GHID DE LABORATOR

Rezumat
Acest ghid serves, te student, ilor ı̂n inginerie pentru realizarea corectă a prelucrării date-
lor experimentale din cadrul laboratorului de Fizică. Ghidul tratează evaluarea erorilor s, i
trasarea caracteristicilor experimentale. Este recomandat ca student, ii să aibe ı̂ntotdeauna
ghidul ı̂n procesul de efectuare al lucrărilor de laborator.

1 Măsurarea s, i interpretarea datelor experimentale

Orice informat, ie acumulată de către un observator vine ı̂n urma procedeelor fundamentale de
măsurare s, i interpretare. Procedeul de măsurare al unui sistem este unul destul de complex,
care constă dintr-un aparat de măsură, s, i eventuale aparate auxiliare (de memorie, de corect, ie
etc.). Măsurarea unei mărimi de interes poate fi efectuată direct, prin ı̂nergistrarea valorilor
ı̂n funct, ie de timp sau ı̂n funct, ie de o altă mărime de intrare a cărei variat, ie poate fi controlată
de către utilizator. Procesul de interpretare al datelor rezultate t, ine de cunoas, terea particula-
rităt, ilor fizice ale sistemului (cunoas, terea legilor fizicii, cunoas, terea naturii sistemului etc.) În
procesul de acumulare de informat, ie de la un sistem fizic, trebuie să se respecte următoarele
condit, ii:

• Alegerea aparatului de măsură trebuie să se facă t, inând cont de natura sistemului sub
studiu s, i natura mărimii de interes. Aparatul de măsură trebuie să fie ı̂n stare să
măsoare mărimea de interes prin respectarea legilor fizicii s, i prin construct, ia favorabilă
a aparatului. Ca exemplu, pentru măsurarea unei mărimi de tip electric (o tensiune
electrică), este necesară alegerea unui aparat de măsură care să funct, ioneze după legile
electromagnetismului s, i care să aibă o construct, ie favorabilă pentru citirea directă a
acestuia (voltmetru).

• Abordarea sistemului sub studiu: Există sisteme fizice care se supun unor abordări di-
ferite (s, i legi fizice ı̂n consecint, ă) - sisteme clasice, cuantice, relativiste. Chiar dacă
măsurarea sistemului este ı̂n stare să producă un rezultat, interpretarea corectă a aces-
tuia se face cunoscând cărui regim sistemul este supus. Ca exemplu, un interferometru
este folosit pentru a genera o figură de interferent, ă ı̂n optică, din care se pot extrage
informat, ii cu privire la unda incidentă (lungimea de undă, profil spat, ial). Acelas, i sistem
oferă o figură de interferent, ă s, i pentru electroni, care duce la determinarea probabilităt, ii
de localizare a acestora. Des, i figura de interferent, ă este aceeas, i pentru ambele sisteme,
datorită faptului că electronii sunt abordat, i cuantic (spre deosebire de cazul clasic al
luminii), interpretarea datelor duce la alte informat, ii.

În activitatea de acumulare a informat, iilor, fluxul activităt, ii este format din:

1
 1. Cunoas, terea tipului de sistem care trebuie evaluat, ı̂n spet, ă natura mărimii care se
dores, te evaluată s, i legile fizice pe care le respectă sistemul ;

2. Alegerea aparatului de măsură care să respecte particularităt, ile sistemului s, i să ofere
posibilitatea măsurării mărimii de interes;

3. Efectuarea montajului experimental s, i măsurarea mărimii de interes;

4. Centralizarea datelor ı̂nregistrate;

5. Interpretarea datelor obt, inute conform cu particularităt, ile sistemului studiat.

Există situat, ii ı̂n care mărimea de interes nu poate fi măsurată direct. Pentru acest
tip de cazuri, mărimea de interes se determină teoretic cu ajutorul unei alte mărimi direct
măsurabile. Determinarea unei mărimi de interes se face prin folosirea unei legături matema-
tice cunoscute din teorie ı̂ntre mărimea de interes (determinată), mărimea de ies, ire (măsurată
direct) s, i mărimea de intrare (controlată de utilizator). Determinarea mărimii de interes se
face prin suprapunerea datelor experimentale (ı̂ntr-o formă convenabilă) peste formula mate-
matică.

2 Centralizarea s, i prezentarea datelor

Centralizarea datelor se face de regulă ı̂ntr-un tabel construit conform cu tipul de măsurătoare
efectuată. Indiferent de situat, ie, tabelul trebuie să cont, ină mărimile fizice studiate ı̂mpreună
cu unităt, ile de măsură. Primele coloane din tabel sunt rezervate ı̂nregistrării datelor brute,
eventualele modificări ale acestor date fiind apoi operate ı̂n coloane ulterioare concatenate
tabelului. În condit, iile ı̂n care se măsoară mai multe mărimi, ordinea trecerii ı̂n tabel este:

1. Prima coloană este rezervată mărimii aplicate;

2. Coloanele 2, 3, ...n sunt rezervate celor n mărimi măsurate ı̂n funct, ie de mărimea apli-
cată.

3. Coloanele n + 1, ... sunt rezervate operat, iilor efectuate pe datele din coloanele 2, 3, ...n.

3 Erorile de măsură
Orice măsurare a unui sistem prezintă erori. Eroarea se defines, te ca deviat, ia valorii obt, inute
ı̂n urma măsurării de la valoarea reală. Stabilirea erorii nu se poate face direct, deoarece
valoarea reală a mărimii de interes este de regulă necunoscută. Pentru găsirea unei valori
reale se va face referire la statistica procesului de măsură, după cum vom vedea ulterior.

Erori sistematice
Acest tip de eroare este o proprietate asociată aparatului de măsură, s, i are o valoare stan-
dard, intrinsecă, derivată din construct, ia aparatului. Această eroare nu poate fi anulată sau
minimizată, s, i toate măsurătorile efectuate vor t, ine cont de aceste erori. De regulă aparatele
de măsură cu certificat de calibrare s, i tolerant, ă vor cont, ine atas, at clasa de eroare ı̂n care

2
se situează aparatul. De asemenea, aparatele de măsură prezintă sensibilitate ı̂n raport cu
mărimea măsurată, ceea ce face ca gradul de corectitudine al valorii mărimii măsurate să
varieze ı̂n raport cu variat, ia mărimii aplicate. Formal, sensibilitatea unei mărimi măsurate ı̂n
funct, ie de o mărime aplicată, la o anumită valoare a mărimii aplicate este:

dy 
S= (1)
dx x0
unde y este mărimea măsurată, x este mărimea aplicată, iar x0 este valoarea mărimii aplicate
la care se studiază variat, iile. Se poate defini stabilitatea ca inversa sensibilităt, ii, ca gradul de
invariant, ă al valorilor mărimii măsurate ı̂n raport cu variat, iile mărimilor de intrare.

Erori de utilizator
Erorile de utilizator apar de regulă ı̂n citirea datelor experimentale. În funct, ie de stabilita-
tea sistemelor s, i de sensibilitatea aparatelor de măsură, valorile mărimii măsurate prezintă
fluctuat, ii ı̂n timp. Deoarece citirea corectă presupune cunoas, terea stării sistemului studiat,
al aparatului s, i al utilizatorului la fiecare moment de timp, acest lucru nu se poate realiza
practic, astfel erorile de utilizator nu pot fi anulate. Minimizarea acestora se face cunoscând
comportamentul statistic al fluctuat, iilor sistemului s, i al utilizatorului.

Statistica erorilor
Din cauza faptului că o singură operat, ie de măsurare nu oferă valoarea reală a mărimii de
interes, este nevoie de cunoas, terea comportamentului statistic al operat, iei de măsură. Pen-
tru caracterizarea acestuia, trebuie cunoscut ı̂n prealabil dacă valorile pe care le pot lua
mărimea aplicată sau mărimea măsurată sunt continue sau discrete. În cazul mărimilor con-
tinue măsurate ı̂n mod repetat ı̂n aceleas, i condit, ii, se consideră că atât erorile de măsură ale
aparatelor cât s, i erorile de utilizator urmează o distribut, ie Gaussiană de forma (Figura 1):
!
(y − hyi)2
y = A exp (2)
2Dy2
unde hyi este valoarea cea mai probabilă de a fi egală cu valoarea reală, iar Dy este deviat, ia
standard sau abaterea pătratică medie a distribut, iei. Cunoscând statistica operat, iei de măsurare,
se poate face următoarea considerat, ie:

Se consideră măsuratoare corectă orice măsurătoare a unei mărimi y care are ca rezultat
forma:

y = hyi ± Dy [u.m.] (3)

Pentru mărimi care prezintă un spectru continuu de valori, procedeul prin care se obt, in hyi
s, i Dy este repetarea măsurătorii de un număr N de ori ı̂n aceleas, i condit, ii (fără a modifica nicio
mărime de intrare). Acest procedeu se traduce ı̂n matematică prin stabilirea unei distribut, ii
Gaussiene a valorii mărimii măsurate. Valoarea cea mai probabilă ı̂n acest caz este egală cu
media aritmetică a valorilor obt, inute pe fiecare măsurătoare, adică:

3
 N
1 X
hyi = yj (4)
N
j=1

Abaterea pătratică medie este dată de relat, ia:

v
u N
(yj − hyi)2
uP
u
u
t j=1
Dy = (5)
N (N − 1)
Pentru determinarea parametrilor care caracterizează distribut, ia Gaussiană, ı̂ntr-o formă
aproximativă se pot aplica direct formulele de mai sus pentru obt, inerea valorii cea mai pro-
babile s, i a abaterii pătratice medii. Formal ı̂nsă, se reprezintă grafic numărul de aparit, ii ale
valorilor obt, inute ı̂n funct, ie de valorile posibile, s, i peste acest grafic se suprapune o distribut, ie
Gaussiană care aproximează cel mai corect” datele (algoritmul de decizie al corectitudinii
”
este de regulă cel de regresie, si este implementat ı̂n programe specializate de aproximare
statistică). Odată efectuarea suprapunerii, se extrag valorile hyi s, i Dy asociate distribut, iei.

Figura 1: Distribut, ia Gaussiană a unei variabile χ.

Aceste considerat, ii pot fi aplicate pe orice tip de evenimente, dacă se cunoas, te distribut, ia
care descrie evenimentul studiat. În cazul numărării cuantelor de energie provenite din dez-
integrarea nucleară, evenimentul considerat este: Care este numărul de cuante de energie
care ajung ı̂ntr-un interval de timp stabilit, constant, la un detector, dacă se consideră că
rata de dezintegrare a sursei este constantă s, i că o cuantă de energie ajunsă pe detector ı̂ntr-
un interval de timp nu influent, ează ajungerea unei alte cuante ı̂n intervalul de timp imediat
alăturat? Se poate observa că un astfel de eveniment prezintă un spectru discret de valori,
deoarece abordarea sistemului este cuantică. Distribut, ia statistică care descrie un eveniment
cu spectru de valori discrete construit ca mai sus este distribut, ia Poisson (Figura 2), dată de
relat, ia:

λk
P (k) |∆t = exp (− hki) (6)
k!
unde P (k) este probabilitatea ca un număr de k cuante de energie să ajungă pe detector
ı̂n intervalul de timp ∆t, iar hki este numărul cel mai probabil de cuante (numărul mediu)

4
care ajung la detector ı̂n acelas, i interval de timp. Dacă rata de dezintegrare λ a sursei este
constantă, se poate da relat, ia:

hki = λ · ∆t (7)
Conform definit, iei generale, abaterea pătratică medie a distribut, iei Poisson este:
p
Dk = hki (8)
Pentru determinarea parametrilor semnificativi ai unei distribut, ii Poisson, se reprezintă
grafic numărul de aparit, ii al fiecărui rezultat ı̂n funct, ie de rezultatele posibile, s, i peste datele
obt, inute se suprapune o distribut, ie Poisson care aproximează cel mai corect datele (cu ajutorul
computerului). Odată găsită acea distribut, ie, se extrage parametrul hki s, i se determină s, i Dk .

Figura 2: Distribut, ia Poisson

Propagarea erorilor
Dacă mărimea de interes nu este aceeas, i cu mărimea măsurată direct, ı̂n procesul de deter-
minare teoretică a mărimii de interes, trebuie să se t, ină cont de faptul că eroarea obt, inută ı̂n
urma măsurării mărimii măsurate direct se propagă la mărimea de interes. Dacă se admite
o relat, ie ı̂ntre mărimea de interes w s, i mărimile măsurate y1 , y2 , ..., yn de forma unei funct, ii
w (y1 , y2 , ..., yn ), atunci mărimea de interes prezintă un caracter aleator, având parametrii hwi
s, i Dw dat, i de relat, iile:

hwi = w (hy1 i , hy2 i , ... hyn i) (9)

v !2
u n 
uX ∂w 
Dw = t Dy (10)
∂yj {hyj i} j
j=1

Observat, ie: În relat, ia de mai sus, folosirea acoladelor ı̂n indice arată că punctele de calcul
a derivatelor se iau la valorile cele mai probabile pentru toate variabilele yj .

5
4 Trasarea caracteristicilor experimentale
O caracteristică experimentală se defines, te ca relat, ia dintre valorile unei mărimi măsurate
s, i valorile unei mărimi aplicate, ı̂n condit, ii de variat, ie controlată a mărimii aplicate. Ca-
racteristica experimentală vine de regulă sub formă grafică, ı̂n care mărimea aplicată este
reprezentată pe abscisă (Ox), iar mărimea măsurată este reprezentată pe ordonată (Oy). Din
trasarea caracteristicilor experimentale se pot obt, ine următoarele informat, ii:

• Sensibilitatea sistemului la variat, ii ale mărimii aplicate, prin calcularea relat, iei (1) ı̂n
punctul dorit;

• Determinarea unei mărimi de interes diferite de cea măsurată, dacă se poate face o
legătură (locală sau globală) ı̂ntre caracteristica experimentală s, i o funct, ie care să
cont, ină cele trei mărimi (aplicată, măsurată, de interes). De regulă, pentru echiva-
larea caracteristicii cu o funct, ie se alege o funct, ie care să reprezinte caracteristica, s, i
apoi se verifică validitatea funct, iei prin procedeul de liniarizare. Prin acelas, i procedeu,
se extrage mai departe mărimea de interes, din egalarea pantei experimentale a dreptei
obt, inute prin liniarizare s, i derivata funct, iei teoretice corespunzătoare aceleias, i drepte.

Trasarea caracteristicii experimentale

Pentru exemplificare, să presupunem un experiment de determinare al unor parametri de
dispozitiv electrici pentru un rezistor cilindric s, i pentru o diodă semiconductoare. Determi-
narea acestor parametri se face trasând o caracteristică experimentală ı̂ntre cele două mărimi
electrice care nu t, in de dispozitiv - tensiunea la borne s, i intensitatea curentului electric prin
dispozitiv. Vom alege ca mărime de intrare tensiunea la borne s, i ca mărime măsurată (de
ies, ire) curentul electric prin dispozitiv. Pas, ii care trebuie efectuat, i sunt:

1. Se variază mărimea de intrare (tensiunea) ı̂ntre valori prestabilite, convenabil alese pen-
tru a se putea trasa caracteristica;

2. Se notează valorile mărimii de intrare ı̂n tabelul centralizator (prima coloană);

3. Se citesc valorile mărimii măsurate la fiecare valoare fixă a mărimii de intrare (aplicate).
În cazul ı̂n care se dores, te un studiu statistic al mărimii măsurate, la fiecare valoare fixă
a mărimii de intrare se efectuează N măsurători ale mărimii de ies, ire s, i se calculează
valoarea cea mai probabilă s, i abaterea pătratică medie.

4. Pe un set de axe (Ox - mărimea de intrare s, i Oy mărimea de ies, ire) se reprezintă grafic
valorile obt, inute. Intervalul reprezentativ de valori pe axe se alege ı̂n as, a fel ı̂ncât toate
punctele să fie us, or vizibile, iar ı̂mpărt, irea axelor pe intervale se face ı̂n as, a fel ı̂ncât
segmentul unitate al fiecărui interval (scala axei) să rămână constant. De asemenea
axele sunt independente ca reprezentare, scala se poate alege diferit pe Ox s, i pe Oy,
dar trebuie să rămână consistentă pe tot intervalul. Dacă avem de-a face cu mai multe
măsurători, valoarea de pe grafic a punctului corespunde valorii cea mai probabile, iar
abaterea pătratică medie este trasată ca o bară verticală simetrică fat, ă de punct, de
lungime egală cu 2Dy ;

6
 5. Se compară datele experimentale cu formulele teoretice. Pentru rezistor, avem:

1
I = I (U ) = U (11)
R
unde R este rezistent, a electrică a materialului din care este confect, ionat rezistorul, s, i
este dată ı̂n funct, ie de parametrii de material după relat, ia

ρl l
R= = (12)
S σS
unde ρ este rezistivitatea electrică a materialului, σ este conductivitatea, l este lungimea
cilindrului rezistiv, iar S este sect, iunea acestuia. Pentru diodă, relat, ia teoretică este:
 
eU
I = I0 exp (13)
γkT
unde I0 este intensitatea curentului la U = 0, e este sarcina elementară a electronului, n
este un factor de modelare, k este constanta Boltzmann s, i T este temperatura ambientală
a diodei. Dacă se reprezintă grafic funct, iile I (U ) pentru cele două dispozitive, se obt, ine
o dreaptă pentru rezistor, s, i o curbă exponent, ială pentru diodă. Conform teoriei, datele
experimentale obt, inute pentru rezistor trebuiesc aproximate cu o dreaptă, iar pentru
diodă cu o curbă exponent, ială. Pentru caracteristici care includ s, i statistica mărimilor
dispozitivului, curba experimentală trebuie să intersecteze toate barele de eroare asociate
punctelor, altfel punctul este considerat eroare grosieră s, i trebuie eliminat.

Liniarizări
Ne propunem să determinăm un parametru de dispozitiv pentru rezistor s, i pentru diodă.
Pentru rezistor, relat, ia dintre curent s, i tensiune este liniară, deci se pot calcula direct pantele
teoretice s, i experimentale:

dI 1 IB − IA
mth = = ; mex = (14)
dU R UB − UA
unde A s, i B sunt două puncte de pe dreapta care aproximează datele experimentale. Punctele
experimentale nu sunt luate ı̂n considerare pentru calculul pantei experimentale, ci servesc
doar la construct, ia dreptei. Deoarece pantele trebuie să fie egale, rezultă că:

1 S σS
= = = mex (15)
R ρl l
Dacă se cunosc dimensiunile cilindrului din care este confect, ionat rezistorul, se poate
determina rezistivitatea sau conductivitatea materialului. Pentru scrierea abaterii pătratice
medii, dacă se consideră absolut corectă valoarea pantei experimentale (Dm = 0), s, i cunoscând
valorile cele mai probabile hSi, hli s, i abaterile pătratice medii DS s, i Dl ale sect, iunii s, i lungimii,
expresia rezistivităt, ii rezistorului se scrie:

S
ρ= (16)
lmex

7
iar abaterea pătratică medie este:
v !2 !2
u
u ∂ρ  
∂ρ 
Dρ = t  Dl + DS (17)
∂l hli,hSi ∂S hli,hSi

Rezolvăm derivatele s, i obt, inem:

s 2  2
hSi 1
Dρ = − 2 Dl + DS (18)
hli mex hli mex
Să ı̂ncercăm să determinăm parametrul de dispozitiv pentru diodă γ: Se observă că de-
oarece ı̂n cazul diodei caracteristica este o curbă exponent, ială, este necesară găsirea unei
alte dependent, e de tip liniar, din panta căreia să se poată determina parametrul n. Pentru
evident, ierea unei relat, ii liniare a cărei pantă să cont, ină parametrul γ, logaritmăm relat, ia (13)
ı̂n ambii termeni, reorganizăm s, i obt, inem:
e
ln I = ln I0 + U (19)
γkT
Se observă că funct, ia ln I depinde liniar de U , iar panta teoretică este:

d (ln I) e
= (20)
dU γkT
În paralel, se reprezintă grafic valorile funct, iei ln I ı̂n funct, ie de U , se aproximează cu o
dreaptă, s, i se determină panta experimentală la fel ca ı̂n cazul rezistorului. Din egalarea celor
două pante, se poate determina γ:
e
γ= (21)
mex kT

Figura 3: Determinarea parametrilor de dispozitiv din pantele experimentale ale caracteris-

ticilor liniarizate: a) În cazul rezistorului, caracteristica este deja liniară, s, i rezistivitatea
(conductivitatea) se poate determina direct din pantă; b) În cazul diodei, parametrul de dis-
pozitiv se determină din panta liniarizării caracteristicii experimentale. Liniarizarea se face
reprezentând lnI ı̂n funct, ie de U .