INTRODUCERE
a. Actualitatea şi importanţa temei.
Viaţa este bunul cel mai de preţ al omului. Pe oricare treaptă a dezvoltării sale, omul şi-a
apărat viaţa, individual sau colectiv, prin toate mijloacele de care a dispus în acest scop. Cînd
oamenii şi-au dat seama ca exisţentele lor individuale se condiţioneaza reciproc, viaţa umana a
devenit o valoare socială şi s-a impus ocrotirea ei ca atare. Fiind bunul lor cel mai valoros,
oamenii şi-au pus problema prelungirii duratei vieţii, dar concomitent situaţia socială este atît de
dificilă si diversă încît oamenii vrînd sau nevrînd atentează la viaţî. Totuşi mai multe persoane
sunt şi vor fi pro-viaţă cu toate consecinţele reieşite din această poziţie decît contra vieţii.
După cum am menţionat, dreptul la viaţă este cel mai natural drept al omului. El s-a impus
de timpuriu în sistemul juridic, fiind consacrat încă din primele declaraţii de drepturi şi desigur
prin constituţii. Este un drept cu care incepe inventarul drepturilor omului în cele mai importante
acte internationale din acest domeniu.
Astfel în Declaratia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generala a
O.N.U. la 10 decembrie 1948 în art.3 din Declaratie, se arată că „orice om are dreptul la viaţa,
libertate şi la inviolabilitatea persoanei”, iar Pactul cu privire la drepturile civile si politice
prevede în art.6 pct.1 ca „dreptul la viaţă este inerent persoanei umane; acest drept trebuie
ocrotit prin lege; nimeni nu poate fi privat de viaţă sa în mod arbitrar”.
Acest drept figurează şi în alte importante documente internaţionale şi anume,
în Convenţia europeana pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale
(art.2), cît şi în Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinţei pentru dimensiunea
umana a C.S.C.E.
La randul său, preluînd normele şi standardele internaţionale în domeniu, Constituţia RM
în art.24 prevede că statul garantează fiecarui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică si psihică.
Într-o accepţiune restrînsă, dreptul la viaţă presupune simpla facultate a individului de a trăi în
sens fizic, iar într-o accepţiune larga, viaţa persoanei este privită ca un univers de fenomene,
fapte, cerinţe şi dorinţe ce se adaugă, permit şi îmbogăţesc existenţa fizică.
Prin prisma celor expuse este inevitabilă concluzia potrivit căreia infracţiunea de omor este
cea mai gravă formă de atentare asupra fiinţei umane, iar ocrotirea acestei valori împotriva
actelor îndreptate contra sa, s-a impus ca o necesitate obiectivă.
Astfel, omorul prin sine este cea mai gravă formă de manifestare a violenţei impotriva
fiinţei umane.
Încălcarea dreptului de a trăi crează o stare de nesiguranţă socială, un dezechilibru
periculos pentru însăşi existenţa societăţii. Societatea, de asemenea, nu poate fi concepută decît
prin existenta unor oameni, ceea ce înseamnă că viaţa indivizilor devine o condiţie supremă a
existenţei societăţii însăşi. Fără respectarea vieţii nu este posibilă nici colectivitatea, nici
convieţuirea socială.
De aceea este şi firesc ca astfel de acte de încălcare a legii penale, care vizează relaţiile
sociale ce ocrotesc viaţa, bunul cel mai de preţ al omului, să stea în atenţia întregii colectivităţi
şi, desigur, în primul rînd, în atenţia organelor de drept, cărora le revine sarcina de a apăra
împotriva faptelor antisociale în vederea ocrotirii fizice şi protecţiei juridice a vieţii
şi principalelor ei suporturi : integritatea corporală şi sănătatea persoanei.
Prin urmare pericolul social sporit al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei
determină necesitatea de a efectua un studiu complex al acestei probleme de rezonanţă în
contextul actual al societăţii noastre, care urmăreşte şi cunoasterea diversităţii şi complexităţii
cauzelor săvîrşirii lor.
În art. 1 alin. 3 al Constituţiei1 se prevede că în Republica Moldova, ca stat de drept,
democratic, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii
umane, reprezintă valori supreme şi sunt garantate. 2 Garantarea tuturor acestor drepturi şi
libertăţi ale persoanei are loc juridic prin mijloacele Dreptului Penal, adică prin incriminarea ca
infracţiuni şi sancţionarea cu pedepse a faptelor vătămătoare sau periculoase pentru valorile
menţionate. Legiuitorul a prevăzut în art. 2 al Codului Penal printre valorile de maxima
importanţă, a căror apărare constituie scopul legii penale „persoana, drepturile şi libertăţile
acesteia”3, subliniind în acest fel caracterul de valoare supremă a persoanei umane. În
corespundere cu Constituţia RM “ statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate a
fizică şi psihică”4.
În fasciculul intereselor ocrotite de lege, persoana este titularul dreptului absolut la viaţă,iar
ceilalţi membri ai societăţii au obligaţia de a nu atenta în nici un mod la viaţa titularului acestui
drept.
b. Scopul şi obiectivele cercetării.
Prin lucrearea dată mi-am propus analiza şi interpretarea omorului intenţionat prin prisma
elementelor constitutive care-l caracterizează din punct de vedere juridico-penal în
general şi în particular de a deduce anumite idei progresive vizînd interpretarea şi aplicarea justă
a normelor penale în vigoare vizavi de subiectul propus şi a constata anumite
lacune, coliziuni, inexactităţi referitoare la subiectul supus investigaţiei ştiintifice, de a formula
propuneri şi recomandări.
1
Constituţia RM din din 29.07.1994;
2
Ibidem;
3
Codul Penal al RM din 12.06.2003, publicat : 13.09.2002 în Monitorul Oficial Nr. 128-129, art. 1012;
4
Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994;
Obiectivele cercetării, la care aşi referi examinarea complexă aurmătoarelor elemente de
bază:
-Determinarea locului omorului în cadrul sistemului de infracţiuni contra vieţii.
-Definirea noţiunii de omor savirsit cu deosebita cruzime si din motive sadice ;
-Analiza juridico- penală a elementelor constitutive care-l caracterizează.
Normele penale avînd un caracter complex, implică în cadrul studiului lor atît analiza
unor problem de ordin general (comune unui grup de infracţiuni) cît şi a unor
probleme cu caracterspecial (proprii fiecării infracţiuni în parte). Aceasta se realizează cu
ajutorul unui cumul de metode şi teorii. Din cauza unor imperfecţiuni legislative de multe ori
legea este interpretată în mod diferit. Astefel redînd diferite opinii contrare s-a argumentat
poziţia unor sau altor autori ori a fost expus punctul de vedere pe care l-am considerat cel mai
aproape de realitate şi de necesităţile actuale ale statului nostru. Lucrarea dată prezintă un studiu
de drept penal privind omorul intenţionat art.145 , alin.(2) lit.( j).
c. Metodele de cercetare .
Pentru atingerea scopului şi îndeplinirea obiectivelor propuse am recurs la metoda
analizei şi sintezei informaţiei la temă selectate din literatura de specialitate şi deasemenea au
fost folosite şi metodele: metoda istorică şi sistematică, metoda juridică comparativă. Analiza
practicii judiciare reprezintă de asemeni o sursă importantă în desfăşurarea cercetării ştiinţifice a
omorului intenţionat săvîşit cu deosebita cruzime, precum şi din motive sadice.
De un ajutor real, la realizarea intenţiilor stabilite, precum şi la elucidarea tuturor
momentelor privind problema cauzalităţii criminalităţii, care în literatura de specialitate au fost
discutate pe larg, am folosit monografiile şi studiile în domeniu, atît a autorilor ruşi, din
România, a specialiştilor autohtoni – Brînză S., Stati Vitalie., Nistoreanu G., Boroi A., Bujor V.,
Zdravomîslov B., Borodin S., ş.a. Baza normativă a studiului o alcătuiesc Constituţia Republicii
Moldova, legislaţia penală, civilă, şi nu în ultimul rînd actelele internaţionale în materia
drepturilor omului.
d. Noutate temei investigate
Cercetarea şi analiza acestei teme este pornită de la ideea că fiecare om este stăpân pe
propria lui soartă şi nu trebuie să atenteze la viaţa şi sănătatea altei persoane, în caz contrar
aceasta va fi atrasă la răspundere inclusiv şi conform Codul penal al Republicii Moldova. În
lucrare este analizată în detalii componenţa de infracţiune prevăzută la art. 145 alin. 2 lit. j CP al
RM –omorul savirsit cu deosebita cruzime, precum si din motive sadice.
e. Cuvintele cheie.
Cuvintele cheie ale tezei sunt: omorul, omorul savirşit cu deosebita cruzime, omorul
săvirşit din motive sadice, viaţa şi sănătatea persoanei, art.145 alin. 2 lit. j CP al RM, infracţiune,
codul penal al R.M, infracţiune contra vieţii, sadism, elemente, motive, obiect, durere, omor
intenţionat, circumstanţe agravente, infractor, victimă, moarte, fapta social periculoasă, lipsirea
de viaţă, dureri fizice ţi morale, arma aplicată, jupuirea pielii, turnarea peste victimă a unor
lichide inflamabile, provocarea arsurilor cu ajutorul unor obiecte incandescente, arderea sau
ingroparea unei persoane vii, utilizarea curentului electric, sulgerea unghiilor, scoaterea ochilor,
mutilarea sau sectionarea unor parti ale corpului, stropirea cu agenti chimici, otravirea , urmata
de suferinte prelungite etc.