Hazarde naturale: cutremurele de
Pământ
ALEXE VLAD GBRIEL
PROIECT LA
GEOGRAFIE
Cutremurul
Seism sau Cutremur sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce constau în vibrații
generate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibrații
rezultă din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.
Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice care
provoacă daune majore, seism sau mișcări seismice pentru cele care trec neobservate
și mișcări non-seismice pentru cele provocate de om.
Elementele unui cutremur sunt: durata (fracțiuni de secundă sau secunde), intensitatea
(microseisme, macroseisme), frecvența, adancimea). După adâncimea hipocentrului,
cutremurele sunt: superficiale (0 - 70 km), intermediare (50-70 pâna la 300 km), adanci (300
pâna la 700-800 km)
Cutremurele puternice pot distruge construcții, clădiri, chiar localități întregi, provoacă
alunecări de teren, chiar catastrofe naturale. Cutremurele submarine pot declanșa formarea
de valuri uriașe (de până la 30 de metri înălțime și atingând viteze neașteptate (800 km/h).
Astfel, în Oceanul Pacific fenomenele tsunami (provocate de cutremurele submarine) au
produs pagube materiale foarte mari, cu pierderi de vieți omenești.
Știința care se ocupă cu studiul cutremurelor (mișcărilor seismice) se numește seismologie.
Cutremurele în istorie
Între secolul al V-lea î.Hr. și secolul al XIV-lea [Link]., oamenii considerau că seismele sunt provocate, de
regulă, de curenți de aer aflați în interiorul cavităților Pământului.[1] Exista însă și ideea conform căreia
cutremurele apăreau ca urmare a tensiunilor existente în scoarță între apă și pământ, idee avansată
de filosoful grec Thales din Milet, în secolul al VI-lea î.Hr.[1] Mai târziu, în primul secol al erei
noastre, Plinius cel Bătrân vorbea despre seisme ca fiind „furtuni subpământene”.[1]
Producerea cutremurelor
În momentul în care se declanșează cutremurul, din epicentru, adică din punctul situat deasupra vetrei cutremurului, vor porni unde de șoc. Primele valuri care vor
porni se numesc unde primare sau unde P. Acestea sunt valuri longitudinale, care se propagă asemănător cu undele sonore: produc mișcări în sens înainte – înapoi,
în direcția de propagare. Undele primare sunt urmate de undele secundare, sau undele S. Sub efectul acestora, rocile se vor zgudui perpendicular pe direcția de
mers. Al treilea tip de unde, undele de suprafață, provoacă unduirea solului și accentuează efectul distrugător al undelor secundare.
1. Unda P :
este o undă longitudinală, de compresie
determină mișcarea particulelor solului paralel cu direcția de propagare
unda se deplasează prin compresie-dilatare în direcția de mers
amplitudinea acestei unde este direct proporțională cu magnitudinea (energia cutremurului)
este percepută la suprafață de către oameni ca pe o săltare, un mic șoc în plan vertical
nu este periculoasă pentru structuri (clădiri) deoarece conține (transportă) aproximativ 20% din energia totală a cutremurului
2. Unda S :
este o undă transversală, de forfecare
determină mișcarea particulelor solului perpendicular (transversal) față de direcția de propagare
deplasarea acestei unde este similară cu înaintarea unui șarpe (mișcări ondulatorii stânga-dreapta față de direcția de înaintare)
este resimțită la suprafață sub forma unei mișcări de forfecare, de balans în plan orizontal
este periculoasă, deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului
determină distrugeri proporționale cu magnitudinea cutremurului și cu durata de oscilație
clădirile cad datorită intrării în rezonanță a frecvenței proprii de oscilație a structurii clădirii cu frecvența undei incidente, în acest caz efectul distructiv fiind puternic
amplificat .
Producerea cutremurelor
Cauzele producerii
cutremurelor
Cauzele producerii cutremurelor pot fi de două feluri:
1. Naturale:
deplasarea plăcilor tectonice
erupții vulcanice
impactul cu meteoriți
2. Antropice ( non-seismice)
mijloacele de transport(produc minicutremure)
explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran)
edificii care se surpă (mine abandonate de exemplu)
Anual se înregistrează circa 500.000 de mișcări seismice, însă doar 0,2% din ele pot
provoca pagube.
Urmări ale mișcărilor seismice: energia eliberată declanșează avalanșe și valuri seismice,
produce modificări ale mediului natural și antropic în funcție de intensitatea și de modul
de propagare a undelor, cu pierderi umane și economice.