Capitolul 3 Categorii de funcţii

implementate

În cel de-al treilea capitol al lucrării sunt prezentate, cu ajutorul a numeroase

exemple, principalele categorii de funcţii implementate în Microsoft Excel 2007:
funcţiile statistice, logice, financiare şi funcţiile de căutare.

3.1 Funcţii statistice

Exemplul nr.1
La sfârşitul fiecărei sesiuni de examene, la Facultatea de Economie şi
Administrarea Afacerilor din Iaşi, se analizează rezultatele obţinute la nivelul
grupelor de studiu.
Astfel, datele referitoare la sesiunea din februarie 2010 sunt prezentate în
tabelul nr. 3.1.1, iar în cadrul acestuia sunt specificate şi coordonatele coloanelor şi
liniilor din tabela Excel, în scopul orientării în cadrul foii de calcul tabelar.

Indicativul liniilor Excel Indicativul coloanelor Excel

Tabelul nr. 3.1.1 Rezultatele examenelor pentru Grupa 121

A B C D E F G H I
8 Nota obţinută la disciplina:
Microeconomie
informaţionale
pentru afaceri

Limba straina
contabilităţii

Nr. Numele şi prenumele

Matematici
Tehnologii

aplicate în
economie

Statistică

Număr matricol
Bazele

9 crt. studentului

10 1 Agatinei Liliana 31040701SL010233 9,00 10,00 9,00 10,00 10,00 10,00

11 2 Ahumulesei Teodor 31040701SL010234 8,00 9,00 5,00 7,00 9,00 7,00
 88 ISA - Aplicații practice
12 3 Ailenei Maria Nicoleta 31040701SL010235 6,00 9,00 5,00 8,00 8,00 8,00
13 4 Bălănescu Tatiana 31040701SL010236 6,00 8,00 5,00 4,00 8,00 6,00
14 5 Buzut Marian Liviu 31040701SL010237 10,00 9,00 5,00 9,00 8,00 7,00
15 6 Buzemurga Elena 31040701SL010238 4,00 7,00 4,00 5,00 9,00 4,00
16 7 Coşeru Nicu Florian 31040701SL010239 5,00 6,00 3,00 5,00 9,00 3,00
17 8 Cucoşel Florentina 31040701SL010240 7,00 5,00 8,00 5,00 8,00 5,00
18 9 Furdui Ilona Floarea 31040701SL010241 7,00 4,00 8,00 9,00 8,00 8,00
19 10 Furtună Mihai Gică 31040701SL010242 8,00 4,00 Absent 5,00 Absent 5,00
20 11 Gheunoi Vasilica 31040701SL010243 10,00 4,00 8,00 6,00 8,00 4,00
21 12 Guzgan Iulian Nicolae 31040701SL010244 3,00 4,00 9,00 5,00 4,00 4,00
22 13 Huştiuleţ Svetlana 31040701SL010245 5,00 8,00 7,00 10,00 6,00 8,00
23 14 Jijia Marilena 31040701SL010246 5,00 6,00 7,00 7,00 7,00 7,00
24 15 Teodosiade Constantin 31040701SL010247 4,00 5,00 6,00 7,00 4,00 6,00
25 Semigrupa 1211
26 1 Druia Valeriana 31040701SL010517 7,00 10,00 Absent 9,00 10,00 9,00
27 2 Enenciuc Lili Maria 31040701SL010518 7,00 9,00 8,00 9,00 10,00 10,00
28 3 Estevan Clara Victoria 31040701SL010519 9,00 9,00 8,00 10,00 10,00 10,00
29 4 Fuioagă Floriana 31040701SL010520 8,00 7,00 8,00 7,00 6,00 7,00
30 5 Ifraide Tudor Florin 31040701SL010521 3,00 5,00 9,00 6,00 4,00 6,00
31 6 Inelatu Vasile 31040701SL010522 Absent 5,00 Absent Absent Absent 5,00
32 7 Kaskut Hamad 31040701SL010523 5,00 5,00 5,00 6,00 4,00 4,00
33 8 Luvcenko Tamara 31040701SL010524 6,00 6,00 7,00 9,00 5,00 7,00
34 9 Murzescu Sebastian 31040701SL010525 4,00 5,00 4,00 6,00 4,00 6,00
35 10 Nunuleţ Claudiu Ioan 31040701SL010526 10,00 8,00 7,00 8,00 8,00 7,00
36 11 Ovăşanu Sevastiţa 31040701SL010527 10,00 7,00 3,00 Absent 10,00 8,00
37 12 Papaghiuc Alioşa 31040701SL010528 10,00 10,00 9,00 8,00 10,00 9,00
38 13 Ruscanu Alice Ioana 31040701SL010529 8,00 8,00 8,00 3,00 8,00 8,00
39 14 Zanghea Vasile 31040701SL010530 5,00 6,00 5,00 4,00 5,00 5,00
40 Semigrupa 1212
41 Grupa 121

Rezolvare
Modelul de analiză a rezultatelor este structurat în două variante:
1. la nivelul fiecărui student
2. la nivelul fiecărei discipline de examen.
Pentru rezolvarea primei probleme în dreapta tabelului prezentat în tabelul
nr. 3.1.1 se vor insera coloane (începând cu căsuţa K9) corespunzătoare fiecărei
 Categorii de funcţii implementate 89
funcţii statistice care va fi folosită. În cel de al doilea caz, vor fi inserate linii la
sfârşitul tabelului, începând cu căsuţa C42.
Indicatorii utilizaţi pentru analiză sunt exprimaţi mai jos:
1. Analiza efectuată la nivelul fiecărui student va cuprinde:
a. Cea mai mică notă obţinută de student în sesiunea de examene;
b. Cea mai mare notă obţinută de student în sesiunea de examene;
c. Media notelor obţinută de student în sesiunea de examene;
d. Mediana notelor obţinută de student în sesiunea de examene;
e. Numărul de examene la care a participat studentul;
f. Nota cu cea mai frecventă apariţie.
2. Analiza efectuată la nivelul fiecărei discipline de examen:
a. Cea mai mică notă obţinută pe fiecare disciplină în parte;
b. Cea mai mare notă obţinută pe fiecare disciplină în parte;
c. Media aferentă fiecărei discipline;
d. Mediana notelor obţinute de studenţi pe fiecare disciplină în
parte;
e. Frecvenţa studenţilor la fiecare disciplină de examen;
f. Nota cu cea mai frecventă apariţie, pe fiecare disciplină.
Mai întâi trebuie să identificăm, în mod corect, funcţia statistică pe care o
vom folosi în vederea rezolvării analizei.
În acest sens, în tabelul nr. 3.1.2, vom face o scurtă trecere în revistă a
funcţiilor statistice folosite pentru rezolvarea problemei propuse mai sus.
Tabelul nr. 3.1.2 Indicatori de analiză şi funcţiile corespunzătoare
Indicator de analiză Funcţia statistică
Nota cea mai mică MIN()
Nota cea mai mare MAX()
Media notelor AVERAGE()
AVERAGEA()
Mediana notelor MEDIAN()
Numărul examenelor la care a participat COUNT()
COUNTA()
Numărul examenelor la care s-a absentat COUNTIF()
Nota cea mai frecventă MODE()
 90 ISA - Aplicații practice
În tabelul nr. 3.1.3 vor fi prezentate detalii importante privind formatul
general al funcţiilor statistice, precum şi o serie de observaţii utile.
Tabelul nr. 3.1.3 Indicatori de analiză şi funcţiile corespunzătoare
Format general Observaţii
=MIN(number1;number2;...) - Determină cel mai mic număr dintr-un set de valori.
unde number1; number2;
... reprezintă o mulţime de Observaţii:
până la 255 de numere din  Argumentele care conţin erori sau texte ce nu pot fi
cadrul cărora se calculează convertite în numere generează mesaje de eroare.
valoarea minimă.  Căsuţele libere, valorile logice sau textele dintr-un
grup de căsuţe sau din referinţă sunt ignorate. Pentru
ca acestea să fie luate în calcul se utilizează funcţia
MINA.
 Prin utilizarea funcţiei MINA, se poate lucra cu
argumente care sunt numere, căsuţe libere, valori
logice sau reprezentări de tip text ale numerelor.
 Dacă argumentele nu conţin numere, funcţia MIN
întoarce valoarea 0.
=MAX(number1;number2;...) Determină valoarea cea mai mare dintr-un set de
valori.

Observaţii:
 Aceleaşi ca în cazul funcţiei MIN().
=AVERAGE(number1;number2; Calculează media aritmetică simplă a valorilor din
...) lista de argumente.

Observaţii:
 Argumentele trebuie să fie numere, grupuri de
căsuţe sau referinţe care conţin numere.
 Dacă un argument conţine texte, valori sau căsuţe
libere, acesta este ignorat;
 Căsuţele ce conţin valoarea zero sunt incluse în
calcule.
 Când se calculează media aritmetică se ţine cont de
diferenţa existentă între căsuţele libere şi cele care
conţin valoarea 0.
 Categorii de funcţii implementate 91

Format general Observaţii

=AVERAGEA(value1;value2;...); Calculează media aritmetică simplă a valorilor din
argumentele value1; lista de argumente. Diferenţa faţă de funcţia
value2;...;value255 sunt AVERAGE este aceea că, pe lângă numere, ia în
grupuri de căsuţe sau valori calcul şi texte sau valori logice (TRUE şi FALSE).
luate în calculul mediei
aritmetice simple. Observaţii:
 Argumentele tip grupuri de căsuţe sau referinţe care
conţin texte sunt evaluate la 0 (zero).
 Dacă în calculul mediei aritmetice nu trebuie incluse
valori de tip text se utilizează funcţia AVERAGE.
 Argumentele care conţin valoarea TRUE sunt
evaluate cu valoarea 1; argumentele care conţin
FALSE, sunt evaluate cu valoarea 0 (zero).
=MEDIAN(number1;number2;.. Stabileşte mediana dintr-o listă de numere date.
.) Prin mediană se înţelege numărul din mijlocul unui
set de valori, astfel ca jumătate din numere să aibă
valori mai mari decât mediana, iar jumătate din ele
să aibă valori mai mici decât aceasta.

Observaţii:
 Dacă în set este un număr par de numere, atunci
MEDIAN calculează media a două numere din
mijlocul setului.
=COUNT(value1;value2;...;valu Numără căsuţele care conţin valori numerice sau/şi
e255) valorile dintr-o listă de argumente.

Observaţii:
 Argumentele care sunt numere, date calendaristice
sau reprezentări text ale numerelor, sunt luate în
calcul;
 Argumentele care sunt valori de eroare sau texte
cărora nu li se poate face conversia în numere sunt
ignorate.
 Căsuţele libere, valorile logice, textele sau valorile de
eroare sunt, de asemenea, ignorate.
 Dacă trebuie numărate valori logice, texte sau valori
 92 ISA - Aplicații practice

Format general Observaţii

de eroare, se utilizează funcţia COUNTA.
=COUNTA(value1;value2;...;val Numără căsuţele care nu sunt libere, respectiv
ue255) valorile dintr-o listă de argumente.
=COUNTIF(range;criteria) Numără căsuţele dintr-un grup de căsuţe (range)
care îndeplinesc condiţia specificată în câmpul
“criteria”.

Observaţii:
 Argumentul criteria este de tip case sensitive în
sensul că ţine cont de tipul caracterelor (majuscule
sau minuscule);
 Argumentul criteria poate conţine caracterele
speciale *, ?, &, folosite în scopul obținerii unor
rezultate speciale. Pentru a înțelege utilitatea folosirii
caracterelor wildcards prezentăm câteva exemple:
=COUNTIF(A2:A7;"*te") – numără căsuțele din intervalul
A2:A7 ce conțin text ce se termină cu litelere te;
=COUNTIF(A2:A7;"?????te") – numără căsuțele din
intervalul A2:A7 ce conțin text cu lungimea de şapte
litere ce se termină cu grupul de litere te;
=COUNTIF(A2:A7,"*") – numără toate căsuțele din
intervalul A2:A7 ce conțin valori de tip text;
=COUNTIF(A2:A7,"<>"&"*") – numără toate căsuțele din
intervalul A2:A7 ce NU conțin valori de tip text.
=MODE(number1;number2;...) Stabileşte valoarea care apare cel mai frecvent sau
care se repetă într-un interval de date.

Observaţii:
 Dacă setul de date nu conţine nici o valoare care se
repetă funcţia MODE întoarce valoarea de eroare
#N/A.
 Într-un set de valori MODE este valoarea cu cea mai
frecventă apariţie, MEDIAN este valoarea de mijloc,
iar AVERAGE este valoarea medie.
 Categorii de funcţii implementate 93
Revenind la exemplul prezentat în tabelul nr. 3.1.1, cu ajutorul funcţiilor
statistice prezentate mai sus, începem redactarea răspunsurilor la problema
propusă. Schema modelului de rezolvare este prezentată în cadrul tabelului nr.
3.1.4.
Tabelul nr. 3.1.4 Modelul de rezolvare a problemei (machetă)

Indicatori de analiză pentru fiecare student:

 cea mai mică notă;
Zona datelor de intrare:
 cea mai mare notă;
 media notelor (pentru integralişti);
([Link]., Nume student, Număr matricol,
 mediana notelor;
Notele obţinute - pe discipline de examen)
 numărul de examene la care a
participat studentul;
 nota cea mai frecventă.

Indicatori de analiză la nivelul întregii grupe:

 cea mai mică notă din grupă;
 cea mai mare notă din grupă;
 media grupei pe fiecare disciplină de
examen;
 mediana notelor obţinute la nivelul
grupei;
 numărul de studenţi prezenţi la
examene;
 numărul de studenţi absenţi;
 nota (din grupă) cu frecvenţa cea mai
mare.

În figura nr. 3.1.1 este prezentat modul în care macheta din Tabelul nr. 3.1.4 a
fost transpusă în cadrul foii de calcul tabelar. Se distinge astfel zona datelor de
intrare (1), zona destinată indicatorilor de analiză la nivel de student (2) precum și
zona destinată indicatorilor de analiză la nivelul disciplinelor de studiu (3).
94 ISA - Aplicații practice

Figura nr. 3.1.1 Transpunerea machetei de rezolvare a problemei în foaia de calcul tabelar
Excel
 Categorii de funcţii implementate 95
Rezultatele obţinute sunt prezentate în figura nr. 3.1.3, iar formulele
corespunzătoare sunt expuse în figura nr. 3.1.2.
Pentru rezolvare este suficient să se completeze mai întâi formulele de pe linia
10 de la coloana I la coloana N şi apoi să fie copiate prin tehnica “drag and drop” sau
altă metodă mai jos, pe liniile 11-24 și apoi 26-39.

Figura nr. 3.1.2 Formulele necesare analizei rezultatelor pe student

Menționăm că, din lipsa spațiului de afișare, în captura de ecran din figura
3.1.3 au fost ascunse coloanele ce conține notele, respectiv E, F, G, H, I, J.
 96 ISA - Aplicații practice

Figura nr. 3.1.3 Model cu analiza rezultatelor studenţilor

Cea de a doua parte a problemei, ce privește analiza rezultatelor la nivel de

grupă, este prezentată în figura nr. 3.1.4. Specificăm că, din dorinţa de a evidenţia
rezultatele analizei, în captura de ecran din figura nr. 3.1.4 au fost ascunse liniile 10-
41 ale foii de calcul tabelar.
 Categorii de funcţii implementate 97

Figura nr. 3.1.4 Model cu analiza la nivel de grupă

3.2 Funcţii logice

Funcţiile logice cele mai utilizate în Microsoft Excel sunt IF, AND, OR, FALSE,
TRUE şi NOT.
În scrierea condiţiilor analizate de funcţiile logice se pot folosi următorii
operatori relaţionali:
Operator Semnificație
= egalitate;
> mai mare decât;
< mai mic decât;
>= mai mare sau egal;
 98 ISA - Aplicații practice
<= mai mic sau egal;
# care nu este egal cu sau este diferit de.

De asemenea, se pot utiliza şi operatorii logici NOT, AND, OR care în ultimele

versiuni ale Microsoft Excel sunt implementaţi ca funcţii:
 AND() – se foloseşte pentru exprimarea unor condiţii logice complexe,
returnând valoarea TRUE sau FALSE. Sintaxa este: AND(conditie1,
[conditie2, […]]). Dacă toate condiţiile specificate (max. 255) sunt
adevărate atunci valoarea returnată este TRUE, altfel este returnată
valoarea FALSE;
 OR() – corespunde operatorului logic SAU. Sintaxa este: OR(conditie1,
[conditie2, […]]). Dacă cel puţin una din condiţiile specificate este
adevărată atunci valoarea returnată este TRUE, altfel este returnată
valoarea FALSE;
 „NOT()” – corespunde negaţiei. Sintaxa este: NOT(conditie).

Funcția IF() permite selectarea unei acțiuni din două posibile pe baza evaluării
unei condiții (figura nr. 3.2.1).
Formatul general al funcţiei este:
=IF(conditie;actiune_adevarat;actiune_fals)

Observaţie:
În funcțiile Excel separatorul din lista de argumente poate fi virgula ( , ) sau punct şi
virgulă (;) în raport cu parametrii de configurare a sistemului.

Introducerea unei funcţii IF într-o foaie de calcul se poate realiza prin una din
următoarele metode:

1. Acţionarea pictogramei Insert Function din linia Formula bar. În

acest caz apare fereastra din figura nr. 3.2.2 pentru alegerea funcţiei
dorite. Se selectează categoria de funcţii (în cazul nostru Logical) şi apoi
funcţia IF;
2. Precizarea argumentelor funcției (figura nr. 3.2.3): condiția
(Logical_test), acțiunea adevărat (Value_if_true) și acțiunea fals
(Value_if_false) ;
3. Finalizarea funcției prin apăsarea butonului OK.
Categorii de funcţii implementate 99

Figura nr. 3.2.1 Reprezentarea grafică a structurii selective

Figura nr. 3.2.2 Fereastra pentru alegerea funcţiei

 100 ISA - Aplicații practice

Figura nr. 3.2.3 Fereastra pentru stabilirea parametrilor funcţiei IF

Altă metodă de deschidere a constructorului de funcții este utilizarea meniului

Formulas, opțiunea Logical și se alege din listă formula IF sau scrierea funcţiei
utilizând tastatura și, în anumite cazuri, mouse-ul.

Exemplul nr. 1
Realizaţi o analiză a rezultatelor dintr-o sesiune de examene după modelul de
mai jos.
Se precizează că media se calculează numai pentru studenţii integralişti. În
corelare la observaţii apar, după caz, mesajele: integralist sau neintegralist.

Figura nr. 3.2.4 Modelul de analiză a rezultatelor

 Categorii de funcţii implementate 101
Rezolvare
Varianta nr.1
Media se calculează cu ajutorul funcţiei Average(). Pentru exemplul nostru în
căsuţa G4 s-ar putea folosi formula =AVERAGE(C4:F4). Valorile de la G5:G9 sunt
realizate prin copierea formulei de la căsuţa G4.
Pentru a determina dacă trebuie calculată media este necesară studierea
fiecărei note astfel:
Pseudocod Formula
dacă nota la matematică este mai mare sau egală cu 5 atunci, =IF(C4>=5,
dacă nota la contabilitate este mai mare sau egală cu 5 atunci, IF(D4>=5,
dacă nota la statistică este mai mare sau egală cu 5 atunci, IF(E4>=5,
dacă nota la economie este mai mare sau egală cu 5, atunci, IF(F4>=5,
calculează media notelor, altfel AVERAGE(C4:F4),
afişează „–” "-"),
altfel afişează „–” "-"),
altfel afişează „–” "-"),
altfel afişează „–” "-")
Funcţia completă care se trece în căsuţa G4 este:
=IF(C4>=5;IF(D4>=5;IF(E4>=5;IF(F4>=5;AVERAGE(C4:F4);"-");"-");"-");"-")

Formula din G4 se copie în căsuţele G5:G9.

Rezultatele din coloana G sunt redate în tabelul următor:
Tabelul nr. 3.2.1 Rezultatele aplicării funcţiei IF
Media Formula de calcul
7.25 =IF(C4>=5;IF(D4>=5;IF(E4>=5;IF(F4>=5;AVERAGE(C4:F4);"-");"-");"-");"-")
7.00 =IF(C5>=5;IF(D5>=5;IF(E5>=5;IF(F5>=5;AVERAGE(C5:F5);"-");"-");"-");"-")
- =IF(C6>=5;IF(D6>=5;IF(E6>=5;IF(F6>=5;AVERAGE(C6:F6);"-");"-");"-");"-")
9.75 =IF(C7>=5;IF(D7>=5;IF(E7>=5;IF(F7>=5;AVERAGE(C7:F7);"-");"-");"-");"-")
8.75 =IF(C8>=5;IF(D8>=5;IF(E8>=5;IF(F8>=5;AVERAGE(C8:F8);"-");"-");"-");"-")
- =IF(C9>=5;IF(D9>=5;IF(E9>=5;IF(F9>=5;AVERAGE(C9:F9);"-");"-");"-");"-")
Varianta nr.2
O rezolvare- mai simplă a problemei implică utilizarea funcţiei AND() în locul
funcţiilor IF() imbricate. Structura funcţiei din G4 va fi în forma:
=IF(AND(C4>=5;D4>=5;E4>=5;F4>=5);AVERAGE(C4:F4);”- ”)
 102 ISA - Aplicații practice
Logica de lucru este următoarea: Dacă toate notele sunt mai mari sau egale cu
5 atunci calculează media notelor, altfel afişează caracterul „–”.

Varianta nr.3
Condiţiile din funcţia IF pot fi scrise şi prin utilizarea funcţiilor OR: Dacă cel
puţin una din note este mai mică decât 5 atunci se va afişa caracterul „–”, altfel se va
calcula media. Formula de calcul este următoarea:
=IF(OR(C4<5;D4<5;E4<5;F4<5);”- ”;AVERAGE(C4:F4))

Varianta nr.4
O altă formă de scriere a condiţiei din funcţia IF poate utiliza constante logice:
TRUE sau FALSE.
Rezultatul evaluării condiţiei se compară cu TRUE sau FALSE.
Dacă toate notele sunt mai mari sau egale cu 5 este o afirmaţie adevărată
(TRUE) atunci se calculează media, altfel se afişează o liniuţă (–).
Funcţia va arăta astfel:
=IF(AND(C4>=5;D4>=5;E4>=5;F4>=5)=TRUE;AVERAGE(C4:F4);”- ”)

sau:
Dacă toate notele sunt mai mari sau egale cu 5 este o afirmaţie falsă (FALSE)
atunci se calculează media, altfel se afişează o liniuţă (–).
=IF(AND(C4>=5;D4>=5;E4>=5;F4>=5)=FALSE;”- ”;AVERAGE(C4:F4))

Exemplu
Decanul facultății solicită adăugarea pe coloana Observații a mesajului Bursier
pentru studenții care au media mai mare de 9,75 și Integralist sau Neintegralist în
funcție de situația notelor.

Rezolvare
În coloana H, la Observaţii, se foloseşte o funcţie IF mai simplă:
 Categorii de funcţii implementate 103

Figura nr. 3.2.5 Modelul de analiză a rezultatelor pentru coloana Observaţii

În scrierea condiţiilor din funcţiile IF se poate utiliza şi funcţia NOT.

Spre exemplu dacă G4 nu este egală cu „–” şi nici mai mare sau egală cu 9.50,
atunci se va afişa textul Integralist, altfel în funcţie de fiecare caz în parte:
Neintegralist sau Bursier:

Figura nr. 3.2.6 Modelul de analiză a rezultatelor pentru coloana Observaţii cu funcţia NOT

3.3 Funcţii financiare

3.3.1 Funcţii pentru calculul amortizării
În vederea calculării amortizării, Excel oferă mai multe funcţii, dintre care doar
trei sunt agreate de sistemul contabil din România. În cazul acestor funcţii,
argumentele au următoarea semnificaţie:
 cost - costul iniţial (valoarea de intrare a mijlocului fix);
 salvage - valoarea reziduală (prognozată) a mijlocului fix;
 life - durata de utilizare a mijlocului fix;
 104 ISA - Aplicații practice
 period - intervalul de timp pentru care se calculează amortizarea.
Perioada trebuie să utilizeze aceleaşi unităţi de măsură ca şi durata de
viaţă (de exemplu: an, lună, săptămână, zi etc.).
 factor - coeficient pentru echilibrarea balanţei. Valoarea implicită este 2
(metoda balanţei degresive).
Atenţionăm asupra faptului că toate argumentele trebuie să fie valori pozitive.
Funcţia DDB (Double Decline Balance depreciation)
Funcţia DDB permite calculul amortizării utilizând metoda degresivă. Formatul
general al funcţiei este:
=DDB(cost;salvage;life;period;factor)

Observaţii:
 Metoda degresivă calculează amortizarea cu o rată accelerată. Amortizarea are o
valoare mai mare în prima perioadă şi apoi descreşte în timp;
 DDB utilizează următoarea formulă pentru a calcula amortizarea unei perioade:
o ((cost - salvage) - amortizarea totală din perioadele anterioare) *
(factor/life). Rezultatele se rotunjesc la două zecimale.

Exemplu
Calculaţi amortizarea unui utilaj prin metoda degresivă pentru care
cunoaştem:
 valoarea de intrare: 72.000 lei;
 valoarea reziduală prognozată: 9.000 lei;
 durata de utilizare: 10 ani.
De asemenea, se cere şi determinarea următoarelor valori:
 amortizarea după prima zi de utilizare;
 amortizarea după prima lună de utilizare;
 amortizarea după primul an de utilizare, la un factor de 1,5.

Rezolvare
În figura nr. 3.3.1, în zona C2:D4 se pot observa datele de intrare, iar valorile
obţinute în zona C6:C20. Formulele de calcul utilizate în rezolvarea acestei probleme
sunt expuse în zona (B6:B20).
 Categorii de funcţii implementate 105

Figura nr.3.3.1 Calculul amortizării prin metoda degresivă

Funcţia SLN (Straight LiNe depreciation)

Funcţia SLN permite calcularea amortizării imobilizărilor după metoda liniară
şi are următorul format general:
=SLN(cost;salvage;life)

Exemplu
Determinaţi amortizarea unui utilaj după metoda liniară pentru care
cunoaştem:
 valoarea de intrare: 30.500 lei;
 valoarea reziduală prognozată: 2.625 lei;
 durata de utilizare: 10 ani.

Rezolvare
Se utilizează funcţia SLN după modelul din figura nr. 3.3.2.
 106 ISA - Aplicații practice
Observație:
Întrucât amortizarea liniară are aceeași valoare pentru fiecare an, argumentele
funcției vor fi stabilite ca adrese absolute pentru ca la copierea în jos a formulei
introduse pentru primul an de calcul, adresele să nu actualizeze - caz în care
rezultatul ar fi eronat.

Figura nr. 3.3.2 Funcţia SLN

Funcţia SYD (Sum of Years’ Digits depreciation)

Funcţia SYD calculează amortizarea imobilizărilor prin metoda însumării cifrei
anilor. Are următorul format general:
=SYD(cost;salvage;life;period)
Formula de calcul a amortizării utilizate de funcţia SYD este următoarea:

(Vi  Vr )  (D n  p  1)
A
(D n  (D n  1)/2) ,
în care:
A – amortizarea;
Vi – valoarea de intrare;
 Categorii de funcţii implementate 107
Vr – valoarea reziduală;
Dn – durata de serviciu normată;
p – perioada pentru care se face calculul.

Figura nr. 3.3.3 Funcţia SYD

Exemplu
O societate comercială dispune de un mijloc fix în valoare de 9.000 lei, durata
utilizare este de 10 ani, iar valoarea reziduală prognozată este de 2.250 lei. Să se
calculeze amortizarea după metoda însumării cifrei anilor.

Rezolvare
În figura nr. 3.3.3 se prezintă rezultatul aprecierii funcţiei SYD. Se observă că în
primul an amortizarea este de 1.227,27 lei, iar în ultimul an valoarea amortizată este
de 122,73 lei.

3.3.2 Funcţii pentru anuităţi

În funcţiile pentru anuităţi se întâlnesc următoarele argumente:
 rate - rata dobânzii;
 nper - numărul perioadelor de plată a anuităţii;
 pmt - plata efectuată periodic (anuitate);
 108 ISA - Aplicații practice
 fv - valoarea viitoare la care se ajunge după efectuarea ultimei plăţi.
Dacă fv este omis, se presupune că este 0;
 type - indică momentul la care se face plata (0 sau omis, dacă plăţile
sunt efectuate la sfârşitul perioadei şi 1 pentru plăţi efectuate la
începutul perioadei).
Observaţii:
 rate şi nper trebuie să se refere la aceeaşi perioadă de timp.
 Implicit, plăţile se consideră a fi efectuate la sfârşitul perioadei. Dacă argumentul
type este omis sau are valoarea 0(zero) plăţile se efectuează la sfârşitul perioadei;
când argumentului type i se atribuie valoarea 1 plata se face la începutul perioadei.
 În funcţiile pentru anuităţi, încasările (veniturile) sunt reprezentate prin valori
pozitive iar plăţile (cheltuielile) sunt reprezentate prin valori negative.

Funcţia FV (Future Value)

Funcţia FV determină valoarea viitoare a unei investiţii bazate pe plăţi
periodice egale, la o rată constantă a dobânzii. Are următorul format general:
=FV(rate;nper;pmt;pv;type)

Exemplu
O persoană fizică depune lunar la bancă, într-un cont de depozit, suma de 20
lei, timp de 10 luni. Rata anuală a dobânzii este de 6%.
Care va fi valoarea capitalizată după 10 luni, dacă depunerea se face la
începutul lunii? Dar dacă depunerea se face la sfârşitul lunii?

Rezolvare
Determinarea valorii capitalizate (viitoare) în cele două cazuri se realizează
prin utilizarea funcţiei FV exemplificată în figura nr. 3.3.4.

Observaţie:
Întrucât plăţile se fac lunar iar dobânda este anuală, rata dobânzii s-a stabilit prin
împărţirea la 12, obţinând astfel valoarea dobânzii lunare.
 Categorii de funcţii implementate 109

Figura nr. 3.3.4 Funcţia FV

Funcţia PV (Present Value)

Funcţia PV determină valoarea prezentă a unei investiţii viitoare bazată pe
vărsăminte egale. Valoare actualizată este suma totală pe care o reprezintă în
prezent seria de plăţi viitoare. Funcţia PV are următorul format general:
=PV(rate;nper;pmt;fv;type)

Exemplu
Societatea de asigurări „Merkur” oferă o poliţă de asigurare care îi permite
asiguratului obţinerea unei sume de bani, în condiţiile precizate mai jos.
 suma achitată lunar: 300 €;
 numărul perioadelor de timp: 20 de ani;
 rata anuală a dobânzii: 4%.
Se cere să se determine valoarea prezentă (actuală) a poliţei de asigurare.

Rezolvare
Se aplică funcţia PV după modelul din figura nr. 3.3.5.

Figura nr. 3.3.5 Funcţia PV

 110 ISA - Aplicații practice
Funcţia PMT
Această funcţie determină suma ce trebuie rambursată periodic dintr-un
împrumut, cu o rată constantă a dobânzii. Funcţia PMT are următorul format general
=PMT(rate;nper;pv;fv;type)

Observaţii:
i. Rezultatul funcţiei PMT include rata de rambursat din cadrul împrumutului şi
dobânzile aferente.
ii. Suma totală de rambursat este obţinută prin înmulţirea valorii (determinate de
PMT) cu numărul de perioade.

Exemplul nr. 1
Se obţine un împrumut în valoare de 1.750 lei, la o rată a dobânzii de 8%, pe
o perioadă de 10 luni. Care este rata lunară de rambursat?

Rezolvare
Se aplică funcţia PMT după modelul prezentat în figura nr. 3.3.6.

Figura nr. 3.3.6 Funcţia PMT (exemplul nr.1)

Exemplul nr.2
Funcţia PMT poate fi utilizată şi pentru a determina plăţi sau anuităţi, altele
decât împrumuturile. De exemplu, se cere să se calculeze suma ce trebuie
economisită lunar, timp de 15 ani, pentru a atinge valoarea de 3.750 lei la o rată a
dobânzii de 7,50% pe an.
 Categorii de funcţii implementate 111
Care este suma economisită periodic în cazul când depunerile se fac o dată la
2 luni?

Rezolvare
Rezolvarea acestei probleme este ilustrată în figura nr. 3.3.7.

Figura nr. 3.3.7 Exemplificări la funcţia PMT (exemplul nr.2)

3.3.3 Funcţii pentru previziuni

Funcţia NPV
Funcţia NPV calculează valoarea actualizată netă prezentă pentru o
investiţie care generează o serie de fluxuri băneşti viitoare afectate de aceeaşi rată
de actualizare. Plăţile se exprimă prin valori negative iar încasările prin valori
pozitive. Formatul general al funcţiei NPV este următorul:
=NPV(rate;value1;value2; ...)
Argumentele funcţiei sunt:
 rate - rata de actualizare.
 value1; value2; ... până la maxim 255 de argumente, reprezintă fluxuri
de plăţi şi încasări.
 112 ISA - Aplicații practice
Precizări:
 Fluxurile de încasări şi plăţi pot fi reprezentate prin argumentele value1; value2;
... şi trebuie repartizate în mod egal pe intervale de timp. Mai mult, acestea
trebuie efectuate la sfârşitul fiecărei perioade.
 NPV foloseşte ordinea argumentelor pentru a interpreta ordinea fluxurilor de
numerar. Asiguraţi-vă că valorile plăţilor şi încasărilor sunt introduse în ordinea
succesiunii lor.
 Argumentele care sunt valori numerice, căsuţe libere, valori logice sau
reprezentări text ale numerelor, sunt luate în calcul, iar argumentele care nu se
pot converti în numere sunt ignorate.

Observaţii:
 NPV este asemănătoare cu funcţia PV (valoarea prezentă). Diferenţa
semnificativă dintre cele două funcţii amintite este că PV acceptă fluxuri de
numerar distribuite uniform.
 NPV mai este înrudită şi cu funcţia IRR (rata internă de rentabilitate). IRR este
rata de actualizare pentru care valoarea netă prezentă a unei investiții este
egală cu zero.

Exemplul nr.1
Să se calculeze valoarea netă prezentă pentru veniturilor viitoare în
următoarele condiţii:
 rata de actualizare: 10%;
 costul iniţial al investiţiei: 2.000 lei;
 durata de funcţionare: 3 ani;
 venituri anuale viitoare: 600, 840 şi 1.360 lei.
Rezolvare
Se aplică funcţia NPV după modelul prezentat în figura nr. 3.3.8.

Observaţie:
S-au luat în calcul doar fluxurile băneşti generate de investiţie, respectiv veniturile
din anul 1, 2 şi 3.
 Categorii de funcţii implementate 113

Figura nr. 3.3.8 Funcţia NPV (exemplu nr.1)

Exemplul nr.2
Se efectuează o investiţie în următoarele condiţii:
 rata de actualizare: 8%;
 costul iniţial al investiţiei: 8.000 lei;
 durata de funcţionare: 5 ani;
 venituri anuale: 1.600, 1.840, 2.000, 2.400, 2900 lei.
Se cere determinarea valorii nete actualizate a investiţiei. Se mai solicită
determinarea valorii nete actualizate a investiţiei în condiţiile în care în anul 5 se
înregistrează o pierdere de 180 lei.

Rezolvare
Se aplică funcţia NPV după modelul prezentat în figura nr. 3.3.9.

Figura nr. 3.3.9 Funcţia NPV (exemplul nr.2)

 114 ISA - Aplicații practice
Funcţia IRR
Funcţia IRR determină rata internă de rentabilitate pentru o serie de venituri
(încasări) generate de o investiţie. Are următorul format general:
=IRR(values;guess)
Argumentele funcţiei sunt următoarele:
 values – valorile pentru care se calculează rata internă de rentabilitate.
 guess - valoarea estimată pentru IRR (rata de actualizare de la care încep
calculele).

Precizări:
 Argumentul values trebuie să conţină cel puţin o valoare pozitivă şi una
negativă pentru a putea calcula funcţia IRR.
 IRR foloseşte ordinea numerelor din argumentul values pentru a interpreta
ordinea fluxurilor financiare.
 Dacă un argument conţine text, valori logice sau căsuţe libere, acesta este
ignorat.
 Microsoft Excel utilizează o tehnică iterativă pentru calculul funcţiei IRR.
Începând de la valoarea guess, IRR repetă prin calcule până la o precizie a
rezultatului de 0,00001 procente. Dacă IRR nu găseşte un rezultat după 20 de
încercări, este afişată valoarea de eroare #NUM!.
 În cele mai multe cazuri nu este nevoie de argumentul guess pentru calculul
funcţiei IRR. Dacă acesta este omis se presupune a fi 0,1 (10 %).
 Dacă IRR afişează eroarea #NUM! sau dacă rezultatul nu este apropiat de cel
aşteptat, încercaţi cu o nouă valoare pentru argumentul guess.

Observaţie:
IRR este înrudită cu funcţia NPV, funcţia pentru calculul valorii nete actualizate. Rata
rentabilităţii interne stabilită prin funcţia IRR este rata dobânzii corespunzătoare
unei valori nete actualizate a investiţiei egale cu 0 (zero).

Exemplu
O societate hotelieră doreşte să obţină un împrumut din fonduri structurale.
În planul de afaceri se realizează un studiu estimativ al veniturilor viitoare.
Datele cunoscute sunt următoarele:
35.000 lei - costul iniţial al investiţiei,
6.000 lei - venituri prognozate pe primul an,
 Categorii de funcţii implementate 115
6.500 lei - venituri prognozate pe al doilea an,
9.000 lei - venituri prognozate pe al treilea an,
10.500 lei - venituri prognozate pe al patrulea an şi
13.000 lei - venituri prognozate pentru ultimul an.
Care este rata internă de rentabilitate după primii doi şi, respectiv, după
patru ani? Dar rata internă de rentabilitate după cinci ani?

Rezolvare
În modelul prezentat în figura nr. 3.3.10 sunt prezentate datele de intrare,
formulele de calcul folosite şi valorile obţinute: rate de rentabilitatea negative după
2, respectiv 4 ani de funcţionare a investiţiei şi o rată pozitivă după 5 ani de viaţă a
afacerii.

Observaţie:
Pentru a calcula rata internă de rentabilitate după 2 ani, este necesară precizarea
argumentului guess – valoarea estimată – de 10%.

Figura nr. 3.3.10 Funcţia IRR

 116 ISA - Aplicații practice
3.3.4 Funcţii pentru obiective financiare
Funcţia RATE
Această funcţie determină procentul de dobândă pentru o anuitate. Funcţia
RATE este calculată prin iteraţii. Dacă rezultatele succesive ale funcţiei RATE nu
converg spre 0,0000001 după 20 de iteraţii, RATE afişează valoarea de eroare
#NUM!. Formatul general al funcţiei este următorul:
=RATE(nper;pmt;pv;fv;type;guess)
Argumentul guess reprezintă valoarea estimată pentru argumentul rata
dobânzii. Dacă acest argument este omis, valoarea implicită este de 10%.

Exemplu
S.C. Alfa S.R.L. a contractat un împrumut la o bancă comercială în
următoarele condiţii:
 suma împrumutată: 4.900 lei;
 rata lunară: 155 lei;
 durata de rambursare a împrumutului: 4 ani.

Să se calculeze rata lunară a dobânzii precum şi rata anuală a dobânzii (dacă

rambursarea se face anual).

Rezolvare
Se utilizează funcţia RATE după modelul prezentat în figura nr. 3.3.11.

Figura nr. 3.3.11 Funcţia RATE

 Categorii de funcţii implementate 117
Funcţia NPER
Această funcţie determină numărul de perioade necesare pentru obţinerea
unei valori viitoare sau a unei investiţii bazate pe plăţi periodice egale, la o rată
constantă a dobânzii. Formatul general al funcţiei NPER este următorul:
=NPER(rate;pmt;pv;fv;type)

Exemplu
O persoană fizică doreşte să economisească 69.500 lei. Cunoaştem că
persoana poate plăti lunar suma de 175 lei.
În câte luni se ajunge la suma dorită ştiind că dobânda anuală este de 6,5%?

Rezolvare
Se aplică funcţia NPER după modelul prezentat în figura nr. 3.3.12.

Figura nr. 3.3.12 Funcţia NPER

3.4 Funcţii de căutare

Cele mai întâlnite funcţii de căutare în Microsoft Excel sunt rows, columns,
lookup, vlookup şi hlookup. Pentru a exemplifica utilitatea funcţiilor de căutare vom
lua exemplul unui tabel cu rezultatele obţinute într-o sesiune de examene la o
anumită facultate.
Funcţiile de căutare sunt utilizate pentru căutarea şi returnarea unor valori
dintr-un bloc de căsuţe din cadrul unei foi de calcul.
 118 ISA - Aplicații practice
Tabelul nr. 3.4.1 Lista notelor obţinute în sesiune

3.4.1 Funcţia ROWS

Această funcție determină numărul de linii specificat într-un bloc de căsuţe.
Sintaxa sa este:
=ROWS(bloc_de_casute)
Blocul de căsuţe poate fi specificat ca un grup de la B4 la B9 (B4:B9) sau printr-
un nume specific, definit anterior.

Exemplu
Să se obţină numărul studenţilor care s-au prezentat la examene în sesiunea
curentă.

Rezolvare
=ROWS(B4:B9)
În urma execuţiei funcţiei ROWS se obţine valoarea 6.

3.4.2 Funcţia COLUMNS

Determină numărul de coloane specificat într-un bloc de căsuţe. Sintaxa
funcţiei este:
=COLUMNS(bloc_de_casute)

Exemplu
Să se obţină numărul examenelor care s-au susţinut în sesiunea curentă.

Rezolvare
=COLUMNS(C3:F3)
Valoarea obţinută este 4.
 Categorii de funcţii implementate 119
3.4.3 Funcţia LOOKUP
Această funcţie este folosită pentru căutarea şi returnarea anumitor valori
utilizând două posibilităţi: vectori (linia sau coloana dintr-un tabel de căutare) şi
matrice (căutarea realizându-se în prima linie sau coloană din matrice în funcţie de
forma matricei respective).
În cazul vectorilor, sintaxa funcţiei LOOKUP este:
=LOOKUP(cheie_de_cautare,vector,zona_de_extragere_rezultat)
Dacă valoarea cheii_de_căutare nu se regăseşte în vector (blocul de căsuţe
specificat) atunci funcţia returnează valoarea inferioară cea mai apropiată de
valoarea căutată. Zona_de_extragere_rezultat reprezintă coloana sau linia dintr-un
tabel de pe care va fi extrasă o anumită valoare.

Exemplu
Realizaţi un model de căutare pentru analiza notelor din sesiune care să
determine la cerere, pe baza mediei, situaţia unui student: Integralist, Bursier,
Neintegralist.

Figura nr. 3.4.1 Utilizarea funcţiei LOOKUP

Rezolvare
După cum se observă pe coloana vector, G (media), nu se regăseşte media
8.00 (valoarea specificată în cheia de căutare de la adresa E12), valoarea inferioară
cea mai apropiată de aceasta fiind 7.25. Astfel rezultatul formulei noastre este
Integralist, valoarea extrăgându-se de pe coloana H (Observaţii)
(zona_de_extragere_rezultat) din dreptul valorii inferioare cea mai apropiată de cea
căutată.
 120 ISA - Aplicații practice
Observaţie:
Dacă specificăm la cheia_de_căutare o valoare inferioară intervalului de valori
ai vectorului funcţia LOOKUP va returna un mesaj de eroare (#N/A – Not Available).
De exemplu, dacă la cheia_de_căutare specificăm o valoare inferioară mediei
7.00 situaţia va apărea ca în tabelul următor:

Figura nr. 3.4.2 Mesaj de eroare la utilizarea funcţiei LOOKUP

3.4.4 Funcţia HLOOKUP

Această funcţie este folosită pentru căutarea anumitor valori pe orizontală
(Horizontal Lookup), pe primul rând al unui tabel, până la găsirea valorii de localizare
precizate. Sintaxa funcţiei este:
=HLOOKUP(cheie_de_cautare,tabel_de_cautare,linia,tip_cautare)
Argumentele funcţiei HLOOKUP sunt:
 cheie_de_căutare – adresa unei căsuţe în care este trecută valoarea
după care se realizează cautarea;
 tabel_de_căutare – adresa unui tabel specificat prin referinţe de căsuţe
sau printr-un nume definit anterior, în care se realizează căutarea;
 linia – linia de pe care se doreşte a se obţine valoarea în urma execuţiei
funcţiei de căutare;
 tip_căutare – reprezintă o valoare logică opţională (TRUE sau FALSE)
care permite căutarea şi returnarea exactă a valorii căutate (FALSE) sau
a unei valori aproximative (TRUE).
 Categorii de funcţii implementate 121
Exemplul nr. 1
Să se realizeze un model de căutare prin care să se obţină nota la o anumită
disciplină ştiind linia pe care se află studentul căutat.

Rezolvare

Figura nr. 3.4.3 Utilizarea funcţiei HLOOKUP

În căsuţa E12 (cheia_de_căutare) a fost trecut numele disciplinei pentru care

se doreşte a se obţine nota, tabelul_de_căutare este specificat de adresa C3:F9
(zona în care se află situaţia notelor) şi al treilea argument al funcției este 5 aferentă
liniei pe care se află studenta specificată în problemă. Pentru a afla situaţia altui
student trebuie modificată formula în aşa fel încât a treilea argument al funcției să
fie numărul corespondent liniei pe care se află studentul al cărui situaţie se doreşte
a se obţine.

Modul de acţiune
HLOOKUP citeşte valoarea trecută în căsuţa E12, localizează tabelul specificat
în al doilea argument, după care compară valoarea din prima căsuţă a tabelului cu
valoarea de la E12. Dacă acestea nu sunt egale trece la următoarea coloană şi reface
comparaţia. În momentul în care valorile sunt egale merge în jos 5 linii, extrage şi
afişează valoarea din căsuţa de intersecţie.

Exemplul nr. 2
Să se realizeze un model de analiză a situaţiei unui student în condiţiile în care
tabelul de căutare se află într-o altă foaie de calcul.
 122 ISA - Aplicații practice
Rezolvare
În figura de mai jos se observă că tabelul care conţine situaţia şcolară se află în
foaia de calcul TabelNote, iar rezultatul funcţiei de căutare trebuie să apară în foaia
de calcul Situaţii. În foaia de calcul destinaţie, în cazul nostru Situaţii, trebuie să
prefixăm, în cadrul funcţiei HLOOKUP, tabelul_de_căutare cu numele foii de calcul în
care se află acesta (TabelNote). Specificarea tabelului_de_căutare se realizează în
acest caz prin TabelNote!C3:F9.

Figura nr. 3.4.4 Exemplu de utilizare a funcţiei HLOOKUP în care tabelul de căutare se află
într-o altă foaie de calcul

3.4.5 Funcţia VLOOKUP

Această funcţie este folosită pentru căutarea anumitor valori pe verticală
(Vertical Lookup), pe prima coloană a unui tabel, până la găsirea valorii de localizare
precizate. Sintaxa funcţiei este:
=VLOOKUP(cheie_de_cautare,tabel_de_cautare,nr_coloana,tip_cautare)
Argumentele funcţiei VLOOKUP sunt:
 cheie_de_căutare – adresa unei căsuţe în care este trecută valoarea
după care se realizează căutarea;
 tabel_de_căutare – adresa unui tabel specificat prin referinţe de căsuţe
sau printr-un nume definit anterior;
 nr_coloana – numărul coloanei de pe care se doreşte a se obţine
valoarea în urma execuţiei funcţiei de căutare;
 Categorii de funcţii implementate 123
 tip_căutare – reprezintă o valoare logică opţională (TRUE sau FALSE)
care permite căutarea şi returnarea exactă a valorii căutate (FALSE) sau
a unei valori aproximative (TRUE).

Exemplu
Să se realizeze un model de căutare prin care, pornind de la numărul matricol,
să se obţină Numele, Media şi situaţia unui student.

Rezolvare

Figura nr. 3.4.5 Model de obţinere a situaţiei unui student folosind funcţia VLOOKUP

În acest exemplu valoarea pentru care se doreşte regăsirea datelor este

trecută în căsuţa A13 (cheia_de_căutare), tabelul_de_căutare este specificat de la
A4:H9, iar numărul coloanei pe care se află numele este 2. Pentru a obţine media din
tabelul anterior se specifică numărul coloanei 7, iar pentru Situaţie se foloseşte ca
număr al coloanei 8. Celelalte valori rămân neschimbate.
Detaliat pe căsuţe, formulele de calcul sunt:
B13: =VLOOKUP(A13;A4:H9;2;FALSE)
C13: =VLOOKUP(A13;A4:H9;7;FALSE)
D13: =VLOOKUP(A13;A4:H9;8;FALSE)
Câmpul Observaţii este folosit, în acest exemplu, pentru cazurile în care
studentul al cărui Matricol specificat în căsuţa A13 este Neintegralist, în scopul
 124 ISA - Aplicații practice
obţinerii dinamice a unor informaţii suplimentare. De exemplu, studentul cu
Matricol: EL02004 are nota 4 la disciplina Matematică.

Figura nr. 3.4.6 Rezultatul căutării pentru un student neintegralist

Se observă că în exemplul anterior, EL02003 este Integralist, iar la Observaţii
nu apare decât caracterul „–”. Funcţia folosită pentru afişarea dinamică a disciplinei
şi a notei la care s-a obţinut sub 5 este o combinaţie de funcţii logice IF() imbricate,
corelate cu de funcţii de căutare VLOOKUP():
=IF(VLOOKUP(A13,A4:H9,3)<5,"Nota la Matematică este: " &
VLOOKUP(A13,A4:H9,3), IF(VLOOKUP(A13,A4:H9,4)<5,"Nota la Contabilitate este:
" & VLOOKUP(A13,A4:H9,4), IF(VLOOKUP(A13,A4:H9,5)<5,"Nota la Statistică este
" & VLOOKUP(A13,A4:H9,5), IF(VLOOKUP(A13,A4:H9,6)<5,"Nota la Economie este:
" & VLOOKUP(A13,A4:H9,6),"-"))))

Operatorul „&” se foloseşte pentru concatenarea şirurilor de caractere.

Pentru a urmări mai uşor această funcţie vă propunem o reprezentare grafică
a acesteia:
Categorii de funcţii implementate 125

Figura nr. 3.4.7 Reprezentarea grafică a rezolvării problemei

 Simulări în programele de calcul tabelar 141
Dacă este selectată cea de-a doua opțiune (Scenario Pivot Table), există
posibilitatea de a evalua scenariile şi rezultatele lor într-o structură tabelară de tip
pivot table (pentru mai multe detalii, se recomandă consultarea capitolului referitor
la tabelele pivot), conform modelului din figura 4.3.10. Situaţia este prezentată într-
o nouă foaie de calcul.

4.4 Tabele de simulare

Tabelele de simulare sunt folosite în aplicaţiile economice pentru a rezolva
probleme decizionale din categoria ”what-if” (”ce se întâmplă dacă...”). Aceste
tabele oferă utilizatorului posibilitatea de a vizualiza simultan sub formă de tabel
mai multe variante decizionale pe care să le evalueze în scopul luării unei decizii. De
altfel, utilizatorul poate realiza simulări pe baza oricărei formule sau funcţii.

Exemplul nr. 1
La începutul fiecărui an depuneţi într-un cont de economii câte 2.000 lei. Rata
dobânzii este de 15%. Care este valoarea capitalizată după 3 ani?

Rezolvare
Pentru determinarea valorii capitalizate se foloseşte funcţia FV ( Future Value)
cu formatul: =FV(rata_dobânzii, număr_perioade, depunere_anuală, tip).
Figura 4.4.1 prezintă dispunerea datelor în foaia de calcul, precum şi modul de
utilizare a asistentului de funcţii.

Exemplul nr. 2
Care va fi valoarea capitalizată dacă durata depunerilor este de 7 ani, în
condiţiile în care rata dobânzii şi depunerea anuală rămân nemodificate?

Rezolvare
Pe baza exemplului rezolvat anterior rezultatul se obţine simplu. În caseta C5
se introduce noua valoare 7, pentru numărul de ani, conform figurii nr. 4.4.2.
 142 ISA - Aplicații practice

Figura nr. 4.4.1. Determinarea valorii capitalizate

Figura nr. 4.4.2. Exemplu de simulări prin modificarea valorii unui argument în funcția FV

Exemplul nr. 3
Pentru a determina numărul optim al perioadelor de depunere întocmiţi un
tabel care să cuprindă valorile capitalizate corespunzătoare pentru intervalul 1-10
ani (vezi figura următoare).
 Simulări în programele de calcul tabelar 143
Rezolvare
O variantă de lucru pentru obţinerea acestui tabel constă în repetarea funcţiei
FV, prin modificarea repetată argumentului număr de ani.
Soluţia cea mai eficientă oferită de programul de calcul tabelar este un tabel
de simulare cu o variabilă. Pentru a utiliza tabelele de simulare trebuie să pornim de
la un caz concret care defineşte parametrii iniţiali de lucru.

Figura nr. 4.4.3. Model de prezentare a rezultatelor simulării prin funcția FV

De asemenea, trebuie să pregătim zona ocupată de tabelul de simulare prin

completarea a două coloane şi a n linii (vezi figura 4.4.4).
Pe prima linie, coloana a doua din tabelul de simulare trebuie să fie
reprezentată formula (funcţia) după care se va face simularea şi, ca urmare, căsuţa
E11 va conţine formula: FV(C6,C5,C4,,1) ca în figura 4.4.4.
Pe prima coloană, începând cu linia 2 trebuie introduse valorile de intrare
pentru variabila după care se face simularea. În cazul curent, variabila de simulare
este reprezentată de numărul de ani care variază în intervalul 1-10.
Pasul următor constă în marcarea întregului tabel de simulare, inclusiv prima
linie (D11:E21) şi acţionarea meniului Data, secțiunea Data Tools/What-If Analysis,
opțiunea Data Table.
144 ISA - Aplicații practice

Figura nr. 4.4.4. Pregătirea datelor inițiale pentru tabelul de simulare

Figura nr. 4.4.5. Declanșarea simulării prin selectarea tabelului și acționarea opțiunii Data
Table
 Simulări în programele de calcul tabelar 145
Ca rezultat al acestor acţiuni apare fereastra de dialog Table, iar utilizatorul va
trebui să specifice care parametru al funcţiei va fi înlocuit în tabelul ce va fi calculat.
Mai precis, în exemplul precizat, funcţia FV din căsuţa E11 este calculată pe baza
căsuţei C5 care conţine numărul de ani. Ca urmare, vom specifica în zona Column
input cell referinţa la căsuţa C5. În acest fel, Excel va calcula valoarea viitoare
înlocuind în funcţie numărul de ani cu valorile specificate în prima coloană a
tabelului de simulare.

Observaţii:
 Prin selectarea opţiunii Table din meniul Data apare o casetă de dialog cu două
opţiuni: Row input cell şi Column input cell. Completarea acestor opţiuni
depinde de maniera de prezentare a tabelului de simulare.
 În cazul în care tabelul este pe verticală, se va completa zona Column input cell
cu variabila care va fi înlocuită cu valorile din tabel.

Figura nr. 4.4.6. Specificarea variabilei pentru tabelul de simulare

 146 ISA - Aplicații practice
Rezultatul execuţiei paşilor anteriori va consta într-un tabel de simulare
complet, în care pe prima coloană sunt valorile pentru variabila număr de ani, iar pe
a doua coloană sunt calculate valorile viitoare, în condiţiile în care rata dobânzii şi
depunerea anuală rămân nemodificate.

Figura nr. 4.4.7. Tabel de simulare cu o variabilă, organizat vertical

Datele pot fi organizate şi pe orizontală, în acest caz tabelul de simulare arată

ca în figura următoare. Pe prima linie a tabelului de simulare trebuie enumerate
valorile de intrare pentru variabilă, iar pe linia a doua coloana întâi se va specifica
funcţia după care se face simularea.
 Simulări în programele de calcul tabelar 147

Figura nr. 4.4.8. Precizarea variabilei de simulare, pentru un tabel de simulare organizat
orizontal

După acţionarea opţiunii Table din meniul Data, zona care se va completa de
către utilizator va fi cea denumită Row input cell. În urma execuţiei, tabelul de
simulare complet arată ca în figura 4.4.9.

Figura nr. 4.4.9. Tabel de simulare cu o singură intrare, pe orizontală

Exemplul nr. 4
Pe baza datelor din contul de profit şi pierdere se analizează rata profitului.
Determinaţi rata profitului în condiţiile în care volumul veniturilor variază de la 1000
la 1800 unităţi monetare.
 148 ISA - Aplicații practice
Rezolvare
Rata profitului se determină ca raport între profit şi total venituri, conform
figurii următoare.

Figura nr. 4.4.10. Modul de calcul a ratei profitului

Pentru a obţine tabelul de simulare dorit trebuie să se construiască macheta

acestuia prin specificarea listei valorilor veniturilor, iar apoi se va apela opţiunea
Data Table din meniul Data.

Figura nr. 4.4.11. Etapele realizării tabelului de simulare

 Simulări în programele de calcul tabelar 149
Rezultatele sunt expuse în figura următoare în care se prezintă atât formulele
de calcul cât şi valorile pentru analiză.
Deşi utilizatorul vede ratele profitului în cazul în care se modifică veniturile, în
spatele acestor valori se află tot formule care sunt generate automat de Excel ca
urmare a acţiunii Data/Data Tools/What-If Analysis/Data Table. În mod similar ar fi
stat lucrurile şi dacă tabelul de simulare era orientat pe linie (orizontală), singura
diferenţă constând în faptul că rubrica ce ar fi trebuit completată cu referinţa la
căsuţa C3 ar fi fost Row input cell.

Figura nr. 4.4.12. Rezultatele simulării pentru analiza ratei profitului

Exemplul nr. 5
Se reia unul dintre exemplele anterioare. Care sunt valorile capitalizate în
condiţiile în care numărul de ani variază de la 1 la 8 iar rata dobânzii în intervalul 5%-
55%, cu un increment de 5%?
 150 ISA - Aplicații practice
Rezolvare
Pentru rezolvare se utilizează tabele de simulare cu 2 variabile. Modelul iniţial
trebuie să cuprindă două axe, pe linie numărul de ani iar pe coloană ratele
dobânzilor.
În acest caz tabelul va fi cu dublă intrare, iar funcţia după care se face
simularea trebuie neapărat scrisă în prima căsuţă a tabelului de simulare, la
intersecţia primei linii cu prima coloană. După selectarea opţiunii Data Table trebuie
completate ambele rubrici din dialogul care este pus la dispoziţie:
 rubrica Row input cell va fi completată cu referinţa la căsuţa ale cărei
valori sunt reprezentate pe linie (în cazul de faţă căsuţa C5 - numărul de
ani);
 rubrica Column input cell va fi completată cu referinţa la căsuţa ale cărei
valori sunt reprezentate pe coloană (în cazul de faţă căsuţa C6 – rata
anuală a dobânzii).

Figura nr. 4.4.13. Tabel de simulare cu dublă intrare: pe linie numărul de ani, iar pe coloană
rata dobânzii
 Simulări în programele de calcul tabelar 151

Figura nr. 4.4.14. Specificarea variabilelor din tabelul de simulare

Rezultatul acţionării butonului OK este destul de spectaculos, în sensul că

utilizatorul poate vedea orice valoare viitoare la intersecţia unei coloane cu o linie,
adică pentru un anumit număr de ani şi la o anumită rată a dobânzii.

Figura nr. 4.4.15 Tabel de simulare cu două variabile, completat

 152 ISA - Aplicații practice
Exemplul nr. 6
Proiectaţi un model de analiză a ratei profitului în care veniturile iau valori
între 1000 şi 1800, iar cheltuielile iau valori între 800 şi 1600 unităţi monetare.

Rezolvare
Aplicând principiile din exemplul anterior, tabelul de simulare arată ca în
figura de mai jos. La intersecţia unei coloane cu o linie în interiorul tabelului de
simulare se calculează rata profitului pentru un nivel al veniturilor şi un nivel al
cheltuielilor.
Datele de pe o coloană reprezintă rata profitului pentru un nivel al
cheltuielilor şi mai multe niveluri ale veniturilor: de exemplu datele din tabelul de
simulare de pe coloana F reprezintă rata profitului în cazul în care cheltuielile sunt
egale cu 1200, iar veniturile variază de la 1000 la 1800.
Datele de pe o linie reprezintă rata profitului pentru un nivel fix al veniturilor
şi mai multe niveluri ale cheltuielilor: datele de pe linia 15 din figura următoare
reprezintă rata profitului în cazul în care veniturile sunt egale cu 1500, iar cheltuielile
variază de la 800 la 1600.
Ca urmare, la intersecţia linie 15 cu coloana F se află rata profitului pentru
venituri de 1500 şi cheltuieli egale cu 1200, adică 20%.
În sinteză, pentru realizarea unui tabel de simulare sunt necesare următoarele
etape:
 definirea formulei sau funcţiei după care se face simularea;
 încadrarea acestei formule într-un tabel de simulare, în funcţie de tipul
tabelului: cu o singură intrare sau cu dublă intrare, pe linie sau pe
coloană;
 completarea valorilor pentru variabila de simulare, respectiv pentru cele
două variabile;
 selectarea zonei ocupate de tabelul de simulare;
 apelarea opţiunii Data Table din meniul Data;
 completarea rubricilor Row input cell şi/ sau Column input cell, în funcţie
de tipul tabelului de simulare;
 acţionarea butonului OK.
Simulări în programele de calcul tabelar 153

Figura nr. 4.4.16. Tabel de simulare cu două variabile pentru analiza ratei profitului

Figura nr. 4.4.17 Rezultatele tabelului de simulare cu două variabile, pentru analiza ratei
profitului