PARTICULARITĂŢI LA DESCHIDEREA

ŞI TRAVERSAREA PRIN FORAJE A

STRATELOR PRODUCTIVE DE GAZE

Cuprins
Obiective
Competențe
Timp de studiu
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5

1. Căile de pătrundere a gazelor în fluidul de foraj

2. Tipuri de contaminări ale stratelor productive de gaze

Exemple
Teste de autoevaluare

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6

[Link]ţiunii întâlnite în timpul procesului de

cimentare a sondelor de gaze

Exemple
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control
Bibliografie/webografie

Obiective:

Pentru deschiderea şi traversarea stratelor productive de gaze

naturale, se stabilesc tehnologi de foraj astfel încât, să se lucreze cu
diferenţe de presiune sondă – strat de 10…20 bar, pentru a preveni
contaminarea fluidelor de foraj cu fluidele conţinute de roca poros
permeabilă traversată.
Problema cea mai frecvent întâlnită este aceea de contaminare a
fluidului de foraj cu gaze.
1- 1
 Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să aibă viziunea
asupra temelor abordate în lucrare și aplicațiile caracteristice, se
imprimă studenților necesitatea respectării disciplinei tehnologice,
precum și rezolvarea problemelor specifice, în scopul reducerii
consumurilor de materiale, energie și combustibil, utilizarea
tehnicilor de calcul moderne și astfel, stabilirea unor parametri ai
regimului de extracție a gazelor naturale, în vederea obținerii
randamentului maxim.

Timpul de studiu
Aceast modul de învățare are un rolul introductiv prezentând
conținutul disciplinei și legătura cu materiile studiate anterior. Se
presupune o durata de studiu de 4 ore.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5

5.1. Căile de pătrundere a gazelor în fluidul de foraj

a. În urma procesului de dislocare a rocii de către sapa de foraj (prin segregarea

detritusului), gazele care saturează porii rocilor colectoare rămân în masa fluidului.

Fig. 5.1. Contaminarea cu gaze a fluidului de foraj.

b. Prin difuzie, în porţiunea găurii de sondă aflată imediat deasupra sapei şi care
nu a fost încă colmatată, gazele pătrund în masa de fluid.
1- 2
 c. Prin efuzie, gazele se strecoară în masa fluidului de foraj prin crusta (turta) de
colmatare, care se comportă ca o membrană mai mult sau mai puţin permeabilă.
Gazele care pătrund în fluidul de foraj pot fi:
- în stare liberă sub formă de bule;
- absorbite în fluidul de bază al noroiului de foraj;
- adsorbite la suprafaţa solidelor existente în fluidul de foraj.

Efectele contaminării fluidului de foraj cu gaze sunt următoarele:

- creşterea volumului fluidului de foraj în sistemul de circulaţie, se explică prin
faptul că are loc o creştere a volumului de gaze pătruns în fluid datorită schimbării
condiţiilor de presiune, de la presiunea de talpă a sondei pz, la presiunea normală p0;
- scăderea masei specifice a fluidului de foraj, provoacă o scădere a presiunii
exercitată de coloana hidrostatică a fluidului pe talpa sondei, intensificând astfel
procesul de contaminare cu gaze;
- creşterea vâscozităţii dinamice a fluidului de foraj, se explică prin adsorbirea
gazelor la suprafaţa solidelor existente în fluidul de foraj, mărind astfel diametrul
aparent al acestora, fapt pentru care fluidul se ca comporta ca un fluid cu o dispersie
necorespunzătoare sau ca un fluid cu solide în exces.
Susceptibilitatea fluidului la contaminarea cu gaze este dată de capacitatea de
adsorbţie şi de absorbţie a gazelor. Dacă solubilitatea gazelor în fluidul de bază al
noroiului de foraj este mare, atunci capacitatea de absorbţie este mare, astfel fluidul de
foraj este susceptibil contaminării cu gaze absorbite. Dacă dimensiunile solidelor
existente în fluidul de foraj sunt mici, adică aceste solide au suprafaţă interfacială mare,
atunci şi capacitatea de adsorbţie va fi mare. Deci, fluidele de foraj care au solide de
dimensiuni coloidale sunt mai susceptibile la contaminarea cu gaze adsorbite.
Gazele libere din fluidul de foraj pot fi eliminate cu ajutorul elementelor
instalaţiei de curăţire a fluidului de foraj (site vibratoare, hidrocicloane), dar gazele
absorbite şi cele adsorbţie se elimină foarte greu şi în timp, astfel în cele mai multe
cazuri continuarea forajului nu este posibilă, decât după prepararea unui alt fluid de
foraj şi înlocuirea acestuia.
5.2. Tipuri de contaminări ale stratelor productive de gaze

1- 3
 La traversarea stratelor productive formate din roci cu permeabilităţi foarte mici,
asemănătoare zăcămintelor de gaze, dacă nu se folosesc fluide de foraj corespunzătoare,
zona adiacentă sondei poate fi blocată prin contaminare. Contaminarea zonei adiacente
a unui strat productiv de gaze se poate face:
- cu filtrat;
- cu solide;
- cu fluide de foraj.

5.2.1. Contaminarea cu filtrat

Constă în pătrunderea filtratului în zona adiacentă sondei, în reţeaua de canale
capilare a rocii colectoare, ca urmare a unei diferenţe de presiune sondă – strat.
Distanţa până la care a pătruns filtratul, măsurată de la axul sondei, se numeşte
rază de contaminare cu filtrat şi este cu atât mai mare, cu cât diferenţa dintre presiunea

fluidului din sondă şi presiunea fluidelor din porii stratului este mai mare.
Dificultăţi:
Zona inundată de filtrat reprezintă un blocaj pentru curgerea fluidelor din strat în
sondă şi constă în apariţia unor presiuni:
a) - pentru fiecare menisc interfacial dintr-un capilar, conform figurii 5.2,
2
pJa min   cos
r
unde r este raza capilarului în care se află meniscul de filtrat; σ – tensiunea interfacială
filtrat-gaz; θ – unghiul de udare măsurat de la suprafaţa capilarului cu un plan tangent la
menisc de partea fazei mai dense, adică a filtratului.
b) - pentru un dop de filtrat, (fig. 3.3) diferenţa de presiune este:
2
p 
r
cos r  cos p 

unde
 e este unghiul de udare la echilibru,  p - unghiul de udare progresiv, iar  r -

unghiul de udare regresiv.

1- 4
 Fig. 5.2. Formarea meniscului interfacial
filtrat-gaz într-un capilar.

În roca poros permeabilă reţeaua de canale capilare este foarte complexă,

determinând un număr foarte mare de interconexiuni.

Fig. 5.3. Cazul unui dop de filtrat.

c) - pentru o succesiune de dopuri de filtrat, s-au efectuat studii pe modele.

Studiile dezlocuirii fazelor nemiscibile au fost efectuate pe modele Iffly –
Manolescu alcătuite dintr-o succesiune de conuri, care în prezenţa celor două faze tind
să se fragmenteze astfel încât, faza mai umezitoare, respectiv filtratul, să ocupe la
limită, chiar ca o diafragmă, fiecare constricţie, rezultând că frecvenţa dopurilor este

egală cu frecvenţa constricţiilor.

Pentru deplasarea unei succesiuni de dopuri de filtrat cu frecvenţa n dopuri pe
unitatea de lungime, este necesar un gradient de presiune mai mare, astfel:
2
grad  p  grad  pJa min   n  cos r  cos  p 
r

1- 5
 Efectul constricţiilor, la care se adaugă influenţa interconexiunilor canalelor
capilare din rocile reale, reprezintă cauzele de formare în zona adiacentă sondei a unui
număr foarte mare de meniscuri interfaciale. Pentru deplasarea acestor meniscuri sunt
necesari gradienţi de presiune motori foarte mari, astfel încât, practic nu pot fi realizaţi

în timpul operaţiei de punere în producţie a sondei de gaze naturale.

Fig. 5.4. Modelul Iffly- Manolescu.

Stabilitatea acestor meniscuri este cu atât mai mare, cu cât diferența dintre
proprietăţile celor două faze este mai mare, iar dacă în roca invadată de filtrat sunt
prezente şi minerale argiloase, acestea se umflă şi micşorează permeabilitatea absolută a
rocii colectoare.

Combaterea efectelor de blocare a stratelor productive gazeifere

Înlăturarea efectelor blocajului se face prin:
a. Tratamente chimice, care sunt:
a.1. Cu substanţe tensioactive;
a.2. Prin acidizare.
a.1. În cazul tratamentului cu substanţele tensioactive (STA), se acţionează asupra
tensiunii interfaciale σ, micşorând valoarea acesteia şi uneori asupra unghiului de udare
 ca urmare a efectului de spălare.
a.2. În cazul tratamentului de acidizare, se iau probe de carote din stratul
productiv şi se urmăreşte dizolvarea unor fracţii din roca poros permeabilă
determinându-se:

1- 6
 - cantitatea de minerale solubile existentă în masa de rocă, indicat este să fie de
aproximativ 10…20 % minerale solubile, deoarece la un conţinut mai mic de 10%
efectul acidizării este neînsemnat, iar la conţinut mai mare de 20% mineralele solubile,
acidul clorhidric se consumă prea repede, necesitând operaţii succesive de acidizare.
- interesează textura rocii, adică poziţia mineralelor solubile în raport cu reţeaua
de canale capilare.
Dacă în rocă sunt prezente mineralele care conţin fier sau aluminiu, în urma
reacţiei de acidizare, apar hidroxizii care la un pH > 4…5 precipită, blocând reţeaua de
canale. Pentru eliminarea hidroxizilor de fier şi aluminiu, se procedează la spălarea
stratului cu acizi organici slabi, de regulă cu acid acetic cu un pH = 2…3.
Dacă în urma aplicării tratamentelor chimice, nu se depăşeşte raza de contaminare
cu filtrat, atunci se apelează la metodele moderne de perforare pe distanţe mari a zonei
adiacente sondei.
b. Perforarea stratului productiv se poate face:
b.1. Cu ajutorul proiectilelor;
b.2. Cu jet, care poate fi:
b.2.1. Abraziv;
b.2.2. Exploziv (gloanţe).
Ca fluid de perforare se utilizează de regulă solventul cloroform cu tetra clorură

de carbon (   1200...1500 kg/m3) sau cu azot lichid.

5.2.2. Contaminarea cu solide sau prin colmatare

Contaminarea cu solide se realizează, dacă dimensiunile canalelor rocilor
colectoare sunt mai mari decât dimensiunile solidelor existente în fluidul de foraj, deci
când utilizăm fluide cu solide de dimensiuni coloidale, adică diametrul solidelor este
mai mic de 0,1 μm.
Crusta de colmatare sau turta, formată pe pereţii găurii de sondă împiedică

pătrunderea solidelor adânc în zona adiacentă sondei.

Cu cât permeabilitatea turtei este mai mică, cu atât şi raza de contaminare cu
filtrat şi solide scade.

1- 7
 Distribuţia pe dimensiuni a solidelor din fluidul de foraj
Se supun la analiză două probe și anume, o probă de fluid de foraj şi o probă de
rocă poros permeabilă prelevată din stratul productiv şi se trasează pe acelaşi grafic,
curba de analiză granulometrică a solidelor existente în fluidul de foraj, precum şi curba
de distribuţie poromeritică pentru proba de carotă, aşa cum se prezintă în figura 5.5. În

conformitate cu figura 5.5 s-au făcut următoarele notaţii:

 i este diametrul mediu al

clasei granulometrice;  V i
- fracţia cumulativă a volumului porilor existenţi în roca

colectoare;  S i
- fracţia cumulativă a solidelor existente în fluidul de foraj;
X% -

diametrul de pori care împreună cu porii de dimensiuni mai mari, reprezintă x % din
totalul de canale ce pot fi contaminate cu solide.

Fig. 5.5. Distribuţia pe dimensiuni a solidelor din fluidul de foraj.

5.2.3. Contaminarea cu fluide de foraj

Contaminarea cu fluide de foraj, se întâlneşte în cazul traversării rocilor
colectoare cu porozităţi şi permeabilităţi mari (de exemplu: cazul calcarelor unde pot
avea loc pierderi parţiale sau totale ale fluidului de foraj) şi în cazul unor presiuni
diferenţiale sondă – strat foarte mari.

1- 8
 Dintre cele trei tipuri de contaminări, contaminarea cu filtrat este cea mai greu de
combătut, la aceasta adăugându-se şi fenomenul de histereză, de udare, al cărui efect
creşte cu cât timpul de contact între rocă şi fluidul contaminant este mai mare.
Efectele contaminărilor justifică utilizarea unor fluide speciale tip emulsie inversă,
inhibitori etc., chiar dacă costul acestora este foarte mare.
Blocajele pot fi uneori atât de stabile, încât realizarea comunicaţiei între sondă şi
stratul deschis să fie compromisă total, conducând la abandonare sondei.

Exemple
1. Sa se determine ρn contaminat cu gaze in conditii de zacamant si la T0 si P0 stiind
ca pe ultimii 3 metri forati in stratul productiv gazeifer au fost detectate gaze la
statia de gaz cromatrograf.

Se cunosc:

H=2000 m

h = 3 m (grosimea stratului productiv gazeifer deschis cu sapa de foraj)

Sai = 30% (saturatia in apa interstitiala)

m= 30%

δ rg = 0,721

ρ n =125 0kg /m 3

ha =415 m (lungimea coloanei de ancoraj)

dea=133/8in (diametrul burlanelor)

HCI=1320 m (lungimea coloanei intermediare)

DECI=95/8in (diametrul exterior)

1- 9
DICI=220,5 mm

depf=51/2in = 139,7 mm

dipf=124,2 mm

Ds=61/2in = 165,1 mm

Obs.

1. Se vor lua in calcul doar prezenta gazelor libere existente in porii rocilor
colectoare deschise cu sapa de foraj (segregarea detritusului).
2. Nu se vor lua in considerare efectele de efuzie si difuzie la patrunderea
gazelor in fluidul de foraj.
3. Se va neglija prezenta prajinilor grele si a racordurilor de imbinare.

Sa se determine:

1. Vrb =?
2. Vgz=?
3. Ρgz=?

1- 10
 4. Vn=?
ρ g⋅¿V
g
ρng= ρn. . . V n + ¿
V n +V g

ρn. .⋅V n + ρgz ( p z, T z )⋅V gz

ρngz =
V n +V gz ( p z ,T z )

2
π⋅D s
v rb = ⋅h =0 , 064 m3
4

vgz= vrb·m (1-Sai) = 0,0134 m3

ρgz =ρg0 / ρaer =0,932 kg/m3N

V gz z⋅T Z P0
b gz = ⋅¿ ⋅ =
V go T0 PZ

tZ=tgt + H·gradt =69,60C

Tz= tZ+273,15 =342,75 K

Pz= ρn·g·H =245,25 bar

Ppc =(4,936 – 0,464·δrg)·10-6 =46,01 bar

Tpc =(171,5·δrg +97) =220,65 K

pz
p prz=
p pc
= 5,33

Tz
T prz=
T pc
= 1,55

1- 11
Z = 1-10-2(0,76·Tpred – 9,36· Tpred+13)(8-Pprz)· Pprz

V gz z⋅T Z P0
b gz = ⋅¿ ⋅ =
V go T0 PZ
Z = +,812 → 0,0041

ρgz =ρg0 / bgz =227,31m3

Vn =Vci+VDS-Vpf

2
π⋅D ICI
V CI = ⋅H CI =50 , 38 m 3
4

2
π⋅D S
V DS= ⋅( H −H CI ) =14 ,55 m 3
4

π
V pf = ⋅(d 2epf −d 2ipf ) H =6 , 42 m3
4

Vn = 58,51 m3

ρn .. . V n +ρ g⋅0 V g 0
ρng 0=
V n +V g0

V gz V gz
b gz= ⇒ V go= =3 , 35
V go b gz
m3N

ρng0
=1185,98 kg/m3

Teste de autoevaluare

1- 12
 1. Efectele contaminării fluidului de foraj cu gaze sunt următoarele:
a. - creşterea volumului fluidului de foraj în sistemul de circulaţie, se explică prin
faptul că are loc o creştere a volumului de gaze pătruns în fluid datorită schimbării
condiţiilor de presiune, de la presiunea de talpă a sondei pz, la presiunea normală p0;
b - scăderea masei specifice a fluidului de foraj, provoacă o scădere a presiunii
exercitată de coloana hidrostatică a fluidului pe talpa sondei, intensificând astfel
procesul de contaminare cu gaze;
c. - creşterea vâscozităţii dinamice a fluidului de foraj, se explică prin adsorbirea
gazelor la suprafaţa solidelor existente în fluidul de foraj, mărind astfel diametrul
aparent al acestora, fapt pentru care fluidul se ca comporta ca un fluid cu o dispersie
necorespunzătoare sau ca un fluid cu solide în exces.
2. Distanţa până la care a pătruns filtratul, măsurată de la axul sondei, se numeşte rază
de contaminare cu filtrat şi:
a. este cu atât mai mare, cu cât diferenţa dintre presiunea fluidului din sondă şi
presiunea fluidelor din porii stratului este mai mica;
b. este cu atât mai mare, cu cât diferenţa dintre presiunea fluidului din sondă şi
presiunea fluidelor din porii stratului este mai mare.

3. Înlăturarea efectelor blocajului se face prin:

a. Tratamente chimice;
b. Perforarea stratului productiv.

4. . Contaminarea cu fluide de foraj:

a. se întâlneşte în cazul traversării rocilor colectoare cu porozităţi şi permeabilităţi
mari (de exemplu: cazul calcarelor unde pot avea loc pierderi parţiale sau totale ale
fluidului de foraj) şi în cazul unor presiuni diferenţiale sondă – strat foarte mari.;
b. se întâlneşte în cazul traversării rocilor colectoare cu porozităţi şi permeabilităţi şi
în cazul unor presiuni diferenţiale sondă – strat foarte mari.

1- 13
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6

6.1. Imperfecţiunii întâlnite în timpul procesului de

cimentare a sondelor de gaze

La sondele de gaze naturale cimentarea tuturor coloanelor se face până la

suprafaţă, datorită mobilităţii gazelor pe de o parte, cât şi datorită imperfecţiunilor
privind etanşarea dintre piatra de ciment atât cu peretele exterior al coloanei de
burlane, cât şi cu peretele găurii de sondă.
Piatra de ciment Portland, are permeabilitatea de ordinul 3…6 mD, astfel încât în
anumite condiţii se pot crea căi de migrare a gazelor între stratele cu presiuni diferite.
Piatra de ciment care conţine cenuşă în scop de întârzietor de priză poate ajunge la
permeabilităţi de 8…9 mD.
În timpul procesului de cimentare, imperfecţiunile care pot apare sunt:
- la etanşarea dintre piatra de ciment, rocă şi peretele coloanei de burlane;
- legate de desfăşurarea fenomenului de priză a laptelui de ciment;
- datorate efectului exoterm de formare al pietrei de ciment;
- legate de profilul găurii de sondă.

1- 14
 6.2. Imperfecţiuni întâlnite la etanşarea dintre piatra de ciment,
peretele sondei şi peretele exterior al coloanei de burlane
Între piatra de ciment şi rocă (strat productiv). Înaintea operației de tubare a
coloanelor de burlane, se face un marș de corectare a pereţilor găurii de sondă și se
aplică un tratament specific fluidul de foraj. Fluidul de foraj joacă un rol important,
deoarece pe pereţii găurii de sondă, în timpul forajului, se formează turta de colmatare,
astfel că la operaţia de cimentare trebuie să se realizeze un regim de curgere turbulent a
laptelui de ciment pompat, pentru a îndepărta turta de colmatare în scopul realizării unei

suprafeţe de aderenţă cât mai bună a pietrei de ciment. Totodată, îndepărtarea

crustei (turtei) de colmatare de pe pereţii găurii de sondă se realizează şi prin la
montarea de-a lungul coloanei de burlane a unor inele metalice prevăzute cu perii de
sârmă numiţi scarificatori (se recomandă, de la caz la caz, câte un scarificator pe bucata
de burlan tubată). Înaintea începerii operaţiei de tubare a sondei, se vor verifica cu
şablonul pe rampă instalaţiei de foraj, fiecare bucată de burlan de tubare atât ca
diametrul interior să corespundă, cât şi starea suprafeţelor interioare şi exterioare a
acestora.

6.3. Imperfecţiuni legate de desfăşurarea fenomenului de priză a laptelui de ciment

În timpul de prizare, care se defineşte ca timpul scurs de la prepararea laptelui de
ciment până la întărirea acestuia, laptele de ciment se comportă ca o suspensie
coloidală.

Formarea pietrei de ciment are loc în mai multe faze:

a) faza apariţiei în laptele de ciment a unor centrii de întărire formaţi din
carbonaţi de calciu CaCO3 şi oxizi de siliciu SiO2 ce sunt uniform dispuşi în faza fluidă
a laptelui de ciment şi se deplasează odată cu aceasta.
b) faza apariţiei între centrii de întărire a unor legături de tip lanţ sau bare, care au
aceeaşi compoziţie, conferind astfel laptelui de ciment proprietăţile unui lichid cu
structură intergranulară.

În interiorul legăturilor formate avem lichid intergranular cu densitatea

 li ce se

poate deplasa cu uşurinţă, înainte de tipul de prizare.

1- 15
 Fig. 6.1. Formarea legăturilor de tip lanţ sau bare
şi deplasarea lichidului intergranular.

Dezavantajele acestei faze:

- lichidul intergranular are masa specifică mai mică decât cea a laptelui de ciment,
astfel că laptele de ciment per ansamblu, va exercita o presiune mai mare asupra
lichidului intergranular, înainte de timpul de prizare.
- lichidul din spaţiul intergranular este relativ mobil deoarece, o parte din solide
au trecut în reţelele de legătură, iar curgerii lichidului intergranular opunându-se forţe
de tip electrostatic.
- lichidul intergranular dacă ar fi înlocuit de un alt fluid, s-ar forma o piatră de
ciment poroasă. Este faza cea mai nefavorabilă pentru sondele de gaze, deoarece gazele
pot dezlocui apa din spaţiul intergranular, fenomenul putând avea loc pe distanţe mari,
rezultând astfel o piatră de ciment poroasă.
c) faza în care barele se unesc între ele formând suprafeţe plane, ce unesc centrii
de întărire, stopând astfel circulaţia lichidului intergranular (nu avem această înlocuire a
lichidului cu gaze).
d) faza finală de formare a pietrei de ciment în condiţiile de presiune şi
temperatură din sondă, constă în faptul că, timpul de întărire a pietrei de ciment se va
considera a fi de la două zile la şase zile, dar poate dura în anumite situaţii chiar ani
de zile.

6.4. Imperfecţiuni datorită efectului exoterm de formare a pietrei de ciment

1- 16
 cu exteriorul coloanei de burlane şi peretele găurii de sondă

Ca urmare a imperfecţiunilor datorate efectului exoterm de formare a pietrei de

ciment cu peretele găurii de sondă şi cu exteriorul coloanei de burlane, în piatra de
ciment pot apare tensiuni care să conducă la apariţia fisurilor radiale sau concoidale.

- Cazul fisurilor radiale

Fig. 6.2. Apariţia fisurilor radiale în piatra de ciment.

Fisurile sunt concoidale când există o priză bună a pietrei de ciment atât cu pereţii
găurii de sondă, cât şi cu cei ai coloanei de burlane, sau fisuri radiale ce pot apare când

1- 17
avem o priză bună a pietrei de ciment cu pereţii găurii de sondă sau cu pereţii coloanei

de burlane tubate.
- Cazul fisurilor concoidale:

Fig. 6.3. Apariţia fisurilor concoidale în piatra de ciment.

6.5. Imperfecţiuni legate de profilul găurii de sondă

Fig. 6.4. Coloane de burlane plasate excentric

– formarea găurilor „cheie”.

Pentru prevenirea apariţiei acestor tipuri de imperfecţiuni, se recomandă folosirea

centrorilor realizaţi din lamele de arc care se amplasează pe exteriorul coloanei de

1- 18
burlane, aproximativ 1…2 bucăţi centrori la 2…3 bucăţi de burlan, ca în figura 3.10.
Pentru realizarea unui regim de curgere turbulent a laptelui de ciment, în timpul
operaţiei de cimentare a sondei de gaze, se recomandă montarea unor girocentrori-
turbulizatori.

Diagrafiile de sondă
După operaţia de cimentare se execută o serie de diagrafii de sondă care au
următorul scop:
- carotajul sonic furnizează informaţii asupra cantităţi de pastă de ciment
utilizată, precum şi localizarea mufelor de îmbinare a burlanelor. Această ultimă
informaţie este necesară la operaţia de perforare a sondei, când se impune evitarea
zonelor de îmbinare a burlanelor.
- termometria furnizează informaţii asupra calităţi operaţiei de cimentare prin
înregistrarea continuă a variaţiei temperaturii de-a lungul timpului de prizare a laptelui
de ciment.

Fig. 6.5. Montarea centrorilor pe coloana de burlane.

Curăţirea coloanei de burlane tubate în scopul îndepărtării crustei de ciment ce
poate apare în interiorul acestora ca urmare a operaţie de cimentare a sondei, precum şi
înlăturarea eventualelor resturilor metalice de pe suprafaţa interioară a burlanelor se
realizează practic, cu un dispozitiv numit Rotovert. Rotovert-ul numit şi curăţitor
extensibil de coloană, are diametrul egal cu cel al şablonului utilizat pentru probarea
coloanelor de burlane pe rampă la operaţia de şablonare, şi este un niplu cilindric,

1- 19
prevăzut cu un lamele de arc elastice, uniform distribuite pe exteriorul niplului, astfel
încât la o mişcare de translaţiei a coloanei de ţevi de extracţie, lamelele elastice să
măture întreaga suprafaţă interioară a coloanei de burlane.

- explicații suplimentare la clasă.

Teste de autoevaluare

5 În timpul procesului de cimentare, imperfecţiunile care pot apare sunt:

a. la etanşarea dintre piatra de ciment, rocă şi peretele coloanei de burlane;
b - legate de desfăşurarea fenomenului de priză a laptelui de ciment;
c - datorate efectului exoterm de formare al pietrei de ciment;
d - legate de profilul găurii de sondă.

6. La operaţia de cimentare trebuie să se realizeze un regim de curgere:

a. turbulent a laptelui de ciment pompat, pentru a îndepărta turta de colmatare în
scopul realizării unei suprafeţe de aderenţă cât mai bună a pietrei de ciment.
b. neted a laptelui de ciment pompat, pentru a îndepărta turta de colmatare în
scopul realizării unei suprafeţe de aderenţă cât mai bună a pietrei de ciment.

7. Imperfecţiuni de formare a pietrei de ciment cu exteriorul coloanei de burlane şi

peretele găurii de sondă:
a. sunt datoarate efectului izoterm;
b. sunt datoarate efectului exoterm.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

1-a,b,c, 2-b, 3-a,b, 4-a, 5-ab,c,d,, 6-a, 7-b

Lucrare de control

1. Definiți raza de contaminare cu filtrat – 1 punct.

2. Ce se urmareste in cazul tratamentului de acidizare – 2 punct.
1- 20
3. Cand se realizeaza contaminarea cu solide – 1 punct.
4. Cand se intalneste contaminarea cu fluide de foraj –1 punct.
5. Cum se face cimentarea coloanelor la sondele de gaze –1 punct.
6. Definiti timpul de prizare– 1 punct.
7. Care sunt fazele de formare a pietrei de ciment – 2 puncte.

Un punct din oficiu.

Bibliografie/webografie

1. Al-Blehed, M., Sayyouh, H. M., Desouky, M., - New approch

estimates viscosity of natural gases, Petroleum
Engineer International, July, 1991;
2. Albulescu, M., Trifan, C., - Hidraulica, transportul şi depozitarea
produselor petroliere şi gazelor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999;
3. Beggs, H.D., Robinson, J. R., - Estimating the Viscosity of Crude Oil
Systems, JPT, September 1975, 1140-1141;
4. Bulău, L., - Colectarea, transportul şi depozitarea ţiţeiului,
Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1978;
5. Creţu, I., - Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi, Vol. I şi II,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987;
6. Dinu, F., - Extracţia gazelor naturale, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2000;
7. Dinu, F., - Contribuţii la perfecţionarea proceselor tehnologice de
exploatare a zăcămintelor de gaze cu condensat, Teză
de doctorat, Universitatea “Petrol-Gaze” Ploieşti,
1998;
8. Dinu, F., Popa, C., - Optimizarea parametrilor unei ecuaţii cubice
de stare, Sesiunea Jubiliară 1948-1998, Secţia 2,
Ingineria Zăcămintelor de Hidrocarburi, Mai 1998, U.

1- 21
 P. G. Ploieşti;
9. Dranchuck, M. P., Purvis, R. A., Robinson, D. B., - Computer
calculations of natural gas compressibility factors
using the Standing and Katz correlation, I. P. T.
Series, Nr. IP 74-008/1974;
10. Dranchuck, M. P., Abu Kassem, J. H., - Calculation of Z – factors
for natural gases using equations of state, JCPT, July-
September, 1975, 34-36;
11. Minescu, F., - Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, vol. 1, Editura
Universităţii din Ploieşti, 1994;
12. Minescu, F., - ,,Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi", vol. 2,
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
13. Niculescu, N., Goran, N., - Tehnologia extracţiei gazelor,
Îndrumar de Laborator, I. P. G. Ploieşti, 1990;
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
14. Neacşu , S., - Comprimarea şi lichefierea gazelor, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2003;
15. Ştefănescu, D. P., - Practica extracţiei gazelor naturale, vol. I,
Editura Universităţii „L. Blaga” Sibiu, 1996;

1- 22