Ştiinţele Comportamentului Uman

-modulul psihosocial-

LP 1
COMPORTAMENTUL UMAN
– un complex biopsihosocial cu implicaţii
în prezervarea sau alterarea sănătăţii

1
 Comportamentul

Definiţii:
• activitatea unui organism în interacţiune cu mediul
înconjurător fizic/ socio-cultural

• totalitatea reacţiilor pe care le exprimă o fiinţă vie faţă

de incitaţiile din mediu

• latura vizibilă și coerentă a personalităţii

2
Relatia personalitate comportament

• personalitate  comportament

ex. - temperament (coleric, sanguinic, melancolic, flegmatic)

- introvert vs extrovert

• comportament  personalitate

ex. familiile disfuncţionale copilul obligat să adopte

un anumit comportament

3
 Procese psihice implicate în modularea
comportamentului

• procese cognitive:
- informaţii din mediu şi asamblarea lor în mod coerent
- ajută să ne automatizăm comportamentul în situaţii simple de
viaţă, cu care ne-am mai întâlnit
- sunt restructurabile prin experienţă (învăţăm din experienţă)

-perturbarea proc. cognitive:

-ex.: structuri cognitive rigide
-tulburarea obsesiv-compulsivă
-tulburarea de tip paranoid
-schizofrenie

4
• procese afective (emoţii, sentimente)
-contribuie la iniţierea, menţinerea, modularea comportamentului

- ex. -sd maniacal - euforie comportament hiperactiv, necontrolat

-inversiune afectivă - ostilitate faţă de pers pe care înainte le-a iubit
-anestezie afectivă (depresie) - retragerea socială,
-dependenţa de subst (dorinţa de a retrăi plăcerea-craving şi dorinţa
de a evita sd abstinenţă)  comportament de procurare a subst
• procese motivaţionale
-iniţierea şi susţinerea pe termen lung a comportamentului
-orientarea către satisfacerea unei trebuinţe

• procese voliţionale (voinţa – energia psihică pt a îndeplini un scop

-ex: in depresie :abulie - lipsă de iniţiativă, incapacitatea de a acţiona

5
 Orientări teoretice asupra comportamentului

• Modelul psihodinamic
=comportamentul ca rezultat al conflictului dintre
instanţele psihismului (Sine, Eu, Supraeu)

-!!! mecanismele de apărare (defensive)

refulare
sublimare
regresie

Comportamentul poate fi: spontan/ controlat ;

flexibil/ rigid

6
• Modelul behaviorist
= comportamentul ca rezultat al ȋnvăţării
• Behaviorism clasic: orice comportament poate fi învăţat
Pavlov - condiţionarea clasică (comportament reflex)
[Link] – 1920 The Little Albert experiment

• Neobehaviorism
E. Thorndike
Legea efectului- efectele unei acţiuni au un rol important în
dezvoltarea unei viitoare acţiuni,
- există tendinţa de repetare a comportamentelor care duc
la un rezultat satisfăcător.
B.F. Skinner - condiţionarea operantă
-actiunea nu este determinata de un stimul anterior
ci de anticiparea rezultatului

7
• condiţionarea clasică (învăţarea prin asocierea stimulilor)
 asocierea unui stimul cu o recompensă duce la permanentizarea
reacţiei la stimulul respectiv, iar cu o pedeapsă – la stingerea acesteia.

• condiţionarea operantă (învăţarea rezultată din asocierea între

comportamente și consecinţe)
 stimulul este ȋnsuşi comportamentul,
acesta poate atrage o recompensă sau o pedeapsă.
Fixarea ȋn timp a unui comportament depinde de consistenţa
recompensei/ pedepsei

Comportamentele ce duc la rezultate: -favorabile – vor fi repetate

-nefavorabile – vor fi evitate
Comportamentul poate fi modulat prin:
recompensă sau pedeapsă

8
• Teorii socio-culturale
-Comportamentul
-ca rezultat al învăţării sociale
-modelat de factori socio-culturali

- există un “comportament de bază”, la toţi membrii unei societăţi

- în primii ani, sub presiunea familiei şi a factorilor educaţionali
-“comportamentul de bază” –explicat prin:
-modalit asemănătoare de a gândi/ înţelege realitatea
-credinţe, ritualuri, mituri comune
-strategii de apărare comune

9
 Comportamentul normal și patologic

- Criteriul cantitativ/ statistic

- Criteriul socio-cultural

Criterii normalitate:
• flexibilitate (omul se poate adapta contextului în care trăiește)
• autoreglare (învăţare din experienţa proprie și a altora)
• adecvare la norma socială (nu trăim singuri)

10
Ştiinţele comportamentului uman
-modulul psihosocial-

Ştiinţele comportamentului uman

-modulul psihosocial-

LP 2
BAZELE BIOLOGICE ALE
COMPORTAMENTULUI UMAN

1
 • Bazele neuroanatomice şi
neurofiziologice ale
comportamentului
BAZELE BIOLOGICE ALE • Influenţele genetice asupra
COMPORTAMENTULUI unor trăsături de comportament
sau boli psihice
 Există o mare diversitate a
structurilor anatomice şi a
proceselor fiziologice cerebrale
implicate în comportament:
• activitatea neuronilor din SNC
cu funcţii motorii
• structuri nervoase cu
Bazele
rol în afectivitate
neuroanatomice şi (sistemul limbic,
neurofiziologice ale paleocortex)
comportamentului rol integrativ
vegetativ
(hipotalamus)
rol volitiv
(paleocortex, lob
frontal)
 Cerebel
•contracţiile musculare, tonusul postural cu
contracţiile musculare automate, semiautomate
şi voluntare
Talamus
• intervine în afectivitate
Rolul • releu în căile senzitive care merg spre cortex
structurilor Hipotalamus
• intervine în comportamentele alimentar,
anatomice hidric, sexual, afectiv
• reglează comportamentul afectiv-emoţional
cerebrale în • leziuni la acest nivel manie, melancolie,
diferite delir
• tumori la nivelul hipotalamusului la copii sub
comportamente 2 ani  comportament vesel inadecvat
• implicat în răspusurile la stres de tip fugă
(hipotalamus ant) sau luptă (nc
ventromedial) – considerate ca răspunsuri
de autoconservare
• implicat în secreţia de endorfine
 • Sistemul limbic:
Hipocamp
-rol în memoria afectivă şi în modularea emoţiilor
-leziuni la acest nivel  amnezie anterogradă (a
evenimentelor recente, in boala Alzheimer)
Amigdala
-în comportamentele alimentar, sexual, în copingul
emoţional şi în stările emoţionale complexe
Rolul -leziuni bilaterale  scad comportamentul agresiv, de atac
structurilor ablaţia uni/bilaterală a nc amigdalian  reduce
anatomice comportam agresiv
• Lobul frontal
cerebrale în - prin intermediul său sunt aduse la nivel conştient
diferite comportamentele instinctive şi emoţiile
-sediul personalităţii şi al gândirii
comportamente -asigură integrarea superioară a emoţiilor şi motivaţiilor
- leziuni la acest nivel  tulb gândire, memorie, afective,
tulb de limbaj (afazia Broca-dificultate în formularea
cuvintelor)
• Lobul temporal
– leziuni la acest nivel  tulb de memorie, afective, tulb
de limbaj (afazia Wernicke – afectarea înţelegerii
cuvintelor)
•Emisferele cerebrale (EC)
 lateralizare (o funcţie psihocomport nu e egal distribuită între EC)
ipoteza complementarităţii - EC interacţ şi se completează reciproc în
integrarea şi realizarea unităţii de ansamblu a sist comportamental;
scindarea celor 2 EC destrămarea unităţii activităţii psihice

SINDR DECONECTARE
 experimentul Sperry (1968) –
COMISUROTOMIE la bolnavii epileptici ;
postoperator - fără crize epilepsie, fără
modificări ale personalităţii, inteligenţei 
cele 2 EC par să funcţioneze independent, ca
2 creiere separate
 postoperator pacienţii au fost supuşi unor
exp citire, scriere
 ob în câmp viz dr EC stgPacientul
descrie ob prin vorbire
 ob în câmp viz stgEC dr Pacientul
nu poate descrie obiectul văzut, dar îl
recunoaşte, îl poate alege
 Bazele neuroanatomice şi neurofiziologice ale
comportamentului
Comportamentul în stări emoţionale
• emoţiile iniţiază comportamente:
imediate (reacţia de tip „fugă sau luptă”)
pe termen lung
(ex. sindrom de stres post-traumatic)
• ariile asociative (temporo-occipitale, lobul
prefrontal, sistemul limbic, amigdala, hipocampul, etc) sunt implicate în memoria
afectivă, care stă la baza multor reacţii comportamentale
• emoţiile pot determina comportamente :
 pozitive („stenice”) – ca emoţii de plăcere, bucurie, etc. asociate cu căutarea şi
menţinerea excitantului respectiv
 negative („astenice”) -ca emoţii neplăcute, tristeţe, frică, furie, agresivitate şi
care presupun îndepărtarea sau evitarea excitantutului respectiv
 indiferente
COMPORTAMENTUL ALIMENTAR
Hipotalamusul= rol central

aria hipotalamică laterală

stimularesenzaţie de foame, apetit crescut, pe termen lung-obezitate
distrugere absenţa senzaţiei de foame, anorexie, iar pe termen mai lung-
caşexie, moarte
nucleul ventromedial din aria hipotalamică medială – centru al saţietăţii
-stimulat de creşterea rezervelor metabolice ale organismului oprirea
ingestiei de alimente
-afectarea (traumatică/ chirurgicală) a centrului saţietăţii supraalimentaţie
(binge disorder) obezitate

Sistemul limbic
• septumul şi amigdala – conotaţiile emoţionale ale unui aliment
• hipocampul – implicat în memorizarea gustului unui aliment
COMPORTAMENTUL SEXUAL

Are la bază satisfacerea motivaţiei sexuale (cu origine în sistemul limbic).

Structurile implicate:
porţiunea septală a fasciculului median al creierului anterior
• aici este localizat „sistemul de recompensare”
• este stimulată de procese psihice senzoriale şi
comportamentale declanşate de vederea persoanei iubite,
mirosul, atingerea, conversaţia  creează o încărcătură
emoţională deosebită ce culminează cu actul sexual
lobii occipital, frontal, temporal
amigdala (cu rol şi în comportamentul emoţional)
hipotalamusul (unde se realizează integrarea între componenta nervoasă şi
cea endocrină)
măduva sacrată (unde se închide arcul reflex al actului sexual)
 Plasticitate
• Creierul este maleabil şi educabil în timpul primilor ani de viaţă.
Capacitatea de schimbare este cunoscută sub denumirea de
plasticitate.
• În anumite limite, sistemul nervos poate fi modificat şi perfecţionat de
către experienţa acumulată pe parcursul mai multor ani, iar creierul
poate fi antrenat pentru a reînvăţa şi imita învăţarea anterioară, care
poate s-a pierdut în urma unui accident sau alt traumatism cerebral.
• Modificările la nivel cerebral au loc nu numai la organismele tinere,
dar şi la cele îmbătrânite.
• Odată cu înaintarea în vârstă, SNC funcţionează diferit, iar uneori nu
chiar atât de bine ca până atunci. Se produce scăderea numărului de
neuroni şi de receptori, iar sarcinile de învăţare devin mai dificile.
• Sunt importante:
 dezvoltarea structurilor neuronale are loc prin extinderea
utilizării structurilor respective
 plasarea individului în mediu complex, îmbogăţit
 s-au descoperit substanţe (nimodipina) care pot facilita
învăţarea la şobolanii în vârstă
 la persoanele cu leziuni cerebrale se poate produce o
reorganizare corticală
 Bazele neurochimice ale comportamentului
Neuromediatorii
• = substanţe care realizează transmiterea informaţiei nervoase între neuroni şi de la neuron
la fibra musculară striată sau netedă sau la o celulă din structura unei glande
• sunt implicaţi în comportament cu rol de a inhiba sau stimula comportamentul sau
specifici unui anumit tip de comportament
Clasificare:
• neuromediatori cu moleculă mică
acetilcolină
amine biogene (dopamină, (nor)adrenalină, serotonină, histamină)
aminoacizi (GABA, glicină, glutamat)
• peptide neuroactive
hormoni secretaţi de hipotalamus (TRH, GnRH, somatostatină, CRH, STH-RH)
hormonii neurohipofizei (vasopresină, oxitocină)
peptide pituitare
peptide gastointestinale
neuromediatori cardiaci
alţi neuromediatori (angiotensină II, bradikinină, peptidele somnului, calcitonină,
neurokinină)
 Influenţele genetice asupra unor trăsături de comportament
sau boli psihice
Agresivitatea
• poate fi înnăscută şi reactivă (capatata prin educatie)
• frecvent asociata cu impulsivitate, toleranta scazuta la frustrare
• există o contribuţie ereditară – s-a evidenţiat o genă (Pet1-ETS) ce codifică
sinteza serotoninei
• (deficit Pet1-ETS funcţionare nesatisfăcătoare a sistemului serotoninergic
 predispoziţie spre anxietate şi comportament agresiv)

Inteligenţa emoţională = capacitatea de a percepe şi exprima emoţii, de a

asimila emoţiile în gânduri, de a face faţă emoţiilor şi de a le regla în funcţie de sine şi
de ceilalţi
 Cuprinde elementele:
 cunoaşterea emoţiilor personale
 gestionarea emoţiilor
 direcţionarea emoţiilor către scop
 empatia
 capacitatea de a construi relaţii interpersonale pozitive
 starea de bine personal
Inteligenţa vs. retardul mental
Inteligenţa are determinism dublu (Leta Hollingworth, 1926):
o ereditar
o sub acţiunea factorilor educaţionali şi de mediu

Retardul mental –definit ca:

•funcţionare intelectuală generală sub medie
2
•restricţii semnificative în funcţia adaptativă în cel puţin din domeniile comunicare,
autoîngrijire, viaţă de familie, aptitudini sociale, autoconducere, aptitudini şcolare, ocupaţie,
timp liber, sănătate, securitate
• cu debut înaintea vârstei de 18 ani

Relaţia ereditate –stimul din mediu este

fundamentala pentru dezvoltarea psihica a
individului
 Indivizii mai inteligenţi sunt mai activi în
selectarea mediilor în care trăiesc sau îşi
desfăşoară activitatea
 Vizeaza folosirea optima a resurselor native
Condiţii genetice asociate cu retardul mental:

• sindrom Down (trisomia 21) –deficit intelectual

• sindrom Klinefelter (cr X suplimentar la bărbat) – deficit
intelectual, dificultăţi de învăţare şi vorbire
• sindrom Turner (absenţa unui cr X la femeie) –dificultăţi de
învăţare, tulburări de comportament
• sindrom Prader-Willi (deleţii ale unor gene de pe cr. 15) –
deficit intelectual, dificultăţi de învăţare, tulburări dealimentaţie, hiperfagie,
tulburări de comportament (crize de nervi, încăpăţânare)
• sindrom de X fragil –tulburări de învăţare, comunicare, socializare,
hiperactivitate, nelinişte, comportament impulsiv, dezvoltare autistic-like
 Metodele genetice
• Metoda studiului gemenilor monozigoţi (identici în proporţie de 100%) şi dizigoţi
(identici în proporţie de 50%)
-limite:
onumăr de subiecţi mic
onu oferă o estimare precisă a raportului genetică-mediu în apariţia
unui comportament

• Metoda adopţiei
-se bazează pe adoptarea copiilor mici, departe de familia biologică,
-rol – evidenţierea comparativă a efectelor geneticii şi ale mediului
-pot exista mai multe variante:
varianta adoptorilor (demers retrospectiv)
varianta adoptaţilor (demers prospectiv)
metoda încrucişării (cross-fostering) - combinaţia celor 2 variante de mai sus
• se compară copii adoptaţi cu părinţi adoptivi sănătoşi şi părinţi naturali
bolnavi cu copii adoptaţi cu părinţi adoptivi bolnavi şi părinţi naturali
sănătoşi
• incidenţa bolii mai mare la primul lot de copii = evidentierea factorului
genetic
 Implicaţiile etice ale studiilor genetice

EUGENIE şi orientări derivate (selecţia naturală poate fi accelarată şi

îmbunătăţită prin intervenţia umană conştientă)
Sfatul genetic
• efectele în plan psihologic ale testelor genetice modul de aplicare a
informaţiilor în selecţia unor trăsături comportamentale
• consilierea genetică a cuplurilor cu boli ereditare în vederea
planificării familiale
Investigaţii genetice la nivel populaţional
încurajarea acestora cu scopul depistării markerilor tipici pentru
unele boli versus riscul de discriminare a unor persoane
obligativitatea acordului scris (consimtamant informat) al
pacientului/ tutorelui
 Contribuţia geneticii în bolile psihice

• Orice fenotip (P= PHENOTYPE) rezulta din interactiunea unui genotip (G)
cu mediul (E= ENVIRONMENT)
P= G+E

• O trasatura este determinata de mai multe gene cu efect aditiv, situate

in loci diferiti => se spune ca trasatura este poligenica

• Trasatura este determinata de mai multe gene aditive si de factori de

mediu, se spune ca transmisia trasaturii este multifactoriala.
Tulburarea bipolară
• Tulburare cu caracter familial
• gene de pe comozomii 5, 11 si X ce par a fi implicate în apariţia tulburării
bipolare (comune cu genele implicate în apariţia schizofreniei)

Arii cerebrale implicate:

1 parinte Tulb. Bipolara I
• sistem limbic, – risc de 25% pentru o tulburare de dispozitie
• hipotalamus, la copil
• ganglionii bazali Ambii parinti cu Tulb. Bipolara I
– risc de 50-75 %
1 geaman Tulb. Bipolara I
- 33-90% risc pentru celalalt geaman MZ
- 10-25% pentru gemenii DZ
Schizofrenia
 Tulburare psihotica, in cadrul careia sunt influentate gandirea, emotiile,
comportamentul si functionarea sociala si ocupationala, deficite in autoingrijire si in
relationarea interpersonala
 background-ul genetic =>-agregarea familială a bolii
 vulnerabilitate crescută de apariţie a bolii, în funcţie de gradul de rudenie cu
persoana bolnavă
 Transmitere poligenica – sustinuta pe baza COSANGUINITATII, studiilor de ADOPTIE,
etc

Populatia Prevalenta

Populatia generala 1%

Rude grad I 10-12%

Copii cu ambii parinti bolnavi de schizofrenie 40%

Gemeni DZ 12-15%

Gemeni MZ 45-50%
 halucinatii, delir, incoerenta, etc
Dopamina limbica 
dezorganizarea, aplatizare afectiva, avolitie
Dopamina frontala
modificarea dispozitiei, impulsivitate
Modificarea secr . serotonina hipersenzorialitate

NA 

27
 Genetica - …- Simptom

Structuri CIRCUITE 5HT

GENE NE CLINICA
proteice NEURONALE
DA

Terapii viitoare
Terapie si Tratament
 Bibliografie : [Link]-Velea (2010). Ştiinţele comportamentului uman –Aplicaţii în medicină, Editura Trei, pag
81-131
Ştiinţele comportamentului uman
-modulul psihosocial-

Ştiinţele comportamentului uman

-modulul psihosocial-

LP 3
BAZELE PSIHOSOCIALE ALE
COMPORTAMENTULUI

1
 VARIABILE CARE INFLUENTEAZA
COMPORTAMENTUL
• FACTORI Individuali
• Biologici – gen, varsta, rasa
• Psihologici – nivel educational, tip de personalitate
• FACTORI Contextuali
• Socio-economici – status socio-economic, nivel de
dezvoltare al societatii
• Politici – nivel de libertate, obligatii sociale, politici publice
• Culturali – norme si valori culturale
FACTORI BIOLOGICI-APARTENENTA
LA GEN
• DIFERENTELE BIOLOGICE INTRE SEXE INFLUENTEAZA COMPORTAMENTUL PE
TERMEN LUNG
• Caracteristici legate de neurodezvoltare

• Diferente in dezvoltarea functiilor emisferei stangi - sexul feminin

• Limbaj expresiv
• Comunicare verbal si non-verbala
• Sintaxa frazei
• Diferente in dezvoltarea functiilor emisferei drepte - sexul masculin
• Asamblare de imagini
• Design
FACTORI BIOLOGICI-APARTENENTA
LA GEN
• Caracteristici legate de dezvoltarea somatica
• Tesut muscular si osos – mai bine reprezentat la sexul masculin
• Tesut adipos – are alta repartizare la sexul feminine / masculine
– ( tip ginoid pt. femei / tip androgin [Link])

• Caracteristici legate de Raspunsul la stress

• BARBATII-reactioneaza la stress prin secretii mai crescute de

hormoni, crestere colesterol, crestere tensionala

• CARACTERISTICI FUNCTIE DE HORMONII SEXUALI
– [Link]- scad tendinta de coagulare, scad colesterolul-asigura o
protectie cardio-vasculara pana la menopauza
– [Link]-creste agregarea plachetara-explica incidenta mai mare a
bolilor CV. La barbati
 APARTENENTA LA GEN
• Apartenenta de gen
• reprezinta interiorizarea masculinitatii sau feminitatii, in concordanta cu sexul
biologic

• se dezvolta pana la 18 luni si ramane stabila

• variaza in functie de factori biologici si psihologici – familia,grupul,norme culturale

• Motivatie si scopuri
• femeile-mai constiente de valoarea sanatatii si imaginea corporala
• barbatii- inclinati catre sport dar si catre comportamente nesanogenice
• Aderenta la tipare comportamentale – in functie de mediul social,
cultural,educational
 PROCESE CULTURALE SI SOCIALE

• Conditiile de munca-barbatii-munci mai grele, nivel de stress ,ai ridicat

• -femeile-dubla solicitare: serviciu si casa

• Valorile socio-culturale

• – obligatiile si drepturile sociale ale femeilor si barbatilor s-au

• modificat in timp-emanciparea femeii, mai independente

• - femeile-au imprumutat comportamente nocive(tutun,alcool)

 VARSTA SI COMPORTAMENTUL
Stadiile dezvoltarii psihosociale (Erikson 1968)
• Sugarul ( 0-1 an) - vulnerabilitate emotionala-atasament mama
-tulburarea de atasament-intarzie [Link]-emotionala a
copilului si favorizeaza aparitia [Link] la copil si adult
-vulnerabilitate fizica fata de boala- anticorpi( ---)

COPIlaria (1-6 ani)- incepe autonomia-deplasare bipeda,comunicare, achizitii,

abilitati

-” opozitionismul fiziologic”, negativism 3-5 ani

-gradinita-dificultati de adaptare, enuresis,insomnie
-anxietate de separare
Importanta mediului familial-calitatea interactiunii parinte-copil
NANISMUL PSIHOSOCIAL
-TULB. DECOMPORTAMENT,INVATARE,DEPRESIE,ANXIETATE
-EX. ASTMUL BRONSIC-ASOCIAT CU ANXIETATE SI DEPRESIE LA COPII
-ALTE MANIFESTARI :ENUREZIS,INSOMNII,ANOREXIE,PESIMISM
 Tipuri de atasament Ainsworth et al. (1971, 1978)

• Atasamentul sigur - copilul are incredere in parinti si in

faptul ca acestia ii pot acorda ajutor atunci cand este
nevoie => robustete

• Atasamentul anxios - copilul nu este sigur ca poate

primi ajutor de la parinti daca este necesar =>
predispozitie catre depresie si autoinstrainare.

• Atasamentul evitant - copilul se asteapta la o reactie

ostila din partea parintelui sau la respingere => izolare
sau mentinerea unor relatii formale, in conditii de
siguranta (pozitii de dominare).
STADIILE DEZVOLTARII PSIHO-SOCIALE-
ERIKSON 1968
• SCOLARUL-6-12ani

• – influenta dominanta este reprezentata de parinti si scoala

• => sarguinta-inferioritate.
• Inceputul formarii academice =>
• Dezvoltare psiho-emotionala -> controlul impulsurilor, competitivitate,
concentrare, efort sustinut
• Dezvoltare somatica -> nevoi fiziologice, rezistenta fizica la efort si boli
• Dezvoltarea cognitiva
STADIILE DEZVOLTARII PSIHO-SOCIALE-
ERIKSON 1968
ADOLESCENTUL-(13-18ani)
– influenta dominanta este reprezentata de persoanele de
aceeasi varsta
• Dezvoltare somatica accelerata-
• Maturizarea proceselor cognitive si afective-consolidarea
identitatii
• Obiective vocationale, comportamente sanogenice,
standarde morale
• Separarea de parinti
• Conflicte [Link] vs. independenta
 STADIILE DEZVOLTARII PSIHO-SOCIALE-
ERIKSON 1968
ADULTUL TANAR ( 20-40 ani )-formarea cuplului-familiei
– influenta dominanta este reprezentata de partener =>
intimitate-izolare.
• Rol profesional –servici, acasa-copii neglijati-supraresponsabilizati
- copiii hiperprotejati- viitori candidati la
[Link] Pan
• Formarea cuplului => conflict –genarat de o implicare profesionala
exagerata si neglijarea atributiei in familie
• Atitudine fata de boala -> optimism
 STADIILE DEZVOLTARII PSIHO-SOCIALE-
ERIKSON 1968

ADULTUL DE VARSTA MIJLOCIE (45-64ani )

– influenta dominanta este reprezentata de familie, societate-

-constrangeri socio-profesionale ( grija fata de copii,batrani )

• Criza varstei mijlocii-

• Semnele imbatranirii fizice- menopauza, andropauza, anxietate,

scaderea libidoului

• Creste incidenta bolilor cronice-urmare a stilului de viata din tinerente

 STADIILE DEZVOLTARII PSIHO-SOCIALE-
ERIKSON 1968
VARSTNICUL –peste 65 ani

• influenta dominanta este reprezentata de imaginea de

sine

• => implinire-disperare.
• Declin fizic – aparitia patologiei-boli cronice
• Declin cognitive -> afectarea activitatii profesionale-
pensionarea-reorganizarea activitatilor, anturaj,
• Modificarea suportului social-disparitia celor dragi
FACTORI INDIVIDUALI-PSIHOLOGICI

• Nivelul de instruire
• Dezvoltarea si intelegerea comportamentelor sanogenice si de risc
• Intelegerea recomandarilor medicale
• Complianta la tratament

• Tipul de personalitate
• Temperamentul – mostenit
• Caracterul – se educa si se slefuieste
• Comportamente sanogenice – Modelul Big Five – caracter agreabil,
constiinciozitatea, extraversiune, deschidere,nevrozism
 FACTORI CONTEXTUALI
• Status socio-economic individual-GLOBAL
• Nivelul de educatie generala si sanitara-comportamentul sanogenetic-
proportional cu statusul socio-econ.
• Preventia primara => afectare cognitiva
• Comportamente de risc-frecvente la persoanele paupere
• Comportament in fata bolii si a tratamentului-
• Politici sociale
• Educationale-obligativitatea scolarizarii
• De preventie [Link] obligatorii
• Conditii de viata
• Determinanti culturali
• Norme si valori ale societatii
• Educatia privind comportamente sanogenice sau de risc-profilaxie primara
• Intelegerea riscului la imbolnavire
• Adresabilitatea la medic
• Atitudinea fata de corpul medical si fata de tratament
• Influenta mediului online(+, -), implicatii in comunicare
Ştiinţele comportamentului uman
-modulul psihosocial-

Ştiinţele comportamentului uman

-modulul psihosocial-

LP 4
METODE DE STUDIU
ALE COMPORTAMENTULUI

1
OBSERVATIA
Definitie-contemplarea intentionata si inregistrarea comportamentului unei
persoane si a contextului situational
FORME DE OBSERVATIE
-STIINTIFICA-sistematica-ofera info relevante
-porneste de la o ipoteza
-EMPIRICA-nesistematizata- poate constitui un [Link] plecare
pt. ipoteza
-intamplatoare-utila [Link]
- DIRECTA-poate influenta comportamentul celor observati
-INDIRECTA-prin geamuri, oglinzi,cu vedere unilaterala sa TV
circuit inchis
-CU [Link]-observator present dar ignorat de grup
-PARTICIPATIVA-observatorul participa la activitatea grupului
-PASIVA-observatorul nu e implicat direct in activitate
OBSERVATIA
ETAPELE OBSERVATIEI
PREGATIREA-scop,obiectiv,caracteristici,comportamentul observant,protocol
de observatie,reguli de observatie
REALIZAREA-cu sau fara ipoteze de lucru
INTERPRETAREA-ETAPA 1-speculatii
-ETAPA 2-interpretarea propriu-zisa
AVANTAJELE OBSERVATIEI
-costuri mici-adica nimic
-spontaneitatea subiectului
-genereaza ipoteze de cercetare
DEZAVANTAJELE OBSERVATIEI
-observatorul nu detine monopolul
-subiectivitatea-obsevatia nu are relevanta statistica
-nu este retrospectiv-nu se poate aplica in studiul unui comportament care are
consecinte ireversibile(comportament violent, suicide)
INTERVIUL
-Se desfasoara fata-n fata cercetator-subiect
-Intrebari standardizate
-Poate fi integrat in ANAMNEZA
-Medicul afla info despre -acuzele, simptomele pacientului
-comportamente nocive,stare emotionala,factori stresanti

ETAPE
-Introducere
-Construirea relatiei
-Evaluare
-Stabilirea credibilitatii si autenticitatii informatiilor
-Obtinerea informatiilor-intrebari deschise,inchise cu raspuns multiplu
-elaborare, clarificare
-ascultare participative
-instrumente adecvate
-Incheierea
 TIPURI DE INTERVIU
INTERVIU STRUCTURAT
-intrebari ”INCHISE”-se aplica in situatii de urgenta
-orienteaza rapid spre diagnostic
INTERVIU SEMISTRUCTURAT
-intrebari ”DESCHISE”-aplicat in boli cornice
-pacienti cu echilibru emotional fragil
-personalizat
-permite catharsisul emotional
-favorizeaza complianta
INTERVIUL STRUCTURAT
AVANTAJE-info precise in timp scurt
-independente de calitatea si dispozitia
evaluatorului(protocol bine stabilit)
-standardizat –raspunsurile sunt cuantificabile
-usor de replicat si la loturi mai mari
-subiectul are impresia ca poate controla interviul
DEZAVANTAJE-nu ofera catharsis emotional=frustrant
-usor de deturnat de un subiect necooperant
-medicul decide subiectele importante fara sa tina
seama de raspuns
-validitate redusa-daca intrebarile nu sunt
representative
-creaza asimetrie a relatiei medic-pacient
INTERVIUL SEMISTRUCTURAT

AVANTAJE
-faciliteaza autodezvaluirea-catharsisul emotional
-adaptat pacientului-permite nuante
-previne etichetarea apriori a unor chestiuni ca fiind neimportante
-favorizeaza abordarea unor subiecte complexe
-favorizeaza o relatie buna medic-pacient
DEZAVANTAJE
-interviul depinde de abilitatea medicului
-info obtinute nu pot fi preluctrate statistic
-este cronofag=consummator de timp
-medicul poate influenta raspunsul pacientului
-greu de standardizat si repetat [Link] intrebarile se nasc ad-hoc
INTERVIUL
AVANTAJE
-interviul este mai obiectiv decat observatia
-este integrat in anamneza
-obtine date despre starea somatica si psihologica a pacientului
-util in aprecierea comportamentului pacientului
-are costuri mici
DEZAVANTAJE
-raspunsurile pot fi anticipate
-persoana intervievata poate manipula rezultatele in folosul sau
EXPERIMENTUL
Experimentul -este metoda prin care un comportament poate fi –provocat
-controlat
-manipulat
-permite stabilirea unor legaturi intre variabilele studiate
- este cea mai buna metoda de identificare a relatiei cauzale

Experimente -de laborator-observa subiectii in conditii create artificial

- naturale-observa subiectii si comportamentul in condititii
obisnuite de viata

Exista 2 tipuri de variabile

-independente-cercetatorul le influenteaza direct si intentionat
-dependente-se modifica sub actiunea influentarii variabilelor
independente
EXPERIMENTUL
• ETAPELE EXPERIMENTULUI
-formularea unei ipoteze
-definirea variabilelor independente / dependente
-identificarea participantilor-consimtamantul informat
-design-ul experimentului – metode de lucru,character descriptive sau
cauza-effect
-desfasurarea experimentului
-evaluarea / interpretarea rezultatelor
-implementarea rezultatelor
-redefinirea ipotezelor initiale-daca este cazul
• ASPECTE IMPORTANTE
-auto-implinirea profetiei –self-fulfilling prophecy- crearea unei
situatii care va conduce la obtinerea unor rezultate asteptate/
dorite
-”Efectul Hawthorne”-tendinta oamenilor de a-si modifica
comportamentul cand stiu ca sunt observati
TESTELE PSIHOLOGICE
-probe psihologice standardizate
-masoara, evalueaza si descriu –trasaturi de personalitate
-stari emotionale
-stari comportamentale
-abilitati, aptitudini
CLASIFICARE
-TIP CHESTIONAR-(inventariere)– de personalitate –set de intrebari cu raspuns preformat
DA / NU sau ADEVARAT / FALS
-de inteligenta
Caracteristici-Exprimarea este cantitativa, cuantificabila, are o scala de incadrare
-Interpretare standardizata
- Timp redus de analiza
Exemple : MMPI (Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota)
FPI ( Inventarul de personalitate Freiburg)
-TESTE PROIECTIVE -folosesc stimuli avand caracter vag, nestructurati
- prin raspunsuri pacientii isi exteriorizeaza personalitatea, gandurile,
dorintele inconstiente
TESTELE PROIECTIVE
• Exprimarea rezultatelor se face calitativ
• Nu se poate aprecia sinceritatea subiectului
• Raspunsuri libere sau exprimate prin imagine, sunet
• Timpul necesar pentru rezolvarea testului este redus
• Timpul necesar pentru interpretare mare
• Interpretarea este complexa
• Nu exista posibilitate de comparare intre subiecti, dar se pot face
comparatii intre testari diferite ale aceluias subiect

• Exemple
• Testul Rorschach (testul petelor de cerneala)
• Testul arborelui (testul Koch)
• Testul DAP – testul Desenul Omului
• Desenul familiei
Testul Rorschach
TESTUL KOCH
Testul DAP – deseneaza o persoana
DESENUL FAMILIEI
PARAMETRII TESTELOR PSIHOLOGICE

FIDELITATEA-reflecta gradul in care diferentele individuale care

apar in scor se datoreaza unor diferente reale sau intamplatoare
-verificarea se face readministrand testul dupa o
perioada de timp aceleiasi persoane si verificarea raspunsurilor
VALIDITATE=gradul in care testul masoara ceea ce si-a propus
-validitate de continut
-validitate predictive-masura in care rezultatul testului
poate prezice un comportament viitor
SENSIBILITATE-masoara finetea
STANDARDIZAREA-aceleasi conditii [Link] subiectii
-scor standardizat
-proceduri standard
ANCHETA
-Vizeaza recoltarea unor informatii privind comportamentele
stabile prezente intr-un grup
-Se utilizeaza- CHESTIONARE / INTERVIU fata-n fata
• Administrare chestionar
• Interviu structurat / semistructurat
AVANTAJE
-costuri reduse
-constituirea simpla a lotului de studiu
-diagnosticheaza comportamentul de risc
-ofera multe info despre un [Link] de persoane
-rezultatele se exprima statistic
DEZAVANTAJE
Nu permite evaluari calitative
• Nu permite evaluari de finete
• Nu da informatii individuale
STUDIILE DE CAZ
• Definitie: descrierea calitativa a unui fenomen sau comportament care nu poate fi
analizat strict prin metode cantitative, datorita complexitatii si varietatii
• Poate fi folosit pentru generarea de ipoteze
• Studiaza particularitati si fenomene psihologice care nu se preteaza la analize
cantitative sau statistice,fiind complexe si rare
• Au o abordare longitudinala si retrospectiva,
• Construite ca o poveste urmata de o ”morala”
• Fiecare caz este ilustrativ pentru o anumita entitate nosologica
• Poate reprezenta in sine o perspectiva
• Din mai multe studii de caz care au cam aceeasi tema, se selecteaza elemente
commune care pot pune bazele unei noi teorii.
META-ANALIZA
• Definitie: analiza statistica a unui numar de cercetari independente realizate anterior, cu scopul
clarificarii unei ipoteze si a integrarii rezultatelor acestora, care studiaza un fenomen psihologic.

• Se bazeaza pe efectuarea unui inventor (review) systematic si de calitate a literaturii de

specialitate

• Presupune existenta unor etape cronologice-cercetarea sistematica a surselor bibliografice

relevante, evaluarea calitatii lor, a tendintelor posibile si prezentarea concluziilor

• Sunt extrem de importante pentru conturarea stadiului actual de cunoastere a ”temei”

• Utila in stabilirea politicilor de sanitate si a strategiilor de actiune

[Link] compliantei terapeutice in vederea ameliorarii ei, prin identificarea factorilor care o
influenteaza si in acest fel, sugerarea unor directii de interventie prin programe de sanatate
CERCETAREA ETNO-ANTROPOLOGICA
Reprezinta un element esential in cercetarile psihologice, prin prisma
abordarii culturale si transculturale
Stabilesc limitele incadrarii in ceea ce este etichetat pathologic, functie de
cultura-care vizeaza credinte, mentalitati,valori sau mod de a intelege
realitatea
Temenul de meme=unitati de informatie culturala (idei, mode,limbaje,
valori morale si estetice) care se pot propaga intr-o cultura.
Asemenator genelor din genetica, memele se pot replica sau pot suferi
mutatii
Obstacole-durata lunga a cercetarii-luni-ani
-selectarea subiectilor
-necesitatea unor studii multicentrice
-valorificarea rezultatelor-limitata de considerente etice
-bias-uri de ordin teoretic-cercetatorul poate fi influentat de
paradigma teoretica in care a fost format
-bias-uri de ordin personal-deriva din tipul de personalitate al
cercetatorului
Ştiinţele comportamentului uman
-modulul psihosocial-

Ştiinţele comportamentului uman

-modulul psihosocial-

LP 5
COMPORTAMENTE NOCIVE
 • Concepte generale: abuzul de substanţe, dependenţa.

• Consumul de alcool. Modalităţi de evaluare şi abordare

Obiective

psihoterapeutică a alcoolismului.

• Fumatul. Algoritm de abordare a pacienţilor care

intenţionează să renunţe la fumat.

• Consumul de droguri. Abordarea psihoterapeutică a

dependenţilor de drog
CONCEPTE GENERALE
Definiții
• Abuzul de substanță
-este folosirea maladaptativă care perturbă funcționarea individului în
toate aspectele vieții sale (intrapsihice, sociale, profesionale, familiale).
- precipită probleme interpersonale, dar și legale, iar la nivelul corpului
vulnerabilizează pentru producea diverselor boli fizice sau psihice.
• Dependența de substanță
-reflectă nevoia organismului de a se folosi de substanță în mod
permanent, datorită toleranței și/sau pentru a împiedica instalarea
sevrajului.
• Toleranța
-organismul are nevoie de mai multă substanță pentru a obține efectul
dorit, cu alte cuvinte aceeași cantitate de substanța va produce un
efect mai mic.
• Sevrajul
-este sindromul care apare când o persoană dependentă de o
substanță oprește folosirea substanței pentru o perioadă de timp.
4
• Utilizarea nocivă (conform ICD-10) „model de consum de substanță
psihoactivă, ce afectează sănătatea, fie la nivel somatic (ca în cazul
hepatitei după auto-administrarea injectabilă de droguri), fie la nivel
mental (de ex., episoade depresive secundare consumului masiv de
alcool)”
• Intoxicația
Sindrom reversibil specific substanței datorită ingerării recente a
unei substanțe
Modificări comportamentale / psihologice datorate efectelor asupra
dezvoltării SNC după ingestie:
– ex. tulburări de percepție, trezire, atenție, gândire, judecată,
comportament psihomotor și comportament interpersonal
Nu se datorează altei afecțiuni medicale sau tulburărilor mentale
Nu se aplică tutunului
 Tulburarea de uz de substanță (criterii DSM 5)
Un tipar de consum problematic care conduce la suferință sau
disfuncție semnificativă clinic, manifestat prin cel puțin două din
următoarele caracteristici și apărut în decursul unei perioade de 12 luni:
1. Substanța de abuz este deseori consumată în cantități mai mari sau
pentru o perioadă mai lungă de timp decât se intenționa.
[Link] dorește să oprească sau să limiteze consumul de substanță,
sau face eforturi continue, dar lipsite de succes în acest scop.
3. Individul alocă o mare parte din timp pentru activități necesare
procurării, consumului sau recuperării după efectele substanței.
4. Impuls irezistibil (craving), sau dorință intensă/nestăpânită, sau
nevoie urgentă de a consuma substanța.
[Link] recurent de substanță conduce la incapacitatea de a-și
îndeplini obligațiile la locul de muncă, la școală sau acasă.
6. Consumul de substanță este continuat în ciuda problemelor
persistente sau repetate apărute în viața socială sau relațiile
interpersonale, cauzate sau exacerbate de efectele alcoolului.
[Link]ățile importante sociale, profesionale sau recreative sunt
abandonate sau reduse din cauza consumului de substanță.
8. Consum repetat de substanță în situații cu risc de vătămare fizică
(de ex. conducerea automobilului).
9. Consumul de substanță este continuat, deși individul recunoaște că
are o problemă persistentă sau repetată, fizică sau psihologică,
cauzată sau amplificată de alcool.
10. Toleranță, definită de oricare din următoarele elemente:
a. Nevoia de a crește cantitatea de substanță consumată pentru a
obține aceleași efecte sau efectul subiectiv al intoxicației.
b. Scăderea progresivă a efectului la consumul constant al aceleiași
cantități de substanță.
11. Sevraj, manifestat prin oricare din următoarele elemente:
a. Sindrom caracteristic de sevraj la substanță
b. Individul consumă substanța respectivă (sau o substanță cu efect
similar) pentru a reduce sau evita simptomele de sevraj.
Criterii de diagnostic pentru sevraj (DSM –V, 2013)

A. Întreruperea sau reducerea consumului de substanţă, după un consum în

cantităţi mari, abuziv și de durată;
B. Prezenţa a 2 sau mai multe din următoarele simptome, care apar în câteva
ore sau zile de la întreruperea/ reducerea consumului de substanţe:
[Link] vegetativă (transpiraţii, puls arterial > 100 /min);
[Link] mâinilor;
[Link];
[Link]ţă sau vărsături;
[Link]ţii, iluzii vizuale, tactile, auditive;
[Link]ţie psihomotorie;
[Link];
[Link] generalizate tonico-clonice;
[Link]ţă semnificativă clinic sau disfuncţie în domeniul social, profesional,
sau în alte arii de funcţionare.

8
 Etiologie
Factori multipli
 Mecanisme etiopatogenice în dependență
– factori neurobiologici

Activarea sistemului de
recompense la nivel cerebral:
 nn D – aria ventral
tegmentala (VTA)
 NAcc
 Aria frontala
 Amigdala

Sursa: publicatie NIAAA

[Link]
 Factori implicaţi în consumul de substanțe
 Factori psihologici
• Alterarea stării de dispoziție
– Reducerea tensiunii poate fi datorată „miopiei de alcool”
• Utilizatorul își concentrează capacitatea cognitivă redusă prin
consum pe distragerile imediate
• Mai puțină atenție concentrată asupra gândurilor care produc
tensiune
• Efect similar pentru fumat
• Cu toate acestea, alcoolul și nicotina pot crește tensiunea intrapsihică
atunci când nu există distrageri
• Expectațiile legate de efectele substanței
– Persoanele care se așteaptă ca alcoolul să le reducă stresul și
anxietatea sunt predispuse la a bea
– Consumul de alcool și aexpectațiile pozitive se influențează pozitiv
 Factori de personalitate
- Tipul de personalitate dependent ([Link] 15)
– Căutarea de senzații noi, dorința de a avea emoții pozitive
– Anxietate excesivă
 Factori socioculturali
• Societali – alcoolul este cea mai utilizată substanță psihoactivă din lume
– Consum mare în Franța, Spania, Italia, unde consumul este acceptat pe
scară largă.
• Gen – bărbații consumă mai mult alcool decât femeile, dar diferențele sunt
în funcție de țară:
– Israel: Bărbații beau de 3x mai mult decât femeile
– Olanda: Bărbații beau de 1½x mai mult decât femeile
• Disponibilitate
– Uzul de substanță este mai mare în mediile în care este accesibil
• În 2003 consumul de droguri la tinerii cărora li s-a propus consumul
de către dealeri a fost de 35% față de doar 7% din tinerii care nu au
avut contacte cu dealerii de droguri.
• Factorii familiali
– Uzul parental de alcool
– Certuri familiale, probleme psihiatrice în familie în relație cu uzul de
substanță
– Lipsa suportului emoțional din partea părinților crește riscul de uz
de țigări, marijuana și alcool.
– Lipsa supravegherii parentale este în relație cu consumul de
substanță.
• Rețeaua socială
– Influența sau selecție socială?
– Sunt dovezi pentru ambele
• Apropiați cu consum influențează comportamentul de uz de
substanță (influența socială) dar individul are de asemenea
tendința de a-și alege prietenii cu patternuri similiare de
comportament (selecție socială)
• Reclamele, presa
– Țările care au politică de control al reclamelor pentru alcoolau cu
16% mai puțin consum decît țările fără control.
 Caracteristicile tipului de personalitate dependent (APA, 2000)
Implicaţii posibile asupra ȋnsuşirii şi persistenţei consumului de alcool

Caracteristică Implicaţii posibile asupra consumului de alcool

Autostimă redusă, subestimarea Predispoziţia la depresie şȋ folosirea alcoolului ca refugiu
calităţilor şi disponibilităţilor proprii de moment ȋn cadrul acesteia
Nevoie crescută de susţinere, Conformismul sau imitaţia ȋn medii de alcoolici
acceptare şi suport
Sacrificii ȋn vederea obţinerii Iniţierea sau menţinerea consumului, ȋn ciuda antipatiei
aprobării, suportului şi ȋngrijirii personale faţă de alcool
Derobare de la asumarea de Evitarea unei atitudini active de reununţare la consumul de
responsabilităţi alcool, tratarea dependenţei de alcool ca pe o fatalitate

Dificultatea sau incapacitatea de a Pasivitate, asumarea dependenţei ca pe un dat şi a

lua decizii ȋn probleme curente mediului de alcoolici ca fiind unicul posibil
Reducerea sau anularea Neprezentarea sau prezentarea tardivă la medic sau
iniţiativelor psiholog, ȋn vederea tratării consecinţelor abuzului şi/ sau
dependenţei
Toleranţă excesivă asupra Dacă investeşte ca protector un alcoolic va fi incapabil să
persoanei investite ca protector se desprindă de acesta
Limitarea relaţiilor sociale la cei Dificultăţi ȋn renunţarea la mediul de alcoolici şi ȋn
de care sunt dependenţi asumarea unei noi identităţi ȋn raport cu alcoolul, post-
tratament 14
Consecinte medicale
ale adictiei

• AVC
• Cancer
• Boală cardiovasculară
• Boli infecțioase: HIV,
Hepatita B sau C
• Tulburări depresive,
anxioase
 Prevenția tulburării de uz de substanță

• Adesea se adresează adolescenților

• Se utilizează unele sau toate elementele următoare:
– Îmbunătățirea stimei de sine
– Pregătirea competențelor sociale
– Antrenament la rezistența la presiune
– Implicarea părinților în programele școlare
– Etichete de avertizare pe sticlele de alcool
– Educație privind consecințele uzului de alcool
– Testarea la școală sau la locul de muncă pentru folosirea
drogurilor și alcoolului
– Corectarea cognițiilor legate de uz și a așteptărilor
– Inoculare împotriva mesajelor mass-media.
Tratamentul adicției de substanțe

• Detoxifiere (5-21 zile)

• Reabilitare ( termen scurt, 28 zile)
• Tratament rezidential (6-24 luni)
• Medicatie
• Craving, comorbidități fizice si psihice
• Interventie psihologica
• CBT
• Terapie familiala sistemică
• Interviu motivational
• Programe 12 pasi
CONSUMUL DE ALCOOL
 CONSUMUL DE SUBSTANTE
- criterii diagnostic (DSM-5)

• Alcoolul este adesea administrat în cantități mai mari sau pe o perioadă

mai lungă decât a fost destinat.
• Există o dorință persistentă sau eforturi nereușite de reducere sau de
control al consumului de alcool.
• O mare parte a timpului este petrecut în activitățile necesare pentru
obținerea alcoolului, pentru consumul de alcool sau pentru recuperarea
efectelor acestuia.
• Poftă, sau o dorință sau dorință puternică de a folosi alcoolul. CRAVING
• Recurența consumului de alcool duce la neîndeplinirea obligațiilor de rol
major la locul de muncă, la școală sau la domiciliu.
• Utilizarea continuă a alcoolului, în ciuda unor probleme sociale sau
interpersonale persistente sau recurente cauzate sau exacerbate de
efectele alcoolului.
19
Consumul de alcool
• Consum cu risc mic
-la femei: 1 unitate/ zi, max 2 unit/zi, maxim 7 unit/ săpt
- la bărbaţi: 2 unităţi/ zi, max 4 unit/zi, maxim14 unit/ săpt
Unitate de alcool – lichid care conţine o cantitate fixă de
alcool (între 8g și 20g) echivalent cu o bere (330ml) sau
1 pahar vin (125 ml) sau tărie (40 ml)

• Tulburarea consumului de alcool – boală cronică, incapacitatea de a opri

sau controla consumul de alcool în ciuda consecinţelor adverse sociale,
ocupaţionale, legate de sănătate

• Binge drinking – comportament de consum de alcool care duce la o

concentraţie a alcoolului în sânge de 0.08g/dl, cel puţin într-o singură zi din
ultima lună
= 4 unitati alcool consumate de o femeie sau 5 unitati alcool
consumate de un barbat in aproximativ 2 ore

• Băutor mare – individ cu un consum de tip binge drinking mai mult de 5 zile
în ultima lună
20
 Alcoolismul: clasificare din perspectiva tratamentului (Jellinek)

• ALFA (alcoolismul nevrotic sau de stress): individul are o dependență

psihologică de alcool, generată de efectul tranchilizant al acestuia în
situații critice (examene, situații solicitante, etc.). Dependența fizică și
sindromul de abstinență nu sunt instalate în această etapă. Consumul
de alcool este relativ neregulat și circumstanțial;

• BETA (alcoolismul somatic) : prezintă trăsături similare alcoolismului

alfa, cu unele diferențe legate de afectarea somatică datorată consumului
îndelungat: afectare gastrică (esofagită, gastrită, reflux gastro-esofagian,
ciroză) și neurologică (polinevrită), dar nu există dependență fizică sau
sindromul de abstinență;

21
• GAMMA: apare afectarea somatică, dependența fizică și psihică de
alcool și sindromul de abstinență. Persoana poate să reziste câteva zile
fără să consume alcool, dar revine la acesta în pofida faptului că își
dorește să abandoneze acest comportament patogen. Poate fi catalogat
ca toxicomanie, fiind denumit și “psihiatric”;

• DELTA: are aceleeași trăsături ca și tipul gamma, diferența constând în

faptul că nu poate să reziste mai mult de 24 de ore fără să bea.
Prognosticul, în acest caz, este cel mai nefavorabil din punct de vedere
al recuperării somatice și psihologice.

• EPSILON (“dipsomanie”) caracterizat de nevoia imperioasă de a

consuma cantități mari de alcool (uneori 4-8 sticle de vin/ zi), aceste
manifestări durând cu aproximație 7-15 zile sau mai mult uneori, dar
nedepășind o lună. Recăderile pot fi de 1-2 pe an.

22
 Manifestari clinice
• Între 0,06% - 0,09%:
– dezinhibitie comportamentala,
– Afectarea fluentei vorbirii
– Disfunctie motorie
– Confuzie
– Probleme memorie/concentrare
• Peste 0,2%:
– tulburari respiratie
– coma
• Peste 0,3%: pericol de deces
În practica medicală, se pot întâlni și alte consecințe clinice ale
alcoolismului:

• Sindromul de sevraj necomplicat: anxietate, iritabilitate, tulburări

neurovegetative hipertensiune arterială, tahicardie, hipertermie,
greață, vărsătură.
• Beția patologică: datorită unei intoxicații cronice sau a unei
sensibilități toxice la alcool, pot să apară manifestări clinice negative
și ample, chiar la consumul unei cantități insignifiante: violență,
halucinații, faze excitomotorii, delir. Această etapă este urmată de
un somn profund și amnezia episodului. Recidiva poate apărea în
mod frecvent;
• Delirul acut (delirium tremens): manifestarea cea mai agresivă a
sindromului de abstinență la o persoană cronic alcoolică (de tip
delta); se caracterizează prin febră 40-41 C, transpirații, tremor
(flapping tremor), manifestări psihotice cu delir, halucinații (în special
zoomorfe, amenințătoare), atitudine auto sau hetero-agresivă,
tendințe suicidare;
• [Link]
24
• Sindrom Wernicke- Korsakov: tulburare psihiatirica amnestica
persistenta (confuzie onirică, amnezie și confabulare
compensatorie) și prin sindrom neurologic (polinevrită, abolirea /
diminuarea reflexelor osteo-tendinoase, paralizie, hiperestezii algice
și atrofii musculare). Poate evolua rapid spre exitus;

• Encefalopatía Wernicke: la o persoană consumatoare de alcool în

mod cronic, la vârsta de 40-60 de ani, poate apărea, declanșată de
un factor acut (traumatism, boli infecțioase, intervențiii chirurgicale).
Manifestările debutează cu o fază prodromală (anorexie, tulburări
afective, insomnie) urmate de starea encefalopatică propriu-zisă, cu
sindrom psihiatric (apatie, indiferență, confuzie onirică, agitație, sau
somnolență), sindrom ocular (fotofobie, diminuarea acuității vizuale,
mioză cu anizocorie, paralizii ale muschilor oculari), sindrom motor
(hipertonie, diskinezii, semne piramidale), sindrom neurologic
(interesarea nervilor cranieni V, VII și IX). Evoluția se poate ameliora
sub tratament cu Tiamina.
• [Link]
25
 Modalitățile de intervenție psihoterapeutică

• Interviul motivational
-parte a terapiei cognitiv-comportamentale sau ca interventie de sine stătătoare
-[Link]

• Psihoterapia cognitiv-comportamentală
Urmărește o schimbare pozitivă a nivelului cognitiv și comportamental:
- Palierul cognitiv
-este abordat prin tehnicile de schimbare a convingerilor și
ideilor iraționale de genul: “alcoolul imi dă putere” ,“ stressul
meu este învins de alcool”, “alcoolul imi generează fericirea”, etc.
- Palierul comportamental
-este modificat prin înlocuirea automatismelor corelate alcoolului
și a contextelor favorizante consumului cu alternative
atitudinale salutogenetice.
• Hipnoza și relaxarea

-avantaj: terapii care intervin la nivelul inconștientului, ȋnfruntȃnd

rezistențele pacientului
-contruiesc aversiune legată de consumul alcoolului,
-indicate în alcoolismul avansat, sau la persoanele care au un grad
redus de conștientizare a bolii.
-dificultatea acestor terapii constă în efectele reduse în cazul
deteriorării majore a compartimentului cognitiv, deoarece atenția
pacientului nu poate fi canalizată pe mesajele hipnotizatorului și nu
poate intra în transă.
• Alt beneficiu: relaxare și combaterea stressului .
-tehnici utilizate ca modalitate de coping pozitiv  diminuarea
nivelului de stress, acest fapt influenţând indirect şi
consumul de alcool.
27
• Psihoterapia de grup

• grupuri de tip “Alcoolicii Anonimi”,

- obiectiv principal realizarea abstinenței de durată și a reintegrării
sociale.
-varianta clasică propunea 12 pași care urmăreau realizarea
conștientizării că dependența de alcool este o problemă care a scăpat
de sub control și că este nevoie de un ajutor calificat.
- tehnici folosite: modelarea,
decondiționarea.
-avantaje:
-crearea sentimentului de solidaritate;
-facilitarea exprimării, descărcării emoționale (catharsis);
-ȋnsușirea unor strategii de coping, utilizate cu succes de alți
participanți la grup.

28
FUMATUL
 Fumatul

• Factori etiologici particulari:

-factori personalitate/ status mental
-extraversie,
-tulburare cu deficit atenţie/ hiperactivitate,
-tulburare depresivă,
-tulburare anxioasă
-factori de mediu –status socioeconomic ↓
-factori sociodemografici- vârsta, sexul, statusul marital, educaţia
-factori genetici

30
• Efectele negative asupra sănătăţii

• cardiovascular: aritmii, ↑ frecvenţa cardiacă,↑TA

• pulmonar: bronșită cronică, BPOC, cancer
pulmonar
• gastrointestinal: cancer
• sistem nervos: iritabilitate, probleme cu atenţia și
somnul, tulburare anxioasă, depresivă
• imun: ↑susceptibilitatea la infecţii, ↓apărarea
anticanceroasă
• reproductiv (femei): avort spontan, greutate mică
la naștere

31
Implicaţii clinice
- cauza nr 1 de moarte evitabilă
- speranţa de viaţă este mai mică cu 8- 13-15 ani la fumători

•Mortalitatea şi morbididatea - corelate direct proporţional cu numărul

de ţigări fumate şi timpul de expunere

Indicator: pachete pe an = nr pachete/zi x nr ani de fumat

> 20  risc de 95% de a face o boală produsă de fumat
> 40  risc de 99%

(ex: 10 tigari pe zi (1/2 pachet), timp de 40 de ani.

0,5 x 40 = 20 pachete-an)

32
 Modalități de intervenție terapeutică
• Tratamentul farmacologic
-Tratamentul nicotinic substitutiv (NRT- nicotine replacement theory);
- Administrarea de bupropionă și nortriptilină.

• Interviul motivational
- parte a terapiei cognitiv-comportamentale sau de sine stătătoare.
[Link]

• Psihoterapia cognitiv-comportamentală
-vizează modificarea la nivelul:
-palierului cognitiv prin schimbarea modalității de a gândi,
-gândurile negative, iraționale de genul : “țigara mă face să
arăt cool”, “fumatul mă ajută să mă concentrez”, sunt înlocuite treptat
cu gânduri alternative pozitive, dezirabile.
-palierului comportamental prin schimbarea comportamentelor
devenite automatisme (prima țigara “de trezire”, la cafea, la socializare)
• Hipnoza
- facilitează încetarea fumatului;
- are avantajul de a ocoli rezistențele pacientului;
- implică administrarea într-o stare de transă a sugestiilor aversive
privind fumatul și mesaje pozitive, centrate pe încrederea în sine și
dorința de a reuși.

• Terapia de grup
- facilitează: - catharsisul,
- percepția și oferirea mesajului de solidaritate fiecărui
membru al grupului,
- învățarea unor noi strategii de coping, mai eficiente.

34
DROGURI ILICITE
 Opioidele si alte droguri ilicite
• Opioidele sunt substante care acționează asupra sistemului nervos
central.
– Se regăsesc, în afară de droguri ilicite și în medicamente care se
oferă fără prescripție medicală, ceea ce a condus la cea mai
mare incidență a deceselor cauzate de opioide în SUA în ultimii
10 ani, determinând declanșarea unor măsuri excepționale de
combatere a epidemiei de consum de opioide.
– [Link]
• Canabisul este ea mai utilizata substanță ilicită în întreaga lume.
– Efectele dependenței includ tulburări psihice cauzate de
substanță: psihoze, depresie, sindorm amotivațional
– [Link]
 Modalități de intervenție terapeutică
Prevenție
Tratament
• Farmacologic:
- tratament simptomatic în sevraj,
- tratament de substituție pentru opioide - metadonă,
- tratmentul comorbidităților: antidepresive, anxiolitice, ortotimizante
Internare sau tratament ambulatoriu.
• Psihoterapeutic:
– Interviu motivațional
[Link]
– Psihoterapie individuală
– Psihoterapie de grup
– Reabilitare rezidențială
• Exemplu abordare pacient:
– [Link]
Ştiinţele comportamentului uman
-modulul psihosocial-

Ştiinţele comportamentului uman

-modulul psihosocial-

LP 6
COMPORTAMENTE ÎN CIRCUMSTANȚE
CLINICE PROVOCATIVE (1)
Bolile incurabile
 Reacţii la diagnosticul de incurabilitate (Kübler-Ross, 1969)

Negare
Furie, revoltă Negociere Depresie Acceptare
-etapă
temporară
proiecţia amânarea hopelessness
-mecanism
responsabi- inevitabilului, helplessness realistă,
apărare
lităţii izolare nerealistă
 Adaptarea la diagnosticul de boală incurabilă

- natura bolii
- gradul de severitate percepută vs. Stadiul
factori care ţin de boală evolutiv,
- gradul de dizabilitate cauzat de boală
- riscul de recidivă și caracterul imprevizibil
- impactul asupra activităţilor zilnice

- variantele / posibilităţile terapeutice;

factori care ţin de tratament: - balanţa risc-beneficiu şi felul în care
aceasta este percepută subiectiv

3
 variabile biografice:
- vârsta (ridicată acceptare ↑ a bolii  non-CpT,
- sexul (♀-mai responsabile)
- nivelul educaţional (necunoaştere vs
elaborarea scenarii nerealiste);

variabile psihologice:
- trăsăturile personalitate;
factori care ţin de pacient - strategiile de coping
- factori cognitivi (înţelegerea/ semnificaţia bolii,
convingerile disfuncţionale

variabile socio-culturale:
- suportul social
- apartenenţa etnică;
- valorile culturale;
- nivelul socio-economic.
4
 Factori care modulează comportamentul în situații de
incurabilitate

• Tipul de personalitate ( ex. tip C)

• Antecedente psihologice (personale, heredo-colaterale, în planul
relației medic-pacient)
• Cunoștințele medicale
• Rolurile sociale și interacțiunile familiale ale pacientului
• Plasarea pe scara socială
• Vârsta biologică
• Diferențele în privința autocunoașterii și valorificării propriilor resurse
(LCI și LCE)
• Aderența la un model preformat de atitudine față de îmbolnăvire și
moarte al societății, familiei, grupului de apartenență.

5
 Consecințe psihiatrice ale bolii neoplazice
• Depresia  deteriorarea progresivă a stării de sănătate.

Simptome precum:
-lipsă speranță (hopelessness)
-lipsa de interes pentru activități
-insomnie sau „hipersomnie”
- oboseala
-iritabilitate
-dificultate cu concentrare și / sau memorie
-modificari ale apetitului
- pierdere în greutate (semnificativă,
inexplicabilă) sau creștere în greutate,
-gânduri sau sentimente suicidare
-gânduri recurente de moarte
6
 Consecințe psihiatrice ale bolii neoplazice
• Anxietatea  -teama de intervenții și investigații dureroase, repetitive
-anticiparea efectelor secundare ale terapiei
-teama de durere si dizabilitate
-incertitudinea vindecării, teama de recidivă

- un anumit nivel de anxietate este normal și

poate motiva pacienții să urmeze instrucțiunile
medicului și planul terapeutic
-pentru unii pacienți interferează cu
funcționarea zilnică.
Simptome - îngrijorare excesivă 
gândirea catastrofică)
-tulburări de somn
-iritabilitate
-nelinişte
-concentrare deficitară 7
8
 Impactul psihologic al tratamentului din neoplazii

• Tratamentul antineoplazic  disconfort fizic și psihologic,

prin complexitate, multidisciplinaritate și agresivitate.

• Terapia chirurgicală cu scop curativ

- minimizarea diseminării iatrogene limfatice și vasculare a
celulelor canceroase
 implică şi pierderea unui segment sau a unei funcții →
consecințe dramatice → sentimente de pierdere a integrității fizice și
confuzie față de propria identitate.

9
• Radioterapia = tratament loco-regional al cancerului, cu 2 scopuri:
-curativ - vindecarea bolii/ controlul ei pe o perioada lunga de timp.
-prechirurgical -scop: de a micsora tumora si a o face operabila.
-postchirurgial (iradierea adjuvanta)- scop: distruge ramasitele
microscopice, cu risc de recidive locale.
- paliativ -de a asigura pacientului o calitate a vieţii cât mai bună
(prin micşorarea volumului tumoral înlăturare a unor
simptome cum ar fi sangerarea sau durerea locala)

 Efecte secundare : -stări de oboseală, lipsa de energie

-piele iritată (≈ arsuri solare minore)
-greaţă, diareea
-urinare frecventa
-inflamarea gurii şi a gâtului
-căderea părului

10
• Chimioterapia
 semne de toxicitate:
- cutanată (alopecie, eritem, fotosensibilitate),
- gastrointestinală (greață, vărsături, constipație, anorexie),
- hematologică (neutropenie, anemie, trombocitopenie),
- hepatică, pulmonară, cardiacă, gonadală, renală, neurologică
 consecințe psihologice marcate.

• Tratamentul multimodal (chirurgical, chimio, radio, hormono terapie,

imunodepresive, etc.)  efecte asupra calității vieții.

Prezența psihologului clinician și asistența psihologică sunt imperios

necesare și pot atenua disconfortul fizic și emoțional secundar
tratamentului.
11
 Speranța
ca element ce poate influența prognosticul unei boli incurabile

Speranța“oarbă”(nerealistă)
-în ciuda informației că se află într-un stadiu final, irecuperabil al bolii.
-încrederea nelimitată și hazardată în posibilitatea vindecării în ciuda
aducerii la cunoștință a prognosticului negativ
-deterioarea interacțiunii medic-pacient
-non-complianță

12
Speranța realistă
-asociată cu “robustețea” (secreție ↑ endorfine,
imunostimularea cel. NK, activarea unor resurse latente)

-Laturi:
-ca ”oază în deșert” – concentrarea pe laturile vieții care încă mai
funcționează
-ca o punte între două stări afective -o cale între situația disperată
de acum și o situație pozitivă în viitor
- ca intenție durabilă – gândire pozitivă, centrată în jurul unui
eveniment pozitiv din viitorul apropiat,
-ca performanță zilnică – posibilitatea de a menține cotidian
concentrarea pe speranță.

13
 Impactul psihologic al intrării în faza terminală

• Tratamentul paliativ- scop: -încetinirea evoluției bolii,

-remediere complicațiiilor

-controlarea simptomelor ce scad calitatea vieții.

• Trecerea de la terapia curativă la cea paliativă: extrem de solicitantă din

punct de vedere psihologic

• Succesiunea stărilor emoțioanle este asemăntoare cu cu cea din

momentul aflării diagnosticului (negare, îndoială, târguire, resemnare), cu
un mai mare sentiment al pierderii controlului și al neajutorării.

• Pacientul este nevoit să treacă brusc de la copingul direct la copingul

centrat pe emoție (cum aș putea accepta?)
14
 ↑durata medie de viaţă + îmbătrânirea populației,
↑ procentul pacienţilor cu boli degenerative, cronice, incurabile.
↑ povara bolilor noncomunicabile

Medicină paliativă un ansamblu de îngrijiri pentru îmbunătăţirea

“End of life care” calităţii vieţii pacienţilor (și a familiei acestora)
care se confruntă cu o boală ce ameninţă viaţa
și cu problemele (fizice, psihosociale,
spirituale) asociate acesteia (WHO, 2016)

15
• Medicina paliativă

• necesară pentru o gamă largă de

• boli cronice (WHO, 2016):
- bolile cardiovasculare (38,5%),
- cancerul (34%),
- bolile respiratorii cronice (10,3%),
- SIDA (5,7%)
- diabetul (4,6%).
- alte afecțiuni (insuficiență renală, boală hepatică
cronică, scleroză multiplă, boală Parkinson,
artrită reumatoidă, boală neurologică, demență)

16
Medicina paliativă

-asigură ameliorarea durerii;

-consideră că moartea este un proces natural;
-nu intenționează nici să grăbească, nici să amâne moartea;
-integrează aspectele psihologice și spirituale ale pacientului;
-oferă un sistem de sprijin pt. a ajuta:
-pacienții să trăiască cât mai activ posibil până la moarte;
-familia să facă față în timpul bolii pacientului și consiliere în
caz de deces;
-o abordare în echipă pt. a răspunde nevoilor pacienților și familiilor
acestora
-iniţiată încă din stadiile incipiente ale unei boli incurabile, în asociere
cu alte modalităţi terapeutice și au ca scop identificarea și gestionarea
unor complicaţii.

17
Forme de eutanasie sau sinucidere asistată medical

Termen Definiţie

18
19
 Variabile modulatoare ale dorinței de eutanasie sau
sinucidere asistată medical

• Existența suportului familial

• Nivelul de educație (superior - proeutanasie)
• Sex (bărbați - proeutanasie)
• Credința cu privire la utilitatea credințelor religioase
• Nivelul de calitate al vieții
• Existența disconfortului somatic, dar mai ales psihic
• Costul ridicat al recurgerii la un tratament paliativ.

20
 Modele terapeutice în Medicina Paliativă

Modelul tradiţional

Faza de Faza de Faza

diagnostic recurenţă preterminală - deces
Tratament
Tratament
Tratamentul paliativ şi controlul
simptomelor simptomelor importante
(durerea)
Asistenţă psihologică pentru asumarea
Suport psihologic simplu
prognosticului
(exclusiv pentru pacient)
(exclusiv pentru pacient)

21
 Modele alternative

Faza de Faza
Faza de recurenţă Faza post-deces
diagnostic preterminală
Tratament
Controlul simptomelor importante (ex. durerea)
Suport psihologic adresat
pacientului
Suport psihologic adresat familiei

Faza de Faza
Faza de recurenţă Faza post-deces
diagnostic preterminală
Tratament
Controlul simptomelor critice
Suport psihologic pentru bolnav
Suport psihologic adresat familiei
22
 „The bow tie model” (Hawley, 2014)

evidenţiază atât modalitatea terapeutică, precum și abordarea

paliativă, ponderea acestora variind în funcţie de evoluţia bolii.

23
Relaţia medic-pacient în medicina paliativă

Modelul tradiţional Modelul modern

Relaţia Asimetrică, tip paternalist Simetrică, centrată pe pacient

Rolurile Medicul –rol principal, poziţie Medicul –prestator de servicii

dominantă medicale
Pacientul –rol subordonat, Pacientul –rol activ
dependent
Comunicarea Nu pacientului Da, în funcţie de dorinţa pacientului
diagn. Familiei de a fi informat
Tratamentul Medic Echipă terapeutică –medici,
asistenti medicali, psiholog, asistent
social
Case manager
Asistenţă In faze tardive In faze precoce (faza de diag.),
psihologică faza de recurenţă, faza preterminală
Suport psihologic Inexistent Pe toată durata evoluţiei bolii +
pt familia terapie de doliu (în faza post-deces)
pacientului 24
 Bariere în comunicarea medic-pacient
(Grassi, Carusso & Constantini, 2015)

 Datorate pacientului și familiei

• conformarea la norme culturale, cu limitarea comunicării doar a

problemelor fizice;
• convingerea că aspectele emoţionale nu sunt importante;
• neînţelegerea bolii, a opţiunilor terapeutice, a prognosticului;
• teama de stigmatizare, critică;
• lipsa suportului social;
• ineficienţa mecanismelor de coping;
• epuizare fizică și emoţională;
• teama de pierdere a controlului dacă își exprimă emoţiile.

25
 Datorate medicului

•percepţia că rolul medicului este de a trata boala fizică, nu de a îngriji,

nu de a se preocupa de aspectele psihologice;
•percepţia că este în criză de timp, că profesia medicală este solicitantă
și poate fi copleșitoare;
•teama că ar putea da răspunsuri greșite sau că nu este capabil să
răspundă la întrebări dificile;
•teama de a fi copleșit de emoţii și de a părea slab sau neprofesionist
dacă și-ar manifesta emoţiile;
•experienţa personală a bolii și a morţii;
•nivele crescute de stres, epuizare fizică, emoţională;
•instruire absentă sau insuficientă privind modalităţile de comunicare.

26
 Modele de comunicare

• Metoda “Tell-Ask-Tell”

- se adresează unor componente esențiale:

- percepția pacientului asupra bolii
- informații care trebuie furnizate;
- starea emoțională a pacientului
- răspuns la emoțiile pacientului,
-recomandările medicului
-verificarea înțelegerii de către pacient a informațiilor furnizate

27
Comunicarea veştilor rele:
Protocolul SPIKES (Baile et al., 2000)

S Setting cadrul de comunicare

P Perception percepţia pacientului asupra situaţiei sale medicale
( „Înainte de a spune, întreabă“).
I Invitation a cere pacientului permisiunea de a îi explica, se
respectă dreptul pacientului să ştie/ să nu ştie

K Knowledge & funizarea de informaţii necesare

information
E Emotions & identificarea emoţiilor, atitudine empatică
empathy + diminuarea emoţiilor:
Naming
Understanding
Respect
Support
Exploring

S Strategy & rezumare a informaţiei medicale şi stabilire strategii

Summary viitoare pentru pacient şi familie 28
29
Ştiinţele comportamentului uman
-modulul psihosocial-

Ştiinţele comportamentului uman

-modulul psihosocial-

LP 7
COMPORTAMENTE ÎN CIRCUMSTANȚE
CLINICE PROVOCATIVE (2)
Bolile chirurgicale
 FACTORI PSIHOSOCIALI
ce pot influenţa starea de sănătate,
evoluţia și recuperarea după boală

EFECT FAVORABIL EFECT NEFAVORABIL

TRASATURI COGNITIVE
PROTECTOARE  STRESS
• Autoeficacitate  ANXIETATE
 Stima de sine  DEPRESIE
 Optimism  OSTILITATE
 LCI

SUPORT SOCIAL

STAREA DE STAREA DE
SANATATE BOALA
 INTERVENTIA CHIRURGICALA

SUFERINTE FIZICE SUFERINTE PSIHICE

 DURERI
 IMPOTENTA • STRESS
FUNCTIONALA • ANXIETATE
 INVALIDITATE • DEPRESIE
• Impactul emoţional negativ al unei intervenţii chirurgicale este influenţat de:
- severitatea bolii și durata recuperării,
- factori psihologici ce ţin de pacient: -așteptări și speranţe,
-stilul de coping,
- capacitatea de comunicare cu
echipa medicală
• Vindecarea şi recuperarea postoperatorie
- sunt influenţate de factori fizici, psihosociali, situaţionali
- variabilele psihologice pot influenţa prin:
-căi directe: secreţie crescută de catecolamine și cortizol
-căi indirecte:- factori comportamentali preoperatori (fumat,
consum de alcool)
- starea emoţională a pacientului

- se caracterizează prin aspecte precum: prezenţa și intensitatea durerii,

starea de dispoziţie a bolnavului
vindecarea plăgii,
durata spitalizării
4
 Aspecte psihologice în bolile chirurgicale

Anxietatea
• poate fi influenţată de diverși factori:
-trăsăturile de personalitate ale pacientului;
-așteptările pacientului referitoare la rezultatul intervenţiei și teama de
posibile complicaţii;
-informaţiile (incomplete) oferite de către medic privind mai ales
evoluţia postoperatorie;
-modul (eronat) de înţelegere a demersului chirurgical și a rezultatului
acestuia;
-experienţele anterioare (nefaste) proprii sau ale unor persoane
apropiate legate de diverse intervenţii chirurgicale;
-tipul de intervenție chirurgicală

5
• Anxietatea
În intervențiile de urgență:
-intensitate ↑ înaintea intervenției
-postoperator: al doilea moment
de anxietate

În intervențiile chirurgicale
anunțate:
-anxietate preoperatorie, cu 2
vârfuri

În chirurgia estetică și de
transplant, anxietatea poate avea
valori importante în perioada
postoperatorie tardivă.
6
 Anxietatea evaluare

The Amsterdam Preoperative Anxiety

and Information Scale (APAIS)

7
Visual Analog Scale

8
 Anxietatea  efecte asupra recuperării postoperatorii –exemple

- durere intensă,
- dispoziţie tristă, emoţii negative,
- recuperare deficitară
- întârzieri în vindecarea plăgilor operatorii,
prin scăderea imunităţii
- incidenţa crescută a complicaţiilor postoperatorii
după intervenţii chirurgicale pe cord deschis
- apariţia unor simptome ca durere, greaţă, oboseală la
o săptămână după intervenţia pentru cancer mamar
- prezenţa complicaţiilor și a durerii în perioada de recuperare
postoperatorie precoce la pacienţii operaţi de boală varicoasă
- prelungirea timpului de vindecare a plăgilor după intervenţia
chirurgicală pentru cura herniei inghinale

9
• Depresia
- mai ales postoperator;
- dar !!! și la depresia existentă preoperator
- cauze : prezenţa durerii,
consecinţele operaţiei (histerectomie, amputaţie),
existenţa unor complicaţii, posibile eșecuri ale intervenţiei
- depinde de: - contextul obiectiv reprezentat de boală
- contextul subiectiv al pacientului (trăsături de
personalitate, așteptări)
- efecte: - scade imunitatea  afectare în mod negativ a evoluţiei bolii.
- o trăire nefericită, pesimistă, a evoluţiei postoperatorii, cu
dramatizarea și exagerarea aspectelor neplăcute ce pot apare după o
intervenţie chirurgicală
- dificultăţi sau întârzieri în reluarea mobilităţii,
-apariţia unor complicaţii
- recuperare mai îndelungată
10
 Relaţia medic-pacient în chirurgie

- este tranşantă - bolnavul are perspectiva unei vindecări rapide şi, de regulă,
definitive (creează premisele unor așteptări mari iar reacțiile psihologice
consecutive nesatisafcerii acestor așteptări pot fi majore (depresie, panică,
noncomplianță).
-are încărcătură emoţională mare (transfer mare, contratransfer mic/ absent
nevoi emoționale neexprimate/ nesatisfăcute din partea pacientului.
-anxietatea – simptom frecvent
-timpul redus de contact medic-pacient generează pacienților frustrare și
sentimentul insecurității. Unii dintre ei gestionează aceste stări prin raționalizare
sau negare
-este asimetrică în sensul poziţiei dominante a medicului
-noțiunea de CpT poate avea un sens diferit (unii pacienți tind să devină
neglijenți în perioada postoperatorie).

11
 Particularităţi ale relaţiei medic-pacient
in diferite specialităţi chirurgicale

• In chirurgia de urgenţă
-timp de contact ↓↓
-confruntarea cu șocul
psihologic și cu presiunile
rudelor
-anxietatea↑ Pt și M (specificul
situației: intempestivă și
imprevizibilă)
-riscul crescut de burnout.

12
• In chirurgia estetică
-timp contact ↑
-pacientul are trăiri personale, ȋşi
doreşte operaţia
-medicul trebuie să aibă abilităţi
psihologice Contraindicaţii:
- orice intervenție poate aduce -antecedente psihiatrice semnificative
cu sine și unele riscuri +medicaţie psihotropă
-a recurs la multe operaţii estetice şi e
-ambivalența afectivă a Pt
nemulţumit
-colaborare cu psihologul și
-preoperator, pacientul e cam indecis
psihiatrul ([Link])
asupra operaţiei +/- medic
- a decis să se opereze dintr-un impuls
de moment
-consideră intervenţia estetică drept
”panaceu universal”
13
• In chirurgia de transplant
-anxietatea ↑↑ preoperator și postoperator
 !securizarea emoțională a pacientului

-anxietatea de respingere a transplantului

! rol important: menținerea contactului
cu pacientul de către medic în
perioada postoperatorie

14
 Comunicarea cu pacientul chirurgical

• Comunicarea eficientă între chirurgi și pacienți este esențială pentru

siguranța pacientului în toate fazele “călătoriei” chirurgicale.
• Chirurgii se confruntă cu multe bariere în calea unei comunicări
sigure și eficiente:
– presiunea timpului,
– întreruperi, distrageri,
– disponibilitatea unei săli pentru examinare,
– reclamații / îngrijorări multiple ale pacienților și
– bariere de limbaj.

15
Comunicarea eficientă
• Expeditorul inițiază un mesaj
• Destinatarul ascultă mesajul
– Parafrazare
– verificare percepție (reformulează,
întreabă)
• Expeditorul verifică mesajul

16
Modalităţi de abordare a pacienţilor chirurgicali

intervenţia chirurgicală - comunicarea inadecvată M - Pt

(percepută ca situaţie
ameninţătoare) - furnizare de informaţii insuficiente

- reacţii emoţionale ale pacienţilor

- așteptări nerealiste privind rezultatul operaţiei

- consecinţe nefavorabile asupra recuperării

-↓gradului de satisfacţie ale pacientului

Soluţii
privind optimizarea comunicării medic-pacient în chirurgie 17
 Soluţii Avantaje
funizare de informaţii privind -pacientul va avea așteptări mai
procedurile aplicate înainte și după realiste privind evoluţia
operaţie postoperatorie;
furnizare de „sensory information” -pacientul înţelege că unele
privind simptomele și senzaţiile ce simptome și senzaţii sunt
pot apare mai ales în perioada previzibile, este pregătit să le facă
postoperatorie precoce faţă și nu le interpretează ca fiind
probleme sau complicaţii ale
operaţiei
furnizare de instrucţiuni de tip -reduce durerea asociată unor
comportamental privind adoptarea mișcări, dar și riscul unor
unor comportamente ce pot ajuta complicaţii (hematoame de plagă,
pacientul mai ales după operaţie accidente prin cădere);
(de ex. instrucţiuni referitoare la
mobilizare, respiraţie);

18
 Soluţii Avantaje
prezentarea unor modele practice -creșterea autoeficacităţii privind
(sub forma unor imagini video); depășirea cu bine a unei situaţii
-însușirea unor strategii de coping
eficiente în cazul în care este
anticipată apariţia unor îngrijorări ale
pacientului;
aplicarea unor tehnici de relaxare -reducerea nivelului de anxietate
(de ex. relaxare musculară (preoperator) și dobândirea unor
progresivă); abilităţi de a face face faţă durerii sau
unor simptome neplăcute
(postoperator);
-învăţarea pacientului să utilizeze -consolidarea abilităţilor preexistente
strategii eficiente de coping de coping cu aplicarea acestora și în
cazul operaţiilor,
-antrenarea unor abilităţi de a face
faţă gândurilor negative prin
distragerea atenţiei și concentrarea
asupra aspectelor pozitive
19
 Posibilităţi de intervenţie psihoterapeutică ȋn chirurgie

Vizează -anxietatea
-depresia
-durerea

• Psihoterapia cognitiv-comportamentală (PTCC)

-permite corectarea gȃndurilor iraţionale de tip catastrofic (de ex. „sunt
sigur că se va ȋntȃmpla ceva rău”) sau a celor nerealiste (de ex. „după
operaţie voi fi ca nou, nu mai trebuie să ţin niciun regim”)
 previne apariţia - afectelor negative (anxietate, depresie)
- comportamentelor dizadaptative (non-complianţa)

20
• PTCC
-efecte imediate :
- combaterea anxietăţii preoperatorii
simptomelor reziduale postoperatorii (durerea)
- previne cercul vicios ”simptom somatic-simptom psihic-agravarea
simptomului iniţial”
(ex. postavort: -durerea somatică este asociată cu sentimente
de culpabilizare,
boala neoplazică: simptomele somatice postoperatorii
(durerea) şi cele psihice (anxietate, depresie) se pot
potenţa reciproc
-efecte pe termen lung
- pacientul ȋnvaţă noi abilităţi coping tolerarea statusului postoperator,
inclusiv unele deficite funcţionale (temporare/ definitive)
-scade nivelul de stress
-creşte calitatea vieţii,
-creşte nivelul activităţilor curente

21
• Terapii prin relaxare şi imagerie dirijată
• Exerciţiile de relaxare
secreţie crescută de endorfine  -normalizarea stării de dispoziţie
-rol analgezic
-rol imunostimulant
Relaxare + muzicoterapie  scăderea durerii somatice
scăderea consumului de analgetice
• Imageria dirijată
-presupune capacitatea pacientului de a ȋşi figura pe „ecranul minţii” durerea şi
de a ȋi manipula parametrii (strălucirea, dimensiunea, claritatea, transparenţa)
-efecte: - reducerea nr. zilelor de spitalizare
- creşterea satisfacţiei pacientului
- scăderea durerii intra- şi postoperatorii
- scăderea necesarului de analgezice
- reducerea anxietăţii
- reducerea depresiei postoperatorii
- ȋmbunătăţirea somnului

22
• Terapia prin hipnoză
-utilă ȋn combaterea durerii (ȋn chirugia generală, ORL, ginecologie)
-sunt eficiente:
- sugestii pre- şi intraoperator centrate pe scăderea anxietăţii produse
de durere sau de intervenţia chirurgicală - ȋn durerile acute
- sugestii postoperatorii- centrate pe ȋntărirea resurselor Eu-lui ȋn
confruntarea cu durerea - ȋn durerile cronice

23
• Strategii actuale de management al bolnavilor chirurgicali

Obiectiv: reducerea duratei de spitalizare

Motivaţii - risc mai scăzut de infecţii nosocomiale

- reducerea costurilor de spitalizare
- ȋmbunătăţirea indicilor de folosire a infrastructurii spitaliceşti

Avantaje - grad crescut de satisfacţie a pacientului

- recuperare mai rapidă ȋntr-un mediul familial
- adaptare psihosocială postoperatorie mai bună
- recuperarea mai rapidă a sentimentului de control şi
independenţă

24
Ştiinţele comportamentului uman
-modulul psihosocial-

Ştiinţele comportamentului uman

-modulul psihosocial-

LP 8
COMPORTAMENTUL MEDICULUI
SI AL ECHIPEI MEDICALE

1
 RELATIA MEDIC-
PACIENT

DIAGNOSTIC COMPLIANTA
CORECT TERAPEUTICA

SUCCES TERAPEUTIC

SATISFACTIA PACIENTULUI

2
 FACTORII CARE INFLUENTEAZA
SATISFACTIA PACIENTULUI

PACIENTUL FACTORI EXTERNI

VARSTA
FAMILIE
OCUPATIE
PRIETENI
NIVEL EDUCATIONAL
MASS-MEDIA
STATUT SOCIO-ECONOMIC
AUTORITATI SANITARE
ASTEPTARI
CONTEXT ISTORIC
EXPERIENTE ANTERIOARE
CONTEXT CULTURAL
NEVOI PERSONALE

3
 Trăsături ale raportului medic-pacient ce influenţează
rezultatele finale ale actului medical

• continuitatea relaţiei - asociată cu:

- creşterea eficienţei ȋn utilizarea serviciilor medicale
- atenţia sporită pt profilaxie,
- o ȋnţelegere mai bună a aspectelor psihosociale din viaţa
pacientului,
- satisfacţie superioară a pacientului
•colaborarea orientată asupra problemelor sau nevoilor pacientului şi
a metodelor de abordare ale acestora
•ȋncrederea pacientului ȋn medic (M acţionează ȋn interesul Pt)
(esenţială) -asociată cu:
- satisfacţia şi consecvenţa ȋn terapie a pacientului
•capacitatea medicului de a orienta Pt spre autoȋngrijire eficientă

4
Principalele priorităţi ale Pt.

•La nivelul relaţiei M-Pt - informarea Pt. asupra bolii

- decizii luate ȋmpreună cu M
- o durată mai lungă a consultatiei
•La nivel organizaţional: -acces mai facil la specialist
- reducerea timpului de aşteptare
- cost mai redus pentru medicamente

5
 Medicina centrată pe pacient
=stil orientat mai ales pe nevoile Pt decȃt pe boală
-presupune controlul asupra bolii ȋmpărţit ȋntre medic şi Pt
-se pune accent pe - automanagementul simptomelor curente
- autonomia Pt
- valorile şi preferinţele, aspiraţiile Pt

• Se realizează prin abordarea bio-psiho-socială a Pt

-elemente cheie: - modul ȋn care Pt percepe şi interpretează boala
-felul in care este privit Pt de către comunitate
-suportul social oferit de M
- beneficii: - reduce costurile
- satisfacţie crescută a Pt
- reducerea nr. medicamente prescrise
- ȋncurajarea Pt să ȋşi dezvăluie emoţiile
- cultivarea empatiei
- eficacitate↑ ȋn diagnosticare
6
Pentru a ajunge la o deplină umanizare a actului medical
-M să cunoască problemele Pt ȋn toate dimensiunile (Stewart, 2005)

-Sunt necesare 6 componente:

•Explorarea bolii şi a istoricului bolilor Pt
- evaluarea bolii ca un proces cu componente obiective şi subiectiv
-M să intre ȋn lumea Pt pt a ȋi ȋnţelege experienţa unică a bolii
•Înţelegerea Pt ca om
– conştientizarea multiplelor aspecte din viaţa Pt : personalitatea,
istoria dezvoltării sale, mediul microsocial (familia) şi macrosocial
(comunitatea de apartenenţă)
-necesită abilităţi de comunicare ale M
-capacitate de abordare holistică
•Găsirea unui punct comun cu Pt
-identificarea problemei
-stabilirea ţintelor terapeutice
-identificarea rolurilor ce trebuie asumate de Pt şi M

7
 •Încorporarea ȋn consultaţie a elementelor preventive şi de promovare a
sănătăţii
•Cultivarea solidităţii relaţiei M-Pt
–compasiune, empatie, ȋncredere, spiritualitate,
-e necesară cunoaşterea unor aspecte subconştiente ale relaţiei
(analiza transferului şi contratransferului)
•Realismul M – raţionalitate, conştientizarea că fiecare om are anumite limite,
utilitatea muncii ȋn echipă

Beneficii
-facilitarea exprimării sentimentelor, ideilor, aşteptărilor Pt
-informaţie clară  ȋncredere reciprocă
-existenţa unor ţeluri convenite de comun acord
-un rol activ al Pt
-afecţiune, empatie, ȋncurajare din partea M

8
 Relaţia medic-pacient dificil
• Surse
-aşteptări (exagerate sau distorsionate) ale ambilor,
sentimente negative reciproce
-simptome rare, tratamente dificile sau greu de stabilit)

• Somatizarea abundentă şi nespecifică

-tendintele de somatizare ale Pt solicitare de servicii medicale
medicul va percepe Pt ca fiind ”dificil”
• Tulburările somatoforme
-prezenţa simptomelor fizice care sugerează o afecţiune aparţinȃnd Medicinii
Interne (dar care nu pot fi explicate fizio-patologic, nu se datorează unor
substanţe sau nu aparţin unor [Link] –atac de panică)
-diferită de ”simulare”-care este voluntară
-diferită de simptome psihice consecutive unei afecţiuni medicale

9
•Tulburările somatoforme: Categorii
•Tulburarea de somatizare -este polisimptomatică
-apare ȋnainte de vȃrsta de 30 ani
-durere + simptome gastro-intestinale, sexuale,
pseudo-neurologice
•Tulburarea de conversie -simptome inexplicabile care afectează motricitatea
voluntară sau funcţiile senzoriale
•Tulburarea somatoformă de tip algic -dureri care focalizează atentia clinică
-factorii psihologici influenţează apariţia,
severitatea, menţinerea tulburării
•Tulburarea hipocondriacă –preocuparea privind teama de a avea o boală
gravă bazată pe interpretarea greşită a simptomelor
•Tulburarea dismorfofobică –preocuparea pentru un defect corporal imaginar
sau unul existent perceput exagerat

10
Recomandări
-diagnostic diferenţial
-menţinerea unei relaţii optime M-Pt
-angajarea Pt ȋntr-un plan terapeutic
-reconfigurarea relaţiei M-Pt (vezi experientele anterioare)
-investigarea periodică a statusului emoţional al Pt (pacienţii cu depresie şi
anxietate constituie pȃnă la 85% dintre pacienţii care au simptome
somatoforme)
-identificarea evenimentelor stresante (corespund cu apariţia simptomelor)

Strategii
-concentrarea asupra tratării pacientului decȃt asupra vindecării
-programarea unor ȋntȃlniri frecvente şi scurte cu Pt
-reasigurarea permanentă a Pt asupra bunelor intenţii ale M
-monitorizarea consecventă de către M -[Link] abuzului de substanţe,
a automedicaţiei cu analgezice sau benzodiazepine

11
 Alte situaţii dificile
Comportamentul Reactia Emotia posibila Reactia productiva Precautii
pacientului spontana a subiacenta a a medicului
medicului pacientului
(de evitat)
Presarea medicului in Aversiune Anxietate Acordarea de atentie, De evitat
a furniza in mod Epuizare insa centrata pe atitudinea de
repetat explicatii sau problema curenta disponibilitate
atentie totala (exagerata)

Incercari de Teama Teama de: Exprimarea acordului A fi bine informat

manipulare a Furie -abandon din partea cu pretentia asupra motivelor
medicului (intimidare, medicului pacientului de a i se pacientului
inducerea -pierdere a controlului acorda o ingrijire cat Evitarea situatiilor
sentimentului de -a primi ingrijire mai buna periculoase
vinovatie) suboptimala
Lipsa unui Implicare Ignoranta Informarea explicita si Acordare de
comportament emotionala Depresie neagresiva asupra atentie cauzei
responsabil (neaga exagerata (fie rolului subiacente
sau ignora pozitiva, fie comportamentului Colaborarea cu
necesitatea de negativa) propriu in vindecare psihologul
autoingrijire) clinician
Flatare excesiva, Atractie Teama de: Refuz politicos a Evitarea situatiilor
eforturi de a stabili o Antipatie -abandon avansurilor si periculoase
relatie intima cu -pierdere a controlului favorurilor de la
medicul -consecintele bolii pacient, a contactelor
(anxietate) in afara situatiei de 12
boala
 Semnificaţia timpului ȋn relaţia medic-pacient

Timpul acordat fiecărui Pt este arbitrar

Comunicarea bună M-Pt
-poate compensa parţial o consultaţie
care durează puţin

Satisfacţia Pt. creşte dacă:

-Pt este lăsat să vorbească fără a ȋl ȋntrerupe
-timpul de aşteptare este redus (<15 min.)
-Pt petrece mai mult timp ȋn cabinet,
chiar dacă a aşteptat să intre

13
 Problematica spiritualităţii ȋn relaţia medic-pacient
- spiritualitatea are rol suportiv
- medicina tratează şi trupul şi sufletul
- mulţi medici ignoră rolul spiritualităţii

• Din perspectiva pacienţilor (Herbert et al., 2001)

-rolul suportiv reprezentat de conversaţiile cu orientare spirituală
-percepţia lipsei de timp a medicului dedicate acestui aspect
-reţinerea medicilor de a aborda aceste teme
-preferinţa pacienţilor pt. discutarea acestor teme cu alte persoane decȃt cu
medicii (ex. asistente, preoţi)
-rugăciunile şi convingerile spiritual pot reperzenta surse de confort, susţinere,
vindecare
-medicul trebuie să respecte convingerile spirituale ale pacientului
-dialog deschis şi abordarea respectuoasă şi deschisă a spiritualităţii

14
 Comunicarea erorilor medicale

•Medicul trebuie să fie deschis ȋn

comunicarea erorilor medicale

•O relaţie pozitivă cu medicul ȋnainte

de producerea erorii medicale ar putea
avea un rol protectiv

•Sinceritatea poate avea un impact

pozitiv sau un impact negativ uşor şi
tranzitoriu

15
 Sindromul burnout
Medicina centrată pe pacient Beneficii pt. pacient
Burnout

Specialităţi medicale expuse

UPU -patologii care ameninţă viaţa
Medicina paliativă
-confruntare cu moartea
-imposibilitatea vindecării pacientului
-sentimentul de pierdere
-ataşament exagerat faţă de pacient
-tensiuni psihice
-medicaţie ineficientă
-dependenţa emoţională a Pt de M
-evoluţie imprevizilă a bolii
Neurologie -invaliditatea pacientului
16
 Factori predispozanti
Individuali Socio-culturali
Perfecţionismul (tipul Climatul stresant de muncă (centrat pe succes,
psihocomportamental A) dar fără susţinere/ suport)
Sindromul „bunului samaritean” Conflictul efort profesional – recunoaştere
(supraimplicare permanentă) socială (mai ales la bărbaţi)
Antecedente bogate de confruntare urmată Conflictul viaţă profesională - familială (mai
de epuizare ales la femei)
Existenţa unor tulburări de personalitate, Dificultăţi de ordin material
cu dificultăţi de relaţionare
Vulnerabilitatea la eşec/ pierdere Diferenţe de mentalitate faţă de pacienţi (ex. ȋn
privinţa acţiunilor sanogenetice şi apelului la
medic), cu sentimentul „muncii ȋn zadar”
Antecedentele personale (ex. anxietatea Stereotipul „stress-illness” (stresul generator
separaţie) sau heredocolaterale (cultivarea de epuizare şi boală este considerat inevitabil
mitului datoriei ȋndeplinite cu orice preţ) ȋn meseria practicată)

Abuzul de substanţe Stereotipul „age-illness” (vȃrsta ȋnaintată este

asociată cu epuizarea şi boala)

17
 Componente (Maslach)
-epuizare emotionala: sentimente de irosire,
neputinta;
-depersonalizare: alterarea abilitatii de comunicare
comportament rece, cinic,
ironic, nepasator;
-scaderea perceperii realizarilor personale:
sentimente de inutilitate,
scaderea increderii in sine,
esec profesional, demotivare

43% EE-epuizare emoţionala

Studiul Sloler et al, 2008 35% DP-depersonalizare
32% -derealizare profesională
12% -dintre medici le au pe toate trei
subevaluat [Link] doar 41% au răspuns studiului
18
 Semne de alarmă

în plan comportamental în plan emoţional

- evitarea pacientului / familiei acestuia - sentimente de furie, frustrare sau
(sau reducerea contactului la strictul vinovăţie, generate de pacient;
necesar); - sentimente de pierdere a controlului
- semnele vizibile de stress / tensiune sau de a fi manipulat de cererile sau
psihică / disconfort în preajma nevoile pacientului;
pacientului; - incapacitatea de a fi empatic.
- incapacitatea de a comunica cu alţi
colegi despre problema de comunicare
din relaţia cu pacientul respectiv;
- refugiul în comportamente nocive /
paleative (fumat excesiv, consum de
alcool)

19
Impactul negativ asupra pacienţilor

•Calitatea scăzută a ȋngrijirii acordate Pt

•Dificultăţi de luare a deciziilor critice ȋn relaţia cu Pt sau familia
acestuia
•Scopuri terapeutice incoerente
•Tehnicizarea excesivă a actului medical, ca strategie compensatorie
pt. deficitele ȋn planul comunicării
•Neȋncredere a Pt/ familiei ȋn medic şi/sau instituţia medicală
•Evitarea repetării contactului cu medicul, non-complianţă
•Asocierea de suferinţă psihică: anxietate/ panică, depresie

20
Posibilităţi de contracarare

STRATEGII PERSONALE STRATEGII PROFESIONALE

-Autoconştientizarea stării
afective de moment
-Prioritizarea sarcinilor -Asistenţă psiho-terapeutică
-Neasumarea unor individuală
responsabilităţi excesive -Asistenţă psiho-terapeutică de
-Acceptarea limitelor proprii grup
-Cultivarea oportunităţilor de -Screeningul periodic pt. burnout
socializare -Ameliorarea climatului de muncă
-Activităţi fizice relaxante
periodice

21
Asistenţa psihoterapeutică individuală
-tehnici de relaxare fizica
-muzicoterapie
-psihoterapie cognitiv –comportamentala
-asocierea psiholog-psihiatru
-coaching

22
Asistenţa psihoterapeutică de grup

Grupurile BALINT-10-15 persoane ( 1 lider + 1 colider+ supervizor) in cerc

( membrii pasivi formeaza al II-lea cerc); durata: 60-90 min.
-prezentarea unui caz -cel care prezinta nu intervine in discutii
-dupa discutii, cel care a prezentat revine si isi exprima propriile emotii

-sentiment de solidaritate
-catharsis emotional
-empatie
-sunt evitate sfaturile, criticile, reprosurile
-centrul de greutate se axeaza pe relatia medic-pacient
-la sfarsit-feed-back-ul participantilor asupra grupului

23
Screening-ul periodic pt. burnout
-se intampla rar
-climat concurential
-rolul ”eroic” al medicului
-fortarea limitelor individuale
-rivalitate/ competitie/ frustrare inca din studentie

Se pot utiliza:
-Maslach Burnout Inventory
-Chestionare screening
Depresie
Anxietate
-Teste de personalitate

24
Ameliorarea climatului de muncă
-ambiental- lumina, zgomot
-organizarea echipei medicale
-prevenirea conflictelor si inechitatilor /suprapunere de rol
-responsabilitatea [Link] si ameliorarea climatului –atributul liderului
-daca liderul este ineficient- intervine personalul specializat (psihologii)
Echipa organizational-manageriala-principii de baza :
-sarcini bine definite
-responsabilitati individualizate
-evaluare periodica, performanta
-analiza eficientei indeplinirii scopurilor
- cultivarea loialitatatii
-facilitatea creativitatii
-flexibilitate – disponibilitate la schimbare
25
 Ştiinţele comportamentului uman
-modulul psihosocial-

LP 9
Psihoterapia, element adjuvant al
intervenţiei medicale centrate pe
schimbarea comportamentelor anormale
şi cu risc (1)
PSIHOTERAPIA SCURTĂ

- centrată pe obiectiv;
- abordare tip colaborare;
- scop: obţinerea unui rezultat la o problemă;
- terapeutul:
- nu produce o schimbare profundă;
- eficient în atingerea obiectivului dat;
- întrebările ajută clientul să se concentreze
pe prezent şi viitor;
- se face referire la trecut doar pentru a
înţelege motivele problemei şi pentru
empatizare.
PSIHOTERAPIA SCURTĂ
- a rezultat din terapia familială;
- cauzele pot părea complexe, dar soluţiile pot fi simple;
- accent pe încurajarea clientului;
- clientul = expert în rezolvarea problemelor proprii;
- pot exista mai multe adevăruri pentru aceeaşi realitate;
- observăm aceleaşi lucruri, dar le percepem diferit;
PSIHOTERAPIA SCURTĂ

Fundamente psihologice:

Teoria rogersiană:
- clientul trebuie să devină conştient de el şi de ce trebuie să facă ;
- clientul trebuie să descopere singur ce este esenţial pentru el;
- terapeutul trebuie să creeze condiţii pentru ca individul să se manifeste
liber şi să înţeleagă consecinţele acţiunilor sale;
- terapeutul nu trebuie să îl înveţe pe pacient ce să facă;
- terapeutul trebuie să fie autentic şi cald în relaţia cu pacientul.

Gestalt:
- tehnica “scaunului gol” (clientul se raportează la un Eu imaginar,
construieşte un dialog cu acesta, retrăieşte o experienţă de viaţă)
- scopul: decoperirea sensului experienţelor trăite.
Principii generale (Holdevici)
pozitive
ă

corect

îi
(familie, prieteni).
Metode:
Feedback-uri pozitive (Holdevici):
Indicaţii:

cronice
a
Psihoterapia de grup

Formarea grupului:
participanti

1-2 ore /
frecventa

suport,
Psihoterapia de grup
Indicaţii:
cronice

cronice

Contraindicaţii:

Eficienţă:
Alte tipuri de PTG
Protagonistului;
;
Psihoterapia de familie

a
Psihoterapia de familie

comune
Psihoterapia de familie
Psihoterapia de familie

in mod eficient
Psihoterapia de familie

feedback

activa

a
Psihoterapia de familie

existenta unei legaturi emotionale puternice

 Ştiinţele comportamentului uman
-modulul psihosocial-

LP 10
Psihoterapia, element adjuvant al
intervenţiei medicale centrate pe
schimbarea comportamentelor anormale
şi cu risc (2)
Analiza tranzacţională

comportamente, ganduri, emotii) din primii ani de viata si

Analiza tranzacţională
Analiza tranzacţională

- deschidere
- cooperare cu ceilalti

-viata se bazeaza pe:

- valorizare;
- incredere;
- respect reciproc.
Analiza tranzacţională
Analiza tranzacţională

parental

-i idealiza pe ceilalti
-are tendinta de a-i
-poate avea sentimente de ratare
-ia
Analiza tranzacţională

conduite autolitice sau agresive

terapia
se
Analiza tranzacţională
Analiza tranzacţională

Berne defineste tranzactia ca fiind ”unitatea minimala de interactiune dintre

doua persoane, bazata pe mesaje constiente si inconstiente schimbate intre
acestea”

Cand 2 persoane comunica,

- una face ceva sau spune ceva = STIMUL tranzactional;
- cealalta reactioneaza = RASPUNS tranzactional

Functie de starea Eului din care se initiaza comunicarea si de starea Eului care
ofera raspunsul tranzactional, exista tranzactii:
- complementare simple;
- incrucisate;
- ascunse.
Analiza tranzacţională

care-i
Analiza tranzacţională

initiata
Analiza tranzacţională

-pozitive;
-negative;
Analiza tranzacţională
Analiza tranzacţională

PERSECUTOR SALVATOR

VICTIMA
Analiza tranzacţională

neconfortabile
Analiza tranzacţională
Analiza tranzacţională

Scopul = autonomia
si dezvoltarea personala
Art-terapia

-utilizeaza cu precadere exprimarea non-verbala.

 Art-terapia
Indicatii

dizabilitati
Art-terapia

abilitatilor sociale
Art-terapia

cu posibilitatea
realizarii unei proiectii individuale in acestea

si cognitiile legate de o imagine

Art-terapia

-scaderea stressului

-facilitarea exprimarii emotiilor.

Art-terapia

- emotiile si miscarea sunt corelate

este o terapie non-verbala,

care se poate desfasura individual sau in grup

(pasiva): auditii, apoi transcriu ce simt

Muzicoterapia

efect pozitiv asupra memoriei, vointei, increderii in sine

muzical
abilitati

cronice
stressul
Terapiile narative
Terapiile narative

este interesat sa se alature clientului pentru a explora povestea de

a acestuia

- terapeutul exploreaza si evalueaza efectele problemei.

Terapiile narative

implica decizii de
proprii
Terapiile narative

contextul
Terapiile narative
Ştiinţele
comportamentului uman
(modulul psihosocial)
Comportamentul
reprezintă „vârful
aisbergului“
personalităţii şi
are fundamentul
în jocul
imprevizibil între
dorinţele,
pulsiunile,
fanteziile aflate în
Sine şi
exigenţele
impuse de
Supraeu, sub
forma conştiinţei
morale.
Spre deosebire
de Sine,
Supraeul este un
construct iniţial
extern,
ulterior
internalizat.
Mecanisme

Ivan Pavlov John Watson

1849-1936 1878-1958

Edward Burrhus
Thorndike Skinner
1874-1949 1904-1990
Perioadă Influenţa dominantă Consecinţe în plan emoţional
Stadiile dezvoltării cognitive (Piaget)
1. Stadiul senzorimotor (0-2 ani)
Caracteristici majore:
- copilul cunoaște lumea prin mișcările și senzațiile sale;
- acțiuni de bază: apucarea, privitul și ascultarea;
- permanența obiectului: lucrurile continuă să existe, chiar dacă nu pot fi văzute;
- învățarea se bazează pe reflexe de bază, simțuri și răspunsuri motorii;

10 luni 18 luni 24 luni

- critică = interacțiunea cu mediul; cu cât este mai amplă, cu atât fac mai multe descoperiri
despre cum funcționează lumea;
- dezvoltarea cognitivă care are loc în această perioadă are loc relativ rapid;
- în ultima parte a etapei senzorimotorii apare gândirea reprezentativă timpurie. Învățând că
obiectele sunt entități separate și distincte și că au o existență proprie în afara percepției
individuale, copiii sunt capabili să înceapă să atașeze nume și cuvinte obiectelor.
Stadiile dezvoltării cognitive (Piaget)
2. Stadiul preoperaţional (2-7 ani)
Caracteristici majore:
- dezvoltarea capacității de gândire simbolică; copilul învață să folosească cuvinte și imagini
pentru a reprezenta obiecte;
- egocentrism; dificultăți în a vedea lucrurile din perspectiva celorlalți;
- deși se îmbunătățesc limbajul și gândirea, copiii tind să se gândească la lucruri în termeni
foarte concreți;
- folosirea intensivă a limbajului;
- dificultăți în înțelegerea ideii de constanță:

Dacă unui copil i se dă o bucată de plastilină

pe care o împărțim în două bucăți egale
(una rulată sub formă de bilă compactă,
iar cealaltă aplatizată), copilul va afirma că
în forma plată se găsește mai multă plastilină,
deoarece pare mai mare.
Stadiile dezvoltării cognitive (Piaget)
3. Stadiul operațiilor concrete (7-11 ani)
Caracteristici majore:
- înțelegerea conceptului de conservare;
- gândirea devine mai logică și organizată, dar totuși foarte concretă;
- folosirea logicii inductive (trecerea de la informații specifice la un principiu general);
- abilitate crescută în utilizarea logicii;
- în timp ce gândirea devine mult mai logică, poate fi și foarte rigidă;
- dificultăți în privința conceptelor abstracte și ipotetice;
- dezvoltarea capacităților empatice (copiii încep să înțeleagă că nu toți ceilalți le împărtășesc
gândurile, sentimentele și opiniile).
Stadiile dezvoltării cognitive (Piaget)
4. Stadiul operațiilor formale (> 12 ani)
Caracteristici majore:
- adolescentul începe să gândească abstract și să raționeze despre probleme ipotetice;
- posibile teme de interes sunt cele morale, filozofice, etice, sociale și politice, care
necesită manipularea de conținut teoretic și abstract;
- debutul utilizării intensive a logicii deductive şi raționamentului (de la un principiu
general la aplicații specifice);
- apare abilitatea de a imagina şi planifica în mod sistematic viitorul;
- față de etapa anterioară, are loc o schimbare fundamentală (un salt calitativ) în modul în
care adolescentul gândește despre lume.
Stadiile dezvoltării morale (Kohlberg)
Cazul "Heinz fură un medicament"
În acest scenariu, o femeie are cancer, iar medicii ei
cred că doar un medicament scump ar putea să o salveze.
Acest medicament costă 2.000 de dolari, însă Heinz
dispune doar de 1.000 de dolari. Acesta a încercat să negocieze
cu farmacistul pentru un preț mai mic sau să îl achite în timp,
însă acesta l-a refuzat. În disperare de cauză, Heinz a intrat
noaptea prin efracție în farmacie și a furat medicamentul,
pentru a-și salva soția. Ar trebui Heinz pedepsit?

Kohlberg a fost interesat mai mult de raționamentul din spatele deciziei. Răspunsurile au stat la baza
definirii celor trei etape ale dezvoltării morale.

Nivelul 1. Moralitatea preconvențională

Regulile sunt fixe și absolute („Heinz a greșit”).
„Respectarea regulilor este importantă, deoarece este un mijloc de a evita pedepsirea”.

Nivelul 2. Moralitatea convențională

Elementul central = respectarea așteptărilor sociale („Heinz a greșit pentru că nu a respectat legea”).
„Respectarea regulilor este importantă, pentru că fiecare trebuie să răspundă așteptărilor societății”.

Nivelul 3. Moralitatea postconvențională

„Heinz a greșit, dar comportamentul său poate fi înțeles”
Se bazează pe contextualizarea regulii, care derivă din dezvoltarea Eului („principiul realității”).
În anumite situații, oamenii pot urma anumite principii internalizate de natură superioară și care pot veni în
contradicție cu reglementările sau regulile curente.
Se referă la „normal“ ca fiind
frecvent în populaţia generală
(o persoană care manifestă un
comportament rar sau foarte
rar este etichetată ca
anormală).
Deşi această perspectivă oferă
în general un bun cadru de
referinţă pentru normalitate /
anormalitate, ea nu poate
încadra satisfăcător situaţii
rare, dar altfel perfect
normale, precum cazul unei
persoane extrem de fericite sau
extrem de inteligente.

De aceea, în analiza
comportamentului anormal,
trebuie ţinut seama de mai
multe elemente, nu numai de
statistică.
Ştiinţele
comportamentului uman
(modulul psihosocial)

2a. Bazele biologice

ale comportamentului
 I. Elemente de genetică a comportamentului

Metodele genetice

- utilizate pentru a estima

efectul net al factorilor
genetici şi de mediu asupra
diferenţelor individuale şi
comportamentului;
- scopul lor = a identifica gene
specifice responsabile de
predispoziţia spre anumite
comportamente / boli psihice
(ex. schizofrenie:
“single gene model” vs.
“multiple gene model”)
Metode

1. Metoda studiului gemenilor monozigoţi şi dizigoţi

Dacă trăsăturile de comportament ar fi influenţate mai ales de factori de mediu,

atunci acestea ar trebui să fie la gemenii dizigoţi similare cu gemenii monozigoţi.

Dacă trăsăturile de comportament ar fi influenţate doar de gene, atunci gemenii

dizigoţi ar trebui să fie mai puţin similari între ei faţă de gemenii monozigoţi.

Limite:
- număr mic de subiecţi;
- mediul trebuie să fie acelaşi.

Nu oferă o estimare precisă a raportului genetică-mediu.

2. Metoda adopţiei
→ [Link] adoptorilor (demers retrospectiv): pornind de la copii bolnavi, se
evaluează măsura în care părinţii naturali sau adoptivi au boala:
Dacă proporţia părinţilor naturali care au boala depăşeşte proporţia părinţilor adoptivi care au
boala, factorul genetic este mai important.

→ [Link] adoptaţilor (demers prospectiv): pornind de la părinţi bolnavi, se

evaluează măsura în care copiii lor (naturali sau adoptaţi) fac boala;
Dacă proporţia copiilor naturali care au boala o depăşeşte pe cea a copiilor adoptaţi, factorul genetic este
mai important.

→ c. metoda încrucişării (cross-fostering): se compară copii adoptaţi cu părinţi

adoptivi sănătoşi şi părinţi naturali bolnavi cu copii adoptaţi cu părinţi adoptivi
bolnavi şi părinţi naturali sănătoşi;
Dacă incidenţa bolii este mai mare la primul lot de copii, factorul genetic este mai important.

Dificultăţi: - de selecţie a subiecţilor (toate cele trei metode);

- limite etice (b,c);
- găsirea documentelor medicale relevante + variabilitatea diagnosticelor (a);
- latenţa rezultatelor (b).
Contribuţia geneticii în bolile psihice

Exemplificare: în determinismul schizofreniei intervin:

(a) background-ul genetic:

- agregarea familială a bolii (vulnerabilitatea crescută de apariţie a bolii

este în funcţie de gradul de rudenie cu persoana bolnavă);

(b) teoriile familiale:

- rolul ambiguităţii mesajului emoţional parental) („emotional divorce” )

(Bowen, 1978);
- ambivalenţa afectivă („double bind”) (Bateson, 1956);
- permisivitatea explicită, dublată de interdicţie implicită
(„rubber fence”) (Wynne, 1958).
 II. Bazele neuroanatomice şi neurofiziologice ale
comportamentului

Există o mare diversitate a structurilor anatomice şi a proceselor

fiziologice cerebrale implicate în comportament:

- ex. de roluri:
- în afectivitate (ex. sistemul limbic, paleocortex);
- integrativ vegetativ (ex. hipotalamus);
- volitiv (ex. lob frontal).

Caracteristici:
- redundanţa
- plasticitatea
(mai ales pentru comportamentele critice pentru supravieţuire).
Ex.1. Comportamentul alimentar

• hipotalamusul (rol central):

- aria hipotalamică laterală:
- stimulare → senzaţie de foame, apetit crescut → obezitate;
- distrugere →absenţa senzaţiei de foame, anorexie → caşexie;
- nucleul ventromedial din aria hipotalamică medială – centru al saţietăţii;
- stimulat de creşterea rezervelor metabolice ale
organismului → oprirea ingestiei de alimente;
- afectarea (traumatică / chirurgicală) a centrului saţietăţii
→ supraalimentaţie → obezitate;
• sistemul limbic:
- septumul şi amigdala – conotaţiile emoţionale ale alimentelor;
- hipocampul – implicat în memorizarea gustului acestora.
Integritatea circuitelor hipotalamus-hipocamp asigură
scenariile de comportament pentru procurarea
hranei, precum şi discriminarea între diverse
alimente.

„Planul comportamental“ este transmis la neocortex,

care în asociere cu paleocortexul, îl definitivează.

Realizarea actului comportamental alimentar este

mediată de neocortex, de cerebel şi este influenţată
de ganglionii bazali (rol în motilitatea voluntară şi
semivoluntară).

Există un feedback permanent transmis cortexului,

ganglionilor bazali şi cerebelului, via talamus.
Ex.2. Comportamentul derivat din stări emoţionale critice

- “circuitul Papez”: - procesarea şi reactualizarea emoţiilor;

- realizarea comportamentelor generate de stările emoţionale
critice.
Componente:

Rol central:
- hipocampul: - rol în memoria afectivă şi în modularea emoţiilor;
- leziuni la acest nivel → amnezie anterogradă
- lucrează in conjuncţie cu nc. amigdalian: rol în frică, procesarea emoţiilor
primare (iniţierea rapidă a comportamentului de fugă / luptă)
- leziuni bilaterale → scad comportamentul agresiv, de atac;
- ablaţia uni-/bilaterală a nucleului amigdalian → reducerea
comportamentului agresiv;
Staţii de releu:
- fornix;
- corpii mamilari;
- tractul mamilotalamic:
- talamusul (nucleii anteriori),
- girus cinguli;

Asociațiile temporare ale neuronilor corticali generate de un anumit eveniment fac un

anumit număr de „treceri” prin circuitul lui Papez. În final rezultă întărirea acestor asociații,
până la punctul în care ele devin independente de hipocamp.
Ulterior decuplării de sistemul limbic, amintirile respective vor fi codificate în zone specifice
ale cortexului, legate direct de tipul de informație senzorială care a creat amintirile
(cortexul occipital pentru amintiri vizuale, cortexul temporal pentru amintirile auditive etc.).
 Roluri specifice ale altor structuri anatomice
în diferite comportamente

Cerebelul: reglează comportamentul motor (modulează contracţiile

musculare, punând în echilibru tonusul postural cu contracţiile
musculare automate, semiautomate şi voluntare);

Corpii striaţi: - adaptează mişcările automate şi semiautomate,

în strânsă relaţie cu ariile motorii;

Talamusul: - intervine în afectivitate / sinteza informaţiilor;

- releu critic pentru majoritatea căilor ascendente;

Hipotalamusul: - rol în comportamentele alimentar, hidric, sexual;

- reglează compartimentul emoţional;
- implicat în răspunsurile la stress de tip fugă (hipotalamus
anterior) sau luptă (nucleul ventromedial).
Lobul frontal:
- prin intermediul său sunt aduse la nivel conştient
comportamentele instinctive şi emoţiile;
- elaborează schema comportamentală finală în
diferite comportamente;
- sediul personalităţii şi al gândirii;
- asigură integrarea superioară a emoţiilor şi
motivaţiilor;
- leziuni la acest nivel → tulburări de gândire, memorie,
afective, de limbaj (afazia Broca = dificultate în
formularea cuvintelor);

Lobul temporal:
- leziuni la acest nivel:
→ tulburări de memorie, afective;
→ tulburări de limbaj (afazia Wernicke =
afectarea înţelegerii cuvintelor).
Emisferele cerebrale

Specializare:

EC stângă:
– înţelegerea, reconstrucţia raţională a
realităţii;
EC dreaptă:
– emoţională, artistică (impresii,
amintiri cu conţinut afectiv).

Complementaritate:

EC interacţionează şi se completează reciproc.

Scindarea celor 2 EC → destrămarea unităţii
activităţii psihice (experimentul Sperry - 1968)
Plasticitatea
= capacitatea creierului de a se adapta şi
reorganiza sub acţiunea stimulilor din
mediu.
În anumite limite, sistemul nervos poate fi
modificat şi perfecţionat de către
experienţa acumulată pe parcursul mai
multor ani. Creierul poate fi antrenat
pentru a reînvăţa şi imita învăţarea
anterioară.
 IV. Bazele neurochimice ale comportamentului

Neuromediatorii
= substanţe care realizează
transmiterea informaţiei nervoase
între neuroni şi de la neuron la fibra
musculară striată sau netedă sau la o
celulă din structura unei glande;

- sunt implicaţi în comportament (rol

de a inhiba sau stimula
comportamentul sau sunt chiar
specifici unui anumit tip de
comportament).
Dopamina

- la nivel periferic - implicată în coordonarea motorie;

- la nivel central (în exces) – implicată în etiologia schizofreniei
(argumente: - eficienţa blocanţilor de receptori DOPA în
tratamentul schizofreniei;
- prezenţa unui număr crescut de receptori DOPA
în creierul persoanelor cu schizofrenie);
- asociată cu modificări ale dispoziţiei:
- în cantităţi mari →stări maniacale;
- în cantităţi mici → depresie;
- este mediator al dependenţei de drog (consumul de droguri → creşterea
secreţiei de dopamină în sistemul limbic → susţine motivaţia pentru
consumul de droguri).
Adrenalina / Noradrenalina

- rol în: - răspunsul de tip „fugă sau luptă” (fight or flight) în faţa unui
pericol;
- considerate modulatori de semnal (codifică raportul semnal
/ zgomot în SNC : NAd, Ad crescute = mai mult semnal,
dar mai greu de procesat; NAd, Ad scăzute = mai puţin
semnal, mai uşor de procesat).

Adrenalina: - reglarea temperaturii corpului;

- reglarea tensiunii arteriale şi a frecvenţei respiratorii;
- comportamentul alimentar;

Noradrenalina: - ciclul somn-veghe;

- stările de anxietate ;
- tulburările de dispoziţie.
Acetilcolina

- la nivel periferic:
- rol în transmiterea influxului nervos la muşchi şi în secreţia
glandulară;
- deficitul de acetilcolină → myastenia gravis (deficit motor şi
fatigabilitate a muşchilor scheletici);

- la nivel central:
- implicată în tulburările de dispoziţie (au la bază dezechilibrul
acetilcolină-noradrenalină la nivelul sistemului limbic şi al
cortexului cerebral):
- raport mare → depresie, raport mic → manie;
- implicată în boala Alzheimer şi în sindromul Down (degradarea
neuronilor acetilcolinergici);
- rol în memorie (receptorii colinergici se găsesc în cantităţi mari în
hipocamp).
Serotonina

- implicată în inhibiţia comportamentală (receptorii 5-HT 1A localizaţi în nucleul

rafeului median şi dorsal şi în hipocamp, septum şi unele straturi corticale;
medicamentele anxiolitice îi stimulează);

- asociată cu depresia (receptorii 5-HT 1B; medicaţia antidepresivă îi inhibă);

- implicată în apariţia migrenei (receptorii 5-HT 1D influenţează vascularizaţia

cerebrală);

- are efecte duale: inhibitorii (cortexul cerebral) şi excitatorii (cortexul limbic);

- rol în mecanismul somnului (alături de noradrenalină şi dopamină):

serotonina induce somnul lent;

- implicată în transmiterea durerii.

GABA (acidul gamma-aminobutiric)

- cel mai important neuromediator inhibitor al SNC;

- implicat în mecanismul somnului;
- asociat cu tulburările afective (depresie);
- influenţează comportamentele motivaţionale.

Enkefalinele şi endorfinele

- aparţin clasei de neuropeptide denumită „opioide endogene”;

- rol în modularea durerii (scad senzaţia dureroasă);
- efect imunostimulant;
- mediatorii „plăcerii”;
- implicaţi şi în echilibrul hidric / comportamentul alimentar.
Ştiinţele comportamentului
uman (modulul psihosocial)

2b. Comportamente nocive

(alcoolismul, fumatul, consumul de droguri)
Substanţe psihoactive
• Alcool • Opioide
• Cafeină • Sedative, hipnotice
• Cannabis și anxiolitice
• Halucinogene • Stimulante
– PCP • Tutunul
– Altele • Altele
• Inhalante
 Criterii DSM-5 pentru tulburarea de uz
de substanţă
Cel puțin 2 criterii în decurs de 12 luni
Pattern de uz de substanță care afectează funcționalitatea individului:
- nu-și poate îndeplini obligațiile;
- uz de substanță repetat, în situații cu potențial periculos (de exemplu condus auto);
- probleme în relațiile interpersonale;
- uz continuu, în ciuda problemelor apărute;
- toleranță;
- sevraj;
- uz de substanță în cantități mai mari sau mai mult timp decât se intenționa;
- fără succes în efortul de a reduce sau de a controla uzul de substanță;
- petrece mult timp încercând să obțină substanța;
- renunță sau reduce activitățile sociale, ocupaționale sau hobby-uri;
- continuă consumul în ciuda conștientizării problemelor date de uzul de substanță:
- cravingul (impuls irezistibil) este puternic.
 Criterii de orientare clinică rapidă

- uzul substanței în cantități mai mari și pe perioadă mai lungă de timp decât
a fost plănuit;
- dorința persistentă sau încercări nereușite pentru a scădea sau pentru a
controla uzul de substanță;
- mult timp petrecut pentru a obține / a folosi substanța sau pentru a se
recupera după consumul de substanță;
- craving;
- inabilitatea de a-și îndeplini rolurile majore (la muncă, școală sau acasă);
- probleme persistente în viața socială sau interpersonală cauzate de uzul de
substanță.
 Definiţii

Intoxicația: semne și simptome fizice și psihice acute induse de consumul de alcool,

tutun, droguri;
Toleranța: aceeași cantitate de substanță va produce un efect mai mic, cu creșterea
consecutivă a consumului pentru a obține același efect;
Sevrajul: totalitatea simptomelor fizice şi psihice care apar când o persoană
dependentă de o substanță oprește folosirea substanței pentru o perioadă de
timp. Sindromul de sevraj este reversibil dacă persoanei i se administrează acea
substanță sau o substanță înrudită farmacologic.
Dependența de substanţă: reflectă nevoia organismului de a se folosi de substanță
în mod permanent, din cauza toleranței și / sau pentru a împiedica instalarea
sevrajului.
1. Alcoolismul
 Consumul de alcool

- prevalență înaltă, în ciuda

restricțiilor și consecințelor
negative asupra sănătății;
- prezintă o dimensiune culturală
(asociată sărbătoririi unor
evenimente, socializării, sau
acceptată ca mecanism de
coping): Europa, Marea Britanie,
Asia (teritoriul Rusiei), America
de Nord și Sud, Australia, unele
țări din Africa;
- consum mai scăzut în
țările musulmane
(Asia și
Africa);
- România: 14,4 litri alcool
per capita și pe
an.
Important de știut
- 5,1% din bolile întâlnite la nivelul întregii populații a lumii sunt
atribuite alcoolului;
- mai mult de 3 milioane de decese anual (5,3% din totalul deceselor)
sunt determinate de abuzul de alcool. La grupul de vârstă 20-39 de ani,
aproximativ 13,5% din totalul de decese sunt atribuite alcoolului;
- consumul de alcool este asociat cu probleme mintale și
comportamentale, boli severe, precum ciroza, unele neoplasme, boli
cardiovasculare;
- consumul de alcool este asociat cu răniri provocate în confruntări cu
violență, accidente rutiere și tentative de suicid;
- o proporție semnificativă de dizabilitate poate fi cauzată de consumul de
alcool;
- consumul de alcool la femeia gravidă poate produce sindrom alcoolic
fetal și naștere prematură.

[Link]
Modele teoretice explicative
Teoria genetică – arată rolul important al geneticii în alcoolism:
– studiile pe gemeni și pe copii adoptați;
– genele implicate în metabolizarea alcoolului.

Teoriile bazate pe efectele de-stressante ale alcoolului:

– alcoolul, ca mecanism de coping pentru stress.

Teoriile de învățare a comportamentului de uz de alcool – la nivelul

microsocial (familie, prieteni) și la nivelul macrosocial.
 Factori implicaţi în alcoolism

Individuali:
- biologici: susceptibilitatea genetică (ex. secreția de acetaldehidă), genul (ex. femeile
dezvoltă mai repede dependență), vârsta (ex. cu cât vârsta este mai mică, riscul de
dependență este mai mare);

Psihologici:
- trăsături de personalitate (de ex. trăsătura de căutare a recompensei sau trăsătura de
dependență psihologică), particularități care conferă reziliență (de ex. autoeficacitatea -
conferă protecție la folosirea nocivă a alcoolului), comorbiditatea cu boala mentală (de ex.
anxietatea, depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia = asociate cu riscul de abuz);
- istoricul familial (ex. traumele în copilărie, certurile familiale și/sau boala mentală la membrii
apropiați din familie contribuie la riscul de a dezvolta adicție la alcool);
- statusul socio-economic (de ex. sărăcia crește riscul pentru alcoolism).

Societali:
– normele sociale și culturale (prea restrictive sau permisive).
A. Riscul genetic

Studii pe gemeni
MZ - risc de 55%, DZ - risc de 28% pentru
alcoolism, independent de mediul în
care au fost crescuți.

Istoricul familial
Dacă tatăl este alcoolic, sunt afectați 25%
dintre fii si 5-10% dintre fiice.

Studiile de adopție
(Ex. studiu Danemarca)
- tatăl alcoolic: 18% dintre copiii de sex
masculin sunt afectați, comparativ cu 5%,
dacă tatăl = non-alcoolic.
 Ce se moștenește?

- toleranța înaltă, via creșterea ratei de metabolizare a

alcoolului (ex. niveluri mai mari de acetaldehid-dehidrogenază).

Mai multă
Aversiune
enzimă
Activitateredusă

Alcool Acetaldehidă Acetat

Gene cu efect protector :

ADH1B și ADH1C - conversia mai rapidă a alcoolului în acetaldehidă;
ALDH2 - acumularea acetaldehidei.
Alte gene
– GABRB1: mutații ale genei GABRB1 pot crește riscul de tulburare de uz de alcool, datorită
acidului gamma-aminobutiric (GABA);
– Beta-Klotho: această genă este asociată cu comportamentul de uz de alcool în cantități mai
mici, deoarece acești indivizi experimentează mai puțină plăcere de a bea mai mult alcool.
Indivizii cu gena beta-Klotho par să fie mai capabili să controleze uzul de alcool, de obicei
consumând una sau două băuturi și putând să se oprească fără efort.

Sursa: [Link]
B. Caracteristici psihologice

- căutarea recompensei;
- impulsivitate;
- se plictisesc ușor;
- implicare crescută în situații
riscante;
- hedonism;
- acting out.
C. Factori de ordin social

Alcoolismul este scăzut în mediile culturale în care:

- se servește alcool ocazional / în formă diluată;

- abstinența de la alcool este considerată OK;
- părinții nu sunt un model de consum de alcool;
- nu se consideră amuzant / cool să fii beat;
- toată lumea cunoaște reguli restrictive legate de consumul de
alcool.
Alcoolismul este crescut în mediile culturale în care:
- nu există reguli de bază pentru consumul de alcool;
- există mesaje ambivalente din partea prietenilor / familiei (o interdicție formală
este dublată de permisiuni informale):
– a bea este distractiv / cool;
– a bea alcool este un semn de masculinitate sau de emancipare;
- la nivel social este acceptat consumul de alcool în cantități mari;
- societatea e percepută ca anomică.
 Screeningul în alcoolism
Chestionarul CAGE
Întrebare Răspuns
Ai simțit nevoia să reduci consumul de alcool?
Nu Da (+1)
(Cut down)

Te-au enervat criticile celorlalți cu privire la faptul

Nu Da (+1)
că bei alcool? (Annoyed)

Te-ai simțit vreodată vinovat pentru că bei alcool?

Nu Da (+1)
(Guilty)

Ai avut vreodată nevoie să bei alcool dimineața

pentru a nu mai fi nervos sau pentru a scăpa de Nu Da (+1)
mahmureală? (Eye-opener)

2-4 puncte = consum nociv

> 4 puncte = alcoolism

Răspunsul afirmativ la întrebarea „Eye–opener” ridică suspiciunea unui consum nociv de alcool,
chiar dacă pacientul răspunde negativ la celelalte întrebări.
 Modalităţi de intervenţie terapeutică

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (PTCgC)

- este eficientă în rândul alcoolicilor cu distorsiuni de gândire privind „efectele benefice”

ale alcoolului.
Terapeutul își ajută clientul să-și confrunte dependența, prin evidențierea impactului
negativ pe care îl are consumul asupra relațiilor interpersonale, sănătății fizice și
carierei;
- înlocuiește automatismele legate de consumul de alcool în anumite contexte.
Terapeutul va ghida individul pentru a face față disconfortului produs de craving și
pentru a se orienta către comportamente sănătoase alternative;
- în general sunt necesare minim 12-16 sesiuni, pentru observarea unei schimbări.
Persoanei îi pot fi necesare mai multe sesiuni suplimentare pentru a menține
schimbarea sau pentru a folosi eficient suportul social.
 Modalităţi de intervenţie terapeutică

Hipnoza și relaxarea
Operează la nivelul inconștientului, construind aversiunea către consumul de alcool și
acționând prin înlăturarea rezistențelor prezente la acești clienți.
Utile în cazul alcoolicilor cu boală avansată, dar și în cazul alcoolismului timpuriu (prin
reducerea stressului perceput și construirea de metode alternative de coping).

Terapia de grup - Alcoolicii Anonimi (AA)

Se desfășoară prin împărtășirea experienței unui membru, acesta povestind despre cum a
ajuns alcoolic, cum a devenit abstinent și cum a ajuns la AA. Ulterior, acesta invită pe cei noi
veniți să se alăture acestei comunități informale prin împărtășirea experiențelor.
Programul se desfășoară în pași (tipic 12).
Este utilă mai ales în cazul în care alcoolismul a fost învățat (asigură modeling și suport
social).
 Recomandări OMS pentru a reduce consumul de
alcool
Sănătatea și siguranța pot fi îmbunătățite, iar problemele socioeconomice
atribuibile alcoolului pot fi reduse eficient, dacă (a) acțiunile pot fi
implementate la toate nivelurile și contextele unde se exprimă consumul de
alcool și (b) determinanții sociali ai alcoolismului pot fi modificați prin politicile
de Sănătate Publică.

Toate țările au responsabilitatea de a formula, implementa, monitoriza și evalua

politica de sănătate, pentru a reduce consumul nociv de alcool.

Ex.: SAFER este o inițiativă OMS care oferă 5 strategii prioritare:

– Întărirea (Strengthen) restricțiilor asupra disponibilității acoolului;
– Promovarea (Advance) și întărirea contramăsurilor privind conducerea
autovehiculelor sub influența alcoolului;
– Facilitarea (Facilitate) accesului la screening, intervenții scurte și
tratament;
– Întărirea (Enforce) amenzilor și restricțiilor asupra reclamelor la alcool,
sponsorizărilor și promovării consumului;
– Creșterea (Raise) prețului la alcool, via accize și politici de preț.

Sursa: [Link]
2. Fumatul
Nicotina este principalul component
adictiv din țigări.

În ultimul deceniu, prevalența fumatului

la bărbați a scăzut în 125 (72%) de țări
din lume. La femei a scăzut în 155
(87%) de țări.

Creșteri rapide sunt previzionate în

Africa pentru bărbați și în regiunea
mediteraneană.

Nicotina ucide mai mult de 7 milioane de persoane anual (6 milioane ca rezultat direct al
fumatului si 890 000 decese din fumatul pasiv).

Aproximativ 80% din cei 1,1 miliarde de fumători trăiesc în areale cu venit mic / mijlociu.

Sursa: [Link]
 Factori implicaţi în dependenţa de nicotină

Genetica:
– joacă un rol în inițierea și persistența fumatului (în special începerea fumatului la o
vârstă timpurie și la acele persoane care au o predispoziție înaltă pentru dependență);

– gemenii MZ au risc mai mare pentru fumat decât gemenii DZ;

- capacitatea de legare a nicotinei poate fi crescută, ca rezultat al modificărilor reglării

receptorilor nicotinici pentru acetilcolină (nAChRs);

– în ultimii ani, metanalizele privind studiile ce implică genomul extins au dezvăluit că cea
mai puternică contribuție genetică pentru trăsăturile legate de fumat vine din variația
subunităților genei care codifică nAChR.
Modele teoretice privind fumatul

Teoria învățării fumatului la nivel microsocial (familie, slujbă, prieteni)

– atitudinea relaxată a celorlalți poate acționa ca un inițiator sau un factor de întărire;
– influența familială:
• modelare directă (părinții fumează);
• indiferența manifestată față de copil (acesta încearcă să atragă atenția prin fumat);
• constrângerea expresiei emoționale (copilul fumează ca substitut pentru libertate);
• climat nesigur / violent (copilul fumează pentru a-și pedepsi agresorii).

Teoria învățării fumatului – la nivel macrosocial (societal)

– facilitatori: climat social nesigur, sărăcie, lipsa perspectivei.

Modelul Credințelor în Sănătate (Health Belief Model – HBM)

Acest model prezice că uzul de tutun este determinat de percepțiile individuale privind:
(a) susceptibilitatea la bolile determinate de uzul de tutun,
(b) costurile, beneficiile și barierele privind activitatea de a fuma sau de a opri fumatul și
(c) factorii declanșatori pentru schimbarea comportamentului de a fuma.
Modele teoretice privind fumatul

Modele comportamentale ale adicției

Condiționarea clasică:

- o persoană poate învăța să asocieze fumatul cu alte sentimente și

evenimente (de ex. a oferi alinare într-o situație stressantă). Expunerea la
aceste situații automat induce craving și reprezintă un factor trigger pentru
comportamentul de a fuma.

Condiționarea operantă:
- comportamentul este modificat de consecințele sale (de ex. recompensă sau
pedeapsă). Când se inhalează nicotina, se produce o eliberare rapidă de
dopamină, aceasta determinând sentimente de plăcere care oferă recompensa
și reîntărirea comportamentului. Plăcerea și întărirea pozitivă alimentează
adicția.
Modele teoretice privind fumatul

Modele fiziologice de adicție:

– legarea nicotinei de site-ul receptorial
stimulează eliberarea de dopamină,
serotonină, glutamat și acid gamma-
aminobutiric (GABA);

– dopamina controlează căile de

recompensă; astfel, ea reprezintă un
contributor major la dezvoltarea adicției;

– nicotina crește eliberarea de glutamat,

care este presupus a fi implicat în
învățare și memorare, prin creșterea
plasticității sinaptice;

– experiența plăcută a fumatului este astfel

întărită.
Efectele fumatului
Fumatul afectează aproape
toate organele, determină
multe afecțiuni și reduce
sănătatea fumătorilor, în
general.

Lista de boli cauzate de fumat

include, pe lângă cancerul
bronhopulmonar, cancerul de
col uterin, cancerul de rinichi,
cancerul de pancreas,
cancerul gastric, anevrismul
aortic, AVC, infarctul miocardic,
HTA/ateroscleroza,
infertilitatea, leucemia acută
mieloidă, cataracta.
Intervenția terapeutică

Dependența de tutun poate fi tratată cu succes

printr-o combinație de suport
comportamental și terapie
farmacologică.

Întreruperea fumatului se evaluează în funcție

de condițiile medicale asociate, nivelul de
fumat, complianța terapeutică, experiența
anterioară cu renunțarea la fumat și costul
terapiei.

Abordarea farmacologică:
– terapia de substituție a nicotinei (patch,
spray, gumă de mestecat), bupropion,
varenicline;
– medicația psihotropă (tratament al bolilor
asociate, de ex. anxietate, depresie).
Intervenția psihologică

Consilierea
– tehnici de rezolvare a problemelor /
antrenamentul abilităților /
managementul stressului;
- exploatarea mai bună a resurselor de
suport social;
– linii telefonice de tip stop-fumat / apps
Intervenția terapeutică
Psihoterapia cognitiv-
comportamentală (PTCgC)
–poate duce la rate de abstinență înalte
și stabile;
–există o legătură importantă între
numărul de sesiuni combinate cu
medicația și creșterea ratei de succes
pentru oprirea fumatului;
–implică schimbarea și restructurarea
proceselor de gândire, împreună cu
comportamente noi de învățare;
–este în mod particular recomandată
pentru persoanele care au anxietate
sau depresie, sau care sunt
dependente și de alte substanțe.
Tehnici utile de PTCgC

- strategiile individuale de rezolvare a problemelor: implică dezvoltarea comportamentului

de a evita fumatul, atunci când clientul este în contextul în care obișnuia să fumeze;
- schimbarea modului de gândire: se lucrează pe modul în care clientul gândește /
reacționează în anumite situații provocative (ex. atunci când resimte stress și primul lucru la
care se gândește este „Am nevoie de o țigară”, clientul este învățat să comute în „Am nevoie
de puțin aer curat”);
- educația despre procesul de renunțare: presupune învățarea despre subiecte precum
dependența de nicotină, strategiile de renunțare și simptomele de sevraj;
- identificarea factorilor din mediul social sau din mediul înconjurător care produc
nevoia de a fuma și eliminarea acestora;
- identificarea factorilor motivaționali;
- terapia aversivă: creșterea asocierilor negative cu fumatul.
- suportul social: evaluarea statusului de fumător al rețelei curente sociale + planificarea
creșterii rețelei de nefumători.
- combaterea creșterii în greutate secundara abandonarii fumatului: PTCgC poate include
antrenamentul comportamental, pentru a preveni luarea în greutate (via concentrarea pe
comportamentul de mâncat sănătos și exercițiul fizic).
Intervenția terapeutică
Hipnoza
– are avantajul de a ocoli rezistențele
pacientului;
– implică administrarea într-o stare de
transă de sugestii aversive privind
fumatul, precum și de mesaje pozitive,
centrate pe încrederea în sine și
dorința de a reuși.

Terapia de grup
–facilitează catharsisul, modelingul și
oferirea mesajului de solidaritate
fiecărui membru al grupului. Poate
conduce la învățarea de noi strategii
de coping, mai eficiente.
 Recomandări OMS pentru reducerea fumatului
OMS este implicată activ în lupta pentru reducerea fumatului.
Convenția-cadru asupra Controlului Tutunului (WHO Framework Convention on Tobacco
Control - WHO FCTC) și-a început activitatea în februarie 2005 și are în prezent 181 de
părți, care acoperă mai mult de 90% din populația lumii.

În 2008, OMS a introdus un mod practic (MPOWER) de a implementa principala metoda

de reducere a consumului:. Fiecare măsură MPOWER corespunde cel puțin unei
prevederi a Convenției-cadru asupra Controlului Tutunului.

Cele mai importante măsuri MPOWER includ:

–Monitorizarea (Monitor) uzului de tutun și politici de prevenție;
–Protejarea (Protect) populației de uzul de tutun;
–Oferirea (Offer) de ajutor pentru renunțarea la uzul de tutun;
–Avertizarea (Warn) asupra pericolelor fumatului;
–Implementarea (Enforce) interzicerii reclamelor, promovării și sponsorizării fumatului;
–Creșterea (Raise) taxelor pe tutun.

Sursa: [Link]
3. Consumul de droguri
La nivel mondial, 275
milioane oameni erau în
2016 consumatori de
droguri ilicite (cannabisul
este cel mai folosit - 192
millioane de utilizatori).

Aproximativ 31 de
milioane de consumatori
suferă de o tulburare de
consum de substanță.

Se estimează că
aproximativ 11 milioane
își injectează droguri.

Numai 1 din 10 oameni

care suferă de tulburare
de uz de substanță Sursa: [Link]
ajung să beneficieze de psychoactives/en/
tratament.
Factori de risc

Predispoziția genetică determină 50-75% din riscul de a dezvolta adicție.

Anumite caracteristici ale SNC (ex. [Link] hiperactiv) pot face un individ mai
vulnerabil la substanțe adictive față de un individ obișnuit.

Factorii psihologici (de ex. stress, trăsături de personalitate precum impulsivitatea

sau căutarea de senzații noi, depresia, anxietatea, tulburările de alimentație,
tulburările personalității, alte tulburări psihiatrice) pot să crească riscul pentru abuzul
de droguri.

Influențele de mediu (expunerea la abuz sau traumă, de tip fizic, sexual, de mediu,
tulburarea de uz de substanță sau adicția în familie sau printre prieteni, accesul la o
substanță adictivă, expunerea la o cultură populară care încurajează uzul de
substanță) pot juca un rol important.

Începerea uzului de substanță la o vârstă tânără este un factor de risc adițional.

Intervenția psihoterapeutică
Psihoterapia cognitiv-comportamentală
–are ca obiective restructurarea cognitivă și
Eficacitate
schimbarea comportamentului. interpersonală
(6 săpt.) Reglarea
emotională
Terapia dialectic-comportamentală (DBT) (6 săpt.)
Mindfulness
–terapeuții DBT adaugă validarea și dialectica (2 săpt.)
în programul cognitiv-comportamental.

–validarea nu este folosită pentru a permite

sau încuraja comportamente nedorite, dar Toleranţa la
distress (6 săpt.)
poate oferi înțelegerea faptului pentru care
clientul acționează în acest fel.

–dialectica reprezintă teoria conform căreia

totul (la nivel psihic) este interconectat, iar
procesul de schimbare este constant.
Intervenția psihoterapeutică
Interviul motivațional
–ajută individul să treacă dintr-o stare de indecizie sau nesiguranță către găsirea
motivației pentru a lua decizii pozitive și pentru a realiza obiectivele propuse;

–utilizează un efort colaborativ între terapeut și client, pentru a determina motivația și

pentru a iniția schimbarea. Mai mult decât a acționa într-un mod combativ, sau antagonist,
terapeutul se angajează împreună cu clientul în explorarea sentimentelor privind
schimbarea și ajută clientul pentru a găsi și a evalua propriile motivații.

–Terapeutul, deși este o persoană de susținere, permite clientului să facă propriile

alegeri și să ajungă la niște concluzii proprii, fără a simți o presiune din exterior în acest
sens.
Obiective critice ale tratamentului
tulburării de uz de substanță

- reducerea uzului de substanță și cravingului;

- îmbunătățirea sănătății, stării de bine și funcționării sociale;
- prevenirea viitoarelor probleme, prin scăderea riscului de complicații și
a recăderilor.
 Ştiinţele comportamentului uman
(modulul psihosocial)

3. Comportamentul în situații clinice dificile

A. Bolile incurabile

B. Bolile chirurgicale
A. Bolile incurabile
- teamă / anxietate;
- neputință, vulnerabilitate;
- tristețe, depresie / lipsă de speranță;
- izolare socială;
- stigmatizare (mai rar explicită, dar posibil implicită).
 Strategii de coping
Stadiile ajustării psihologice la diagnosticul de incurabilitate
(Kübler-Ross, 1969):
- şoc: afectarea conştienţei şi a atenţiei, tulburări de orientare, concentrare;
- negare (mai frecventă în primele ore /zile);
- (furie / revoltă);
- îndoială, nevoia de testare a realităţii;
- negociere (bargaining);
- acceptare:
- realistă (coping centrat pe problemă, în fazele incipiente şi centrat
pe emoţie, în fazele avansate);
- nerealistă (invers);

- ulterior - posibil depresie, anxietate.

Parcurgerea acestor stadii ţine şi de medic, de calităţile relaţionale ale acestuia,

inclusiv de modalitatea de comunicare a diagnosticului de incurabilitate !
 Evitarea confruntării cu boala
- incapacitatea de a lua decizii;
- refuzul de a începe un tratament sau de a evalua periodic evoluția bolii;
- boala, ca “veritabilă condamnare la moarte”:
– noncomplianță;
– insomnii, coșmaruri;
– tulburări de alimentație;
– incapacitatea de a-și canaliza gândurile spre lucruri constructive;
– sindromul neajutoare-disperare.
Refuzul tratamentului curativ, ca expresie a unei analize bazate pe logică și
argumente pertinente, este rar,

Factori de ordin socio-demografic care pot favoriza evitarea:

– nivelul scăzut de educație;
– statusul socio-economic mediocru;
– implicațiile financiare mari ale tratamentului;
– nevoia de a ține secret diagnosticul de boală neoplazică, derivată din
anticiparea abandonului / stigmatizării.
 Acceptarea confruntării cu boala

= tentativa unor pacienți de a atribui apariției bolii un

sens sau un scop.

„Middle-way“: raționalizarea = unii pacienți se

concentrează nu pe sensul bolii, ci pe cauzalitatea
ei. Astfel, se pot apăra de presiunea mintală
generată de prezența bolii, prin documentarea cu
privire la elemente precum cauzele, factorii
generatori ai bolii, prognosticul acesteia etc.;

Căutarea obsesivă a cauzalității bolii poate avea

consecințe negative:
Ex. 1: deplasarea spre ceilalți → deteriorarea relațiilor
sociale și noncomplianță;
Ex.2: deplasarea spre sine → autoînvinovățire →
tulburări afective (depresie) → noncomplianță.
 Consecințe psihiatrice ale bolii neoplazice
(depresia, anxietatea)
Apariția depresiei este legată mai ales de deteriorarea
progresivă a stării de sănătate.

În ceea ce privește originea anxietății există mai multe

scenarii:
– teama de intervenții și investigații dureroase,
repetitive;
– anticiparea efectelor secundare ale terapiei;
– incertitudinea vindecării.
Uneori tratamentul determină per se o anumită
comorbiditate psihiatrică.

Pentru prevenirea apariției tulburărilor psihiatrice este

necesară existența unei rețele de suport, precum
și menținerea inserției sociale (dacă aceasta este
dorită de pacient).
 Impactul psihologic
al trecerii la faza paliativă
Tratamentul paliativ are drept scopuri încetinirea evoluției bolii, diminuarea
simptomelor /complicațiiilor și menținerea un timp cât mai îndelungat a calității
vieții, în ciuda deteriorării accelerate a funcționării organismului.

Trecerea de la terapia curativă la cea paliativă este extrem de solicitantă, din

punct de vedere psihologic, pentru toate persoanele implicate în acest proces.

Succesiunea stărilor emoționale este asemănătoare cu cea din momentul aflării

diagnosticului (negare, îndoială, târguire, resemnare), cu un mai mare
sentiment al pierderii controlului și al neajutorării. Pacientul este nevoit uneori
să treacă abrupt de la copingul direct la copingul centrat pe emoție.

Unii pacienți reușesc să mențină un oarecare control al emoțiilor, în timp ce alții

se scufundă în disperare, pasivitate și demoralizare.

Reacții psihologice comune includ iritabilitatea, agitația, confuzia, dificultățile de

concentrare, comportamentul și ideația haotice.
Prin ce poate fi acest gen de
pacient un „pacient dificil“?
 Alte variabile care trebuie avute în vedere:

- antecedentele în planul simptomelor psihice

(personale, heredo-colaterale,
derivate din relația terapeutică);
- cunoștințele medicale;
- rolurile sociale și interacțiunile familiale ale pacientului;
- plasarea pe scara socială;
- vârsta biologică vs. cea psihologică;
- diferențele în privința autocunoașterii și valorificării propriilor resurse (ex. LCI
vs. LCE);
- aderența la un model preformat de atitudine
față de îmbolnăvire și moarte (al societății,
familiei sau grupului de apartenență).
 Particularități comportamentale ale bolnavului terminal

- atenția bolnavului este deviată tot mai mult asupra sieși;

- aducerea în discuție a consecințelor care se vor răsfrânge asupra celor dragi,
odată cu dispariția propriei persoane;
- centrarea gândurilor asupra iminenței morții;
- problemele legate de lucrurile neterminate (unfinished business);
- dorința de a discuta în mod activ despre propria moarte;
- dificultățile de a se separa de familie și de cei apropiați.
 Rolul speranței
- un element important și care poate influența decisiv prognosticul vital al unei
boli incurabile este speranța;
- speranța de viață relativ îndelungată a unor pacienți incurabili se corelează
cu latura concretă a speranței.

Nu orice tip de speranță este benefică. Unii bolnavi terminali au o capacitate

semnificativă de a menține un nivel de speranță ”oarbă”, în ciuda
informației că se află într-un stadiu final, irecuperabil al bolii.
Sursele acestui nivel de speranță sunt multiple, iar numitorul comun este acela
că imprimă pacienților încrederea nelimitată și hazardată în posibilitatea
vindecării, în ciuda aducerii la cunoștință a prognosticului negativ.
Ea poate juca un rol important în deteriorarea interacțiunii medic-pacient:
- pacientul poate începe să suspicioneze o lipsă de profesionalism al
medicului;
- scade nivelul de credibilitate pe care bolnavul este dispus să îl acorde
medicului → non-complianță.
 Speranța realistă

- asociată pozitiv cu conceptul de robustețe;

- pacienții cu robustețe sau voință de a spera au o secreție crescută de
endorfine, fapt ce duce, prin imunostimularea celulelor NK, la activarea unor
resurse latente de rezistență a organismului.

Forme ale speranței realiste:

– speranța de tipul „oază în deșert” – concentrarea pe laturile vieții care
încă mai funcționează;
– speranța văzută ca o punte între două stări distincte (există o cale între
situația disperată de acum și o situație pozitivă în viitor);
– speranța ca intenție durabilă (gândirea pozitivă, centrată în jurul unui
eveniment pozitiv din viitorul apropiat, pe care pacientul își poate
propune să îl trăiască);
– speranța ca performanță zilnică (posibilitatea de a menține cotidian
concentrarea pe speranță și performarea acesteia).
 Factori de risc pentru suicid

• stadiul terminal;
• prognosticul nefavorabil;
• durerea intensă;
• depresia necontrolată
medicamentos;
• delirul;
• sentimentul de neajutorare sau
de pierdere a demnității
personale;
• antecedentele de boală
psihiatrică;
• istoricul familial de suicid;
• fatigabilitatea marcată;
• consumul de alcool și de tutun;
• izolarea socială;
• abuzul de substanțe.
 Forme de eutanasie sau sinucidere asistată medical
Termen Definiţie Statut legal
Eutanasia
Moartea provocată activ de către medic, la cererea şi
activă cu Ilegală
cu consimţământul informat ale pacientului
consimţământ
Eutanasia
Moartea provocată activ de către medic, fără o cerere
activă fără Ilegală
explicită venită din partea pacientului
consimţământ
Moartea provocată de medic, prin retragerea Legală, cu
Eutanasia
mijloacelor de menţinere în viaţă a pacientului, sau consimţământul
pasivă
prin suprimarea tratamentului de fond informat al pacientului
Administrarea de medicamente care uşurează
„Double effect” suferinţa pacientului, dar îi grăbesc în acelaşi timp Ilegală
moartea
Ilegală în majoritatea
Sinuciderea Medicul îi procură pacientului, la cererea acestuia,
statelor, dar cu tendinţă
asistată mijloacele necesare pentru a-şi sfârşi singur viaţa
la legalizare
 Variabile modulatoare ale dorinței de eutanasie sau
sinucidere asistată medical

- existența / absența suportului familial;

- nivelul de educație;
- gen;
- credința religioasă;
- calitatea percepută a vieții;
- simptome psihice (mai ales depresia);
- costul ridicat al recurgerii la Medicina Paliativă.
Obiective critice în Medicina Paliativă
(end-of-life care)
 Comunicarea cu bolnavul incurabil

Puncte critice de elucidat:

- utilizarea mijloacelor de resuscitare (do-not-resuscitate choice);

- deschiderea de a discuta subiecte legate de:

• incurabilitate;
• moarte;

- suportul social perceput;

- nevoi nerezolvate / neexprimate (unmet / unexpressed needs);

- adecvarea valori bazale – opţiuni terapeutice.

S = setting
S = setting
P = perception
I = invitation
K = knowledge
E = emotions / empathy
E = emotions / empathy
S = summary / strategy
Nu se va trece la această
fază înainte de încheierea
tuturor celorlalte anterioare!

Mesaje – cheie:
- pacientul nu va fi abandonat;
- controlul simptomelor importante pentru pacient = o prioritate pentru medic;
- dorinţele sale îi vor fi respectate.
 Modele terapeutice în Medicina Paliativă

Modelul tradiţional

Faza de Faza de Faza

diagnostic recurenţă preterminală - deces
Tratament
Tratament
Tratamentul paliativ şi controlul
simptomelor simptomelor importante
(durerea)
Asistenţă psihologică pentru asumarea
Suport psihologic simplu
prognosticului
(exclusiv pentru pacient)
(exclusiv pentru pacient)
 Modele alternative

Faza de Faza
Faza de recurenţă Faza post-deces
diagnostic preterminală
Tratament
Controlul simptomelor importante (ex. durerea)
Suport psihologic adresat
pacientului
Suport psihologic adresat familiei

Faza de Faza
Faza de recurenţă Faza post-deces
diagnostic preterminală
Tratament
Controlul simptomelor critice
Suport psihologic pentru bolnav
Suport psihologic adresat familiei
B. Bolile chirurgicale
Caracteristici:

- relaţie tranşantă, lipsită de echivocuri;

- bolnavul are fantezia unei vindecări rapide şi, de

regulă, definitive (se creează premisele unor
așteptări mari, iar reacțiile psihologice
consecutive nesatisfacerii acestor așteptări pot
fi majore: depresie, panică, noncomplianță);

- riscuri, uneori majore – ameninţând integritatea şi

viaţa bolnavului;

- încărcătura emoţională este maximă (transferul

este mare, contratransferul este mic sau
absent, ceea ce duce la insecuritate sau
frustrare din partea pacientului).
- desfăşurarea actului chirurgical poartă pecetea
unui posibil dramatism (real sau generat de
riscul perceput de către pacient);

- bolnavul poate avea senzaţii şi sentimente

generate de ideea de “prejudiciu corporal”;

- reducerea timpului de contact creează în

chirurgie posibilitatea preluării unei părţi din
responsabilitatea relaţiei cu pacientul de către
echipa de asistenţă medicală, dar generează
adesea pacienților frustrare și sentimentul
insecurității. Unii dintre ei gestionează aceste
stări prin raționalizare sau negare;

- uneori, impactul psihologic cumulativ al bolii

chirurgicale este crescut şi asupra medicului –
risc crescut de burnout).
- pierderea contactului de către pacient cu medicul său (este o certitudine pe
parcursul anesteziei generale, dar poate apărea şi ulterior). Este percepută
diferit, în funcţie de tipul de coping al pacientului:
• în copingul activ, pacientul este permeabil la argumente de ordin
raţional în perioada pre- / postoperatorie;
• în copingul pasiv, pacientul poate rămâne dominat de anxietate.
Medicul trebuie să pună mai mult accent pe mesajele de încurajare,
furnizoare de siguranță emoțională;

- relaţia medic-pacient este asimetrică, în sensul poziţiei dominante a chirurgului.

Acest fapt poate accentua investirea acestuia cu abilități „mitice” şi
corespunzător, nivelul de aşteptări al pacientului;

- noțiunea de complianță poate avea un sens diferit – unii pacienți tind să devină
neglijenți în perioada postoperatorie.
 Anxietatea în bolile chirurgicale

- este simptomul psihic cel mai frecvent în chirurgie;

- priveşte atât perioada pre-, cât și postoperatorie;
- poate influența semnificativ prognosticul
(ex. chirurgia cardiovasculară).

Factori modulatori:
– tipul de personalitate al pacientului;
– tipul de intervenție chirugicală;
– calitatea relației terapeutice.

Securizarea emoțională a pacientului este o

prioritate terapeutică !
 Tipuri:

- în situațiile de urgență, anxietatea are, de

regulă, o intensitate mare imediat înaintea
intervenției (cauza fiiind expresia zgomotoasă
a simptomului și mai puțin anticiparea
operației în sine). La scurt timp după
operație, pacientul poate trăi un al doilea
moment de anxietate, dat de evocarea
momentelor dramatice prin care a trecut și a
posibilității ca acestea să se repete în viitor;

- în intervențiile chirurgicale anunțate, anxietatea are o componentă preoperatorie

semnificativă, tipic cu două vârfuri, unul care apare în momentul anunțării
necesității intervenției și un al doilea în vecinătatea imediată a intervenției;

- în chirurgia estetică și de transplant, anxietatea poate avea valori importante

în perioada postoperatorie tardivă (risc crescut de contagiune informațională).
 Depresia în bolile chirurgicale

Este un simptom relativ frecvent, mai ales în perioada postoperatorie, când

derivă direct din eșecul intervenției, dar și din consecințele iremediabile ale
acesteia.
O problemă o constituie depresia preexistentă intervenției, simptom corelat
adesea cu un prognostic nefavorabil.
În evaluarea gravității unei depresii în chirurgie trebuie să se țină seama de:
– contextul obiectiv (ex. specificul și prognosticul bolii);
– contextul subiectiv (ex. așteptările pacientului, tipul de pacient, suportul
social perceput);

Recunoașterea circumstanțelor predispozante pentru depresie și prevenția /

tratamentul depresiei trebuie să reprezinte o prioritate pentru chirurg, chiar
dacă nu este cel chemat să o rezolve!

Colaborarea chirurg – psiholog clinician este extrem de importantă în prevenția

și gestionarea depresiei la bolnavii chirurgicali.
 Relația medic-pacient în chirurgia de urgență
Timpul de contact poate fi foarte scăzut, mai ales în
perioada preoperatorie.

Confruntarea cu șocul psihologic al rudelor, dar și cu

presiunile acestora, poate fi solicitantă pentru medic.

Anxietatea pacientului și medicului este maximă, ținând

cont de specificul situației (intempestivă și
imprevizibilă).

Abordarea interdisciplinară poate aduce un grad

suplimentar de stress (atât medicului, cât și
pacientului).

Riscul de burnout este crescut la medicii care lucrează în

aceste servicii și are adesea consecințe redutabile
asupra modului de comunicare cu pacienții.
 Relația medic –pacient în chirurgia estetică

Medicul trebuie să își cultive abilități psihologice și trebuie să atragă atenția

pacientului că orice intervenție nu este un panaceu și că aduce cu sine și
unele riscuri.

Ambivalența afectivă a pacientului față de medic este posibilă, mai ales dacă
medicul nu a moderat suficient așteptările pacientului față de intervenție.

Medicul trebuie să beneficieze de colaborarea cu psihologul și psihiatrul, mai

ales dacă pacientul asociază tulburări psihice evidente (ex. dismorfofobie).

Contraindicații psihiatrice ale intervenției chirurgicale:

– antecedente psihiatrice semnificative ca gravitate și frecvență;
– recurgerea repetitivă la chirurgia estetică, urmată de nemulțumire;
– pacientul este un ”surgeon shopper” ;
– pacientul își imaginează intervenția ca pe un panaceu;
– pacientul a luat decizia sub imperiul unui impuls de moment sau pentru
a etala rezultatele acesteia.
Relația medic-pacient în
chirurgia de transplant

Anxietatea joacă un rol

mult mai important,
atât în perioada
preoperatorie cât și
postoperatorie, de
aceea securizarea
emoțională a
pacientului este
foarte importantă.

Menținerea contactului
cu pacientul de către
medic în perioada
postoperatorie poate
avea efecte salutare.
 Optimizarea comunicării medic-pacient în chirurgie
Preoperator:
- formarea și consolidarea încrederii, printr-o
anamneză de calitate și timp acordat
pacientului;
- grija acordată interpretării feedback-ului verbal
și nonverbal al pacientului;
- cultivarea abilității de a-i pune pacientului
întrebări cu sens emoțional;
- preocuparea pentru simptomele somatice și
psihologice relevante din antecedente;
- recunoașterea și adresarea barierelor în
comunicare;
- luarea în seamă a credințelor, valorilor și
statusului socio-economic și adaptarea
relației terapeutice acestora;
- acordarea de timp pacientului pentru a se
exprima sau pentru a-și clarifica
nelămuririle.
Postoperator:

- menținerea contactului terapeutic (dacă este necesar d.p.d.v. psihologic, nu

numai medical);
- legitimitatea acordată reacțiilor emoționale (unele neașteptate) ale pacientului,
evitarea atitudinilor cinice, brutale sau indiferente;
- încercarea de a oferi soluții competente și empatice la problemele pacientului;
- recunoașterea și evitarea surselor de conflict;
- recunoașterea propriilor limite și căutarea asistenței în cadrul echipei
multidisciplinare.

Preoperator și postoperator:

- consilierea / negocierea cu pacientul;

- încercarea de a umaniza și simetriza relația medic-pacient;
- feedback nuanțat neagresiv acordat pacientului asupra comportamentelor care
îi pot agrava suferința;
- percepția pacientului ca pe un partener, și nu ca pe un obiect.
 Ştiinţele comportamentului uman
(modulul psihosocial)

4. Psihoterapia
(partea a 2-a)*

* partea I: v. curs anul 1

1
Premize

- competenţa profesională și emoţională a terapeutului;

- contractul terapeutic / alianţa terapeutică): presupune obligaţii pentru
terapeut și client (să fie activ, motivat);
- regularitatea întâlnirilor;
- catharsis;
- insight (introspecţie, iluminare);
- scop: rezolvarea problemei, dar și autonomia clientului.

2
 1. Analiza tranzacţională

2. Psihoterapia de grup

3. Terapia de familie

4. Art-terapia

5. Psihoterapia de scurtă durată

centrată pe obiectiv

6. Terapia narativă

3
1. Analiza tranzacţională

- promotor: Eric Berne;

- este o teorie a personalităţii şi a acţiunii sociale, dar şi o metodă
clinică bazată pe analiza tranzacţiilor ȋntre oameni, pe baza stărilor
Eului.

Termeni folosiţi:
Stările Eului : elemente constitutive ale personalităţii = ansambluri de
sentimente, gȃnduri, comportamente (Părinte, Adult, Copil);
Poziţia de viaţă: modul ȋn care se aşază copilul, de timpuriu, ȋn raport
cu sine şi cu ceilalţi;
Scenariul de viaţă: povestea de viaţă modelată ȋn copilărie pe care
adultul şi-o repovesteşte şi o urmează inconştient;
Tranzacţia : mesajul (comunicarea) ȋntre oameni;
Semnalul de recunoaştere: un tip particular de mesaj schimbat ȋn
timpul tranzacţiei.
4
 Stările Eului
- analiza structurală -

Domeniul ȋnvăţării
Părinte comportamente, gȃnduri, sentimente
reproduse de la figuri parentale

Domeniul gȃndirii
Adult comportamente, gȃnduri, sentimente
ca reacţie la “aici şi acum”

Domeniul sentimentelor
Copil comportamente, gȃnduri, sentimente
“resuscitate” din copilărie

5
 Stările Eu-lui
- analiza funcţională -

Pozitiv : asertiv, hotărȃt, Pozitiv: demn de ȋncredere,

puternic, franc Părinte Părinte util, ȋncurajator, ȋnţelegător
Negativ: dominator, cu Normativ Grijuliu Negativ: prea permisiv,
prejudecăţi, (PN) (PG) nerealist, se autoneglijează
exigent, suspicios

Eficient, logic, reflexiv, obţine

informaţii necesare rezolvării
problemelor, estimează Adult
posibiltăţile de acţiune
adecvate situaţiei

Pozitiv: conformist, Pozitiv: curios, spontan,

supus, ascultător Copil Copil creativ
Negativ: timid, anxios, Adaptat Liber Negativ: impulsiv,
manipulativ, impulsiv, (CA) (CL) necenzurat, egoist, agresiv
ȋncăpăţȃnat

6
Poziţiile de viaţă Scenariile de viaţă

1. „Eu sunt OK, tu ești OK“  scenariu normal: empatic, deschis;

2. „Eu sunt OK, tu nu ești OK“  scenariu de tip paranoid: în război

cu lumea, agresiv, critic;

3. „Eu nu sunt OK, tu ești OK“  scenariu depresiv: perdant, cu

temător, prezintă vinovăţie, face uz
de victimizare;

4. „Eu nu sunt OK, tu nu ești OK“  scenariu fără speranţă: are

sentimente de inutilitate, poate
trece la acte (auto)agresive.
7
Contrainterdicţii

- interdicţii ce au sursa în starea de Părinte a părintelui;

- ex. „Nu ai voie să....!”; „Fii perfect!”, „Fii puternic!”, „Lucrează din
greu!”

Interdicţii

- vin din starea de Copil a părintelui;

- sunt mai nocive, traumatizante,
fiind adesea implicite / nu explicite;

- ex. „Nu crește!”, „Nu fi fericit!”

8
Tipuri de tranzacţii

- directe (complementare) – pe aceeași direcţie;

- încrucișate – mesajul e pe o direcţie, răspunsul e pe altă direcţie;
- ascunse – stările reale nu ies la lumină.

Tranzacţii în relaţia medic - pacient

- pot fi ascunse, mai frecvent la pacienţii manipulatori, cu tulburări
de personalitate;
- pot duce la transfer / contratransfer negativ.

Utilitatea analizei tranzacţionale:

- psihoterapie individuală;
- terapia de familie / cuplu;
- organizaţii: ex. pentru a construi
în mod optim o echipă.
9
Se poate aplica la:

- persoane normale (facilitarea dezvoltării personale);

- persoane care fac faţă unui stress psihic marcat;
- pacienţi incurabili sau cronici;
- persoane dependente de un viciu (alcoolici, fumători, consumatori de
droguri);
- pacienţi nevrotici sau cu tulburări de personalitate (facilitează
resocializarea, adaptarea);
- pacienţi cu handicap mental sau de altă natură (facilitează inserţia
socială, recuperarea abilităţilor pierdute, folosirea optimă a capacităţilor
restante).

10
2. Psihoterapia de grup (PTG)

Beneficii:

1. Furnizarea de speranţă - ȋn boli cronice, cu recăderi frecvente;

- efecte: creşterea complianţei terapeutice
şi ȋmbunătăţirea prognosticului;

2. Percepţia solidarităţii
- participantul la grup nu mai are convingerea (nerealistă) că
este singurul cu această problemă;

3. Furnizarea de informaţii
- permite dezvoltarea de către pacient a unor strategii de
coping;
- informaţiile au mai multă credibilitate;
11
4. Altruismul
- posibilitatea de a ieşi din rolul de bolnav şi de a fi de ajutor
pentru alţii;

5. Rolul de familie substitutivă

- oferă empatie, alinare, ȋntelegere, siguranţă emoţională;

6. Îmbunătăţirea abilităţilor sociale

- este un efect implicit al socializării ȋn cadrul grupului;

7. Modellingul
- decondiţionarea unor comportamente indezirabile;
- adoptarea unor comportamente utile;

12
8. Învăţarea interpersonală
- permite pacientului sa cunoască o situaţie din perspective
diferite;

9. Coeziunea de grup
- pacienţii se simt acceptaţi, ȋnţeleşi (mai ales dacă boala este
asociată cu stigmatizare sau sancţionare);

10. Catharsisul
- este mult mai intens ȋn terapia de grup;

11. Furnizarea de sens

-necesară cȃnd membrii grupului se confruntă cu realităţi dure
ale vieţii (izolarea, pierderea, moartea)

13
 Domenii generale de aplicare a PTG
Public-ţintă Exemple
Persoane normale Pentru facilitarea dezvoltării personale şi a maturizării
emoţionale
Persoane care fac faţă unui Grupuri pentru victime ale violului, ale accidentelor de
stress psihic marcat circulaţie, rudele persoanelor decedate ȋn accidente,
atacuri teroriste

Pacienţi incurabili sau Grupuri pentru pacienţii cu cancer sau cu dureri

cronici cronice
Persoane cu comportament Grupuri pentru persoane cu probleme de control al
antisocial sau dependente impulsului, alcoolici, fumători, consumatori de droguri
de un viciu

Pacienţi nevrotici sau cu Grupuri ce facilitează resocializarea, adaptarea

tulburări de personalitate
Pacienţi cu handicap Grupuri ce facilitează inserţia socială, recuperarea
mental sau de altă natură abilităţilor pierdute, folosirea optimă a capacităţilor
restante 14
Aplicaţii ale PTG ȋn patologie
În bolile somatice: - cancer;
- reabilitarea cardiacă;
- afecţiuni dermatologice cronice;
- fibromialgie;
- sindromul de colon iritabil;
- diabet zaharat;
- astm;
În bolile psihice: - schizofrenie;
- depresie;
- fobie socială;
În alcoolism;
În dependenţa de fumat.

15
3. Terapia de familie (TF)

Definiţie:
- formă specială de psihoterapie de grup, centrată pe ȋmbunătăţirea
relaţiilor interpersonale, ȋn special de comunicare, ȋn interiorul unei
familii sau cuplu.

Tipuri

Terapia transgeneraţională
- punctul de plecare: modelul trangeneraţional (disfuncţiile familiale
sunt rezultatul unor patternuri care se permanentizează şi care trec
de la o generaţie la alta);
- obiectivul: desprinderea de sistemul emoţional familial şi accelerarea
individuării emoţionale a membrilor familiei, fără a genera tensiuni
sau o separare ȋn interiorul acesteia;
16
Terapia familială strategică

- utilizează strategii specifice de abordare a problemelor familiale, ȋn

care elementul-cheie este schimbarea;
- este centrată pe prezent şi pe modul ȋn care familia poate ajunge la
un viitor dezirabil;

Terapia familială structurală

- familia este văzută ca un ȋntreg, ca un sistem deschis şi viu, expus la

influenţa mediului şi aflat ȋntr-o continuă schimbare;
- structura familiei este esenţială pentru a ȋnţelege felul ȋn care au
apărut şi s-au dezvoltat simptomele intrafamiliale.

17
Indicaţii ale TF:

- existenţa conflictelor deschise, generatoare de distress, ȋn interiorul

unei familii;
- problemele familiale care conduc la un comportament disfuncţional al
unuia / mai multora dintre membrii familiei;
- continuarea şi escaladarea unui conflict intrafamilial preexistent;
- tulburări psihiatrice majore apărute ȋn interiorul unei familii;
- manifestări ale unor tulburări de personalitate ȋn context familial.

18
4. Art-terapia

- vizează diferite aspecte ale

personalităţii, utilizȃnd mijloace artistice;
- scop: de a aduce la lumină şi valorifica
potenţialul personal, utilizat pentru
dezvoltarea armonioasă a individului.

Faze:
-etapa creativă - pacientul ȋncearcă să ȋşi
reprezinte sentimentele ȋntr-o formă de artă;
- etapa discuţiei şi analizei - permite
pacientului să ȋşi ȋnţeleagă propriile
sentimente şi să le utilizeze ȋntr-o manieră
constructivă.

19
Forme ale terapiei prin artă

A. Terapii care utilizează imaginea

A.1. Terapia prin desen / pictură

- mod de comunicare codificată a stărilor sufletești (Enăchescu, 2006);

- crearea unei imagini (desen) implică:

- stimularea lobilor temporali și extragerea unor amintiri latente,

emoţii și senzaţii;

- stimularea ambelor emisfere cerebrale (via corpul calos).

20
 Desenul ȋn terapie

Desenul terapeutic Desenul ȋn diagnostic Desenul ȋn prognostic

(exprimarea unor (ex. testul arborelui, testul (evoluție ȋn timp)
sentimente, gânduri pe familiei, testul “Draw a
care clientul nu le poate person”)
exprima verbal)

21
 Utilizare

- tulburări de personalitate (schizoidă, obsesiv-compulsivă, narcisică);

- tulburări afective (manie, depresie);
- psihoze (schizofrenie);
- abuz de substanţe;
- epilepsie;
- traume.

22
A.2. Terapia prin fotografie
- proces terapeutic şi diagnostic care utilizează
interpretarea psihologică a unor imagini
fotografice;

A.3. Terapia prin colaj

- proces terapeutic realizat prin lipirea / ataşarea
de materiale variate, pe pȃnză sau hȃrtie, pentru
a exprima gȃnduri şi sentimente;

A.4. Terapia sandplay

- terapie non-verbală prin realizarea unor imagini
inspirate din viaţa pacientului, utilizȃnd nisipul.

23
B. Terapii care utilizează sunetul

B.1. Muzicoterapia

- utilizarea muzicii sau a elementelor muzicale de către un

muzicoterapeut cu un client sau cu un grup de clienţi;
- scop: de a creşte potenţialul persoanei şi / sau de a restabili funcţiile
individuale, astfel ȋncȃt subiectul să beneficieze de o mai bună
integrare intra- şi interpersonală.

Moduri de realizare:

- variante expresive - variante receptive

24
Efectele muzicoterapiei

- relaxare psihică - catharsis emoţional (via secreţia de endorfine);

- stimulare psihică – creşterea randamentului cognitiv, ideaţiei,

memoriei, ȋncrederii ȋn sine, a voinţei şi iniţiativei;

- efect de facilitare a expresivităţii verbale (rol pozitiv ȋn abordarea

pacienţilor alexitimici);

- efect de evocare a unor trăiri pozitive şi / sau de sugerare

(facilitează identificarea ascultătorului cu un anumit conţinut
emoţional);

- efect imunostimulant (via secreţia de endorfine).

25
Muzicoterapia ȋn practica medicală

- specialităţi chirurgicale: ameliorarea durerii, scăderea anxietăţii,

menţinerea alurii ventriculare şi tensiunii arteriale cȃt mai aproape
de nivelul bazal, relaxare musculară;

- oncologie: ameliorarea stării de anxietate şi depresie, controlul durerii,

ȋmbunătăţirea complianţei terapeutice;

- anestezie: scăderea necesarului de medicamente;

- psihiatrie: scăderea anxietăţii, control mai bun al depresiei;

- neurologie: ajută la recuperarea post-AVC, reduce intensitatea,

frecvenţa şi durata migrenelor, reduce frecvenţa crizelor epileptice.

26
B.2. Terapia prin dans

- proces terapeutic prin care mişcarea şi dansul sunt utilizate pt. a

ameliora afectările emoţionale, cognitive, sociale şi fizice;
- terapie expresivă bazată pe faptul că ȋntre emoţiile şi mişcările unui
individ există o relaţie directă.

Aplicabilitate ȋn:
- autism;
- retard mintal;
- surditate;
- boala Parkinson;
- tulburări de nutriţie.

27
[Link] care utilizează jocul

[Link]
- proces terapeutic prin care tehnici
teatrale sunt utilizate pentru:
- explorarea problemelor şi
aspiraţiilor individuale;
- ȋmbunătăţirea relaţiilor interumane şȋ
a comunicării;
- implică realizarea unor scenete ȋn
care actorii sunt subiecţii şi care
simbolizează o situaţie conflictuală reală;

Scop: de a ȋi ajuta pe subiecţi să ȋşi

ȋmbunătăţească modul de interacţiune
cu cei din jur ȋn astfel de circumstanţe.
28
[Link] prin joc

- proces terapeutic ȋn care jocul este utilizat ca element terapeutic şi

diagnostic, ȋn scopul obţinerii unei mai bune adaptabilităţi sociale a
pacientului;
- aplicabilitate: copii cu probleme de adaptare sau cu handicapuri
fizice sau psihice.

29
5. Psihoterapia de scurtă durată centrată pe obiectiv
(centrată pe soluţii practice)

Este o abordare de tip colaborare Fundamente teoretice

între terapeut și client, în scopul - pot exista mai multe „adevăruri”
obținerii unui rezultat la o privind realitatea (toată lumea
problemă. observă un lucru, dar vede /
Este limitată de timp. înțelege acel lucru în mod diferit)
(Watzlawick, 1967).
Scopul terapeutului: să fie eficient - deși cauzele problemelor unei
în a atinge obiectivele într-o persoane pot fi complexe, soluția
perioadă scurtă de timp, mai mult poate să fie una foarte simplă (de
decât a produce o schimbare Schazer & Berg, 1997)
profundă a personalității - se pune accentul pe încurajarea
clientului, i se recunoaște acestuia
calitatea de “expert în rezolvarea
propriei probleme”.

30
Metode

Formularea obiectivului terapeutic:

a) în termenii gândirii pozitive:

- dacă pacientul își reprezintă obiectivul în termeni negativi atenţia
sa se va concentra pe aspectul negativ;
b) în termeni procesuali, nu ca imagine statică;
c) în termeni actuali, “aici și acum”;
d) în termeni cât mai concreţi;
e) acţiunea trebuie iniţiată și menţinută de pacient;
f) în termenii pacientului (nu în termenii pe care terapeutul
presupune că ar trebui să îi dorească pacientul).

31
 Concentrarea atenţiei asupra aspectelor pozitive, asupra soluţiei,
asupra viitorului
- accentul trebuie pus pe aspectele constructive (“ce se poate
face”), nu pe ruminarea cauzelor care au generat
problema;

Soluția la probleme este de multe ori găsită într-o „excepție” din

perspectiva comportamentului obișnuit al pacientului, care apare în acele
momente în care persoana nu se confruntă cu problema, respectiv nu
întreprinde ceva pentru a o rezolva:
- excepţiile pot reprezenta o “temelie” pe care se poate
construi soluţia psihoterapeutică;
- excepţiile trebuie evidenţiate și chiar create de
psihoterapeut.

32
Terapeutul va formula:

- întrebări privind excepţiile folositoare;

- întrebări privind mecanismele de coping;

Identificarea modului în care familia a reușit să facă față

problemelor permite membrilor acesteia să descopere
succesele lor din trecut și din prezent + o mai bună abordare a
problemei și atingerea obiectivelor propuse.

- complimente, încurajări, feedback pozitiv:

- sublinierea aspectelor pozitive în comportamentul pacientului;
- evidențierea progreselor obținute în cadrul psihoterapiei.

Pacientul nu va fi evaluat critic şi va fi efectiv susţinut pentru a

depăși teama de schimbare.
33
Indicații ale psihoterapiei de scurtă durată centrată pe obiectiv

- probleme de comportament (copii și adolescenți);

- depresie;
- anxietate;
- Probleme de restabilire a unui coping adecvat (pacienți cu
consum nociv de alcool, cu dependență de nicotină, tulburări
de alimentație), boala Crohn, întârzierea mentală;
- în schizofrenie – scop: îmbunătățirea aderenței, copingului cu
simptomele, interrelațiilor cu familia.

34
6. Terapia narativă
- abordare terapeutică elaborată de White & Epston (1990);
- se bazează pe înţelegerea poveștilor pe care oamenii le folosesc pentru a
descrie vieţile lor;
- consideră problemele ca fiind separate de oameni;
- îi ajută să recunoască o serie de abilităţi :
- pe care le au deja și le-au folosit cu succes;
- pe care le pot utiliza în confruntarea cu problemele din
vieţile lor;
- pune accent pe identificarea punctelor forte.

35
Strategii și tehnici terapeutice

Înţelegerea vieţii prin intermediul poveștilor

Conversaţii externalizatoare: numirea problemei

- numirea problemei și separarea de persoană;
- investigarea istoriei problemei;
- evaluarea efectelor problemei;

Situarea problemei în context: deconstrucţia

- schimbarea cadrului de referinţă;
- separarea de ideea dominantă.

Descoperirea rezultatelor unice (excepţionale)

- descoperirea și explorarea unor povești într-un fel unic care pot
reprezenta deschideri către povești noi și diferite;

Conversaţii de realocare a statutului de membru

- oamenii se alătură persoanelor semnificative din viaţa lor, în jurul
valorilor, preferinţelor, contribuind la construcţia unor povești alternative;
- reconsiderarea calităţii de membru  excluderea unor persoane din
clubul vieţii proprii. 36
Indicaţii

- entităţi psihiatrice: - tulburarea de stress post-traumatic;

- simptome depresive;
- anorexia nervoasă;
- fobia socială;
- ADHD.

- probleme sistemice familiale: probleme de cuplu, doliul;

- contexte particulare profesionale: sindromul burnout;

- situaţii ce afectează o comunitate: relocare geografică, mix cultural,

atitudini discriminatorii ale grupului majoritar.

37