiei cu
glucotestul, inclusiv pregătirea fizică a pacientului pentru actele medicale
efectuate.
S-a instituit tratament cu: No-Spa, Algifen, Algocalmin, Amoxiplus,
Fenobarbital, Nexium, Metoclopramid, Diazepam, Anxiar.
Obiectivele propuse s-au menţinut pe toată perioada spitalizării,
perioadă în care nu au apărut complicaţii.
În urma intervențiilor proprii și delegate aplicate, starea pacientei s-a
ameliorat, după 24h de la internare durerea s-a diminuat în intensitate iar postura
este adecvată, vărsăturile s-au remis si la 3 zile de la internare oboseala, insomnia,
anxietatea si inapetenta s-au diminuat, externȃndu-se după 8 zile de spitalizare cu
urmatoarele recomandări:
-evitarea eforturilor fizice,
-eviatarea strsului și a situațiilor conflictuale,
-regim igieno-dietetic conform indicațiilor (sunt interzise: alcool,
alimente care fermentează, pâine proaspată, fructe necoapte, ciocolată,
condimente, cafea tare, carne grasă, afumături, prăjeli și rântașuri);
-tratament conform rețetei:

51
 • Algocalmin 500mg 2 cp/zi alternativ cu Tramadol 50mg 2 cp/zi la
durere,

• Creon- 2 cp la mesele princiale,

• Lipantyl Supra 160 mg- 1-0-0,
• Sortis 20mg- 0-0-1,
• Nexium 40 mg 2 cp/zi inainte cu ½ h inainte de masa.
-revine la control peste 1 luna in ambulator de specialitate.

52
 CAZ NR. II

CULEGEREA DATELOR:

Date Relativ
Stabile:
Nume: I.
Prenume: V.
Vârstă: 74
ani Sex:
Feminin
Domiciliu:
Brasov
Nivel de educatie: Scoala
profesionalaData internarii:
19.05.2022
Inaltime: 1,65 m
G: 74 kg
AHC: tata- colangiocarcinom, mama- HTA
APP: paraplegie spastica dupa cordotomie si tumora medulara
benignaoperata (2018)
Alergii: nu cunoaste
Obiceiuri: neaga fumat, neaga consumul de
alcoolGrup sanguin: O I, RH pozitiv

Date Variabile:
MOTIVELE INTERNARII: dureri lombare si membre inferioare, abolirea
mobilitatii, proces degenerativ osteoporotic, tulburari de memorie.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA: dureri lombare si la nivelul

membrelor inferioare, spasme musculare, paraplegie, HTA, bradicardie,
asteniefizica marcata, anxietate, tulburare depresiva, inapetenta, oligurie.
TA: 160/95
mmHgAV:
48 b/min
T: 36,2oC
R: 16 r/min
Orientare temporo-
spatiala: da Capacitate de
comunicare: medie

DIAGNOSTIC MEDICAL: OSTEOPOROZA TIP I, Tumoră

medulară operată și cordotomie, Paraplegie spastica
53
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ
Nr. Nevoia Manifestări Surse Problema Gradul
Crt Fundamentală de de de de
Dependenţă Dificultate Dependenţă Dependenţă
1. A respira şi a -bradicardie Afecţiuni Alterarea Independent
avea o -HTA cardiace circulaţiei
bună circulaţie

A mânca şi a -Inapetenţă Proces de Alterare Dependent

2. bea perturbare a nutriţiei
metabolismului deficit
general în Imposibilitatea
contextul de a-şi asigura
vârstei şi alimentaţia
imobilizării

3. A elimina -Oligurie -SUV Risc de infecţie Dependent

permanentă urinară
A se mişca şi a -Restrictia -Proces -Alterarea Dependent
4. avea o mobilităţii degenerativ mobilităţii
bună postură -Absenţa Cordoctomie, -Imposibilitatea
mişcării la Paraplegie de a se mişca
nivelul -Durere
membrelor -Imobilitate
inferioare

5. A dormi şi a se -Treziri -Durerea -Perturbarea Dependent

odihnii frecvente -Dificultate de somnului
-Ore de somn adaptare la -Incapacitatea
insuficiente mediul de a se odihni
-Astenie fizică spitalicesc -Oboseala

6. A se îmbrăca şi -Imposibilitatea -Imobilitate -Dificultatea de Dependent

dezbrăca de a se a se îmbrăca,
îmbrăca/ dezbrăca
dezbrăca
7. A-şi menţine Independent
temperatura
corpului în limite
normale

Dependent

54
8. A fi curat, îngrijit -Deficit în a -Intoleranţă la -Dificultate în
şi a proteja respecta efort a se auto îngriji
tegumentele şi prescripţiile de -Paraplegie -Diminuarea
mucoasele igienă -Vârsta înaintată mişcărilor
Imposibilitate a -Risc de alterare
de a-şi proteja a integrităţii
tegumentele şi tegumentare
mucoasele
-Neglijarea
infăţişării

9. A evita pericole -Iraşcibilitate -Stare depresivă -Durerea Dependent

psiho-emoţională -Negativism -Risc de
-Teamă complicaţii
-Nelinişte -Anxietate
-Frica

10. A comunica -Lipsa încrederii -Limite cognitive -Comunicare Dependent

în personalul deficitară
medico-sanitar

11. A acţiona Independent

conform propriilor - - -
convingeri

12. A fi Independent
preocupat în
vederea realizării - - -

13. A se recreea - - - Independent

14. A învăţa cum - - - Independent
să-şi păstreze
sănătatea

55
 EXAMEN CLINIC GENERAL:
➢ Stare generală: satisfăcătoare
➢ Tegumente: integre și normal umede si colorate
➢ Țesut celular subcutanat normal reprezentat,
➢ Aparat osteoarticular: hipertonie spastic a mușchilor membrelor
inferioare; coapse și genunchi în flexie; atrofie a mușchilor membrelor
inferioare, predominând la gambe.
➢ Aparat respirator: torace enfizematos cu baze lărgite; sonoritate
toraco pulmonară fără raluri supraadăugate.
➢ Aparat cardiovascular: zgomote cardiac ritmice, A,V. = 48b/min,
regulat, suflu sistolic mitral, iradiere pe toată suprafața de auscultație a cordului,
T.A=160/95 mmHg;
➢ Aparat digestiv: abdomen suplu, mobil cu respirația, nedureros
spontan; la palpare ficat cu marginea inferioară în rebordul costal; splină
nepalpabilă.
➢ Aparat urogenital: loje renale nedureroase; rinichi nepalpabili,
sonda urinară permanent de 6 ani.
➢ Sistemul nervos central: anestezie la nivelul membrelor
inferioare, deficit motor cu rigiditate a musculaturii

ANALIZE DE LABORATOR ŞI EXAMINĂRI PARACLINICE

Rezultat eliberat la data de 19.05.2022:
Numele probei Valori normale Valorile pacientului
Hemoleucograma
RBC 4,5 – 5 mil/mm³ 4,3 mil / mm³
WBC
Granulocite: 4000 – 10000 /mm³ 8000 / mm³
- Neutrofile Segmentate 2.500-5.500/mm³ 4300 / mm³
- Neutrofile 50-250/mm³ 50 / mm³
Nesegmentate 100-200/mm³ 105 / mm³
- Euzinofile 20-40/mm³ 38 / mm³
- Bazofile 1.200-2.400/mm³ 2275 mm³
Limfocite 300-640/mm³ 580 / mm³
Monocite
PLT 150000 – 450000 / mm³ 210000 / mm³
Hb 13 – 18 g /dl 12,6 g /dl
Ht 40 – 52% 39%
Glicemie 80 – 110 g/dl 100 g/dl
Colesterolemie 1,80 – 2,80 g 0 /00 2,25 g 0 /00
1 – 10 mm/ora 12 mm/1 ora
VSH
7 – 13 mm/2 ore 17 mm / 2 ore
56
Ionogramă K + = 3,5-5,4 m Eq/l K + = 3,9 m
Cl - = 94-111 m Eq/l Eq/lCl = 101
Ca 2+ = 4,5-5,5 m Eq/l m Eq/l
Fe 3+ = 80-120 % Ca 2+ = 3,28 m Eq/l
Fe 3+ = 98 m Eq/l
Trigliceride < 160mg/l 103 mg/l
TGO= 15 – 45 U.I./ l 33 U.I. / l
Transaminaze
TGP = 10 – 40 U.I. / l 19,60 U.I. / l
Creatinina 0,5 – 1,5 mg/dl 6 mg/dl
Acid uric 2,4 – 7,5 mg/dl 1,9 mg /dl
Uree 0,2 – 0,5 g/l 21,5 g/l
Bilirubina totală 0,2 – 1,2 mg/dl 0,98 mg/dl
Bilirubina indirectă < 0,7 mg/dl 0,53 mg/dl
Examen sumar urină acid
-
- pH-ul urinei abse
-
- albumina ntă
-
- sediment urinar : rare epitelii
plate,leucocite
rare

EXAMENE RADIOLOGICE

19.05.2022
EKG- prezintă modificări specifice vărstei și HTA;
Examen cardiologic: IM în antecedente, Cardiopatie ischemica veche;
serecomandă Rp: Enap 10 mg 1-0-1, Preductal 1-1-1, Captopril 1-0-0.
19.05.2022
Ecografie abdomen si pelvis: Hepatomegalie ușoară fără dilatații de
căi biliare intrahepatice. Colecist moderat destins cu perete ușor îngroșat.
Splina cu dimensiuni crescute, neomogenă. Pancreas cu dimensiuni
normale, structură omogenă, contur șters, Rinichi cu dimensiuni atrofice,
glande suprarenale cu contur sters, vezica urinara in semirepletie, continut
absent, sondaj uro-vezical permanen

57
 PLAN DE INGRIJIRE

DIAGNOSTIC INTERVENŢII
DE OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
ÎNGRIJIRE

1)Alterarea - pacienta să - recomand pacientei să -ajut asistenta sa recolteze În urma

circulaţiei din prezinte o bună respecte regimul hiposodat ; probe de sȃnge pentru examenului
cauza afecţiunilor circulaţie cât - monitorizez zilnic şi notez în examenele de laborator cardiologic,
cardiace mai curând foaia de temperatură : menţionate în tabel pacienta primeşte
manifestată prin posibil. T.A=165/100mmHg si -particip la efectuarea tratament de
bradicardie, AV=136b/min EKG şi examenului specialitate iar
HTA. - însoţesc pacienta la examen cardiologic valorile tensiunii
cardiologic pt efectuarea -administrez Papaverină arteriale au
E.K.G. 5mg – 2f/ 24h coborât,
- învăţ pacienta să evite La indicaţia medicului TA=150/90 mmHg
eforturile fizice şi stresul cardiolog se pulsul se menţine
psihic; administrează Enap 10 în limite normale:
-încurajez pacienta, explicându-i mg-2tb/ 24h, Preductal AV=84b/min.
că dacă va respecta indicaţiile 3tb/24h, Captopril 1/zi
medicului, se va vindeca.

58
 DIAGNOSTIC INTERVENŢII
DE OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
ÎNGRIJIRE
2)Alterarea - Pacienta să fie -conștientizez pacienta în -rehidratez pacienta parenteral -pacientei i se
nutriţiei prin echilibrată hidro- vederea respectării regimului cu SF 500 ml+vit B1+vit B6+ suplimentează în
deficit din cauza electrolitic prescris vit C, f 1 în 24 h continuare
procesului de -învăţ pacienta să consume SG 5 % 1500 ml în 24 h alimentaţia cu
perturbare a alimente permise fracţionând -conduc pacienta la serviciu tratament
metabolismului mesele în nr. de 5-7 /zi radiologic pentru efectuarea endovenos.
manifestat prin -pregătes pacienta pentru ecografiei abdominale
inapetenţă. ecografie abdominală

3)Eliminare -Pacienta să -măsor diureza și o notez în FO -recoltez analize de laborator: -pacienta nu mai
urinară inadecvată prezinte eliminare (600 ml urină în 24 h) examen sumar urină+urocultură prezintă oligurie,
calitativ şi urinară adecvată -încurajez pacienta să consume -menţin hidratarea parenterală cu diureza fiind de
cantitativ din cauza cât mai curând lichide 1-1,5 l ofer ceaiuri, suc Sf 500 ml şi SG 5% 500 ml 1250 ml/24 h
procesului posibil. de fructe şi legume
inflamator -efectuez bilanţul ingesta
manifestată prin excreta pe 24h;
ologurie. -previn infecţiile nosocomiale
prin tehnici de îngrijire
(spălatul mâinilor după fiecare
îndeletnicire).
 DIAGNOSTIC INTERVENŢII
DE OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
ÎNGRIJIRE

4)Alterarea -să poată să fie -mobilizez pasiv din 3 in 3 ore -administrez medicația -pacienta nu
mobilităţii din cauza mobilizata pacienta în decubit dorsal, prescrisa de medic și prezinta semne
afecţiunilor la fiecare 3 ore lateral alternativ pentru urmăresc efectul acesteia de escare datorita
neurologice -să nu prezinte prevenirea escarelor pe toata mobilizării la 3 h
manifestată prin escare perioada spitalizării
paraplegie. -să nu prezinte -evaluez starea tegumentelor
pneumonie predispuse escarelor
de decubit -asigur lenjerie de pat şi corp
curate
-efectuez un masaj
relaxant pentru dureri
și spasme musculare
5)Perturbarea -pacienta sa -observ perioada somn-veghe și -administrez Diazepam 10 - Somnul
somnului din cauza beneficieze daca perioada de odihna mg 1 cp seara inainte de pacientei incă
dificultăţii de de somn corespunde cerințelor culcare conform prescriptiei este întrerupt de
adaptare la mediu odihnitor organismului medicale. stări de veghe
spitalicesc in 1-2 zile -notez funcţiile vitale în FO
manifestat prin
treziri frecvente.

60
 INTERVENŢII
DIAGNOSTIC OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
DE
ÎNGRIJIRE
6)Imposibilitatea -să își exprime -încurajez pacienta să fie - -pacienta își
de a se interesul, să interesată de ținută menține gradul
imbraca/dezbraca vrea să se îmbrace -fac exerciții cu pacienta de dependența
din cauza -să-și păstreze pentru a-i menține funcțiile -pacienta
imobilităţii funcționalitatea membrelor superioare colaborează în
membrelor -efectuez exerciții pasive ale efectuarea
superioare articulațiilor exercițiilor de
-să-si mențină funcționalitate
mobilitatea a membrelor
articulara superioare și
articulațiilor.
7)Comunicare -pacienta sa isi - îi susțin motivarea fata de - -Pacienta s-a
deficitara din cauza recastige cunoștințele pe care urmează sa linistit,
lipsei încrederii în increderea in le dobândească colaboreaza
cadrele medicale. personalul -determin pacientul sa-si din punct de
medico-sanitar exprime vedere al
propriile convingeri comunicarii
- discut cu pacientul teme care
sa-i facă plăcere

61
 DIAGNOSTIC INTERVENŢII
DE OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE
ÎNGRIJIRE
8)Risc de alterare -pacienta să -asigur pacientului lenjerie Administrez medicația -pacienta a înțeles
a integritatii prezinte de corp și de pat curată prescrisă de medic in FO. necesitatea toaletei,
tegumentelor din tegumente și -efectuez toaleta pe regiuni -nu prezintă
cauza imobilizării mucoase la pat, deoarece starea sa de escare sau zone de
la pat manifestat curate și integre repaus impus și de afectare eritem
prin carenţe de -să verific a stării generale nu-i permite -lenjeria o păstrează
igienă. integritatea acest lucru curată şi uscată
cutanată și zonele -educ pacientul pentru aspectul
expuse fizic și îngrijirile
riscului de escare igienice.
-sa aibă o igienă -supraveghez permanent
corespunzătoare tegumentele și zonele escarelor
-pacientul sa nu -monitorizez funcțiile vitale
devina o
sursă de infecții
nosocomiale

62
 EVALUAREA CAZULUI

Pacienta, I.V, in varsta de 74 de ani se prezinta in data de 19.05.2022

in serviciul Urgente din cadrul SCJU-BV unde se stabileste diagnosticul de
Pareză spastică post-tumorală medulară și Osteoporoză de tip I, aceasta
fiind internatain Sectia Reumatologie.
Pacienta a suferit o intervenție chirurgicală de cordotomie în urma
căreia a rămas cu o paraplegie spastică și imobilizare totală la pat de
aproximativ 6 ani. Pacienta acuză dureri generalizate intense la nivelul
regiunii inferioare corpului, prezintă tulburări de memorie și de
personalitate. Aceasta are montată o sondă urinară permanentă care este
schimbată lunar.
Sistemul osteoarticular prezinta hipertonie spastică a musculaturii
membrelor inferioare, coapsele și genunchii în flexie și o atrofie a
musculaturii membrelor inferioare predominând la gambe. Pentru
manifestarile prezente am identificat urmatoarele probleme de dependenta:
-imposibilitatea de a se mobiliza cu un risc crescut pentru
producereaaccidentelor,
-risc crescut de infecție urinară prin prezența sondei urinare permanenta
cureducerea peristaltismului intestinal.
-stare de disconfort general prin spasme musculare ,atrofie
musculară.
-irascibilitate cu un grad avansat de anxietate, neîncredere față de
îngrijirileacordate, cu fenomene de arterioscleroză și dificultate de
comunicare.
Toate aceste probleme au la bază afectarea tumorala de la nivelul
măduveicu eșecul intervenției chirurgicale efectuate în urmă cu 6 ani, motiv
pentru care și-a pierdut încrederea în personalul medical și în propria
persoană.
Aspectul fizic pe care îl prezintă o demoralizează, refuzând în
repetate ori alimentația ,medicația și colaborarea.
Pentru problemele identificate s-au aplicat urmatoarele obiective
generale de îngrijire:
➢ Starea de nutriție și hidratare adecvată pacientei
➢ Pacienta sa prezinte tegumente și mucoase îngrijite și curate
➢ Să aibă un somn odihnitor din punct de vedere calitativ și
cantitativ
➢ Să nu prezinte semne de infectie pe perioada spitalizarii.

63
 In mare parte obiectivele propuse au fost atinse iar pacienta s-a
externat dupa 6 zile de internare cu stare generala ameliorata si cu
urmatoarele recomandari:
-evitarea stresului, evitarea efortului
-hidratare orala, minim 1500 ml/zi
-tratament conform Rp: Algocalmin 500mg 3cp/zi,
Tramadol 50mg 2cp/zi,
Sedatif PC 3 cp/zi 1-1-1 la nevoie,
Vita Forte 1cp/zi
Calciu gluconic 2tb/zi.
-dispensarizare prin medicul de familie

64
CAZ NR. III

CULEGEREA DATELOR:

Date Relativ
Stabile:
Nume: U.
Prenume: F.
Vârstă: 55
ani Sex:
Feminin
Domiciliu: Prejmer,
Brasov Nivel de
educatie: studii medii
Data internarii:
02.05.2022,
Inaltime: 1,68 m
G: 78 kg
AHC: nesemnificative
APP: gusa nodulara operata 2000, boala Hodgkin operata si tratata
cuchimioterapie si cobaltoterapie
Alergii: nu cunoaste
Obiceiuri: neaga fumat, neaga consumul de
alcoolGrup sanguin: O I, RH pozitiv

Date Variabile:

MOTIVELE INTERNARII: tulburari de memorie; dureri intense

articulare, osoase, la nivelul coloanei dorso-lombare si abdominale;
insomnie
MANIFESTARI DE DEPENDENTA: dureri dorso-lombare,
dureriarticulare, dureri abdominale, insomnie, anxietate, tulburari
de memorie.
TA: 115/75
mmHgAV:
74 b/min
T: 36,2oC
R: 16 r/min

DIAGNOSTIC MEDICAL: OSTEOPOROZA TIP I, MIXEDEM POST-

TIROIDECTOMIE SUBTOTAL, CLIMAX PRECOCE, BOALA HODGKIN

65
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

Nr. Nevoia Manifestări Surse Problema Gradul

Crt Fundamentală de de de de
Dependenţă Dificultate Dependenţă Dependenţă
1. A respira şi a - - - Independent
avea o
bună circulaţie
A mânca şi a - - Independent
2. bea

3. A elimina - - - Independent

A se mişca şi a -Restricţia -Proces -Alterarea Dependent

4. avea o mobilităţii osteoporotic mobilităţii
bună postură degenerativ

5. A dormi şi a se -Treziri -Durerea -Perturbarea Dependent

odihnii frecvente somnului
-Ore de somn -Incapacitatea
insuficiente de a se odihni
-Astenie fizică -Oboseala

6. A se îmbrăca şi - - - Independent
dezbrăca
7. A-şi menţine - - - Independent
temperatura
corpului în limite
normale

8. A fi curat, îngrijit Deficit în a Intoleranţă la -Dificultate în Dependent

şi a proteja respecta efort a se auto îngriji
tegumentele şi prescripţiile de -Paraplegie -Diminuarea
mucoasele igienă -Vârsta înaintată mişcărilor
Imposibilitate a -Risc de alterare
de a-şi proteja a integrităţii
tegumentele şi tegumentare
mucoasele
-Neglijarea
infăţişaării

66
9. A evita pericole -Iraşcibilitate -Stare depresivă -Durerea Dependent
psiho-emoţională -Negativism -Risc de
-Teamă complicaţii
-Nelinişte -Anxietate
-Frica

10. A comunica - - - Independent

11. A acţiona Independent
conform propriilor - - -
convingeri

12. A fi Independent
preocupat în
vederea realizării - - -

13. A se recreea - - - Independent

14. A învăţa cum - - - Independent
să-şi păstreze
sănătatea

EXAMEN CLINIC GENERAL:

➢ Stare generală: buna, afebrilă

➢ Tegumente și mucoase infiltrate, tendința la descuamare a tegumentelor
➢ Sistemul osteo-articular- articulații mobile dureroase; dureri atroce la
nivelul coloanei vertebrale dorso-lombare iradiate la nivelul peretelui abdominal
➢ Sistemul muscular: normokinetic.
➢ Aparatul cardio-vascular:
-A.V.=74b/min
-T.A=115/75 mmHg
➢ Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, ficat în
limite normale, tranzit intestinal normal
➢ Aparat urogenital: micțiuni fiziologice, semnul Giordano negativ
bilateral.
➢ Sistemul nervos: R.O.T prezente
➢ Examen endocrin:
-Hipofiza-talie normala, dezvoltare armonioasa, fără galactoree.
-Tiroida- tegumente uscate cu tendință de descuamare,
tegumente, infiltrate, răgușeala, bradipnee.
Local: tiroida greu palpabila, mica.
-Obezitate ușoară cu contribuție normal a țesutului adipos.
-Gonade: menopauza la 40 de ani

67
 ANALIZE DE LABORATOR ŞI EXAMINĂRI PARACLINICE

Rezultat eliberat la data de 02.05.2022:

Numele probei Valori normale Valorile
pacientului
Hemoleucograma
RBC 4,5 – 5 mil/mm³ 4,3 mil / mm³
WBC
4000 – 10000 /mm³ 15000 / mm³
Granulocite:
2.500-5.500/mm³ 6300 / mm³
- Neutrofile Segmentate
50-250/mm³ 250 / mm³
- Neutrofile
100-200/mm³ 205 / mm³
Nesegmentate
20-40/mm³ 48 / mm³
- Euzinofile
1.200-2.400/mm³ 3275 mm³
- Bazofile
300-640/mm³ 580 / mm³
Limfocite
0-1000/mm3 1200 / mm³
Monocite
PLT 150000 – 450000 / mm³ 400000 / mm³
Hb 13 – 18 g /dl 11,6 g /dl
Ht 40 – 52% 29%
Glicemie 80 – 110 g/dl 80 g/dl
Colesterolemie 1,80 – 2,80 g 0 /00 2,65 g 0 /00

1 – 10 mm/ora 17 mm/1 ora

VSH 7 – 13 mm/2 ore 23 mm / 2 ore
Na = 135-152 m Eq/l Na=121,3 m
K + = 3,5-5,4 m Eq/l Eq/l K + =
Ionograma serica Cl - = 94-111 m Eq/l 2,9 m Eq/l
Ca 2+ = 4,5-5,5 m Eq/l Cl = 86 m
Fe 3+ = 80-120 % Eq/l
Ca 2+ = 2,28 m Eq/l
Fe 3+ = 68 m Eq/l
Trigliceride < 160mg/l 98 mg/l
TGO= 15 – 45 U.I./ l 20,8 U.I. / l
Transaminaze
TGP = 10 – 40 U.I. / l 19,60 U.I. / l
Creatinina 0,5 – 1,5 mg/dl 0,9 mg/dl
Acid uric 2,4 – 7,5 mg/dl 5,7 mg /dl
Uree 0,2 – 0,5 g/l 0,28 g/l
Bilirubina totală 0,2 – 1,2 mg/dl 0,98 mg/dl
Bilirubina indirectă < 0,7 mg/dl 0,53 mg/dl

68
EXAMENE RADIOLOGICE

03.05.2022
Ecografie abdominală: se observă contur neregulat al pancreasului,
acumulare fluidă în aria de proiecție a cozii pancreasului și ventral de
joncțiunea corporeo-caudală; se constată hepatosplenomegalie, steatoză
hepatică gr.I-II, colecist hipoton, alitiazic, glanda suprarenala dreapta cu
ușoară amprentă pe planșeul vezicii urinare.

04.05.2022
Computer tomograf abdomen+pelvis: pancreas cu dimensiuni mult
crescute, prezintă la nivel corporeo-caudal o masă inomogenă de
aprox.110/95mm- sugestivă pt. leziuni necrotico-hemoragice pancreatice.
Conturul marcat neregulat infiltrează tot țesutul grăsos peripancreatic și se
asociază cu fuzee în bursa omentală, perisplenic, pe fascia renală stângă, în
gutiera paracolică stângă.
-Stomacul și cadrul duodenal apar marcat destinse lichidian. În grosimea
peretelui gastric de pe curbura mare se remarcă o colecție lichidiană
neregulată de aproximativ 75/72 mm, care se continuă antral și apoi
intraperitoneal- sugestivă pentru un pseudochist la distanță în formare.
-fără colecții lichidiene în pelvis
-hepatosplenomegalie cu steatoză hepatică marcată
-colecist: fără calculi hiperdenși, aspect normal

69
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

DE
ÎNGRIJIRE AUTONOME DELEGATE
[Link] mobilităţii Pacienta să prezinte -încurajez pacienta să -administrez medicaţia Stare generală
din cauza procesului încredere în propriile facă plimbări, să se antialgică prescrisă de staţionară cu dureri
osteoporotic forţe mobilizeze medic şi urmăresc lombare
degenerativ -supraveghez tonusul efectele acesteia -Ameliorări tranzitorii
muscular, TA,AV, câteva ore sub
integritatea tratament
tegumentelor medicamentos
-Se remarcă o pierdere
de masă osoasă,
corespunzătoare
diagnosticului de gr. I
[Link] somnului Pacienta să prezinte -asigur repaus la pat în -administrez: In urma administrării
din cauza durerilor diminuarea intensităţii condiţii de confort, cu Algocalmin 4 f /24h iv medicaţiei antialgice
osoase manifestată prin durerii şi să aibă un microclimat -hidratez pacienta durerea pacientei a
treziri frecvente. somn odihnitor corespunzător parenteral cu SG 5% scăzut în intensitate;
(obscuritate, liniştit)’ 2000 ml/24 h; -pacienta prezintă un
-creez un mediu de -particip la vizita somn odihnitor pe
încredere, încurajez şi medicală cu medicul; parcursul nopţii.
liniştesc pacienta -însoţesc pacienta la
explicându-i să aibă examene clinice şi
încredere. paraclinice.
70
 DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
DE
ÎNGRIJIRE AUTONOME DELEGATE
[Link] din cauza Pacienta să prezinte -identific împreună cu -administrez la -Pacienta este
stării depresive diminuarea gradului de pacienta cauzele indicaţia medicului echilibrată psihic şi
manifestată prin anxietate anxietăţii; sedativ (Anxiar 10 mg emoţional;
iraşcibilitate psiho- -pregătesc psihic 1tb x 2/zi dimineaţa şi -gradul de anxietate
emoţională pacienta în vederea seara ) şi urmăresc este diminuat.
investigaţiilor şi efectul acestuia.
tratamentului;
-furnizez pacientei
cunoştinţe necesare
despre boală, despre
tratamentul de
întreţinere şi despre
regimul alimentar
(hiposodat, hipocaloric,
hipolipidic) pe care
trebuie să îl respecte.

71
 EVALUAREA CAZULUI

Pacienta U.F. in varsta de 55 de ani, se interneaza in sectia de

Reumatologie a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta – Brasov, pentru
reevaluare si tratament, fiind cunoscuta cu Osteoporoza tip I. La internare
pacienta prezinta urmatoarele manifestari de dependenta: dureri dorso-lombare,
dureri articulare, dureri abdominale, insomnie, anxietate, tulburari de memorie.
Pentru acestea am identificat 5 probleme de dependenta (durere osoasa si
articulara, alterarea mobilitatii, somn perturbat,oboseala si anxietate) iar pentru
acestea am intocmit planul de ingrijire mentionat in tabel cu obiective si
interventii corespunzatoare cazului.
Principalele interventii proprii au fost: asigurarea repausului la pat,
supraveghere generala, creerea unui mediu prielnic de odihna, informarea
pacientei despre administrarea medicamentelor, asigurarea igienei, pregatirea
psihica a bolnavei pentru tehnicile medicale efectuate, constientizarea acesteia
inexprimarea nevoilor. Rolul delegat al asistentei medicale s-a axat pe recoltarea
probelor biologice pe examene de specialitate, participarea la examenele
radiologice, administrare de medicamente, hidratare parenterala, inclusiv
pregatirea fizica a pacientei pentru actele medicale prestate.
S-a instituit tratament cu vitamine, antialgice si anxiolitice. In urma
interventiilor proprii si delegate aplicate, starea pacientei s-a ameliorat si nu au
aparut complicatii pe parcursul spitalizarii, externandu-se dupa 5 zile de la
internare cu urmatoarele recomandari:
-efectuare examen DXA, peste o luna cu bilet de trimitere eliberat de
unitate
-evitarea eforturilor si riscurilor de cadere
-regim igieno-dietetic bogat in vitamine, proteine, calciu si magneziu
-tratament conform retetei: Algocalmin 500mg 1-2cp la durere, Calcidin
1cp/zi, Anxiar ½ cp dimineata si seara, VitaPlus 1000mg 1cp/zi
-revine la control in Ambulator de specialitate cu rezultatul DXA in
19.06.2022

72
 CONCLUZII

Osteoporoza este afecţiunea caracterizată prin slabirea rezistentei osoase.

Boala evolueaza rapid mai ales la varstnici pe un organism tratat si mai ales
lafemei dupa menopauza.
Osteoporoza nu este o boala cu un simptom propriu de aceea afost
denumita epidemia silentioasa. Ea este diagnosticata tardiv ,in urma
traumatismelor minore.
Manifestările de dependență din cadrul acestei afecțiuni sunt conturate de
un debut al bolii cu durere osoasa, de obicei cu iradiere dorso-lombară, fiind
descrisă ca o „torsiune” având uneori aspect de colică intermitentă, intensitatea
acesteia determinând bolnavul să adopte poziții antalgice pentru calmarea
acesteia.
Investigațiile necesare pentru diagnosticarea acestei afecțiuni constau în
examene clinice și paraclinice de laborator, imagistice: radiografia și
tomografiicomputerizate, imagini clare care ajută la confirmarea diagnosticului.
Obiectivele terapeutice a pancreatitelor se axează pe profilaxie.
Rolul asistentului medical constă în asigurarea condițiilor de îngrijire a
bolnavilor având atribuții de îngrijiri igienico-sanitare, medicale propriu zise,
organizatorice și educative. Un bun asistent medical trebuie să aibă un nivel de
instruire performant, adaptat cerințelor actuale pentru a putea înțelege și
interpreta corect boala, semnele sale și tehnicile prestate ajutând pacientul și
astfel să-și câștige prestigiul și demnitatea.
Studiul de caz prezentat a inclus trei cazuri cu pacienți internați cu
simptomatologie relativ asemanatoare. Cele 3 cazuri prezentate evidenţiază
tabloul clinic specific al Osteoporozei respectiv: dureri osoase generalizate,
alterarea mobilitratii, stare generală alterată, anxietate.
Pentru fiecare pacient a fost întocmit un plan de îngrijire corespunzător
cu obiective și intervenții specifice. Obiectivele de îngrijire comune au fost:
diminuarea/ îndepărtarea durerii, echilibrarea hidrică şi nutriţională precum şi
prevenirea complicaţiilor.
Principalele intervenţii cu rol propriu au fost: asigurarea repausului la pat,
supravegherea generală pentru a observa eventualele manifestări de dependenţă
nou apărute, informarea pacienţilor cu privire la modul de administrare şi de
acţiune al medicamentelor, asigurarea dietei şi a igienei, pregătirea psihică a
bolnavilor pentru actele medicale.
Intervenţiile delegate au constat în: recoltarea probelor biologice pentru
examene de laborator, administrare de medicamente, reechilibrare nutriţională
şi hidroelectrolitică, pregătire fizică şi participare la examenele ecografice şi
tomografice recomandate.
Obiectivele au fost atinse în medie între 5-7 zile şi nu au apărut
complicaţii pe perioada spitalizării.

73
 NOUTĂȚI ȘI PROPUNERI

Recent s-a demonstrat ca măsurarea osteocalcineiserice reprezintă un test

sensibil al turnoverului osos.
Măsurarea densității minerale osoase (DMO) prin tehnica de
absorbțiometrie duală cu raze X (DXA) reprezintă principala metodă în
diagnosticul osteoporozei și este efectuată la nivelul coloanei vertebrale
lombare (L1-L4) și șoldului (femur proximal). La pacienții obezi sau care
prezintă alte cauze ce nu permit măsurarea DMO la nivelele menționate, se
recomandă efectuarea DXA la nivelul regiunii distale a antebrațului.
DXA este raportată prin:
• Scorul T care compară masa osoasă a pacientului cu cea a unui
adult tânăr sănătos (considerat a avea vârf de masă osoasă); se măsoară
numărulde deviații standard sub valoarea vârfului de masă osoasă.
• Scorul Z care compară masa osoasă a pacientului cu cea a
unuiindivid normal de aceeași vârstă.
Valoarea absolută a DXA (g/cm2) rezultă prin divizarea conținutului mineral
osos la ariile scanate. Indicații DXA conform ghidului NOF (National
Osteoporisis Foundation) din 2013:
• Femeile cu vârsta ≥65 ani și bărbații ≥70 ani, indiferent
defactorii de risc asociați;
• Femeile la postmenopauză sau în premenopauză și bărbații
cuvârsta între 50 și 69 de ani, în prezența factorilor de risc;
• Adulți peste 50 ani care au antecedente de fractură;
• Adulți ce prezintă condiții predispozante (ex: PR,
corticoterapieîn doză mai mare de 5mg/zi, peste 3 luni) ce asociază masă
osoasă scăzută.
Timpul de efectuare al unui examen DEXA este mai scurt întrucât razele
Xproduc un flux de protoni mai înalt decât izotopii radioactivi.
Conştientizarea opiniei publice asupra dinamicii şi consecinţelor
accidentelor rutiere prin:
• Prezentarea, în mass–media, a analizelor privind situaţia
accidentelor rutiere; furnizarea periodică de informaţii din acest domeniu la
posturi radio - tv şi în presa scrisă (centrală şi locală), atât prin intermediul
Serviciului Informare şi Relaţii Publice – IGPR (respectiv structurile teritoriale
corespondente) cât şi prin participarea ofiţerilor de prevenire şi/sau poliţie
rutieră la diverse emisiuni.
• Realizarea de materiale de susţinere, cu caracter informativ–
preventiv(pliante, afişe, broşuri, fluturaşi, autocolante etc.).
• Organizarea de întâlniri cu grupuri ţintă (conducători auto,
74
biciclişti etc.) şi expunerea situaţiei referitoare la accidentele rutiere, a cauzelor
şi condiţiilor care determină sau favorizează producerea acestora.
• Supravegherea traficului rutier, prin amplasarea de camere video,
cu predilecţie în zonele cu risc ridicat în producerea accidentelor, dar şi aerian
cu ajutorul Unităţii Speciale de Aviaţie a M.A.I.
• Atragerea voluntarilor în activităţi de educaţie rutieră.
• Organizarea de întâlniri interactive cu diverse categorii de pietoni
(copii, adulţi, bătrâni) şi discutarea unor aspecte leagte de legislaţia rutieră,
cauzele şi condiţiile favorizante ale producerii de accidente, dimensiunile şi
dinamica acestora, conduita în trafic, modalităţi de prevenire.
• Prezentarea în mass-media a unor materiale referitoare la
accidentele rutiere cauzate de indisciplina pietonilor şi a consecinţelor unor
astfel de accidente.
Realizarea şi amplasarea de panouri, cu mesaje de avertizare şi cu recomandări
preventive, destinate participanţilor la traficul rutier, pe tronsoanele de drum
unde se înregistrează frecvent accidente.

75